Executarea silita a obligatiilor fiscale

Executarea silita a obligatiilor fiscale

1. Conditii generale ale executarii silite

Regula in materia executarii obligatiilor bugetare este reprezentata de indeplinirea de bunavoie de catre debitor a obligatiei prin efectuarea platii.

Totusi, daca, debitorul nu executa obligatia sa, in cuantumul si la termenul stabilit, creditorul, pentru a valorifica dreptul sau subiectiv patrimonial pe care il are asupra debitorului poate recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispozitie pentru a-1 sili la executare; in acest caz, creditorul va cere executarea silita.

Trebuie remarcat faptul ca executarea silita nu reprezinta o forma a raspunderii juridice, o sanctiune, ci o modalitate de executare a obligatiilor bugetare.

Executarea silita garanteaza puterea juridica a obligatiilor patrimoniale, inclusiv a celor bugetare. In conceptia traditionala a dreptului financiar, executarea silita reprezenta ultima etapa a procedurii fiscale, care cuprindea "perceperea, urmarirea si lichidarea drepturilor fiscale.

In situatia in care debitorii obligatiilor fiscale nu isi executa obligatiile la scadenta si in cuantumul stabilit prin titlul de creanta ia nastere dreptul titularului bugetului public (creditorul fiscal) de a trece la executarea silita a creantelor fiscale. Caracterul executoriu al titlului de creanta fiscala face ca procedura de executare silita sa poata fi declansata direct, de catre organele administrativ-financiare, nefiind necesara interventia justitiei.

Sediul materiei il reprezinta Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscala.

La fel ca si plata, executarea silita in cazul obligatiilor fiscale, al caror obiect este plata unei sume de bani, se va face intotdeauna in natura si nu prin echivalent.

Pentru a se putea trece la executarea silita a creantelor bugetare este necesara indeplinirea unor conditii, dupa cum urmeaza:

a) existenta unui titlu executoriu. Astfel art. 141 din Ordonanta nr. 92/2003, republicata, statueaza ca "Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Acest act, in cuprinsul caruia s-a inscris creanta bugetara, denumit titlu executoriu, va contine: denumirea organului emitent; data la care isi produce efectele, numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul de identificare fiscala, domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data intocmirii titlului, stampila si semnatura organului de executare.

Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor bugetare se va intocmi un singur titlu executoriu.

Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante bugetare, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor de executare competente.

In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care 1-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare trebuie sa restituie de indata titlurile executorii organelor emitente.

Atunci cand titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare are obligatia de a confirma primirea, in termen de 30 de zile.

In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care 1-a emis si dovada comunicam acestora, organul de executare trebuie sa restituie de indata titlurile executorii organelor emitente.

Institutiile publice care nu au organe proprii de executare pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silita, organelor fiscale, in baza unei conventii incheiate cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau cu autoritatile administratiei publice locale.

Pentru realizarea unor astfel de creante, Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, retin o cota de 15% din valoarea creantelor fiscale stinse. Aceste sume se utilizeaza ca venituri proprii, in conditiile legii, pentru finantarea cheltuielilor necesare imbunatatirii activitatii de administrare a creantelor fiscale.

In cazul in care autoritatile administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din subordine a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit al bugetul de stat.

Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, in urmatoarea ordine:

a) bunurile care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

b)bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

d)ansamblul de bunuri in conditiile prevederilor legale;

e)masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum
si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

f)produse finite

Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute mai sus ori de cate ori valorificarea nu este posibila.

Titlul de creanta este actul juridic care constata si individualizeaza obligatia bugetara, dandu-i caracter concret si facand posibila executarea acesteia.

Creanta individualizata prin titlu executoriu are un caracter cert, existenta sa fiind neindoielnica si asupra ei neexistand vreun litigiu.

Caracterul cert si lichid al creantei bugetare, constatata si individualizata prin
titlul de creanta sunt conditii esentiale pentru a putea proceda la executarea silita a
obligatiei bugetare.

b) creanta bugetara sa fie exigibila. Are caracter exigibil creanta ajunsa la scadenta, care poate fi pretinsa, careia i se poate cere de indata executarea, la nevoie silita.

Creanta bugetara devine executorie si titlul care o constata devine executoriu, la data scadentei, prin expirarea termenului de plata prevazut de normele legale.

Daca exista un decalaj de timp intre momentul emiterii titlului executoriu si data scadentei, putem considera creanta bugetara ca fiind afectata de un termen suspensiv, prevazut in favoarea debitorului. in aceasta situatie, creanta devine exigibila numai in momentul implinirii termenului.

Profesorul D. Drosu Saguna arata ca, in temeiul art. 1025 C.civ., debitorul insolvabil (comerciantul aflat in stare de incetare de plati, in speta) "pierde beneficiul termenului, iar creanta fiscala a statului va deveni astfel exigibila inainte de termenul stabilit de actul normativ ce o instituie'.

c) obligatia bugetara sa nu fie executata de bunavoie .Ipoteza trecerii de catre creditor la procedeele executarii silite este aceea in care debitorul nu executa la termen si in cuantumul stabilit obligatia bugetara.

In situatia in care titularul creantei bugetare a inceput executarea silita, acesta, prin organul de executare va inceta de indata orice executare silita, in cazul in care debitorul, odata cu plata creantei bugetare, achita cheltuielile de executare, dobanzile, penalitatile de orice fel si orice alte sume stabilite in sarcina sa.

Executarea silita se poate intinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor bugetare si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor debitorului se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

Bunurile supuse unui regim special de circulatie vor putea fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

Executarea silita a creantelor bugetare nu se perimeaza; odata inceputa, aceasta se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a majorarilor de intarziere ori a altor sume datorate sau acordate conform legii si a cheltuielilor de executare.

In cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute, obligatii accesorii fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.

In vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de toate mijloacele legale de proba: solicitarea de informatii din partea contribuabililor, expertize, inscrisuri, efectuarea de cercetari la fata locului, astfel incat sa determine averea si veniturile debitorului.

In toate actele de executare intocmite este obligatorie indicarea titlului executoriu, a naturii si cuantumului debitului care face obiectul executarii silite.

Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.

Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.

Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.

Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documentul sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.

Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

Prescriptia dreptului de a cere executarea silita

Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept. Acelasi termen de prescriptie se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.

Termenul de prescriptie prevazut anterior se suspenda:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii:

c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;

d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se intrerupe:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului de actiune;

b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;

c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

d) in alte cazuri prevazute de lege.

Implinirea termenului de prescriptie guverneaza urmatoarele efecte:

daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor fiscale pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cerere executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a implinirii termenului. Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

Masuri asiguratorii

Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asigurarii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului precum si asupra veniturilor acestuia, cand pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, precum si in cazul suspendarii executarii actului administrativ realizata in procedura solutionarii contestatiei.

Masurile asiguratorii se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

Aceste masuri pot fi luate si in cazul in care creanta nu a fost inca individualizata si nu a devenit scadenta. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

Masurile asiguratorii dispuse de organul fiscal precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competent se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita care se aplica in mod corespunzator.

In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.

Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii sunt lovite de nulitate absoluta.

Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie la executarea silita.

Masurile asiguratorii instituite se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 127 din Cod.

4. Subiectele raportului de executare silita

Subiectele raportului juridic de executare silita a obligatiei fiscale sunt aceleasi, cu cele ale raportului obligational:

- statul sau o colectivitate teritoriala locala, prin organele de executare, in calitate
de creditor; .

- contribuabilul, persoana fizica sau juridica, in calitate de debitor.

Creditorii fiscali care administreaza creantele fiscale, prin organele proprii, centrale sau teritoriale, dupa caz, ori cele ale administratiei publice locale, sunt abilitati sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita prevazuta de lege. .

Organele de executare silita sunt acele organe fiscale abilitate sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003.   

Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin organe proprii, ca organe de executare, acestea fiind abilitate sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.

In cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor Ministerului Finantelor Publice, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

Persoanele din cadrul organelor de executare abilitate sa aduca la indeplinire procedura executarii silite poarta numele de executori fiscali.

Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de serviciu de executor fiscal si delegatia emisa de organul de executare silita.

Totodata, legea prevede unele obligatii speciale pentru functionarii publici din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si institutiilor asimilate acesteia, organelor administratiei publice centrale sau locale si al organelor lor subordonate, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate. Acestia sunt obligati sa pastreze secretul fiscal asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Informatiile referitoare la impozite, taxe si alte obligatii bugetare ale platitorilor pot fi transmise numai:

a) altor organe, in scopul realizarii unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi;

b) unui organ din domeniul muncii si protectiei sociale, care face plati de asigurari sociale sau alte plati similare;

c)  autoritatilor fiscale ale altor tari, in baza unei conventii pentru evitarea dublei impuneri;

d)autoritatilor judiciare competente, potrivit legii.

Organul sau autoritatea care primeste informatii fiscale este, de asemenea, obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

Informatii referitoare la platitori pot fi transmise si altor organe sau autoritati, care le solicita, dar numai cu consimtamantul scris al platitorului.

Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea, potrivit legii.

Cu toate acestea, creditorii bugetari, in scopul descurajarii neefectuarii platii obligatiilor bugetare, pot aduce la cunostinta publica calitatea de debitor a contribuabililor pentru obligatiile bugetare pentru care nu mai pot fi exercitate caile de atac prevazute de lege.

Contribuabilul este practic "clientul' bugetului public, cel care "aduce' banii la buget si in consecinta este necesara protectia acestuia prin instituirea secretului fiscal ca obligatie profesionala a functionarilor publici care au acces la date confidentiale privind activitatea platitorilor de venituri bugetare.

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul. In cazul in care executarea silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit indiferent de locul unde isi are domiciliul fiscal.

Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executarea silita a bunurilor si veniturilor urmarite ale debitorului, organul de executare coordonator poate proceda la indisponibilizarea si la executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.

Organul de executare coordonator este abilitat sa sesizeze in scris organele de executare coordonate, comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor varsa sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori a veniturilor urmaribile.

In cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor privind creante fiscale, cat si dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, de catre organele de executare prevazute de acesta.

Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

Organul de executare coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita comunicand intregul debit fiecarui organ de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori.

Procedura executarii silite impune ca organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, sa ia masuri de executare silita si sa comunice organului de executare coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora. Organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit este obligat, atunci cand constata ca debitul a fost lichidat prin actele de executare silita, facute de el insusi si de celelalte organe sesizate, sa ceara, in scris, acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.

Organul de executare poate corecta oricand erorile materiale din titlul executoriu si actele intocmite in cadrul procedurii de executare silita, avand in vedere atat interesul legitim al creditorului bugetar, cat si drepturile si obligatiile debitorului. Actul rezultat ca urmare a indreptarii erorilor materiale se comunica celor interesati.

Alte atributii ale organelor de executare constau in obligatia acestora de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului sau sediului debitorului, precum si a bunurilor si veniturilor acestuia urmaribile.

Daca debitorul nu este gasit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este obligat sa solicite organelor de politie sa faca cercetari, precum si sa ceara relatii de la Oficiul Registrului Comertului sau de la oricare alta persoana fizica sau juridica, ori de la alte organe competente, in scopul stabilirii locului unde se afla debitorul si obtinerea oricaror date detinute in legatura cu acesta.

Pentru a inlesni realizarea competentelor legale de catre organele de executare, normele legale prevad obligatia organelor de politie, jandarmerie si alti agenti ai fortei publice de a da relatiile solicitate de organul de executare.

De asemenea, bancilor, precum si institutiilor care gestioneaza registre publice li s-a instituit obligatia de a furniza de indata in scris datele si informatiile solicitate.

La cererea organului de executare, bancile sunt obligate sa ii furnizeze in scris relatiile solicitate, necesare urmaririi debitorilor prin poprire, precum si pentru luarea altor masuri privind realizarea creantelor bugetare. Organele de executare sunt obligate sa asigure secretul informatiilor primite.

Bancile sunt obligate sa comunice administratiei fiscale datele de identificare ale conturilor pe care le deschid sau le inchid titularii lor, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora, dupa caz. Aceasta comunicare se va face in primele 5 zile ale fiecarei luni referitor la conturile deschise sau inchise in luna anterioara. Comunicarea va fi adresata organului fiscal subordonat Ministerului Economiei si Finantelor, in a carui raza teritoriala se afla societatea bancara, iar informatiile pot fi utilizate exclusiv in scopuri fiscale

In exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:

a)  sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

b)  sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;

Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz va putea cere autorizarea instantei judecatoresti competente, aplicandu-se dispozitiile Codului de procedura civila privind ordonanta presedintiala.

c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietatea debitorului.

In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare din incaperi sau incinte, organul de executare nu poate sa patrunda decat in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori.

Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6.00-20.00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. In cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei instantei competente.

Contribuabilul are calitatea de debitor in raportul juridic obligational de drept financiar, putand fi o persoana fizica sau una juridica.

Legea stabileste o serie de masuri de protectie a persoanei in procedura de executare silita.

Codul de procedura civila prin art. 406-409 reglementeaza "bunurile mobile care nu se pot urmari'.

In spiritul dreptului comun, legiuitorul a reglementat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 - art. 149, 151 si 154 - categoriile de venituri si bunurile, apartinand debitorului persoana fizica, care nu pot fi urmarite.

Astfel, potrivit art. 149 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, sumele care reprezinta venituri banesti ale debitorului, persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala pot fi supuse urmaririi numai in conditiile prevazute in Codul de procedura civila.

In materia bunurilor mobile ale debitorului, persoana fizica, potrivit art. 151 alin. (2), nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:

a) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

b)bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;

d)combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave.

f)  bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

Potrivit art. 154 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, "in cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare'. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor bugetare rezultate din savarsirea de infractiuni.

Obiectul executarii silite il reprezinta toate bunurile si veniturile urmaribile ale debitorului, cu exceptiile subliniate mai sus.

5. Cheltuielile de executare silita

Cheltuielile de orice fel ocazionate de efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului urmarit.} Conform dovezilor si documentelor privind cheltuielile facute, suma ce urmeaza sa fie platita de catre debitor se stabileste de organul de executare prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu.

Cheltuielile de executare silita a creantelor bugetare se avanseaza de creditorii fiscali care au inceput procedura de executare silita, din bugetul acestora, fiind efectuate pe baza de documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite, astfel nu pot fi stabilite in sarcina debitorului.

Creditorii bugetari sunt scutiti de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea realizarii creantelor bugetare.

Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

Cheltuielile de executare silita reprezinta plati ale unor servicii, cum ar fi:

comunicarea somatiei si a celorlalte acte procedurale;

cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii;

- cheltuieli pentru sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea, conservarea, precum si culegerea fructelor etc., dupa caz;

cheltuieli pentru administrarea bunurilor imobile;

remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;

cheltuieli efectuate cu organizarea licitatiei;

- alte cheltuieli necesare indeplinirii procedurii de executare silita a creantelor fiscale,

Inceperea procedurii de executare silita

Daca obligatiile fiscale nu au fost stinse prin plata sau prin alte modalitati prevazute de lege, se va incepe procedura de executare silita prin comunicarea somatiei.

Somatia reprezinta primul act de executare silita si este obligatorie, indiferent de modalitatea de executare silita care va fi aplicata.

Prin somatie i se notifica debitorului ca are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate iar daca in termen de 15 zile de la comunicare nu face dovada stingerii obligatiei bugetare, se vor continua masurile de executare silita prevazute de lege. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.   

Somatia cuprinde: organul de executare emitent; datele de identificare ale debitorului; data emiterii; numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca obligatia prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia; semnatura si stampila organului de executare.

Somatia este obligatorie si i se comunica debitorului prin modalitatile prevazute de lege.

Dovada comunicarii somatiei urmeaza a se inscrie de indata in evidentele organului de executare si va fi pastrata la dosarul de executare

7.Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite

Procedura de executare silita se efectueaza din oficiu si, o data inceputa, se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta numai in cazurile si sub forma prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata.

Astfel, executarea silita se suspenda:

a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditorul bugetar;

b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata in conditiile legii;

c) in cazul in care debitorului i s-a aprobat ca plata integrala a creantei sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit;

d) pe o perioada de cel mult 6 luni, in cazuri exceptionale, si doar o singura data
pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului;

e) in alte cazuri prevazute de lege.

Astfel, in cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprire, pentru o perioada de cel mult luni.

Odata cu cererea de suspendare, debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita. Executarea silita se intrerupe in cazurile expres prevazute de lege. Pe perioada in care un contribuabil este declarat insolvabil, executarea silita nu se intrerupe.

Executarea silita inceteaza daca:

a) s-au stins integral creantele bugetare prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare, precum si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;

b) a fost desfiintat titlul executoriu;

c) in alte cazuri prevazute de lege.

De la data comunicarii aprobarii, pentru obligatiile fiscale pentru care s-au aprobat inlesniri la plata, executarea silita nu se porneste sau nu se continua, dupa caz.

Masurile de executare silita aplicate in conditiile Codului de procedura fiscala se ridica prin decizie intocmita in cel mult doua zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare.

In masura in care creantele fiscale inscrise in titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul Cod, sechestrele aplicate pentru aceste titluri executorii se ridica prin decizie a organului de executare in cel mult doua zile de la data stingerii.

8. Modalitati de executare silita a creantelor fiscale

Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitatile de executare silita prevazute de Codul de procedura fiscala, si anume:

- executarea silita prin poprire;

- executarea silita a bunurilor mobile;

executarea silita a bunurilor imobile;

executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini;

executarea silita a unui ansamblu de bunuri,

Legea dispune ca, in situatia in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante bugetare, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dis pozitii legale, executarea silita urmeaza a se face potrivit dispozitiilor Ordonante Guvernului nr. 92/2003, de catre organele de executare pe care acest act normativ li prevede.

8.1. Executarea silita prin poprire

Poprirea este acea modalitate a executarii silite prin care creditorul urmareste, in contul creantei sale, sumele pe care o terta persoana le datoreaza debitorului urmarit. Aceasta presupune indisponibilizarea in mainile tertului poprit, care este la randul sau debitor al contribuabilului urmarit, a sumelor datorate de acesta din urma si in plata directa a lor creditorului urmaritor.

Infiintarea popririi da nastere unui raport juridic intre creditor (statul o colectivitate locala) si tertul poprit raport juridic grefat pe existenta altor doua raporturi juridice: cel dintre creditor si debitorul obligatiei bugetare si, respectiv cel dintre debitorul obligatiei bugetare, in calitate de creditor si tertul poprit.

Executarea silita prin poprire se poate intinde asupra oricaror sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale detinute si/sau datorate cu orice titlu debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

Sumele reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, in cazul in care impotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.

Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, sub forme de salarii si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de art. 409 C.proc.civ.

Procedural, poprirea se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa de infiintare a popririi, care se transmite tertului poprit, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu, poprirea nu este supusa validarii.

Totodata, va fi instiintat debitorul despre infiintarea popririi. Adresa de infiintare a popririi cuprinde:

denumirea si sediul organului de executare;

numarul si data emiterii;

denumirea si sediul sau numele, prenumele si domiciliul tertului poprit;

temeiul legal al executarii silite prin poprire;

datele de identificare a debitorului;

numarul si data titlului executoriu, precum si organul emitent;

natura creantei fiscale;

- cuantumul creantei fiscale pentru care s-a infiintat poprirea, atunci cand acesta este mai mic decat cel evidentiat in titlul executoriu, ca urmare a stingerii partiale a debitului;

contul in care urmeaza a se vira suma retinuta;

semnatura si stampila organului de executare.

Poprirea infiintata anterior ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si prin instiintarea despre aceasta a debitorului.

Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. In acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.

Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:

a) sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare.

b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare.

In situatia in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta legale.

Atunci cand debitorii detin conturi bancare, organul de executare poate proceda la aplicarea masurilor de executare silita prin poprire asupra sumelor din conturile bancare iar in acest caz, tertul poprit este banca la care debitorul are conturi deschise, in lei sau valuta.

La inceperea executarii silite, odata cu transmiterea somatiei si a titlului executoriu facuta debitorului, organul de executare va comunica bancii o copie certificata de pe titlul executoriu, instiintandu l despre masura luata si pe debitor. Banca, de indata ce a fost sesizata, trebuie sa ia masuri de indisponibilizare a sumelor aflate in contul debitorului in cuantumul necesar achitarii sumelor datorate pentru care s-a infiintat poprirea, si a celor viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta, daca este necesar. in situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.

Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.

Incalcarea prevederilor legale atrage nulitatea oricarei plati si raspunderea solidara a tertului poprit cu debitorul, in limita sumelor sustrase indisponibilizarii.

Daca debitorul face plata in termenul prevazut in somatie, organul de executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistare totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor.

Daca debitorul are conturi deschise la mai multe banci, pentru realizarea creantei bugetare, in masura in care este necesar, executarea silita prin poprire se va putea intinde concomitent asupra mai multor conturi bancare.

Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit sau nu respecta dispozitiile legale privind efectuarea retinerilor si distribuirea sumelor, precum si in cazul in care invoca alte neregularitati in legatura cu drepturile si obligatiile partilor privind infiintarea popririi, organul de executare se va putea adresa instantei judecatoresti in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit. Pe baza cererii organului de executare ori a altei parti interesate, precum si a probelor administrate, instanta va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi.

Judecata se va face de urgenta si cu precadere. Hotararea de mentinere a popririi constituie titlu executoriu si va sta la baza executarii silite a tertului poprit.

In cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, suspendarea temporara, totala sau partiala a executari; silite prin poprirea conturilor bancare.

Odata cu cererea de suspendare debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii sau alte garantii legale.

Nerespectarea de catre tertul poprit a obligatiilor care ii revin privind efectuare instiintarilor, retinerilor si altele in legatura cu poprirea, constituie contraventie pe care o poate constatasi sanctiona organul de executare silita.

8. Executarea silita a bunurilor mobile

Reprezinta o modalitate de executare indirecta a creantei bugetare, creditorul indestulandu-se din suma de bani obtinuta prin valorificarea bunurilor mobile apartinand debitorului.

Executarea silita mobiliara sau imobiliara - prin posibilitatea trecerii bunurilor din patrimoniul unei persoane in acela al alteia - nu anuleaza cumva dreptul de proprietate privata ocrotit si garantat de Constitutie?

Raspunsul este negativ, intrucat potrivit prevederilor art. alin. teza a doua din Constitutia Romaniei, republicata,(continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.)Finalitatea acestor prevederi constitutionale consta in asigurarea realizarii dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental intr-o dimensiune rezonabila de natura sa asigure respectarea drepturilor si intereselor legitime ale altor subiecte de drept carora statul este tinut, in egala masura, sa le acorde ocrotire.

Ar fi fost un nonsens instituirea unei clauze de neraspundere pentru titularul unei obligatii (debitor) daca din circuitul juridic ar fi exclus dreptul de proprietate. Astfel, realizarea dreptului creditorului ar deveni dependenta exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esential securitatea circuitului civil.

Suntem in fata unor limitari legale ale dreptului de proprietate impuse de ratiuni sociale majore si instituite de legiuitor in cadrul competentei sale constitutionale. Executarea silita a bunurilor mobile ale debitorului se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, in temeiul unui titlu executoriu chiar daca acestea se afla la un tert.

Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului invocand un drept de gaj ori un privilegiu pe care il are asupra bunurilor

Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului cu exceptiile prevazute de lege.

Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare, executorul bugetar, la inceperea executarii silite, fiind obligat sa verifice daca bunurile se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.

Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.

Procedural, dupa comunicarea somatiei, activitatea de executare silita continua prin identificarea si indisponibilizarea acestora in masura in care nu a fost instituit anterior sechestrul asigurator.

Bunurile mobile urmaribile ale debitorului, aflate la domiciliul, resedinta sau sediul acestuia ori in alt loc, sunt indisponibilizate prin aplicarea sechestrului, de indata, in masura necesara acoperirii creantei si pentru a se evita instrainarea acestora rana la momentul valorificarii.

Debitorul este obligat sa prezinte organului de executare toate bunurile mobile proprietate exclusiva, comuna sau indiviza si sa dea informatii complete privind aceste bunuri, locul de pastrare, sa prezinte orice documente si evidente referitoare la acestea.

Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.

Potrivit procedurii, organul de executare va intocmi un proces-verbal de sechestru, care sa cuprinda:

a) denumirea organului de executare, indicarea locului, zilei si a orei cand s-a facut sechestrul;

b)numele si prenumele executorului bugetar care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei acestuia;

c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;

d)temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;

e) sumele datorate pentru a caror executare se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand dobanzi, penalitati si penalitati de intarziere, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;

f)  numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;

g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului bugetar, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;

h)mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare,
in cazul in care executorul bugetar nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita
cunostinte de specialitate;

i)mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj,
ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;

j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;

k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;

1) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile bugetare, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;

m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare.

Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.

Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care ii confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.

De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.

Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii sunt lovite de nulitate absoluta.

Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire sau de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta,
titluri de valoare, obiecte din metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile
specializate. '

Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru. In cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare trebuie sa ii stabileasca acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei bugetare si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericol evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va putea fi aplicata odata cu comunicarea somatiei.

In vederea valorificarii, organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate, ipoteza in care va incheia un proces-verbal de constatare.

In cazul in care executorul bugetar constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni, va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de urmarire penala competente

8.3. Executarea silita a bunurilor imobile

Executarea silita a bunurilor imobile reprezinta o modalitate de executare indirecta a creantelor bugetare, pe baza valorificarii bunurilor imobile apartinand debitorului.

Debitorul, persoana fizica sau juridica, este obligat sa prezinte organului de executare toate bunurile imobile pe care le are in proprietate exclusiva, in proprietate comuna sau indiviza, sa ii dea informatii complete asupra tuturor acestor bunuri, asupra bunurilor imobile pe care le detine dar sunt proprietatea altor persoane, precizand locul unde se afla fiecare, precum si sa prezinte orice documente si evidente referitoare la bunurile mentionate.

Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.

Organul de executare se va deplasa la locul unde se afla imobilul in scopul identificarii si obtinerii tuturor datelor privind dreptul de proprietate si limitele acestuia, sarcinile care il greveaza, suprafata, vecinatatile, calitatea si felul constructiilor, numarul camerelor, gradul de uzura etc.

Organul de executare va intocmi un proces-verbal de sechestru, avand continut si efecte similare cu cel incheiat la executarea silita mobiliara.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legala. Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.

Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul trebuie sa solicite de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.

Ceilalti creditori sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.

Administratorul-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica. in ultima ipoteza, organul de executare este obligat sa ii fixeze administratorului o indemnizatie tinand seama de activitatea depusa.

Administratorul-sechestru este obligat sa consemneze veniturile incasate la unitatile abilitate si sa depuna recipisa la organul de executare si sa prezinte organului de executare situatia veniturilor si cheltuielilor facute cu administrarea imobilului sechestrat.

Veniturile consemnate sunt considerate incasari in contul debitului pentru realizarea caruia s-a pornit executarea silita.

Administrarea necorespunzatoare a bunului imobil pentru care s-a pornit procedura de executare silita atrage dupa sine raspunderea administrativa, civila sau penala, dupa caz, a administratorului-sechestru.

Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantei fiscale, sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.

Pentru motive temeinice, organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.

Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, va putea fi atrasa raspunderea sa juridica pentru sustragerea de la executarea silita.

8.4. Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

Potrivit dreptului comun, prin fructe se intelege tot ceea ce un lucru produce in mod periodic, fara ca substanta sa sa scada. Au aceasta calitate, de exemplu: recoltele, chiriile, dobanzile, prasila animalelor etc.

Fructele pot fi clasificate in doua grupe distincte, si anume: fructe naturale si fructe civile

Fructele naturale sunt produsele periodice ale pamantului, precum si produsele animalelor. Au acest caracter recoltele de orice fel obtinute prin cultivarea cerealelor, a legumelor, a plantelor industriale, a vitei de vie, roadele livezilor etc., precum si lana, laptele, ouale, prasila animalelor.

Fructele civile sunt veniturile in bani obtinute prin exploatarea bunurilor, adica prin cedarea folosintei lor unei alte persoane, in schimbul unor sume de bani platite periodic de catre aceasta. Au acest caracter: chiriile, dobanzile creantelor, arenzile.

Categoria juridica a fructelor este indisolubil legata de cea a bunurilor. in general, sunt supuse executarii silite toate bunurile, mobile sau imobile, apartinand debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.

In categoria bunurilor imobile prin natura lor se includ si "fructele neculese si recoltele prinse de radacini', pentru a carora executare silita Guvernul Romaniei, prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, consacra Sectiunea a V-a din Capitolul VIII - Stingerea creantelor fiscale prin executare silita a Titlului VIII: Colectarea creantelor fiscale

Potrivit art. 465 C.civ.: "Recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca, sunt () imobile.

Indata ce recoltele se vor taia si fructele se vor culege, sunt mobile'.

Codul de procedura fiscala prevede la art. 157 alin. (1) ca executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini care sunt ale debitorului se efectueaza potrivit procedurii prevazute pentru bunurile imobile.

In cazul recoltelor si al fructelor culese, executarea silita urmeaza a se face dupa procedura aplicabila bunurilor mobile.

Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 lasa la aprecierea organului de executare valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.

Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

Codul de procedura fiscala urmareste sa creeze conditiile necesare creditorilor bugetari pentru ca acestia sa isi stinga cat mai rapid creantele bugetare.

In acest sens, prin normele cuprinse la art. 158, se reglementeaza posibilitatea de apreciere a organului de executare asupra valorificarii bunurilor proprietate a debitorului - mobile si/sau imobile - in ansamblu sau ut singuli

Astfel, atunci cand organul de executare apreciaza ca valorificarea bunurilor proprietate a debitorului se poate face mai rapid ori in conditii mai avantajoase, prin vanzarea acestora in bloc pe un pret forfetar (global), el este indrituit sa procedeze ca atare.

Organul de executare isi poate schimba optiunea in orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.

Pentru executarea silita a unui ansamblu de bunuri, organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala.

Si in aceasta situatie sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind sechestrarea bunurilor supuse executarii, precum si a celorlalte norme juridice privind executarea silita asupra bunurilor mobile si imobile, precum si cele privind vanzarea bunurilor imobile cu plata in rate.

Valorificarea bunurilor mobile si imobile

In situatia in care debitorul nu isi achita creanta bugetara in termen de 15 zile de la indisponibilizarea bunurilor sale, prin instituirea sechestrului, organul de executare va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor mobile si imobile, potrivit procedurii instituite de dispozitiile Codului de procedura civila.

In scopul valorificarii bunurilor, pentru evaluarea acestora, organul de executare va apela la organe si persoane de specialitate, a caror selectare nu este supusa reglementarilor privind achizitiile publice si care sunt obligate sa isi indeplineasca atributiile ce le revin in acest sens.

Atunci cand considera necesar, organul de executare poate proceda la actualizarea pretului de evaluare.

Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.

In acest sens, se poate proceda la valorificarea bunurilor sau a unui ansamblu de bunuri mobile si/sau imobile prin:

a) intelegerea partilor;

b) vanzare in regim de consignatie, numai in cazul bunurilor mobile;

c) vanzare directa;

d) vanzare la licitatie;

e)alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de lici-
tatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.

Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai dupa implinirea termenului de 15 zile de la sechestru, fara efectuarea altei formalitati.

Vanzarea se poate face de indata dupa sechestrarea bunurilor, daca acestea sunt supuse pericolului degradarii sau alterarii, dupa caz.

Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare. Debitorul este obligat sa prezinte, in scris, organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.

Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu va putea fi mai mic decat pretul de evaluare.

Organul de executare, dupa analiza propunerilor, va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator.

Indisponibilizarea bunurilor se ridica dupa creditarea contului bugetar.

Valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:

a)pentru bunurile perisabile sau supuse degradarii;

b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;

c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul sechestrat nu a fost vandut si ofera cel putin pretul de evaluare.

Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

In cazul in care organul de executare inregistreaza mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare in cazul vanzarii bunurilor imobile si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de Internet, sau dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.

Totodata, despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

Anuntul privind vanzarea cuprinde urmatoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b)data la care a fost emis;

c) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;

d)numarul dosarului de executare silita;

e) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;

f)  pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;

g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;

h)data, ora si locul vanzarii;

i)invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze
despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare;

j) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;

k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna in cazul vanzarii la licitatie, pana la termenul prevazut la alin. o taxa de participare ori o scrisoare de garantie bancara, reprezentand din pretul de pornire a licitatiei;

l) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;

m) data afisarii publicatiei de vanzare.

Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz.

Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:

a) oferta de cumparare;

b)dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei;

c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;

d)pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;

e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;

f)  pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;

g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;

h)dovada emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de
acestea.

Participantii la licitatie pot formula oferte de cumparare superioare pretului de pornire al licitatiei.

Pretul de pornire al licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.

Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca cesta este superior celui de pornire, iar in caz contrar va incepe de la acest din urma pret.

Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar tu mai putin decat pretul de pornire. in cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire al licitatiei.

Taxa de participare se plateste in lei la unitatea teritoriala de Trezorerie a statului i reprezinta 10% din pretul de pornire al licitatiei. in termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul de executare va dispune in scris restituirea taxei de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si nu u fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii taxa se retine in contul pretului.

Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudeca-arului care nu a platit pretul, facandu-se venit la bugetul statului, respectiv local.

Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie constiinta din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.

Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare prevazute si fiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa are presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a cesteia.

La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul bugetar va da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite legal.

Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin iretul de pornire al licitatiei, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de a doua licitatii.

in cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de a treia licitatii.

La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a vanzarii.

Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.

In procesul-verbal se vor mentiona: denumirea si sediul organului de executare; numele si prenumele sau denumirea debitorului si a cumparatorului, precum si domiciliul sau sediul acestora; numarul dosarului de executare; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, taca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare (participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.

Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar, imediat sau prin decontare bancara in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.

Daca adjudecatarul nu plateste pretul in termenul legal, procedura vanzarii la licitatie se va relua in termen de 10 zile, acesta fiind obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret.

Adjudecatarul va putea sa achite la urmatoarea licitatie pretul oferit initial, caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.

Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.

In cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare al bunului imobil si cu plata unei dobanzi stabilite conform Ordonantei Guvernului nr. 92/2003. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de plata a pretului in rate.

Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat dupa plata pretului in intregime si a dobanzii stabilite.

In cazul neplatii avansului procedura vanzarii se reia.

Suma reprezentand dobanda nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator creantei principale.

In cazul vanzarii bunurilor imobile, dupa plata in intregime a pretului sau a avansului legal, daca bunul a fost vandut cu plata in rate, organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, in cel mult 5 zile de la plata, care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia.

Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde urmatoarele mentiuni:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b)numarul dosarului de executare;

c) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;

d)numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si cumpara-
torului;

e) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;

f)  pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

g)modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu
plata in rate;

h)datele de identificare a bunului;

i)mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris
in Cartea funciara;

j) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlul executoriu impotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;

k) semnatura executorului bugetar si stampila organului de executare;

semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumparatorului.

Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala a pretului si a dobanzii stabilite.

In cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate, nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate, in baza titlului executoriu emis in conditiile prezentei ordonante.

In situatia vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

Procesul-verbal de adjudecare va cuprinde:

a) denumirea si sediul organului de executare;

b)numarul dosarului de executare;

c) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;

d)numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul debitorului si cumparatorului;

e) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;

f)  pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

g) datele de identificare a bunului;

h)mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate;

i)semnatura executorului bugetar si stampila organului de executare;
j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute anterior, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie. in cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz. sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.

In cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitatie, cu ocazia reluarii procedurii in cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic decat 50% din pretul de evaluare a bunurilor.

In cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunurile nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate, ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.

Cele aratate trebuie consemnate intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal.

in cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal in conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.

8.7. Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

O noua etapa in procedura executarii silite a creantelor bugetare este eliberarea si distribuirea sumelor realizate in urma aplicarii mecanismului pe care aceasta il instituie.

Sumele care se elibereaza sau se distribuie sunt cele incasate de la inceperea executarii silite, prin comunicarea somatiei, prin oricare modalitate prevazuta de Codul de procedura fiscala.

Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele realizate, in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acesteia.

Suma de bani realizata prin executare silita se elibereaza in cazul in care executarea se efectueaza de un singur creditor si, respectiv se distribuie potrivit ordinii de preferinta, in cazul in care si alti creditori participa la aceasta procedura ori si-au depus titlurile in vederea distribuirii sumelor realizate prin executare silita.

In cazul in care suma ce reprezinta creanta bugetara, cat si cheltuielile de executare - creanta principala si cea accesorie - este mai mica decat suma realizata prin executare silita, diferenta urmeaza a fi supusa procedurii de compensare sau de restituire la cerere, debitorului. Despre sumele de restituit, debitorul trebuie sa fie instiintat de indata.

Atunci cand executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand, pana la eliberarea si distribuirea sumei rezultate din executare, au depus titlurile lor si alti creditori, organele de executare trebuie sa procedeze la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

b)creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

d)creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

e)creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

f)  creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate la distribuirea sumei rezultate din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

In cazul vanzarii bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care a luat cunostinta in conditiile legale, organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

Dreptul de preferinta al statului ca persoana juridica de drept public pentru incasarea unor creante bugetare derivate din obligatii imperative rezultate din legislatia fiscala este prevazut si in legislatia anterioara Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 si Ordonantei Guvernului nr. 61/2002, ambele abrogate, si anume la art. 1725 si art. 1753 C.civ., care instituie in favoarea statului o ipoteca legala, si in Decretul nr. 221/1960 cu privire la executarea silita impotriva persoanelor fizice, a platii impozitelor si a taxelor neachitate in termen si a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste, precum si executarea confiscarii, care a fost abrogat prin actul normativ mentionat.

Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a restrans sfera de aplicare numai la executarea creantelor bugetare. Solutia este in concordanta cu art. 44 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia proprietatea privata este ocrotita in mod egal prin lege, indiferent de titular, si deci nu era posibila o reglementare derogatorie de la dreptul comun decat in ceea ce priveste executarea silita vizand ocrotirea proprietatii publice.

Garantarea dreptului la proprietate implica insa, potrivit art. 44 alin. (7) din Constitutie, si respectarea de catre proprietar a obligatiilor care ii revin in aceasta calitate si, deci, reglementarea unei proceduri speciale privind executarea creantelor bugetare, in ipoteza in care debitorii nu isi indeplinesc de bunavoie obligatiile fata de bugetul public.

In cadrul acestor raporturi juridice, cele doua parti, statul, in calitate de creditor, si contribuabilul de impozite si taxe, in calitate de debitor al obligatiei fiscale, nu se situeaza pe pozitii de egalitate, intre ele existand o legatura de subordonare in favoarea statului, pe baza unui regim de drept public si, prin urmare, nu poate fi vorba de incalcarea principiului egalitatii in fata legilor, prevazut de art. 16 din Constitutie.

Existenta unei obligatii exprese a fiecarui cetatean de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice, prevazuta la art. 56 alin. (1) din Constitutie, si a unei obligatii a statului de a proteja interesele nationale in activitatea financiara, conform art. 135 alin. (2) din Constitutie, este justificata de necesitatea asigurarii certitudinii in constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului. Este in afara de orice indoiala ca incasarea impozitelor si taxelor constituie sursa principala de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apararii intereselor nationale pe plan financiar. Numai daca dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi in masura sa isi indeplineasca obligatiile sale fata de cetateni si agentii economici care au fost stabilite la art. 135 alin. (2) din Constitutie, printre care:

a)libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;

b)protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara.

Aceste exigente nu ar fi respectate daca in cursul unei proceduri de silita statul - pentru obligatii publice din impozite, taxe si contributii - ar intra in concurs cu creditorii din sfera privata.

Curtea Constitutionala, prin mai multe decizii, a stabilit ca egalitatea in fata legii implica un tratament egal pentru situatii identice sau similare si nicidecum acelasi tratament pentru situatii diferite. Ideea de uniformitate contravine in acest sens egalitatii in drepturi, care implica un drept la diferentiere pentru situatii ce nu sunt identice.

In art. 72 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, abrogata, se preciza ca creantele garantate prin gaj si ipoteca, constituite asupra bunurilor urmarite, vor fi platite din pretul acestor bunuri, chiar inaintea creantelor prevazute la art. 71 alin. (1) lit. b)-i) inclusiv, daca restul bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului asigura plata acestor din urma creante.

In caz contrar, plata fiecarei creante urma a se face potrivit ordinii de preferinta stabilite in acelasi articol.

Prin urmare, alin. (2) al art. 72 al Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 se referea numai la creantele garantate prin gaj si ipoteca, constituite asupra unor bunuri urmaribile ale debitorului, si dispozitiile sale erau aplicabile numai daca, in urma aplicarii art. 71 alin. (1) lit. b)- i) din mentionata ordonanta, nu s-ar fi putut plati si creantele bugetare. Or, in cazul acestei categorii de creante garantate prin gaj sau ipoteca, chiar dreptul civil, asa cum rezulta din textele sus-mentionate, instituie un drept de preferinta pentru toti creditorii din aceasta categorie.

In cazul creditorilor care au o creanta privilegiata ce concura cu o creanta bugetara, care se bucura de o garantie legala, privilegiu, gaj sau ipoteca, potrivit art. 72 alin. (2) teza a doua, plata fiecarei creante se va face potrivit ordinii legale de preferinta prevazute de textul sus-mentionat.

Articolul 563 C.proc.civ. prevede ca plata datoriilor izvorate din impozite si taxe se face inainte de plata despagubirilor pentru repararea pagubelor si a celorlalte datorii.

Consideram ca art. 72 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 stabilea un drept de prioritate in favoarea satisfacerii creantelor bugetare, dar acest regim de favoare are un caracter exceptional, el devenind aplicabil numai daca, prin plata creantelor garantate prin gaj sau ipoteca, nu s-ar fi putut plati si creantele bugetare.

Pe de alta parte, este de observat ca ordinea stabilita in art. 71 alin. (1) lit. b)-i) din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, care devine aplicabila in situatia exceptionala mentionata, nu cuprinde numai creantele bugetare. inaintea lor sunt situate creante cu un pronuntat caracter de protectie sociala, subordonandu-se in acest mod exigentelor impuse de dispozitiile art. 43 alin. (1) si ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constitutie.

Cat priveste critica adusa dispozitiilor art. 72 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996, in sensul ca prin acest text s-a modificat o ordine de preferinta prevazuta de o lege organica contrar prevederilor art. 114 alin. (1) din Constitutie care limiteaza campul de reglementare prin ordonante la domeniul legii ordinare, este de observat ca normele art. 72 din Constitutie nu dispun ca reglementarea executarii creantelor bugetare sa se faca printr-o lege organica.

Revenind la procedura distribuirii sumelor rezultate din executarea silita reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, reiteram faptul ca acei creditori care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuire, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se poate face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei si se presupune instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

Atunci cand la executarea silita inceputa de organele de executare nu participa si alti creditori, sumele realizate prin executarea silita sting obligatia fiscala, in mod corespunzator, la data realizarii acestor sume.

Despre eliberarea sau distribuirea sumelor rezultate, organul de executare este obligat sa intocmeasca de indata un proces-verbal care se va semna de toti cei prezenti la aceasta.

Cei nemultumiti de modul in care s-a facut eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita pot cere organului de executare sa consemneze in procesul-verbal obiectiile lor. Dupa intocmirea procesului-verbal nici un creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

8.8. Contestatia la executarea silita

Legea pune la dispozitia celor interesati o cale de atac impotriva oricarui act de executare silita efectuat de organele de executare cu incalcarea legii, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile prescrise de lege. Aceasta cale de atac, instituita prin Codul de procedura fiscala, este contestatia la executare.

Titular al contestatiei la executare poate fi debitorul, creditorii care participa la executare ori care si-au depus titlurile in vederea distribuirii sumelor realizate prin executare silita, tertul poprit, procurorul, persoanele care detin in coproprietate cu debitorul bunurile supuse executarii silite sau care pretind ca au drept de proprietate sau un alt drept asupra acestor bunuri, precum si orice alta persoana interesata.

Contestatia la executare poate fi facuta:

a) impotriva executarii silite in intregime;

b)impotriva oricarei modalitati de executare silita: poprire, executare silita prin
decontare bancara, executare silita asupra bunurilor mobile sau asupra bunurilor
imobile etc.;

c)impotriva fiecarui act de executare;

d)impotriva refuzului organului de executare de a indeplini un act de executare
silita.

Contestatia va putea fi facuta si impotriva titlului executoriu, in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare a unei instante judecatoresti sau a altui organ jurisdictional (inclusiv Curtea de Conturi) si daca pentru contestarea lui nu exista o procedura care sa prevada posibilitatea ca o instanta competenta sa se pronunte asupra acestuia.

Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:

a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;

b)contestatorul a luat cunostinta de refuzul organului de executare de a indeplini

un act de executare;

c)cel interesat a luat cunostinta de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le
contesta.

Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut nu il impiedica pe ce de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca cu precadere.

La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.

Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

In cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.