Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept.

Delimitarea dreptului civil de alte ramuri de drept

1) Criterii de delimitare

Delimitarea dreptului civil fata de alte ramuri de drept vizeaza mai multe criterii.

Acestea, in general, sunt: obiectul de reglementare, metoda de reglementare, calitatea subiectelor, caracterul normelor, specificul sanctiunilor si principiile dreptului civil.

1.Obiectul de reglementare al dreptului civil este format din doua mari categorii: raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale; nu insa toate aceste raporturi fac parte din obiectul dreptului civil.

2.Metoda de reglementare. Specifica dreptului civil este metoda egalitatii juridice a partilor dintr-un raport juridic civil. Alt criteriu care ajuta la delimitarea ramurilor de drept este acela al

3.Caracterului normelor:

norme dispozitive si

- norme imperative. Pentru dreptul civil sunt specifice normele dispozitive (permisive, supletive sau interpretative).

a)Normele dispozitive interpretative sau declarative inlesnesc libertatea partilor fie suplinindu-le vointa neexprimata, fie intregindu-le vointa, fie protejandule drepturile sau interesele in privinta carora are a decide insusi titularul dreptului.

Normele permisive nici nu impun si nici nu interzic savarsirea unei actiuni, lasand la aprecierea partilor sa aleaga conduita pe care voiesc a o urma din mai multe variante posibile indicate de lege (de exemplu, art. 1296 C.civ.).

Normele supletive sunt acele reglementari legale care in anumite situatii permit ca persoanele singure sa-si aleaga conduita de urmat si numai in situatia in care nu si-au ales singure aceasta conduita, se vor aplica prevederile normei (art. 1305 C.civ).

b)Normele imperative (categorice) sunt cele care, prohibitiv sau onerativ, stabilesc o conduita univoca si strict determinata, de la care subiectul raportului de drept civil nu se poate abate decat asumandu-si riscul sanctiunii prevazute de lege.

Alt criteriu de delimitare a dreptului civil este caracterul sanctiunii. Pentru dreptul Civil sanctiunea specifica este restabilirea dreptului subiectiv civil incalcat, care se face fie prin repararea prejudiciului cauzat, fie prin incetarea actiunii de vatamare a dreptului personal nepatrimonial.

Delimitarea fata de unele ramuri de drept

a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constitutional

Dreptul constitutional cuprinde normele juridice care reglementeaza organizarea si competentele autoritatilor statului, sistemul electoral, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. Orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din Constitutie. Principiile fundamentale ale dreptului

civil sunt consacrate in primul rand in textul constitutional, iar drepturile subiective civile sunt garantate prin Constitutie. Raporturile juridice guvernate de dreptul constitutional - raporturi preponderent nepatrimoniale - presupun o calitate speciala a participantilor: aceea de cetatean, pe de o parte, si de organ de stat, pe de alta parte. Dimpotriva, raporturile juridice de drept civil nu presupun nici o alta calitate a

participantilor decat aceea de subiect de drept. Pozitia partilor in dreptul civil este una de egalitate juridica, pe cand in dreptul constitutional de subordonare.

Normele dreptului civil sunt predominant dispozitive, iar cele ale dreptului constitutional imperative. Sanctiunile dreptului constitutional nu presupun vreun proces, ci parcurgerea unei proceduri specifice (ex. suspendarea din functie-art. 95 din Constitutie); in cazul incalcarii drepturilor subiective civile se recurge la introducerea unei actiuni in instanta pentru restabilirea dreptului.

b) Delimitarea dreptului civil de dreptul administrativ

Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaza organizarea si desfasurarea activitatii organelor administratiei de stat si a serviciilor publice.

Deosebirile sunt similare celor semnalate in comparatia realizata cu dreptul constitutional. Delimitarea prezinta importanta indeosebi atunci cand incheierea unui act juridic civil este precedata de emiterea unui act administrativ individual (ex: o autorizatie). Drept sanctiune specifica dreptului administrativ amintim amenda contraventionala.

c) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar si fiscal

Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile referitoare la intocmirea, aprobarea si executarea bugetului de stat, dezvoltarea economico-sociala si acoperirea unor nevoi publice.

Relatia dreptului civil cu dreptul financiar se intemeiaza pe faptul ca ambele reglementeaza relatii patrimoniale, avand ca obiect drepturi si obligatii exprimate in bani. Dar dreptul financiar, ca ramura de drept public, reglementeaza raporturi in care cel putin una dintre parti este un organism al statului. De asemenea, in timp ce dreptul civil reglementeaza relatiile banesti dintre persoanele fizice si juridice, dreptul

financiar si fiscal reglementeaza relatiile banesti de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului. Sanctinile dreptului financiar sunt specifice, cum ar fi majorari pentru intarziere la plata impozitelor.

d) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil

Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementeaza activitatea de judecare a cauzelor civile si de executare a hotararilor pronuntate in aceste cauze.

Dreptul procesual civil ca ramura distincta a dreptului garanteaza eficacitatea dispozitiilor de drept civil care consacra drepturi subiective pentru persoanele fizice ori juridice.

Legatura dintre dreptul civil si dreptul procesual civil este cea de la continut la forma, acesta din urma fiind compus dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementeaza modul de judecata a cauzelor civile si modul de executare silita a hotararilor judecatoresti pronuntate in aceste cauze. Specifice dreptului procesual civil sunt: subordonarea partilor, preponderenta normelor imperative; existenta unor calitati speciale ale partilor, dobandita dupa promovarea actiunii civile. Sanctiunile sunt de asemenea specifice- ex: decaderea dintr-un drept procesual .

e) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial

Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeaza raporturile juridice ce izvorasc din actele si faptele considerate de lege ca fiind fapte de comert, precum si raporturile juridice la care participa persoanele ce au calitatea de comerciant.

Dreptul comercial este un drept special fata de dreptul civil; el priveste numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de comert si raporturi juridice la care participa persoanele cu calitatea de comercianti, spre deosebire de dreptul civil, care are in vedere celelalte raporturi patrimoniale si toate raporturile personal nepatrimoniale.

Sunt asemanatoare: pozitia de egalitate a partilor, caracterul dispozitiv al normelor aplicabile. Sanctiunile dreptului comercial sunt mai severe si au un regim juridic deosebit fata de cele le dreptului civil.

f) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii

Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementeaza raporturile sociale de munca nascute din contractul individual de munca. Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii, locul muncii, salarizarea, celelalte drepturi si obligatii ale salariatilor si angajatorilor etc. Dreptul muncii cuprinde, in subsidiar, si o serie de

norme de ordine publica (cum ar fi, de exemplu, normele de protectia muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al salariatilor). Si pentru dreptul muncii, dupa cum am vazut, dreptul civil constituie drept comun. Numeroase institutii sunt deopotriva aplicabile contractului de munca si contractelor civile. Dar in contractul civil, egalitatea juridica a partilor subzista pe tot parcursul derularii contractului, in timp ce in contractul de munca ea exista doar in momentul incheierii acestuia. Ulterior, pe parcursul executarii contractului, salariatul se subordoneaza celui care l-a incadrat in munca.

Corelatia dintre dreptul civil si dreptul muncii se manifesta si prin aceea ca raporturile de munca se pot intemeia nu numai pe contracte de munca, dar si pe contracte civile de prestari de servicii (care se incheie in temeiul unei legi speciale, nr. 130/1999). Sanctiunile din dreptul muncii intervin ca rezultat al raspunderii materiale si a celei disciplinare.

g) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei

Dreptul familiei cuprinde normele care reglementeaza raporturile decurgand din casatorie, rudenie, filiatie, adoptie, precum si normele privind ocrotirea minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie. Si dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine publica, de protectie a interesului general (in special normele de ocrotire a unor categorii de persoane). Chiar si dupa integrarea normelor de drept al familiei in

Codul civil, ramura dreptului familiei isi va pastra autonomia, in raport cu dreptul civil.

Dreptul familiei reglementeaza raporturile care izvorasc din casatorie, rudenie, adoptie si cele asimilate acestora. Distinctia fata de dreptul civil se intemeiaza pe specificitatea relatiilor sociale - in general nepatrimoniale - reglementate in dreptul familiei. In plus, dreptul familiei cunoaste sanctiuni specifice

si cuprinde preponderent norme imperative.

h) Delimitarea dreptului civil de dreptul international privat

Dreptul international privat reglementeaza raporturile de drept privat cu element de extraneitate, indicand autoritatea competenta si legea aplicabila. Fiecare stat are propriul sistem de drept international privat.

Deosebirea esentiala dintre cele doua ramuri de drept consta in faptul ca dreptul international privat reglementeaza raporturi juridice care contin un element de extraneitate, ceea ce atrage incidenta in cauza a cel putin doua sisteme de drept, urmand ca norma de drept international privat sa arate care va fi regimul aplicabil in cauza.

Dreptului international privat ii este specifica o numita metoda de reglementare: de indicare a legii aplicabile, prin intermediul normelor conflictuale, normelor materiale sau a celor de aplicare imediata. Neaplicarea legii indicate de norma respectiva nu atrage nici o sanctiune pentru judecatorul investit cu solutionarea cauzei.