Dispozitii generale privind judecata

Dispozitii generale privind judecata

Sectiunea I. Obiectul, principiile si structura fazei de judecata

1. Judecata, faza centrala a procesului penal

1.1. Consideratii introductive

Urmarirea penala si plangerea prealabila sunt conditii indispensabile pentru a se declansa activitatea centrala a procesului penal, judecata. Prin activitatea de judecata se realizeaza scopul procesului penal, ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie trasa la raspundere penala si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Judecata face parte din fazele procesului penal si care presupune ca tragerea la raspundere penala a celor vinovati de comiterea unei infractiuni sa se faca numai de instantele judecatoresti. Numai instantele de judecata sunt abilitate sa judece, pentru ca numai ele fac parte din puterea judecatoreasca care infaptuieste justitia. Teoria clasica a separatiei puterilor statului porneste de la ideea ca functiile statului sunt: legislativa, executiva si judecatoreasca. Art. 1 alin. (4) din Constitutie consacra, in primul rand, sintagma "puterile statului - legislativa, executiva si judecatoreasca, principiul separatiei puterilor si echilibrul puterilor" . In al doilea rand face o distinctie neta intre "autoritatile publice", ca institutii si "puterile statului", ca functii ale acesteia. Autoritatea judecatoreasca cuprinde: instantele judecatoresti, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii. Puterea judecatoreasca se exercita numai de instantele judecatoresti nu si prin celelalte doua componente ale autoritatii judecatoresti - Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii - care au cu totul alte atributii, precizate de Constitutie, de Legea nr. 92/1992, republicata. Codul de procedura penala si alte legi. Astfel, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege" .

Aceste dispozitii sunt in concordanta cu documentele internationale la care Romania este parte[3], potrivit carora orice persoana acuzata in materie penala are dreptul de a fi judecata de catre o instanta independenta si impartiala.

Activitatea de judecata apare astfel ca o faza centrala, necesara procesului penal deoarece:

- numai instantele judecatoresti sunt abilitate sa judece si sa sanctioneze persoanele vinovate de comiterea unor infractiuni[4];

- fiecare persoana acuzata in materie penala are dreptul la judecarea in mod echitabil, public si in mod rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala.

1.2. Obiectul fazei de judecata

Judecata este faza centrala a procesului, desfasurata de instantele de judecata, dupa ordinea si competenta prestabilite de lege, cu participarea activa a procurorului si a partilor, a aparatorilor acestora si a altor subiecti procesuali, avand ca obiect aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana aratate in rechizitoriul procurorului - sau in plangerea prealabila a partii vatamate - si in raport de cele constatate, solutionarea temeinica si legala a problemei raspunderii celui acuzat prin: condamnarea lui in caz de vinovatie si aplicarea unei pedepse proportionale cu gradul de vinovatie, sau prin achitare ori incetarea procesului penal in cazul existentei unei cauze de excludere a raspunderii penale sau de inlaturare a acesteia.

Se constata ca in aceasta faza a procesului se confrunta functia de acuzare pe care o exercita Ministerul Public prin procurori si partea vatamata (in unele cazuri) si functia de aparare pe care o exercita inculpatul care poate fi asistat de aparator. Instanta va judeca conflictul penal adus in fata sa prin actul de sesizare. Instanta de judecata dobandeste in aceasta faza a procesului rolul de conducator. Partile, procurorul, ceilalti subiecti procesuali se vor subordona instantei de judecata. Actele efectuate de instanta de judecata sunt acte de judecata, jurisdictionale. Actele jurisdictionale se aduc la indeplinire prin actele procedurale prevazute de lege.

Instanta de judecata poate da hotarari ce pot dobandi valoare de adevar juridic si deci de autoritate de lucru judecat, dupa parcurgerea procedurii stabilite de lege. In acest mod se da o solutie definitiva conflictului de drept penal.

Obiectivul principal al judecatii, tragerea la raspundere penala a celui vinovat de comiterea unei infractiuni potrivit vinovatiei sale si evitarea sanctionarii celui nevinovat, se realizeaza prin trei activitati:

- verificarea temeiniciei si legalitatii actului de acuzare (rechizitoriul intocmit de procuror sau plangerea prealabila introdusa de partea vatamata);

- elaborarea si emiterea unei hotarari judecatoresti corespunzatoare cu cele constatate si convingerea formata de instanta de judecata, cu privire la actiunea penala si civila declansata in urma sesizarii;

- verificarea, in caile de atac, a legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti date de instantele inferioare, pentru a dobandi calitatea de autoritate de lucru judecat numai hotararile legale si temeinice.

Desfasurarea acestor activitati procesuale se realizeaza prin gradele de jurisdictie care reprezinta trepte de la instanta de fond la instantele de grad superior care exercita controlul.

In sistemul procesual penal roman judecata se face de regula in trei grade de jurisdictie (judecata in prima instanta, apelul si recursul) si, ca exceptie, pentru unele cauze, sunt adoptate doua grade de jurisdictie (judecata in prima instanta si recursul)[5].

Daca judecata in prima instanta este obligatorie, judecata in caile de atac este facultativa deoarece depinde de exercitarea cailor de atac de catre parti sau de catre procuror.

In cadrul controlului judecatoresc se face o verificare a intregii activitati desfasurate in cadrul urmarii penale cat si de catre instantele de judecata, fiecare cale de control avand sarcini specifice.

2. Principiile specifice fazei de judecata

2.1. Consideratii introductive

In cursul judecatii au o aplicare larga, nelimitata toate principiile generale ale procesului penal. Un accent deosebit pune Codul de procedura penala pe aplicarea, in cursul judecatii, a principiului rolului activ in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii [art. 287 alin. (1)]. Instanta va trebui sa manifeste rol activ pentru elucidarea tuturor aspectelor cauzei fara a se limita la contributia partilor si a procurorului.

Pentru realizarea in bune conditii a scopului procesului penal, pentru faza de judecata sunt stabilite principii specifice care completeaza principiile generale. In literatura de specialitate sunt diferite clasificari ale acestor principii. Intr-o prima clasificare principiile judecatii sunt de ordin organizatoric si care au in vedere aspecte procedurale[6].

Potrivit acestei clasificari principiile organizatorice cuprind: numirea judecatorilor, constituirea colegiala a instantelor, judecarea cauzelor numai cu magistrati calificati, independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii. Nu vom insista asupra acestor principii ele fiind expuse in prima parte a cursului[7].

Principiile procedurale cunosc si ele mai multe clasificari[8]. Ne vom opri la principiile specifice judecatii: desfasurarea judecatii in sedinta, publicitatea sedintei de judecata, oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea.

2.2. Desfasurarea judecatii in sedinta

Spre deosebire de activitatea de urmarire penala care se poate desfasura la momentul potrivit si la locul adecvat fara a fi necesara - cu unele exceptii - chemarea partilor[9], judecata se desfasoara la anumite termene facute cunoscute partilor, in sedinta de judecata, intr-un anume loc destinat judecatii. Acest loc, potrivit art. 288 C. proc. pen., este sediul instantei. Aceasta nu presupune neaparat o sala de sedinta pregatita in acest scop, ci stabilirea locului de intrunire a completului de judecata cu toti participantii in acelasi timp si acelasi loc. Judecata poate sa aiba loc la sediul instantei dar, pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc. Aceste motive sunt: numarul mare de martori sau parti vatamate care ar trebui deplasati la sediul instantei; pentru ca judecata sa aiba un mai pronuntat rol educativ prin apropierea de locul comiterii faptei sau de comunitatea din care face parte infractorul s.a. In cazul in care judecata se desfasoara in alt loc decat sediul instantei, pe timpul sedintei pentru a se asigura solemnitatea judecatii sala trebuie declarata sala de judecata si se vor lua masuri pentru a se asigura publicitatea sedintei de judecata.

2.3. Publicitatea sedintei de judecata

Acest principiu specific fazei de judecata, care asigura controlul opiniei publice asupra justitiei si garanteaza aplicarea principiului dreptului la aparare este consacrat in art. 127 din Constitutie,si in art. 11 din Legea Nr. 304 din 28 iunie 2004

privind organizarea judiciara care dispune

" Sedintele de judecata sunt publice, in afara de cazurile prevazute de lege. Pronuntarea hotararilor se face in sedinta publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege".

La fel In art. 290 C. proc. pen.,se prevede ca sedintele de judecata sunt publice[10]. Prin publicitatea sedintei de judecata trebuie inteles ca locul in care se desfasoara judecata este liber accesului publicului, al oricarei persoane care nu este implicata in cauza care se judeca. Aceasta nu implica prezenta in sala de judecata a altor persoane decat cele interesate in cauza ci doar asigurarea accesului liber a publicului. Din motive morale, minorilor sub 16 ani le este interzisa asistenta la sedinta de judecata.

Potrivit art. 298 alin. (2) C. proc. pen., cand numarul persoanelor din public este mai mare decat capacitatea salii, presedintele completului poate limita accesul acestuia, tinand seama de marimea salii de sedinta.

Publicitatea sedintei de judecata este o regula care se aplica tuturor activitatilor pentru care legea prevede ca se desfasoara in sedinta de judecata, deci si pronuntarii hotararilor.

Pentru a se asigura respectarea acestei reguli legea sanctioneaza cu nulitatea absoluta orice abatere de la acest principiu [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].

Verificarea respectarii acestei reguli se face prin consacrarea obligativitatii inscrierii de catre instanta in incheierea de sedinta si in hotararea pe care o va da a mentiunii daca sedinta a fost publica [art. 305 lit. b) si art. 355 C. proc. pen.]. Lipsa acestei mentiuni atrage nulitatea relativa a hotararii[11].

Derogarea de la acest principiu este prevazuta de art. 290 alin. (2), (3) si (4) C. proc. pen. si este cunoscuta sub denumirea de sedinta "secreta". Legea stabileste ca instanta poate declara sedinta secreta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei in urmatoarele situatii: daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere: unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane. Pentru a se adopta o astfel de modalitate de desfasurare a judecatii, in intregul ei sau in parte, instanta de judecata trebuie sa asculte partile prezente si procurorul cand participa la judecata. Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica.

Pe timpul cand sedinta este secreta, nu sunt admisi in sala de sedinta decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane, chemate de instanta in interesul cauzei. Sedinta secreta se deosebeste de confidentialitatea sau nepublicitatea actelor de urmarire penala care se efectueaza, cel mai adesea, fara participarea partilor si nu pot fi cunoscute decat la terminarea urmaririi penale.

2.4. Oralitatea sedintei de judecata

In opozitie cu urmarirea penala care are un caracter preponderent scris, in art. 289 C. proc. pen. se consacra oralitatea judecatii. Prin oralitatea judecatii se intelege ca desfasurarea judecatii trebuie sa se faca in toate etapele si stadiile sale in forma orala (vorbita). Astfel, cercetarea judecatoreasca, la prima instanta, va incepe cu citirea actului de sesizare, apoi inculpatii, martorii se asculta oral, martorilor care nu pot fi audiati din motive obiective li se da citire declaratiilor luate la urmarire, cererile, chiar depuse in scris, se prezinta partilor oral, concluziile si replicile sunt orale, ultimul cuvant al inculpatului este oral, pronuntarea hotararii se face in forma orala. In aceste conditii, oralitatea este in puternica interdependenta cu principiile nemijlocirii si contradictorialitatii primul fiind un mijloc de realizare deplina a celorlalte doua.

Actele de judecata efectuate oral se vor consemna in documente scrise, pentru a se dovedi efectuarea si continutul acestora, pentru a se putea verifica legalitatea acestora si a masurilor dispuse in continuare. Astfel, declaratiile partilor si ale martorilor, cererile, exceptiile, concluziile si replicile, masurile dispuse de instanta precum si ultimul cuvant al inculpatului, se vor consemna in incheieri sau, dupa caz, in hotarari.

Incalcarea principiului oralitatii se va sanctiona cu nulitatea relativa.

Principiul oralitatii se aplica in toate stadiile judecatii, inclusiv in caile de atac extraordinare.

Exceptia de la acest principiu o constituie prevederile art. 342 C. proc. pen., potrivit carora instanta, cand socoteste necesar, poate cere partilor, dupa inchiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise. Acestea au rolul de a puncta concluziile si argumentele expuse oral care ar putea sa scape atentiei judecatorului sau nu sunt redate corect in incheiere.

2.5. Principiul nemijlocirii sedintei de judecata

Prin nemijlocit se intelege ca actele procesuale si procedurale efectuate in desfasurarea judecatii trebuie sa fie indeplinite direct in fata instantei, adica in sedinta de judecata si in prezenta completului de judecata, sub a carui conducere, supraveghere si garantie se efectueaza judecata[12].

Realizarea cerintelor acestui principiu, de a percepe direct, nemijlocit de catre completul de judecata probele de la sursa, cererile si concluziile formulate de parti sau aparatori, ajuta judecatorul sa-si formeze convingerea despre modul de desfasurare a faptei sesizate, asupra faptuitorului si a vinovatiei acestuia. Acest principiu creeaza dreptul si obligatia instantei de a verifica probele efectuate la urmarirea penala si de a administra probe noi, necesare lamuririi cauzei sub toate aspectele in cadrul cercetarii judecatoresti, si de a primi si cere procurorului si partilor, concluziile orale in cadrul dezbaterilor judiciare.

Nemijlocirea se poate realiza asigurand judecarea unei cauze, intr-un grad de jurisdictie, de acelasi complet de judecata. In acest mod s-ar asigura premisele adoptarii unei solutii conforme cu adevarul.

Daca se asigura acelasi complet de judecata de la inceput pana la solutionarea cauzei, nemijlocirea este deplina sau totala. Aceasta impune ca judecatorii in fata carora s-a efectuat cercetarea judecatoreasca, sa participe la dezbateri si sa dea hotararea. Unele legislatii au adoptat sistemul potrivit caruia acelasi complet nu are dreptul sa judece mai multe cauze concomitent, pana nu solutioneaza cauza in curs, pentru a nu-si deforma imaginea.

Codul de procedura penala recomanda nemijlocirea totala in art. 292 alin. (2) C. proc. pen., "completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii cauzei". Aceasta dispozitie este atenuata in continuare de acelasi articol care consacra astfel principiul "nemijlocirii partiale", astfel: "cand acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pana la inceperea dezbaterii". Deci schimbarea completului de judecata se poate face in tot cursul cercetarii judecatoresti pana in momentul inceperii dezbaterilor judiciare. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.

La instantele de control judiciar acest principiu se aplica integral deoarece hotararea trebuie adoptata de judecatorii care au fost prezenti la dezbateri.

Neobservarea dispozitiilor privitoare la nemijlocire este sanctionata cu nulitatea absoluta atunci cand acestea privesc schimbarea completului de judecata dupa inceperea dezbaterilor, fiind incalcate dispozitiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind compunerea instantei, si cu nulitate relativa atunci cand privesc neadministrarea si neperceperea in mod direct a probelor[13].

2.6. Principiul contradictorialitatii sedintei de judecata

Principiul contradictorialitatii este un principiu specific judecatii care consta in dreptul pe care il au partile cu interese contrare si procurorul de a combate, prin mijloacele prevazute de lege, de pe pozitii egale acuzele si apararile formulate de adversarii de interese.

Acest principiu presupune urmatoarele:

- separarea functiilor procesuale in: functia de invinuire, de aparare si de judecata. Aceasta presupune ca cel ce a efectuat sau a supravegheat cercetarea penala sa nu poata aplica sanctiuni, sa existe posibilitatea ca cel acuzat penal sa-si exercite dreptul de aparare prin aparator din afara sistemului judiciar, judecata sa o infaptuiasca un organ specializat al statului care este independent si se supune numai legii;

- consacrarea egalitatii partilor si a procurorului prin acordarea acelorasi drepturi si mijloace de combatere a sustinerii potrivnice: aceasta presupune ca in cursul judecatii functia de invinuire si functia de aparare sa poata fi exercitata in conditii egale, ceea ce inseamna ca au aceleasi mijloace procesuale la indemana pentru a convinge instanta asupra temeiniciei si legalitatii sustinerilor lor. In documentele internationale se consacra "egalitatea armelor" care este dreptul la un tratament egal al partilor, pe tot parcursul procesului penal de catre organele judiciare. Acest drept presupune ca partile sa fie prezente sau reprezentate in toate fazele examinarii cauzei, sa fie audiati si expertii partilor in cazul in care au obiectii la raportul oficial (rechizitoriul s.n.), fiecarei parti sa i se acorde posibilitatea de a prezenta obiectii la argumentele celeilalte[14].

Principiul contradictorialitatii este sustinut de principiile oralitatii si nemijlocirii intrucat acestea creeaza conditiile necesare realizarii cerintelor lui deoarece participantii la proces pot cunoaste sustinerile, cererile, probele si concluziile partii adverse si pot formula obiectii sau cere administrarea de noi probe.

Incalcarea acestui principiu, daca partea dovedeste ca a fost vatamata ca urmare a neacordarii dreptului de a combate un act, poate atrage nulitatea relativa.

Lipsa de combativitate a unei parti sau a procurorului, pentru aflarea adevarului, trebuie suplinita de instanta de judecata, in baza rolului activ.

3. Pozitia procesuala a subiectilor procesuali in cursul judecatii penale

3.1. Pozitia procesuala a instantei de judecata

Potrivit art. 125 alin. (1) din Constitutie "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Castie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege". Art. 289 C. proc. pen. stabileste ca "Judecata cauzei se face in fata instantei constituite potrivit legii [.]". De aici concluzia ca dupa ce procurorul s-a desesizat prin actul de trimitere in judecata, sau s-a sesizat instanta prin plangere prealabila, aceasta devine conducatorul procesului penal. Instanta devine autoritatea care stabileste, in conditiile legii, termenele, actele ce urmeaza a fi desfasurate, probele ce trebuie administrate, va asculta si va examina: cererile, propunerile, memoriile si concluziile procurorului si ale partilor asistate de aparator, va dispune asupra masurilor procesuale si va da hotararea ce va incheia un stadiu procesual sau chiar procesul. Partile au dreptul: de a da declaratii, de a formula cereri, de a ridica exceptii, de a formula memorii, aparari, dar acestea sunt valabile numai daca sunt admise de instanta de judecata care va decide asupra desfasurarii procesului penal si va da hotararea.

Prin instanta de judecata, in sens larg se intelege o anumita categorie de organe judecatoresti (judecatorie, tribunal, curte de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie, instante militare), cand desemneaza gradul in care se afla judecata cauzei: instanta de fond sau prima instanta, instanta de apel, instanta de recurs, instanta de revizuire, si in sens restrans, atunci cand se refera la completul de judecata, compus si constituit potrivit legii. Judecata se face de completul de judecata.

Compunerea instantei difera chiar daca aceeasi instanta este competenta sa judece unele cauze in fond, altele in apel si in recurs.

Potrivit art. 57 din Legea nr. 304/2004 modificat prin Legea nr. 247/2005

27. Articolul 57 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

'ART. 57

(1) Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si curtii de apel se judeca in complet format dintr-un judecator, cu exceptia cauzelor privind conflictele de munca si de asigurari sociale.

(2) Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori, iar recursurile, in complet format din 3 judecatori, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

(3) In cazul completului format din 2 judecatori, daca acestia nu ajung la un acord asupra hotararii ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca din nou in complet de divergenta, in conditiile legii.

(4) Completul de divergenta se constituie prin includerea, in completul de judecata, a presedintelui sau a vicepresedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecatorului din planificarea de permanenta.'

Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca, prin sectia penala cu trei judecatori, atat in prima instanta cat si in recurs si recurs in anulare. In alte cazuri, prevazute de lege, Inalta Curte de Casatie si Justitie, judeca prin complete de 9 judecatori sau prin Sectiile Unite.

In toate cazurile, completul de judecata este condus de un presedinte. Aceasta calitate de presedinte nu ii da drepturi mai mari in luarea hotararii judecatoresti, limitandu-se numai la atributia de a conduce si de a lua masuri pentru asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei de judecata. In aceste conditii, partile si procurorul, vor putea interveni pe parcursul cercetarii judecatoresti si al dezbaterilor numai cu incuviintarea presedintelui instantei. Luarea unor masuri, admiterea unor cereri, hotararea sunt apanajul instantei de judecata.

Instanta de judecata este obligata sa aiba rol activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ (art. 278 C. proc. pen.). In ce priveste aflarea adevarului subiectul a mai fost analizat. In ce priveste rolul educativ, instanta trebuie sa ia masuri ca prin procesul desfasurat sa contribuie la educarea civica si juridica, atat a celor implicati in cauza cat si a asistentei.

3.2. Rolul procurorului in cursul judecatii

In cauzele in care se efectueaza urmarirea penala, dupa intocmirea rechizitoriului, care constituie actul de dezinvestire al acestuia si actul de sesizare a instantei de judecata, procurorul participa in continuare la procesul penal, in cursul judecatii, in calitate de sustinator al functiei de invinuire.

Intrucat , conform art. 4. din Legea nr. 304/2004: (1) In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Potrivit art. 59 din aceeasi lege: (3) Procurorii isi exercita functiile in conformitate cu legea, respecta si protejeaza demnitatea umana si apara drepturile persoanei, potrivit art. 60 lit. e din aceeasi lege :participa, in conditiile legi la sedintele de judecata". Procurorul participa si in cauzele in care partea vatamata se adreseaza cu plangere prealabila instantei de judecata [art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.] sustinand, dupa caz, invinuirea.

Regula este ca instanta se constituie cu procuror. In mod exceptional, in unele cauze care se judeca in prima instanta de judecatorie participarea lui nu este obligatorie, dar daca considera necesar, el poate participa (art. 315 al.1 C. proc. pen.).

In sedinta de judecata Ministerul Public poate fi reprezentat de un procuror sau de mai multi procurori, de la parchetul corespunzator instantei investite sa judece cauza sau de la parchetul ierarhic superior, putandu-se schimba intre ei, indiferent de etapa in care se afla procesul.

Lipsa procurorului, in cazurile cand participarea este obligatorie, este sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor efectuate sau a hotararii adoptate [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].

In cursul procesului procurorul are la indemana aceleasi mijloace de a actiona ca si partile, in sensul ca poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii.

Rolul procurorului in cursul judecatii este de a ajuta instanta in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale[15]. Desigur ca va urmari sustinerea invinuiri, cautand sa fie administrate toate probele care sa convinga instanta daca inculpatul este vinovat de comiterea faptei sa il condamne. Aceasta obligatie inceteaza in momentul in care din materialul probator sau potrivit legii se intrevede o alta solutie. Intrucat la baza functionarii Ministerului Public stau principiile: al legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, pentru a se concilia aceste principii, s-a prevazut in art. 64 alin. (2) al Legii nr. 304/2004, ca procurorul este liber sa prezinte in instanta (in afara dispozitiei procurorului ierarhic superior s.n.) concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate in cauza.

Procurorul trebuie sa-si motiveze cererile si concluziile. In acest mod se poate verifica de instanta, parti si procurorul ierarhic superior daca acestea sunt legale si temeinice.

Obligatia procurorului de a ajuta instanta la aflarea adevarului si la respectarea dispozitiilor legale nu se margineste la participarea la judecarea cauzei. Dupa darea hotararii va trebui sa o examineze si, daca aceasta nu este legala si temeinica, va trebui sa o atace folosind caile de atac prevazute de lege.

3.3. Pozitia procesuala si drepturile partilor in instanta

Datorita faptului ca judecata este guvernata, pe langa principiile de baza care actioneaza nelimitat si de principii specifice (oralitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea si publicitatea sedintei de judecata), drepturile procesuale ale partilor se pot afirma in deplinatate. Judecata este asigurata in conditiile "egalitatii armelor", ceea ce inseamna ca partile sunt egale intre ele si cu procurorul, sub aspectul mijloacelor procesuale pe care le pot folosi pentru a-si sustine interesul.

Astfel, partile au dreptul sa participe la judecata, instanta avand obligatia de a le cita. Participarea lor este facultativa daca au fost legal citate. In unele cazuri judecata nu se poate desfasura daca inculpatul nu este prezent (daca inculpatul este detinut chiar in alta cauza sau se afla in executarea unei pedepse si daca este minor).

Cazurile in care apararea inculpatului este obligatorie sunt mai numeroase decat ale celorlalte parti.

Egalitatea de mijloace procesuale se manifesta in faptul ca partile pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Partile pot sa-si angajeze aparator care sa echilibreze lupta judiciara, pot sa-si formuleze singure apararile avand dreptul la concluzii asupra problemelor ridicate si la replica.

Daca partile sunt nemultumite de hotararile date pot exercita, in conditiile legii, caile de atac. In urma exercitarii cailor de atac partile devin, dupa caz, apelant, recurent, revizuient. In cazul in care calea de atac a fost exercitata de o parte cu interese contrare sau de procuror, partile vor deveni intimati.

In urma judecarii definitive a cauzei, stingandu-se cele doua actiuni, inceteaza si calitatea de parte procesuala, aceasta putandu-se reactiva numai in urma exercitarii unei cai de atac extraordinare, a desfiintarii hotararii definitive si a dispunerii rejudecarii cauzei.

3.4. Aparatorul. Reprezentantul. Pozitie procesuala

Aparatorul. Dreptul la aparator este acordat tuturor partilor in procesul penal. In unele cazuri apararea este obligatorie. In toate cazurile partile pot sa-si angajeze un aparator. In momentul in care acestea isi angajeaza un aparator inceteaza mandatul aparatorului desemnat din oficiu[16]. De regula apararea o face un avocat inscris in barou.

Trebuie subliniat ca aparatorul trebuie sa asigure asistenta clientului sau in tot cursul judecatii, la toate sedintele de judecata. Aparatorul trebuie sa manifeste un rol activ: consiliind partea pe care o apara, in fiecare moment al procesului, intervenind in cursul cercetarii judecatoresti prin intrebari adresate celor audiati, propunand administrarea de probe, prin concluzii favorabile clientului si, daca este cazul, exercitand caile de atac.

Avocatul nu poate exercita drepturile personale ale partilor: nu poate sa retraga plangerea prealabila, nu se poate impaca cu partea adversa sau sa exercite o cale de atac daca partea este prezenta si nu o confirma oral sau in scris. Aparatorul poate renunta la o cale de atac exercitata numai daca are un mandat special in acest sens.

Aparatorul poate ridica exceptii, poate formula cereri sau memorii si poate pune concluzii fara un mandat special dar acestea pot sa nu fie insusite de partea pe care o apara.

Neacordarea asistentei juridice, cand aceasta este obligatorie, din oficiu, daca inculpatul nu si-a angajat un aparator, este sanctionata cu nulitatea absoluta a actelor efectuate sau a judecatii [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.].

Reprezentantul. In ce priveste reprezentarea, aceasta se face in baza unui mandat, si in limitele acestuia. Reprezentantul exercita drepturile personale ale inculpatului, cu exceptia celor intuitu personae, si poate renunta la drepturile acestuia numai in baza unui mandat special (retragerea plangerii, impacarea, retragerea unei cai de atac exercitate se pot face numai in baza unui mandat special).

4. Structura fazei de judecata

4.1. Etapele de desfasurare a judecatii

Titlul II al Partii speciale a Codului de procedura penala are urmatoarea structura: judecata in prima instanta, caile de atac ordinare si caile de atac extraordinare.

Judecata in prima instanta are un caracter necesar, indispensabil[17], deoarece fara a se parcurge aceasta etapa nu se poate pronunta o hotarare de condamnare legala.

Judecata in caile de atac ordinare are un caracter eventual, deoarece exercitarea apelului sau a recursului ramane la dispozitia partilor sau a procurorului care apreciaza ca hotararea primei instante sau a instantei de fond si de apel nu sunt legale si temeinice. In cazul neexercitarii lor hotararea primei instante sau a instantei de apel, dupa caz, raman definitive.

Judecata in caile extraordinare de atac: contestatia in anulare, revizuirea, recursul in anulare si recursul in interesul legii, au un caracter de exceptie, presupunand existenta unei hotarari definitive sau a unor hotarari definitive, si din acest motiv legea limiteaza cazurile de exercitare si persoanele ce le pot exercita.

Desfasurarea judecatii, de regula, trece prin aceleasi stadii procesuale insa in raport de etapa procesuala si ciclul procesual - ordinar sau extraordinar - apar diferentieri in reglementare, datorita specificului acestora.

4.2. Stadiile de desfasurare a etapelor judecatii

Fiecare etapa a judecatii parcurge trei etape procesuale: pregatirea sedintei de judecata, sedinta de judecata si deliberarea si adoptarea hotararii. Prima etapa - pregatirea sedintei de judecata - si ultima - deliberarea si luarea hotararii - nu sunt publice, si la acestea nu participa partile si nici procurorul. Astfel, in cursul pregatirii sedintei de judecata, au loc activitati care asigura desfasurarea sedintei de judecata in care sunt implicati: presedintele instantei, presedintele completului si personalul auxiliar. In etapa sedintei de judecata, conducerea judecatii o preia completul de judecata. Acesta cu participarea partilor, a procurorului, acolo unde legea prevede, si a celorlalti subiecti procesuali, desfasoara activitati de judecata. In finalul judecatii, completul de judecata delibereaza si ia hotararea. Deliberarea se desfasoara fara publicitate, numai de catre membrii completului de judecata, care vor discuta in secret solutia ce o vor lua.

In fiecare stadiu de judecata se desfasoara activitati specifice prin care se realizeaza scopul acelei etape.

Sectiunea a II-a. Reglementarea judecatii in toate etapele

1. Reglementarea stadiului de pregatire a sedintei de judecata

Pentru a se asigura desfasurarea in bune conditii a sedintei de judecata legea impune efectuarea urmatoarelor activitati:

1.1. Fixarea termenului de judecata. La primirea dosarului de la procuror sau a plangerii prealabile, presedintele instantei sau judecatorul de serviciu, vor dispune inregistrarea si fixarea termenului de judecata. Potrivit art. 56 din Legea nr. 304/2004

(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat.

(2) Cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute altui complet decat in conditiile prevazute de lege.

Termenele de judecata se dispun in raport de incarcatura de cauze existenta si de urgenta anumitor cauze. Astfel, daca sunt arestati preventiv in cauza se va urmari judecarea cu precadere (art. 293 C. proc. pen.); daca este o cauza in care s-a utilizat procedura flagranta se va stabili un termen de judecata care nu trebuie sa depaseasca 5 zile [art. 472 alin. (1) C. proc. pen.], daca este o declaratie de recurs in cauzele supuse procedurii flagrante se va urmari sa se realizeze judecata de urgenta (art. 477 C. proc. pen.), si in alte cauze in care judecata se face in regim de urgenta.

1.2. Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului

In cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest, inainte de expirarea arestarii, instanta este datoare sa examineze din oficiu, in camera de consiliu, deci fara publicitate, legalitatea si temeinicia arestarii preventive.

La solutionarea problemei, se vor avea in vedere dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5,si 301/1 privind: prezenta inculpatului si asigurarea asistentei, judecarea in lipsa inculpatului cand acesta este internat in spital si din cauza sanatatii nu poate fi adus in fata instantei sau in alte cazuri deosebite cand deplasarea nu este posibila, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii chiar si in lipsa inculpatului, participarea procurorului..

Daca instanta constata ca este justificata arestarea, va dispune prin incheiere motivata, mentinerea arestarii preventive..

Daca dimpotriva, instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere , revocarea masurii arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.

Cale de atac impotriva incheierii este recursul , fiind aplicabile dispozitiile art. 160/a alin. 2 respectiv: termenul de recurs este de 24 de ore: dosarul cauzei se va inainta instantei de recurs in 24 de ore. Solutionarea recursului se face in maximum 3 zile. Recursul prin care s-a dispus mentinerea arestarii nu este suspensiv de executare.

1.3. Citarea partilor si a celorlalti subiecti procesuali implicati in judecata

Judecata trebuie sa se desfasoare numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita [art. 291 alin. (1) C. proc. pen.]. Daca o parte a fost legal citata si aceasta nu s-a prezentat, nu impiedica judecarea cauzei. Pentru a se realiza principiul nemijlocirii, la judecata trebuie citati martorii, expertii si interpretii. Se poate intampla ca intr-o cauza sa fie un numar mare de martori, a caror audiere nu este posibila intr-o singura zi. In aceste situatii, daca se preconizeaza ca judecata sa se desfasoare cu termene in continuare, se poate dispune citarea esalonata pe zile.

Citarea se va dispune de presedintele instantei sau de judecatorul care a primit plangerea prealabila si se va executa de biroul de citare al instantei judecatoresti.

Daca o persoana din cele care trebuie citate se afla in stare de detinere o data cu citatia se va emite si dispozitia, pentru locul de detinere, de a fi adus detinutul. La fel, in cazul militarilor in termen, o data cu citatia, se va adresa o cerere unitatii militare de a acorda permisia necesara deplasarii militarului.

Procurorul nu se citeaza, acesta selectionand cauzele la care participa dupa lista cauzelor care apare la grefier.

1.4. Asigurarea apararii

Daca asistenta juridica este obligatorie, potrivit art. 171 C. proc. pen., presedintele instantei, o data cu fixarea termenului de judecata, daca partea nu are avocat ales, va solicita baroului desemnarea unui avocat din oficiu.

Cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele instantei va lua masuri ca acesta sa ia cunostinta de dosar si sa ia contact cu aparatorul sau (art. 294 C. proc. pen.). Celelalte parti si aparatorii acestora pot cunoaste dosarul, inaintea termenului de judecata, consultandu-l la arhiva.

1.5. Alte masuri pregatitoare

Dupa indeplinirea acestor activitati, cauza se preia de completul desemnat. In vederea asigurarii unei bune desfasurari a judecatii acesta va trebui sa studieze cauza si sa ia toate masurile necesare pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amanare. Astfel, va urmari daca procedura de citare s-a realizat complet si daca este cazul, si mai este timp, va dispune repetarea acesteia, daca s-a desemnat, unde este cazul, aparator din oficiu, si va complini celelalte lipsuri constatate pentru a nu se intarzia judecarea cauzei.

Se va ingriji, dand dispozitie grefierului, sa intocmeasca lista cauzelor fixate pentru judecata si pentru afisarea ei la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata. Aceasta lista trebuie cunoscuta din timp si de catre procuror pentru a studia cauzele, in vederea participarii la sedinta de judecata. La stabilirea ordinii cauzelor din lista, se va tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate celor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

2. Cadrul general de desfasurare a sedintei de judecata.

Judecata se desfasoara in sedinta publica, oral, nemijlocit si contradictoriu sub conducerea completului de judecata cu participarea partilor, dupa caz, a procurorului, a aparatorilor partilor, si a altor subiecti procesuali. In acest stadiu al judecatii se aplica urmatoarele dispozitii:

2.1. Presedintele completului de judecata

Completul de judecata este condus de presedinte. In cazul in care cauza se judeca de un singur judecator acesta este si presedintele completului de judecata. Sarcinile acestuia se deosebesc de ale celorlalti judecatori din complet.

Potrivit art. 296 C. proc. pen., presedintele conduce sedinta de judecata indeplinind toate atributiile "pe care le are de la lege" (art. 318, 322 C. proc. pen.). El decide asupra cererilor formulate de parti daca rezolvarea acestora nu este data in caderea completului.

Conducand sedinta de judecata, intrebarile pe care le adreseaza partile, procurorul, aparatorii, pe de-o parte, celorlalte parti, martorilor si expertilor, pe de alta parte, se pun prin mijlocirea presedintelui instantei. In cazul cand intrebarile sunt mai lungi sau mai dificile, presedintele instantei poate incuviinta ca acestea sa fie adresate direct.

In cursul judecatii, partile si persoanele care asista, sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei. Presedintele completului de judecata vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putand lua masurile necesare in acest scop. Astfel, poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand seama de marimea salii de sedinta. In cazul in care constata ca o parte sau orice alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste masurile luate, ii poate atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare ori de abateri grave, poate dispune indepartarea ei din sala. Daca a fost indepartata o parte, aceasta este chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor. Pentru a fi in cunostinta de cauza la dezbateri in vederea exercitarii dreptului la aparare, presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii citeste declaratiile celor ascultati in lipsa sa.

2.2. Constatarea infractiunilor de audienta

Daca in cursul judecatii, in sala de judecata, o persoana savarseste o fapta prevazuta de legea penala, aceasta fapta poarta denumirea de infractiune de audienta. In acest caz, presedintele completului de judecata constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Despre cele constatate va intocmi un proces-verbal care se trimite procurorului. Acesta, in urma sesizarii, va dispune sau va efectua urmarirea penala, dupa care, dupa procedura obisnuita, va solutiona cauza.

In cazul in care se impune, instanta poate dispune arestarea preventiva a invinuitului. Dispozitia se va da prin incheiere iar presedintele va emite un mandat de arestare. Persoana invinuita, impotriva careia s-a luat masura arestarii preventive, va fi trimisa de indata procurorului, impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare.

2.3. Deschiderea sedintei de judecata

Pe rolul unei instante sunt, de regula, mai multe cauze. Pentru a intra pe rol o cauza, presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand. Apoi dispune grefierului de sedinta facerea apelului partilor si a celorlalte persoane citate. Cu acest prilej se face verificarea daca sunt citate toate partile si celelalte persoane care participa la proces si daca s-a indeplinit procedura fata de acestea. Presedintele va fi informat de grefier asupra celor constatate. Daca nu au fost citate toate partile sau acestea nu au primit citatia, si totusi se prezinta la judecata, presedintele este obligat sa stabileasca identitatea lor, considerand procedura indeplinita.

Daca o parte nu se prezinta desi a fost legal citata, neprezentarea nu impiedica judecarea cauzei. Cand prezenta unei parti lipsa se apreciaza de instanta ca este necesara pentru judecarea cauzei, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecarea cauzei [art. 291 alin. (2) C. proc. pen.].

Potrivit art. 291 alin. (3) C. proc. pen., partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul din aceste termene. Dispozitia este aplicabila si martorilor, expertilor si interpretilor prezenti la un termen, care vor lua termen in cunostinta. Datorita statutului lor special, militarii si detinutii sunt citati la fiecare termen, facandu-se demersurile mentionate la prima citare.

Pentru a-si justifica absentele la locul de munca sau invatamant ori alte activitati, pentru a fi prezente la noul termen, la cererea persoanelor care iau termen in cunostinta, instanta le inmaneaza citatii.

Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.

2.4. Verificarea sesizarii instantei si a arestarii inculpatului

La prima infatisare, instanta este datoare sa verifice doua aspecte:

- regularitatea actului de sesizare (art. 300);

- constatand ca este legal sesizata va verifica, in cauzele cu inculpatul arestat, regularitatea luarii si mentinerii masurii arestarii preventive (art.300/2).

In ce priveste regularitatea actului de sesizare va verifica daca actul este legal intocmit. In cazul in care se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii va face demersuri pentru a se acoperi neregularitatea de indata. Astfel, daca rechizitoriul nu este confirmat de procurorul ierarhic superior celui care l-a intocmit si confirmarea este obligatorie, conform art. 209 alin. (5) C. proc. pen., daca procuror de sedinta este procurorul in drept sa confirme rechizitoriul, acesta poate sa faca acest act. In cazul in care neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata se va acorda un termen. Daca neregularitatea nu poate fi inlaturata in aceste moduri, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare in vederea refacerii lui.

Dupa ce instanta constata ca este legal sesizata va verifica legalitatea si temeinicia arestarii preventive (Art. 300/2). Daca aceasta masura este legala si intemeiata, o va mentine. Daca masura nu se justifica, va dispune revocarea acesteia. Aceasta obligatie o are instanta pe tot parcursul judecatii , deci cu atat mai mult la primul termen de judecata.

2.5. Rezolvarea chestiunilor incidente

In cazul in care partile sau procurorul a formulat cereri sau exceptii, privitoare la latura in care participa, sau acestea sunt ridicate din oficiu, instanta este obligata sa le puna in discutie, si dupa ce acestea au fost dezbatute in contradictoriu, sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata. Daca exceptiile sunt intemeiate, prin solutionarea lor se poate curma judecata. Astfel, daca se invoca tardivitatea plangerii prealabile solutia va fi de incetarea procesului penal; daca se invoca tardivitatea declaratiei de exercitare a unei cai de atac sau a exercitarii acestora de o persoana fara calitate, solutia va fi de respingere a caii de atac. Cand se va invoca necompetenta instantei de judecata, solutia va fi declinare a competentei s.a. In cazul cererilor acestea se rezolva prin incheieri motivate.

Instanta se pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate in cursul judecatii.

2.6. Suspendarea judecatii

Suspendarea judecatii se poate dispune din doua motive :

-a)Pentru similitudine de motive cu urmarirea penala, in art.303, este reglementata suspendarea judecatii din motive medicale. Astfel, daca se constata de catre instanta de judecata, pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava , care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune prin incheiere suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata. Incheierea prin care prima instanta a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu este suspensiv de executare.

Cand in cauza sunt mai multi inculpati, si este cazul a se lua masura suspendarii judecatii numai fata de unul dintre ei si este posibila disjungerea, se va dispune disjungerea continuandu-se judecata pentru inculpatii sanatosi Daca disjungerea nu este posibila se poate dispune suspendarea intregii cauze. Pe timpul suspendarii instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea procesului penal. Judecata se va relua din oficiu de indata ce instanta constata ca inculpatul poate participa la judecata.

-b) Al doilea caz de suspendare, introdus in urma completarii art. 303 prin Legea nr. 281/2003, este cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate. Suspendarea se dispune prin incheiere motivata, pa

na la solutionarea de catre Curtea Constitutionala a exceptiei.

Daca inculpatul este arestat, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 300^2, respectiv daca instanta constata ca prelungirea arestarii este motivata, odata cu suspendarea va dispune prelungirea arestarii pe maximum 30 zile.

Daca fata de inculpat s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu parasi tara, se aplica, in mod corespunzator, art. 145 si 145^1.

Incheierea este supusa recursului in termen de 5 zile de la data pronuntarii.

Din prevederea, ca suspendarea se dispune , pana la solutionarea de catre Curtea Constitutionala e exceptiei, rezulta ca instanta va da termene inlauntrul a 30 de zile si daca va fi necesar, va analiza la fiecare termen prelungirea masurii preventive a arestarii, pana la solutionarea exceptiei.

2.7. Incheierea de sedinta

In cursul sedintei de judecata, grefierul consemneaza toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti, inclusiv ale presedintelui completului de judecata in Note privind desfasurarea procesului

Pentru a se mari fidelitatea celor consemnate, se prevede obligativitatea recurgerii la mijloacele tehnice de inregistrare, dupa care se face transcrierea. Aceste note stau la baza intocmirii incheierii de sedinta.

Potrivit art. 305 C. proc. pen., desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza in incheierea de sedinta. Incheierea de sedinta este un act procedural mixt, avand, pe de o parte, prin caracterul sau constatator trasaturile unui proces-verbal, iar pe de alta parte, deoarece cuprinde si masurile ce s-au luat de catre instanta, constituie o hotarare judecatoreasca [art. 311 alin. (3) C. proc. pen.].

In cursul sedintei de judecata, grefierul consemneaza toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti, inclusiv ale presedintelui completului de judecata. Pentru a se mari fidelitatea celor consemnate, se prevede obligativitatea recurgerii la mijloacele tehnice de inregistrare, dupa care se face transcrierea. Pentru ca partile sa fie in cunostinta de cele consemnate, se introduce obligatia pentru instanta ca in cel mai scurt timp de la terminarea sedintei de judecata si oricum inainte de termenul urmator, sa le transmita cate o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea inregistrarilor.

Incheierea de sedinta are structura unei hotarari judecatoresti cuprinzand: o parte introductiva, partea descriptiva si dispozitivul.

Partea introductiva va cuprinde:

- ziua, luna, anul si denumirea instantei;

- mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;

- numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;

- numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane care participa la proces si care au fost prezente la judecata, precum si a celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la indeplinirea procedurii.

Partea descriptiva va cuprinde:

- enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si textele de lege in care a fost incadrata fapta;

- inscrisurile care s-au citit in sedinta;

- cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces;

- concluziile procurorului si ale partilor. Nerespectarea acestei dispozitii este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii[20];

Dispozitivul va cuprinde: masurile luate in cursul judecatii. Acestea se refera la: urmatorul termen de judecata, amanarea pronuntarii, probele admise, persoanele ce trebuie citate pentru urmatorul termen, masurile procesuale luate s.a.

Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si trebuie semnata de presedintele completului de judecata si de grefier. Nesemnarea minutei de presedintele completului de judecata sau de grefier este sanctionata cu nulitatea relativa[21].

In cazul in care instanta ia hotararea in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste o incheiere separata, desfasurarea judecatii urmand a fi inclusa in hotarare.

3. Deliberarea si luarea hotararii

3.1. Consideratii introductive

Acestea sunt stadii procesuale cu care se finalizeaza orice etapa a judecatii printr-o hotarare judecatoreasca. Hotararea judecatoreasca este cel mai important act procesual deoarece da o rezolvare cauzei, ingloband concluziile completului de judecata cu privire la conflictul de drept dedus judecatii din care decurge si rezolvarea laturii civile. Prin hotararea judecatoreasca, in urma stabilirii faptelor se cauta norma ce se poate aplica rezultand concluzia ce constituie aplicarea normei juridice la un fapt concret.

Hotararea judecatoreasca este:

- o apreciere a faptelor deduse judecatii;

- o rezolvare a cauzei;

- o dispozitie care se da condamnatului, partii responsabile civilmente si organelor de executare.

Hotararea judecatoreasca are urmatoarele trasaturi:

- se pronunta in numele legii ;

- se consemneaza obligatoriu in scris;

- nu trebuie investita cu formula executorie;

- se pune in executare din oficiu;

- se executa in numele Presedintelui Romaniei.

Hotararea judecatoreasca trebuie sa intruneasca mai multe calitati:

- sa fie temeinica. Probele trebuie sa fie complet si corect administrate pentru se putea forma convingerea certa a judecatorului cu privire la faptele retinute;

- sa fie legala. La starea de fapt retinuta sa fi ajuns dupa efectuarea procesului penal, cu respectarea tuturor regulilor si a drepturilor partilor, stabilite si garantate de lege; sa se fi facut o corecta aplicare a dispozitiilor materiale;

- pedeapsa aplicata sa fie just individualizata si cheltuielile morale aco

rdate sa fie echitabile;

- prin pedeapsa aplicata sa se realizeze si preventia generala.

3.2. Deliberarea si luarea hotarari judecatoresti

a) deliberarea. Luarea hotararii judecatoresti are loc in urma deliberarii. In art. 307 C. proc. pen., se stabileste ca la deliberare iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc dezbaterea. Pentru a se asigura independenta si supunerea numai legii a judecatorilor si intrucat o asemenea activitate presupune evaluarea actelor de la dosar si in cazul cand completul este format din mai multi judecatori, consultarea lor si armonizarea parerilor, legea a stabilit ca deliberarea se face in secret. Se recomanda ca deliberarea si pronuntarea hotararii sa se faca de indata dupa incheierea dezbaterilor. In cazul cand exista motive temeinice (cauza este complexa sau rolul instantei este foarte incarcat), deliberarea si pronuntarea pot fi amanate cel mult 15 zile. Nerespectarea acestui termen poate atrage sanctionarea disciplinara a magistratilor in culpa.

In cazul in care completul este format din mai multi judecatori, se consacra de art. 308 C. proc. pen., principiul colegialitatii, potrivit caruia, indiferent de functia pe care o detin si de vechimea lor, judecatorii au vot egal si hotararea trebuie sa constituie acordul acestora asupra chestiunilor supuse deliberarii.

b) luarea hotararii. Deliberarea este condusa de presedintele instantei, care are numai rolul de coordonator. In aceasta calitate va pune in discutie fiecare chestiune asupra careia trebuie sa se hotarasca, in raport de etapa in care se afla judecarea cauzei. Presedintele va lua opiniile si exprimandu-si ult

imul opinia, va urmari daca acestea concorda. Pentru a se lua o hotarare legea a consacrat principiile: unanimitatii, si in cazul in care nu se realizeaza, al majoritatii. Astfel:

- in cazul unui complet format din trei sau mai multi judecatori, daca nu poate fi intrunita majoritatea, rezultand mai mult de doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature opiniei cele mai apropiate de opinia sa.

Daca completul este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita se produce o divergenta care se va rezolva formandu-se un complet de divergenta care va rejudeca cauza. Completul de divergenta se formeaza prin intrarea in completul de judecata a presedintelui instantei, a vicepresedintelui sau a unui judecator desemnat de conducerea instantei.

Independenta judecatorilor se poate materializa, in cursul judecatii, prin dreptul acestora la opinie separata. Pentru a se cunoaste temeiurile acesteia, opinia separata trebui

e motivata.

c) minuta. Rezultatul deliberarii se va consemna intr-un act numit minuta. Acest act este obligatoriu deoarece atesta ca a avut loc deliberarea. Lipsa minutei este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii[22].

Ea trebuie sa constituie garantia ca rezultatul judecatii, continut de dispozitiv, este expresia deliberarii judecatorilor, de aceea trebuie semnata de toti membrii completului de judecata. Din acest moment minuta nu mai poate fi schimbata chiar daca ulterior, cu ocazia redactarii hotararii judecatorii isi dau seama ca solutia este gresita. Dispozitivul hotararii trebuie sa fie identic cu minuta[23].

d) pronuntarea hotararii. Potrivit art. 310 C. proc. pen., pentru a se aduce la cunostinta persoanelor interesate, hotararea se pronunta in sedinta publica[24]. Pronuntarea se face de catre presedintele instantei, asistat de grefier. Nu mai este nevoie sa fie si ceilalti membrii ai completului. De asemenea, prezenta partilor nu mai este necesara, motiv pentru care partile nu se citeaza. Pronuntarea se face de indata dupa incheierea dezbaterilor si deliberare. Sigur, cand se va amana deliberarea, se va fixa termen pentru pronuntare, care va fi adus la cunostinta partilor si va putea fi urmarit in condica de sedinta a instantei.

. Din momentul pronuntarii curge termenul de exercitare a cailor de atac pentru procuror si partile prezente la dezbateri. Daca hotararea este definitiva, din acest moment curge termenul de exercitare a cailor de atac extraordinare. Hotararea se va trece, dupa pronuntare, in condica de sedinta a instantei de unde poate fi cunoscuta de procuror sau persoanele care nu au fost prezente la pronuntare.Hotararea se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare.

e) felul hotararilor judecatoresti. Potrivit art. 311 C. proc. pen., hotararile judecatoresti sunt de trei feluri: sentinte, decizii si incheieri.

Sentinta penala este hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta in urmatoarele situatii:

- prin care rezolva fondul cauzei, in sensul ca se da o rezolvare actiunii penale si, daca este cazul, actiunii civile. In ce priveste latura penala, pot fi solutii de condamnare, achitare sau incetarea procesului penal. In ce priveste latura civila pot fi solutii de admitere in totalitate sau in parte si de respingere. In unele cazuri, instanta nu va solutiona actiunea civila [art. 346 alin. (4) C. proc. pen.]. Daca sunt mai multe fapte sau mai multe persoane, instanta poate sa pronunte, fata de unele persoane sau pentru unele fapte, dupa caz, una din aceste solutii.

In aceasta categorie intra si solutiile prin care se da rezolvare unor cereri privind unele incidente legate de executarea pedepsei. Procedura este stabilita de art. 460 C. proc. pen.:

- prin care instanta sesizata cu judecarea cauzei, se dezinvesteste, fara a solutiona fondul cauzei, cum sunt sentintele de declinarea competentei (art. 42, 285 C. proc. pen.) sau de restituirea cauzei la procuror (art. 332-337 C. proc. pen.). Este gresit a se da aceasta solutie prin incheiere sau prin "scoaterea cauzei de pe rol"[25].

Se mai pot intalni sentinte si in cadrul cailor de atac extraordinare. Astfel, in ipoteza prevazuta de art. 386 lit. d) C. proc. pen. sau in cazul respingerii in principiu a revizuirii, art. 392 alin. (3) C. proc. pen., solutia se da prin sentinta.

Indiferent de gradul instantei, daca rezolva cauza in prima instanta, aceasta se solutioneaza prin sentinta.

Decizia penala Hotararea prin care instanta se pronunta asupra: apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie [art. 311 alin. (2) C. proc. pen.]. Legiuitorul a avut in vedere ca prin decizie se solutioneaza o cale de atac de catre instanta de control, indiferent ca, de regula, este o cale de reformare (majoritatea cailor de atac se exercita la instanta ierarhic superioara) sau, uneori, este o cale de retractare (calea de atac se exercita la instanta care a pronuntat hotararea atacata) cum este cazul contestatiei in anulare, pentru primele trei cazuri prevazute de art. 386 lit. a), b), c) C. proc. pen.

In literatura de specialitate, se apreciaza ca prin decizie trebuie solutionate si conflictele de competenta si cererile de stramutare, caci ele sunt de competenta unei instante de control[26]. Intrucat, in cazul stramutarii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, actioneaza ca instanta ierarhic superioara, apreciem ca rezolvarea cererilor de stramutare trebuie sa se faca prin incheiere, iar in cazul solutionarii conflictelor de competenta intrucat actioneaza ca instanta de control urmeaza a hotari prin decizie .

Incheierea de sedinta

Potrivit art. 311 alin. (3) C. proc. pen., toate celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii se numesc incheieri.

Spre deosebire de incheierea de sedinta, care are un dublu caracter si continut, de proces-verbal si de hotarare judecatoreasca, incheierea ca hotarare judecatoreasca se considera numai acea parte ce contine o dispozitie a instantei de judecata prin care s-a luat o hotarare. Din acest motiv, unele incheieri fac corp comun cu sentinta sau decizia, deoarece chestiunile rezolvate au contribuit la solutionarea fondului cauzei sau se iau masuri de siguranta sau asiguratorii. Astfel, sunt incheierile prin care s-au admis sau respins unele exceptii, s-au rezolvat unele chestiuni prealabile, s-a decis asupra unor cereri de probatiune, s-a hotarat asupra extinderii procesului penal.

Prin unele incheieri se rezolva chestiuni adiacente fondului, si pot fi independente, deoarece pot fi atacate si separat cu recurs si o data cu fondul. Din aceasta categorie sunt cele privind luarea, revocarea sau inlocuirea unor masuri preventive, suspendarea judecatii.

Unele incheieri se dau dupa pronuntarea sentintei sau deciziei, in vederea inlaturarii unor erori materiale ori a omisiunilor vadite (art. 195, 196 C. proc. pen.).

4. Redactarea si semnarea hotararii

Potrivit art. 310 alin. (2) C. proc. pen., hotararea se redacteaza in cel mult 20 de zile de la pronuntare.

Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului de judecata si de grefier [art. 312 alin. (1) C. proc. pen.]. Nesemnarea hotararii de catre toti judecatorii completului poate constitui un motiv de nulitate absoluta, deoarece nu se poate verifica care din judecatori au participat efectiv la deliberare[28], dar nesemnarea hotararii de catre grefier nu constituie o omisiune din cele mentionate in art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece grefierul nu face parte din completul de judecata, si poate constitui doar un motiv de nulitate relativa . Lipsa se poate suplini prin semnarea ulterioara de catre grefier a hotararii .

Daca unul dintre membrii completului de judecata se afla intr-o situatie in care este impiedicat sa semneze hotararea, aceasta se semneaza in locul lui de presedintele completului. Daca si presedintele completului este impiedicat a semna, hotararea se semneaza de presedintele instantei.

Daca grefierul este impiedecat sa semneze, hotararea se semneaza de grefierul-sef.

Pentru a se putea verifica temeinicia impiedicarii, in toate cazurile se face mentiune despre cauza care a determinat impiedicarea. Impiedicarea trebuie sa fie reala. Lipsa acestei mentiuni nu atrage nulitatea decat in cazul in care se dovedeste ca prin aceasta s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii[31].