MODURILE DE DOBANDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE

MODURILE DE DOBANDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE

SECTIUNEA I: ACCESIUNEA. NOTIUNEA SI FORMELE ACESTEIA.

SECTIUNEA II. UZUCAPIUNEA. NOTIUNEA SI FORMELE ACESTEIA. JONCTIUNEA POSESIILOR.

SECTIUNEA I: ACCESIUNEA;

NOTIUNEA SI FORMELE ACESTEIA

1) Notiune - dobandirea dreptului de proprietate prin incorporarea materiala a unui bun mai putin important, intr-un lucru mai important.

Rezulta ca: daca cele doua bunuri apartin unor proprietari diferiti, titularul bunului mai important, devine si titular al bunului mai putin important.

2) Formele acesteia: - accesiunea imobiliara; naturala si artificiala

- accesiunea mobiliara.

a) Accesiunea imobiliara naturala:

*Aluviunea - reprezinta depunerile de pamant care se fac succesiv pe malurile apelor curgatoare, precum si pamanturile ramase dupa retragerea apelor curgatoare, de la un mal la altul, care se cuvin proprietarului fondului riveran.

Exceptii:

- pamanturile ramase dupa retragerea apelor statatoare (lacuri, iazuri, helestee), care se cuvin proprietarului apei respective;

- albia apei curgatoare care si-a schimbat cursul ramane proprietatea proprietarilor marginasi, care pot readuce apa in vechea albie, in termen de 1 an (cu respectarea conditiilor de readucere prevazute de Legea nr. 18/1991);

- pamantul ramas in urma retragerii apelor marii, apartine domeniului public.

* Avulsiunea - reprezinta adaugarea unei bucati de teren, smulsa dintr-un teren, prin forta apelor curgatoare, si alipita la un alt teren, care devine a proprietarului terenului unde s-a alipit, daca fostul proprietar nu o revendica in termen de 1 an.

Exceptie: - daca bucata de pamant s-a desprins dintr-un teren apartinand domeniului public, actiunea in revendicare este imprescriptibila.

* Accesiunea insulelor si prundisurilor - conform art. 500 C.civ., insulele si prundisurile formate pe rauri nenavigabile si neplutitoare, apartin proprietarului fondului pe care acestea s-au format.

Exceptie: - daca insula se formeaza prin ruperea unei bucati de teren, proprietarul o poate revendica in termen de 1 an;

- daca insula se formeaza din cauza ca un rau formeaza un brat, atunci aceasta continua sa ramana in proprietatea proprietarului fondului (proprietarului terenului);

- daca apa este proprietate publica, atunci si insulele si prundisurile vor avea acelasi regim juridic.

* Accesiunea animalelor salbatice - conform art. 503 C.civ., animalele salbatice care trec prin terenul unei persoane devin ale acelei persoane, cu conditia ca aceasta trecere, sa nu fi fost provocata prin mijloace frauduloase.

Precizari:

- pentru animalele ce fac parte din fondul cinegetic, se aplica dispozitii speciale;

- textul nu se aplica animalelor domestice, dar isi poate gasi aplicarea pentru cele considerate semi-salbatice (cum sunt albinele si porumbeii).

b) Accesiunea imobiliara artificiala - cazurile de asemenea accesiune sunt:

* constructia sau plantatia facute de un proprietar al terenului, cu materialele altuia;

* constructia sau plantatia facute de o persoana, pe terenul altei persoane.

Rezulta ca, accesiunea artificiala, presupune interventia omului.

* in primul caz, constructia sau plantatia apartin proprietarului terenului, cu despagubirea proprietarului materialelor (eventual, proprietarul materialelor, poate pretinde chiar daune-interese).

* in al doilea caz, proprietarul terenului, devine, prin accesiune si proprietar al constructiei sau plantatiei, deoarece, in dreptul nostru, bunul mai important este considerat terenul (in conformitate cu art. 493 si 494 C.civ.). Proprietarul terenului este obligat sa-l despagubeasca pe constructor pentru valoarea materialelor si a muncii depuse si el devine, prin accesiune, proprietar al constructiei / plantatiei, indiferent daca respectivul constructor a fost de buna sau de rea credinta.

Deosebim doua situatii:

- Situatia constructorului de rea-credinta (care a stiut ca terenul nu-i apartine)- proprietarul are doua posibilitati:

* poate cere demolarea constructiei (plantatiei), pe cheltuiala constructorului si, eventual, daune-interese pentru prejudiciile suferite de catre proprietarul terenului;

* poate pastra constructia (plantatia), devenind proprietarul lor prin accesiune, despagubindu-l pe constructor pentru valoarea materialelor si a muncii, dar fara a lua in considerare si sporul de valoare adus terenului.

In legatura cu solutia drastica a demolarii constructiei, in doctrina s-au exprimat critici cum ar fi:

- demolarea este o solutie neeconomicoasa;

- demolarea presupune autorizatia organului administrativ competent (in acest sens si Legea nr.- 50/1991 modificata ulterior);

- trebuie sa se cerceteze daca proprietarul terenului nu s-a facut vinovat de un abuz de drept (in sensul ca a constatat ca se edifica o constructie si nu a intervenit pentru a opri lucrarile, iar ulterior, el cere demolarea constructiei).

- Situatia constructorului de buna-credinta (acesta nu a stiut ca terenul nu-i apartine in proprietate, a crezut ca este titular al dreptului de proprietate asupra acelui teren). De exemplu, constructorul a cumparat terenul de la un neproprietar (non dominus) si, deci, nu a devenit, la randul lui, proprietar (pentru ca nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are).

= Proprietarul terenului, devine obligatoriu si proprietar al constructiei, si nu poate cere demolarea acesteia. El este obligat sa-l despagubeasca pe constructor, optand pentru intinderea despagubirii astfel:

- sa achite contravaloarea materialelor si a muncii;

- sa achite sporul de valoare adus terenului, prin constructie.

= Proprietarul constructiei si al terenului, este cel care opteaza intre aceste doua posibilitati si, de aceea, unii autori au aratat ca, constructorul de buna-credinta, are o situatie chiar mai grea decat cel de rea-credinta, deoarece proprietarul poate opta sa-l despagubeasca numai pentru sporul de valoare adus terenului. Inferioritatea mentionata este numai aparenta, deoarece proprietarul de rea-credinta, poate fi obligat sa accepte o despagubire mai mica - in caz contrar, el fiind constrans sa demoleze respectiva constructie, pe cheltuiala sa.

= Constructorul de buna-credinta are fata de proprietarul terenului, doar un drept de creanta si nu un drept de proprietate asupra constructiei. Data nasterii dreptului de creanta este aceea a ridicarii constructiei - deoarece aceasta este data cand opereaza accesiunea imobiliara, si nu data cand proprietarul se prevaleaza de dreptul sau de proprietate asupra constructiei. Deci, atunci cand proprietarul se decide sa se prevaleze de dreptul sau de proprietate, printr-o actiune in constatare, dreptul de creanta se apreciaza in functie de momentul nasterii sale si nu in functie de momentul introducerii actiunii in justitie.

- Probleme comune pentru constructorul de buna-credinta si pentru cel de rea-credinta:

- daca proprietarul terenului isi insuseste constructia, atunci constructorul devine creditor. Creanta sa este prescriptibila in termenul de drept comun (de 3 ani), termen care curge de la data ridicarii pretentiilor asupra constructiei (in temeiul art. 494 C.civ.) ;

- pana la achitarea despagubirilor, constructorul are un drept de retentie (dreptul de a retine bunul);

- constructorul poate pretinde despagubirile respective si de la noul dobanditor al constructiei.

- valoarea materialelor si a muncii sunt raportate la momentul ridicarii constructiei si nu la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti, deoarece dreptul de creanta s-a nascut in momentul edificarii acesteia si incorporarii ei, pin accesiune.

Unii autori , au criticat acest rationament, aratand ca, pana cand proprietarul nu se prevaleaza de dreptul sau de proprietate prin accesiune, creditorul nu-si poate valorifica dreptul sau de creanta (el are, cel mult, doar dreptul de a cere instantei, constatarea creantei sale, dar n-o poate valorifica); de aceea, evaluarea materialelor si a muncii, ar trebui sa se faca la data pronuntarii hotararii judecatoresti, daca se aplica regulile imbogatirii fara justa cauza.

c) Accesiunea mobiliara - cazurile de accesiune mobiliara sunt:

* adjunctiunea

* specificatiunea;

* confuziunea.

In toate cazurile, proprietarul bunului principal, devine, prin accesiune, proprietar al bunului mai putin important, unit cu primul, avand obligatia de a plati despagubirile corespunzatoare.

* adjunctiunea - inseamna unirea a doua lucruri care apartin unor proprietari diferiti, astfel incat, desi formeaza un singur bun, cele doua lucruri pot fi despartite unul de altul, pentru ca raman distincte.

Exemple: - cureaua si ceasul;

- tabloul si rama;

- autoturismul si radiocasetofonul auto.

- Criteriul dupa care se determina bunul principal este acela al accesorietatii (adica bunul care este destinat sa serveasca un alt bun, este considerat secundar, accesoriu).

Exceptie: daca bunul accesoriu are o valoare mai mare, atunci accesiunea opereaza in sens invers - deci, bunul accesoriu il incorporeaza pe celalalt. In exemplele anterioare, daca cureaua sau rama au o valoare mai mare, acestea incorporeaza ceasul si, respectiv tabloul, cu obligatia de despagubire a proprietarilor ceasului si tabloului.

* specificatiunea - consta in prelucrarea si transformarea unei materii prime intr-un produs finit.

Exemple:    

- dintr-un cupon de stofa se confectioneaza un costum de haine;

- dintr-o bucata de piele, se confectioneaza o geanta;

- Proprietarul produsului finit, va fi cel al materiei prime, cu obligatia sa de a-l despagubi pentru munca depusa, pe cel ce a confectionat bunul.

Exceptie: - daca manopera este mai valoroasa decat materialele din care a fost confectionat bunul, atunci accesiunea opereaza invers, in favoarea autorului operei. De exemplu, in cazul unui tablou valoros, proprietarul acestuia este pictorul, cu obligatia de a-l despagubi pe proprietarul materialelor (acesta din urma poate cere chiar daune-interese, daca bunurile au fost folosite fara acordul sau, ceea ce i-a creat un prejudiciu).

* confuziunea - inseamna contopirea, amestecul a doua bunuri, acestea neputand fi separate ulterior.

Exemple:    - amestecul a doua lichide;

- amestecul a doua metale.

- Criteriul de apreciere a modului cum opereaza accesiunea, este, in primul rand, cel valoric, in sensul ca proprietarul produsului finit, este cel al bunului mai valoros; in exemplul anterior, daca se amesteca aurul cu un aliaj obisnuit, proprietarul bunului finit, e cel al aurului, cu obligatia de a-l despagubi pe celalalt proprietar.

- Daca bunurile care se amesteca, au aceeasi valoare, criteriul de apreciere al accesiunii, este cel volumic, in sensul ca proprietarul produsului finit, este cel care avea bunul cel mai voluminos, cu obligarea acestuia la despagubirea celuilalt proprietar.

- Daca bunurile care se amesteca au aceeasi valoare si aceleasi volum, atunci accesiunea nu mai opereaza, iar cei doi proprietari, devin coproprietari; ei au posibilitatea de a vinde bunul finit si de a imparti suma rezultata, in functie de cota-parte din dreptul de proprietate al acestora.

SECTIUNEA II: UZUCAPIUNEA.

NOTIUNEA SI FORMELE ACESTEIA.

JONCTIUNEA POSESIILOR

a) Notiunea: este acel mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, prin posesia neintrerupta si neviciata a acestuia in termenul stabilit de lege.

Uzucapiunea mai este denumita si "prescriptie achizitiva" si are ca efect transformarea unei stari de fapt (posesia bunului) intr-o stare de drept (dobandirea dreptului de proprietate). Ea poate fi invocata pe calea unei actiuni in constatare, sau pe calea exceptiei, in cadrul actiunii in revendicare imobiliara.

b) Justificarea uzucapiunii:

- asa cum am aratat, de cele mai multe ori posesia este exteriorizarea insusi dreptului de proprietate; insa dovada acestuia este, uneori, dificil de realizat, iar uzucapiunea suplineste aceasta dificultate;

- siguranta operatiunilor juridice, necesita recunoasterea unei aparente de drept indelungate;

- uzucapiunea constituie o sanctiune impotriva proprietarului neglijent, care a dat dovada de lipsa de diligenta, lasand bunul o perioada de timp indelungata, in posesia altuia.

c) Bunurile care constituie obiectul uzucapiunii

- Bunurile imobile constituie obiectul uzucapiunii, cu conditia sa fie in circuitul civil;

- Bunurile mobile nu constituie obiect al uzucapiunii, deoarece posesia de buna-credinta valoreaza proprietate, fara a fi nevoie sa treaca vreo perioada de timp (prescriptia instantanee, conform art. 1909 C.civ.).

d) Posesia - conditia de baza a uzucapiunii

Uzucapiunea presupune o posesie indelungata, neintrerupta si neviciata. Deci, posesia intrerupta sau viciata si detentia precara, nu determina dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Astfel, chiriasul, comodatarul, depozitarul, administratorul bunurilor altuia, nu pot dobandi bunul imobil prin uzucapiune, indiferent de perioada de timp in care detin bunul, deoarece ei sunt detentori (pentru ca nu au elementul "animus possidendi"); doar daca a intervenit un caz de intervertire a precaritatii, care sa transforme, deci, detentia precara, in posesie utila, atunci posesorul (fost detentor), poate pretinde dobandirea dreptului de proprietate, daca a avut o posesie utila si neintrerupta in termenul prevazut de lege.

e) Felurile uzucapiunii:

- Uzucapiunea lunga, de 30 de ani;

- Uzucapiunea scurta de la 10 - 20 de ani;

e.1) - Uzucapiunea lunga (de 30 de ani) - conform art. 1890 C.civ.

* Conditii: - sa existe o posesie de 30 de ani;

- posesia sa fie utila si neviciata;

* Uzucapiunea intervine dupa expirarea termenului de 30 de ani, acesta calculandu-se zi cu zi; ziua de incepere nu intra in calcul, dar ziua de implinire, intra in calcul.

Exemplu: - daca posesia a inceput pe 3.06.1970, uzucapiunea va opera pe 4.06.2000.

e.2) - Uzucapiunea prescurtata (de la 10 - 20 ani) conform art. 1895 C.civ.

* Conditii: - sa existe o posesie utila;

- sa existe justul titlu;

- sa existe buna-credinta a posesorului;

- sa se implineasca termenul de la 10 la 20 de ani.

* Deoarece conditia posesiei utile a fost analizata anterior, vom aborda cea de-a doua conditie - aceea sa existe un just titlu. Prin just titlu, se intelege un titlu translativ de proprietate (contract sau testament), care provine de la altcineva decat adevaratul proprietar (non dominus). Daca actul ar proveni de la adevaratul proprietar, atunci nu s-ar mai pune problema uzucapiunii, deoarece insusi actul juridic, ar fi izvorul dobandirii dreptului de proprietate. Constituie just titlu, urmatoarele acte:

- contractul de vanzare-cumparare;

- contractul de donatie;

- contractul de schimb;

- tranzactia (desi declarativa de drepturi), este asimilata actului translativ;

- hotararea judecatoreasca de adjudecare a unui bun la licitatie publica;

- o problema care s-a ridicat in doctrina, este aceea daca succesiunea legala si legatul universal, pot sa constituie just titlu sau nu? De exemplu, daca A decedeaza, iar bunurile sunt mostenite de catre B ca succesor universal, iar A avea in detentia sa un bun imobil si B, de buna-credinta, include acel bun care nu-i apartinea defunctului, in masa succesorala, poate sa dobandeasca acest bun prin uzucapiunea prescurtata? Raspunsul ar trebui sa fie negativ, deoarece succesorul universal preia toate obligatiile care-i reveneau defunctului, inclusiv obligatia sa de restituire a respectivului bun imobil.

Dar, avand in vedere art. 1858 pct. 4 din Codul civil, acesta este un caz de intervertire a precaritatii si, deci, titlul de mostenitor poate fi considerat just titlu, de unde rezulta ca raspunsul la intrebarea anterioara, este afirmativ.

De asemenea, justul titlu anulabil, care poate constitui o baza juridica pentru uzucapiunea prescurtata, trebuie sa aiba o data certa (pentru a se putea calcula termenul de uzucapiune); nu se cere ca justul titlu sa fi fost transcris in registrul de transcriptiuni imobiliare.

* A treia conditie a uzucapiunii prescurtate, este aceea a bunei-credinte a posesorului -     adica posesorul nu a stiut cauza de nulitate care lovea actul juridic, in momentul incheierii lui; nu se cere ca buna-credinta sa se fi pastrat pe toata durata posesiei, fiind suficient ca ea sa existe in momentul incheierii actului ce constituie justul titlu. Deci, in momentul incheierii respectivului act translativ de proprietate, posesorul a crezut ca a devenit, astfel, proprietar al bunului imobil.

Conform art. 1899 alin. 2 din Codul civil, buna-credinta nu trebuie sa fie dovedita, ea se prezuma ("bona fides presumitur"), pana la proba contrara, pentru ca este o prezumtie relativa.

Deci, spre deosebire de justul titlu, care trebuie dovedit, buna-credinta, nu trebuie dovedita pentru ca se prezuma.

* A patra conditie a uzucapiunii este termenul in care opereaza aceasta: de la 10 la 20 de ani.

Distingem trei situatii:

- termenul este de 10 ani, daca adevaratul proprietar a locuit in aceeasi raza teritoriala cu aceea a tribunalului judetean, unde se afla bunul (deci daca acesta a locuit in acelasi judet, cu locul unde se afla bunul);

- termenul este de 20 de ani, daca adevaratul proprietar a locuit in raza teritoriala a altui tribunal judetean, decat aceea unde se afla bunul (adevaratul proprietar, a locuit in alt judet, decat acela unde se gasea bunul);

- termenul este de la 10 la 20 de ani, atunci cand adevaratul proprietar a locuit un timp in aceeasi raza teritoriala a tribunalului judetean, unde se afla bunul, si o alta perioada de timp, in alta localitate decat aceea unde se afla bunul (intr-un alt judet, decat acela unde se afla bunul respectiv). Distingem doua situatii:

* daca, initial, a locuit in acelasi judet cu bunul (de exemplu, in judetul Galati) si apoi s-a mutat in judetul Olt, termenul se calculeaza astfel: la numarul de ani pe care i-a locuit in acelasi judet, se adauga dublul numarului de ani care mai ramasesera pana la implinirea termenului de 10 ani.

Exemple: - daca adevaratul proprietar a locuit in acelasi judet cu bunul timp de 5 ani si ulterior, s-a mutat in alt judet, termenul de uzucapiune este de: 5+(5+5 = 10) = 15 ani.

- daca adevaratul proprietar a locuit in acelasi judet cu bunul timp de 6 ani si, ulterior, s-a mutat intr-un alt judet; termenul de uzucapiune se calculeaza astfel: 6+(4+4=8) = 14 ani.

* daca, initial, adevaratul proprietar a locuit in alt judet decat acela unde se afla bunul, (de exemplu, locuia initial in Bucuresti, iar bunul se afla in judetul Galati), ulterior mutandu-se in acelasi judet cu bunul, termenul se calculeaza astfel: la numarul de ani pe care i-a locuit in alt judet, se adauga jumatate din numarul de ani, cati mai ramasesera pana la implinirea termenului de 20 de ani.

Exemple: - daca adevaratul proprietar a locuit in alt judet decat acela unde se afla bunul timp de 12 ani, si, ulterior, s-a mutat in acelasi judet, termenul de uzucapiune este de: 12 + (8:2 = 4) = 16 ani.

- daca adevaratul proprietar a locuit in alt judet decat acela unde se afla bunul, timp de 17 ani, si, apoi, s-a mutat in acelasi judet cu bunul, atunci termenul de uzucapiune se calculeaza astfel: 17 + (3:2 =1 an si 6 luni) = 18,6 ani.

f) Intreruperea si suspendarea prescriptiei achizitive

* Intreruperea prescriptiei: prescriptia trebuie sa fie neintrerupta, iar intreruperea acesteia are ca efect inlaturarea oricaror efecte anterioare intreruperii. Rezulta ca, pentru a uzucapa este necesar sa inceapa o noua posesie si, deci, o noua prescriptie integrala.

* Felurile intreruperii:

- naturala atunci cand: - are loc intreruperea posesiei, pe o perioada mai mare de 1 an.

- bunul imobil e declarat imprescriptibil, facand parte din domeniul public.

- civila, atunci cand: - cel in folosul caruia curge prescriptia (posesorul), recunoaste dreptul a carui actiune se prescrie.

- cel impotriva caruia curge prescriptia, face o cerere de chemare in judecata chiar introdusa la o instanta necompetenta.

Prescriptia civila este prevazuta de Decretul nr. 167/1958 care reglementeaza atat prescriptia extinctiva, cat si cea achizitiva.

* Suspendarea prescriptiei: nu inlatura timpul scurs anterior aparitiei cauzei de suspendare, iar dupa incetarea respectivei cauze, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si termenul care a trecut inainte de suspendare.

* Cauze de suspendare:

- cat timp cel impotriva caruia curge prescriptia (adevaratul proprietar), este impiedicat sa actioneze, de un caz de forta majora.

- cat timp cel ce se pretinde proprietar sau posesorul, se afla in randurile fortelor armate ale tarii noastre, iar acestea sunt puse pe picior de razboi.

- prescriptia nu curge intre parinti (sau tutore) si copiii care se afla in ocrotirea lor, precum si intre orice alta persoana care administreaza bunurile unei persoane si cei ai caror bunuri sunt administrate, atat timp cat socotelile nu au fost date si aprobate.

- prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, sau cu capacitate de exercitiu restransa, atat timp cat acestia nu au reprezentant, sau ocrotitor legal.

- prescriptia nu curge intre soti, in timpul casatoriei.

g) Jonctiunea posesiilor

* Notiune: unirea la termenul posesiei actuale, a timpului cat bunul imobil a fost posedat de catre autorii sai. Deci, posesia actuala se aduna cu posesia anterioara a bunului respectiv.

Exemplu: daca A a inceput sa uzucapeze, si, dupa ce au trecut 15 ani (din cei 30), a instrainat bunul lui B, acesta din urma poate sa uneasca posesia sa, cu cea a lui A pentru a uzucapa, astfel incat, ca efect al jonctiunii posesiilor, B va poseda bunul doar timp de 15 ani (si nu 30 de ani, in cazul uzucapiunii lungi).

* Conditiile jonctiunii:

- sa fie vorba despre o posesie propriu-zisa, deoarece detentia precara nu poate fi unita cu posesia. Desigur, detentia precara, se poate transforma in posesie utila daca intervine un caz de intervertire a precaritatii, conform art. 1858 C.civ .

- cel ce invoca jonctiunea, sa fie un succesor in drepturi, al autorului. Uzurpatorul posesiei altcuiva nu poate invoca jonctiunea cu aceea a celui pe care l-a inlaturat.

Jonctiunea posesiilor, are un caracter facultativ, fiind lasata la aprecierea posesorului actual. Acesta, daca indeplineste conditiile si are interesul, poate invoca jonctiunea posesiilor, dupa cum poate opta pentru parcurgerea unui nou termen, complet, de uzucapiune.

* Cazurile de invocare a jonctiunii:

1)- posesia dobanditorului, este de aceeasi natura cu cea a autorilor, toate fiind de buna sau de rea-credinta; fie ca ambele sunt de buna-credinta sau de rea-credinta, posesorul actual are interesul de a le uni.

Exemplu: - ambele posesii sunt de rea-credinta, iar A, a posedat bunul timp de 10 ani si apoi l-a transferat lui B; B are interesul de a le uni, astfel incat, el va poseda doar 20 de ani (din cei 30 de ani).

- ambele posesii sunt de buna-credinta, de 15 ani, iar A a posedat bunul timp de 8 ani si apoi l-a transferat lui B; B are interesul de a le uni, astfel incat el va poseda doar 7 ani (din cei 15 ani).

2)- posesia dobanditorului este de buna-credinta iar cea a autorului, a fost de rea-credinta; in acest caz, dobanditorul are urmatoarele posibilitati: - sa inceapa o noua prescriptie de la 10 la 20 de ani, fara a uni posesiile (daca pana la implinirea termenului mai ramasesera mai mult de 20 de ani, din posesia anterioara, de rea-credinta) sau sa uneasca posesiile (daca pana la implinirea termenului mai ramasesera mai putin de 10 ani); de exemplu, daca A (dobanditor de rea -credinta), a posedat bunul timp de 15 ani (din cei 30), si apoi l-a instrainat lui B (dobanditor de buna-credinta), care are un termen de posesie de 10 ani, el nu are interes sa ceara jonctiunea posesiilor (pentru ca ar trebui sa posede bunul timp de 15 ani, in loc de 10 ani).

3)- posesia dobanditorului este de rea-credinta, iar cea a autorului, a fost de buna-credinta; in acest caz, dobanditorul are intotdeauna interesul de a uni posesiile, pentru a mai reduce din termenul posesiei sale (care este de 30 de ani). De exemplu, daca posesorul de buna-credinta anterior, posedase bunul timp de 5 ani (din cei 10 ani) si apoi i-a instrainat acel bun unui posesor de rea-credinta dobanditorul are interesul sa invoce jonctiunea posesiilor si sa posede bunul doar 25 de ani (din cei 30 de ani).

h) Efectele uzucapiunii

* Efectul principal: dobandirea dreptului de proprietate de catre posesor, acesta fiind considerat proprietar, in mod retroactiv, chiar din momentul inceperii posesiei bunului. Rezulta ca, prin invocarea exceptiei de uzucapiune, este paralizata actiunea in revendicare, cu toate ca ea este imprescriptibila extinctiv.

De asemenea, uzucapiunea poate fi invocata chiar de catre uzucapant, pe calea unei actiuni in constatarea dreptului sau de proprietate.

* Renuntarea la uzucapiune - beneficiarul uzucapiunii, poate renunta la efectele ei, dar numai dupa implinirea ei (art. 1838 C.civ.); renuntarea poate fi expresa sau tacita, dar sa rezulte dintr-un fapt neechivoc si care sa presupuna delasarea dreptului castigat. Deoarece, renuntarea este un act de dispozitie (de instrainare), renuntatorul trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu.

- Cuvinte -cheie (concepte si terminologie): explicati urmatorii termeni sau expresii:

- "Accesiune"; "Accesiune artificiala";

- "Avulsiune"; "Adjonctiune"; "Specificatiune"; "Confuziune".

- "Constructor de rea-credinta"; "Constructor de buna-credinta";

- "Uzucapiune"; "Uzucapiune prescurtata";

- "Jonctiunea posesiilor".

- Bibliografie de capitol:

- Ion Filipescu - op. cit.

- Gh.Beleiu - op. cit.

- x x x - "Culegere de practica judiciara pe anul 1992", Bucuresti, editura Sansa SRL, 1993