Dreptul privat al europei continentale

DREPTUL PRIVAT AL EUROPEI CONTINENTALE

Radacinile romane ale sistemelor de drept europene

Sistemele juridice europene actuale sunt derivate din dreptul roman, ca urmare a unei adaptari a acestuia la situatii economico-sociale profound diferite.

Istoria Romei prezinta doua etape fundamentale, care separa dreptul ei pe trei faze.

Prima faza este marcata de razboiul lui Hanibal (200 i. Hr), cand in putin mai mult de o jumatate de secol, puterea romana s-a extins de la Lazio pina la teritoriile mai importante ale lumii antice.

Cea de doua etapa a istoriei romane incepe dupa moartea lui Alexandru Sever (235 d. Hr.), cand migratiile barbare au strapuns granitele romane pe Dunare si Rin, in timp ce puterea revigorata a persanilor trecea Eufratul. Centrul de gravitatie al Imperiului s-a deplasat din ce in ce mai mult spre Orient, care mostenise legile romane, dar intervenise asupra lor cu un spirit care numai era roman.

COMPILATIA LUI JUSTINIAN

In cursul istoriei lor seculare, marile sisteme juridice ajung la un moment in care valoarea elasticitatii lor se intoarce impotriva, sub forma de incertitudine a dreptului. In aceste momente, drepturile consuetudinare se cristalizeaza, cum este cazul dreptului englez, sau se fac eforturi pentru o compilatie unitara a unor norme disparate, asa cum s-a dezbatut in SUA la inceputul secolului XX, sau in cursul secolului precedent, in India postcoloniala. Nici dreptul roman nu putea scapa de acest destin.

Anul 395 d.Hr vazuse divizarea Imperiului roman in doua parti, fiecare din ele fiind incredintata unuia dintre fii lui Teodosiu. In timp ce Imperiul Roman Occidental se indrepta spre stingerea completa, Imperiul Roman Oriental era destinat sa mai existe inca un mileniu.

In 528 d.Hr, Justinian a poruncit formal sa se faca ordine in amestecul dispozitiilor ajunse pina la el. Finalitatea era esential practica, dat fiind ca ministrul Trebonian, responsabil al acestei opera, a luat cele mai mari competente de a intervene asupra textelor juridice romane clasice, modificandu-le, amputandu-le, completandu-le acolo unde I se parea necesar, pentru a ajunge la un text legislativ unitar, care sa oglindeasca realitatea juridical a timpurilor respective.

Digesta este compus din cincizeci de carti. In ele sunt randuite fragmentele extrase din operele principalilor juristi romani, numele carora este amintit explicit la inceputul fragmentelor alese de Trebonian. El a fost prima opera comandata de Iustinian si a intrat in vigoare la 16 februarie 529.

Institutele reprezinta o opera didactica ceruta de imparat pentru a facilita invatarea dreptului sau. Digestele si Institutele intra in vigoare concomitant, la 30 decembrie 533.

Novelele se detaseaza partial de operele precedente. Digestele,Codul si Institutele reprezinta nucleul compilatiei justiniene, iar Novelele, aducerea la zi.

DREPTURILE GERMANICE

Popoarele germanice au adus in Europa occidentalao pluritate de ordini, care se diferentiau de la un popor la altul, chiar daca prezentau carcteristici commune. Principalele caracteristici commune care diferentia drepturile germanice de cel roman, pot fi reduse la patru:

natura autonoma a dreptului

dreptul nu era scris, deci se transmitea oral de catre "pronuntatorii dreptului", care trebuiau sa foloseasca formule usor de memorat

grupul mai multor familii era organizat in comunitate, in schimb familia era organizata ierarhic, sub autoritatea paterna

cel putin     la origini, prevala dreptul de sange pe linie maternal, atestata deja de Tacit.

DE LA IMPERIUL BIZANTIN LA IMPERIUL ROMAN

Egloga isaurica, publicata in 740 de Leone Isaurico, isi are originea in cartile justinianiene, precum si in novelele imparatilor care i-au urmat. Ea a fost redactata sub influenta ereziei iconoclaste si aceasta origine a sa a valorat pentru a o conota negative, dupa infrangerea acelei erezii. Din acest motiv, Basilio I a inlocuit-o pe la anul 879 cu Prochiro al sau, adica cu un manual practice, inspirit direct din Institutele lui Justinian. Cele doua culegeri grecesti au contribuit la difuzarea dreptului roman intr-o noua zona. Ele au fost inglobate si amplu folosite in Serbia, Bulgaria si in Rusia. Al treilea manual oficial este Epanagoge, o editie revazuta de Prochiro.

In jurul anilor 1050, a inceput lentul decline al Bizantului si ascensiunea Islamului.

GLOSATORII SI CONTEMPORANII

Glosatorii sau Scoala din Bologna (secolele al XII-lea - al XIII-lea). In jurul anului 1000, centrul vietii economice trece de la sate la orase, care devin centre infloritoare ale activitatii comerciale. Imperiul Romano-Germanic si Biserica catolica reprezinta doi factori unificatori, suprapusi ordinilor fragmentare locale. Deci deasupra legilor fiecarui monarh, a statutelor oraselor, a obiceiurilor locale si feudale, se situa dreptul bisericii si cel al Imperiului.

Punctul culminant al Scolii din Bologna il constituie Glosa lui Accursio, care a rezumat si a unificat precedentele lucrari bologneze. Cu numele de Glossa ordinaria, aceasta devine glosa prin excelenta si I se recunoaste o forta de legatura egala cu aceea a textului justinianian.

Comentatorii (secolele al XIV-lea - al XV-lea). Cei 50 de ani care urmeaza Glosei lui Accursio sunt dominate de autoritatea sa. Cum statele secolului XIV tind sa se elibereze de legaturile cu Imperiul, dreptul acelor ani tinde sa se elibereze de sub jugul textului lui Justinian. Juristii fac cerecetari nu doar privind verba, dar si cercetari privind sensus. Glosa este inlocuita de comentariu. Centrul lor nu mai este Bologna, ci Orleans. Trecerea de la glosa la comentariu a fost o tranzitie graduala, nu o cenzura brusca.

REVOLUTIA FRANCEZA SI DREPTUL CIVIL MODERN

Odata cu revolutia franceza, actiunea intreprinzatoare burgheza se elibereaza de legaturile economiei feudale si devine general intreprinzatoare. Codul civil garanteaza libertatea individului fata de stat, tuteleaza folosirea autonoma a proprietatii sale si nu intervine in raporturile sale cu ceilalti indivizi, intervenind numai in cazul in care una dintre parti arc ere asistenta statului. Liberei concurente in economie ii corespunde astfel tutelarea autonomiei private prin drept. Aceasta autonomie se manifesta prin contract si in testament.

Garantia juridical a libertatii individuale este, intre timp, cauza si consecinta a acestor schimburi libere. Individual trebuie sa se poata misca liber, sa aiba acces la invatamant, sa decida sectorul economic in care va actiona, fara sa stea sub autoritatea autorizatiilor administrative, etc.

UZANTELE COMERCIALE SE ALATURA DREPTULUI CIVIL

Atita timp cat a durat sistemul feudal si economia de curte, bogatia era legata, in primul rand, de proprietatea imobiliara agrara. Importanta proprietatii imobiliare urbane este recenta; chiar si in 1700, primele mari cadastre italiene nu o iau in considerare, dat fiind ca fondul urban nu este vazut ca producator de bogatie, deci nu constituie o baza impunatoare care ar merita sa fie inregistrata. Dreptul roman, prin modificarile successive care l-au transformat intr-un drept roman comun, era potrivit sa reglementeze societatea agrara feudala, ale carui moduri de productie nu erau pina la urma substantial diferite de acelea care au plasmuit dreptul roman.

Odata cu intrarea statului in seria comerciantilor, sursa dreptului civil coincide cu aceea a dreptului comercial; acesta este reflexul juridic al prabusirii economiei corporative. Material comerciala, de acum inainte, este reglementata de catre acelasi stat care deja reglementa si material civila. Totusi, deocamdata, este vorba de o apropiere si nu de identitate: dreptul civil si cel comercial au in comun sursa, dar raman diferite in privinta obiectului si a tribunalelor.

CONFLUENTA DREPTURILOR CIVILE SI COMERCIALE

Dupa codificarea dreptului civil si a celui commercial, din antica diferenta mai ramanea un singur vestigiu important: in actele comerciale, norma si/sau obiceiul commercial prevalau celor civile. Altfel spus, daca unui act commercial ii era aplicabila atat o norma comerciala, cat si o norma civila, conflictul urma sa fie rezolvat prin aplicarea normei comerciale.

Dreptul civil sic el commercial aveau acum in comun sursa, erau aplicate de tribunale ale statului si fiecare avea un obiect din ce in ce mai dificil de a-l tine separate de celalalt. Prima care a facut acest pas a fost Elvetia care, in 1881, a reunite intr-un singur cod atat normele civile cat si cele comerciale.

In Italia, dup ace s-a muncit pina in 1940 la un Cod civil distinct de un Cod comercial, s-a preferat renuntarea la acesta din urma, in avantajul unui cod unificator. Cateva norme tehnice au convers in legile privind falimentul, cambiile si cecurile; material complexa a comertului maritime a fost inclusa in codul de navigatie, care a devenit si fundamental dreptului aeronautic, totusi majoritatea dispozitiilor comerciale au fost introduce in cartea a cincea a Codului civil din 1942, intitulat Munca. Acest ultimo cod, in vigoare si astazi, cuprinde sase parti: persoanele si familia, succesiunile, proprietatea, obligatiile, munca, tutela drepturilor.