PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

1. Notiunea de pluralitate de infractiuni

In teoria dreptul penal, prin pluralitate de infractiuni este desemnata situatia in care o persoana savarseste mai multe infractiuni inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele, cat si situatia in care o persoana savarseste din nou o infractiune dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.[1] In codul penal roman in vigoare pluralitatea de infractiuni este reglementata in titlul privind infractiunea (art.32-40)

Savarsirea mai multor infractiuni de catre aceeasi persoana prezinta o gravitate mai mare decat daca se comite o singura infractiune. Intr-o asemenea situatie se releva si mai mult comportarea antisociala a faptuitorului, perversitatea caracterului sau, ceea ce impune luarea unor masuri mai aspre, pentru indreptarea celui in cauza.

2. Formele pluralitatii de infractiuni

Formele pluralitatii de infractiuni prevazute de Codul penal roman sunt: concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara.

A)    Concursul de infractiuni

Prin concurs de infractiuni intelegem acea forma a pluralitatii de infractiuni care consta din savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceeasi persoana mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele.

Conditii:

Savarsirea a doua sau mai multe infractiuni.Nu are importanta natura si gravitatea infractiunilor savarsite. Ele pot fi de aceeasi natura (furt si furt), de natura diferita (omor si viol), cu un grad de pericol social diferit (omor si furt simplu). Putem distinge concurs de infractiuni omogen cand faptele au aceeasi natura (mai multe infractiuni de inselatorie sau de furt) si concurs de infractiuni eterogen (ex.: fals, violare de domiciliu, ultraj).

Infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana;

Infractiunile sa fie comise inainte de a interveni o condamnare definitiva pentru vreuna din ele.

Infractiunile savarsite sau cel putin doua dintre ele sa fie supuse judecarii. Daca in legatura cu o fapta dintre cele doua savarsite de faptuitor, se constata existenta unor cauze care inlatura caracterul penal (ex.: legitima aparare, caz fortuit s.a.) sau daca intervine ulterior o cauza care inlatura raspunderea penala (ex.: amnistie, prescriptie etc), nu exista concurs de infractiuni intrucat a ramas o singura fapta susceptibila de a fi supusa judecatii. Acelasi efect il produce si interventia unor cauze de nepedepsire generale (ex.:desistarea sau impiedicarea rezultatului).

Formele concursului de infractiuni.

In teoria si legislatia penala, concursul de infractiuni se prezinta sub doua forme:

concursul real (material).

concursul ideal (formal).

1. Concursul real de infractiuni.

Aceasta forma a concursului de infractiuni se caracterizeaza prinaceea ca cele doua sau mai multe infractiuni care il alcatuiesc sunt savarsite prin doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte, care prezinta fiecare in parte continutul unei infractiuni de sine statatoare. In cazul concursului real de infractiuni, infractiunile apar, de regula, in mod succesiv, intre ele intercalandu-se perioade de timp diferite (ex.: infractorul savarseste un furt iar dupa mai multe luni comite o talharie).

Dupa legaturile care exista intre infractiunile aflate in concurs se disting doua modalitati:

concursul simplu atunci cand intre infractiunile care il compun nu exista nici o altfel de legatura decat personala (savarsite de acceati persoana). De exemplu, faptuitorul comite o infractiune de furt, iar ulterior savarseste o ucidere din culpa.

concursul de conexitate care presupune existenta anumitor conexiuni intre infractiunile savarsite de aceeasi persoana. Astfel, in literatura juridica sunt mentionate mai multe conexiuni cum ar fi: conexitatea topografica (legatura de spatiu intre infractiunile comise); conexitatea cronologica (comiterea infractiunilor simultan sau succesiv); conexitatea consecventionala (o infractiune este savarsita pentru a ascunde savarsirea alteia); conexitatea etiologica (o infractiune este savarsita pentru a inlesni comiterea altei infractiuni). Art.33 lit.a C.pen. le-a retinut pe ultimele doua.

2.Concursul ideal sau formal de infractiuni.

Exista concurs ideal ori de cate ori prin actiunea sau inactiunea savarsita de catre o persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, sunt intrunite elementele constitutive a doua sau mai multe infractiuni. Concursul ideal este prevazut de art.33 lit.b C.pen. ca fiind "o actiune sau o inactiune savarsita de aceeeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs intruneste elementele mai multor infractiuni".

B) Recidiva.

Este reglementata in art.37 C.pen. si consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune.

Din aceasta definitie rezulta ca recidiva presupune doua elemente, numite in doctrina termenii recidivei si anume: o condamnare definitiva la o pedeapsa privata de libertate (primul termen) si savarsirea din nou a unei infractiuni (al doilea termen).

Modalitatile recidivei Sunt acele forme pe care le are recidiva functie de variatiunile celor doi termeni. Codul penal roman reglementeaza trei modalitati ale recidivei, si anume:

a)      Recidiva post-condamnatorie.

b)      Recidiva post-executorie.

c)      Mica recidiva.

a)      Recidiva post-condamnatorie.

Potrivit art.37 lit.a C.pen. recidiva post-condamnatorie exista atunci cand, "dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de un an".

Termenii recidivei:

Primul termen: o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni.

Conditii:

existenta unei hotarari definitive de condamnare a infractorului, la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni. Deci nu poate constitui primul termen al recidivei o condamnare definitiva la pedeapsa amenzii, indiferent de marimea acesteia si nici condamnarea la pedeapsa inchisorii daca aceasta este de 6 luni sau mai mica.

hotararea de condamnare trebuie sa fi fost pronuntata pentru o infractiune savarsita cu intentie.

hotararea de condamnare nu trebuie sa fie dintre acelea care, potrivit legii, exclud starea de recidiva si anume:

Ø   condamnari pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii

Ø   condamnari pentru infractiuni savarsite din culpa

Ø   condamnari pentru infractiunile amnistiate

Ø   condamnari pentru fapte ulterior dezincriminate

De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare.

Al doilea termen o noua infractiune pentru care legea penala prevede pedeapsa cu inchisoare mai mare de un an, savarsita cu intentie de cel condamnat, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare

Conditii

infractorul sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie.

pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita din nou sa fie inchisoarea mai mare de un an.

infractiunea respectiva trebuie sa fie savarsita inainte de inceperea executarii pedepsei anterioare, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare.

b) Recidiva post-executorie. Potrivit art.37 alin.l lit.b C.pen. exista recidiva post-executorie atunci "cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoare mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an".

Conditiile primului termen:

Pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni la care a fost condamnat infractorul sa fie executata sau considerata ca executata, in urma gratierii totale sau a restului de pedeapsa ori ca urmare a prescriptiei executarii acelei pedepse.

Infractiunea pentru care s-a executat pedeapsa sa fi fost intentionata;

Hotararea de condamnare sa nu fie dintre cele prevazute de art.38 alin.l C.pen. ori pentru aceasta sa fi intervenit reabilitarea sau sa se fi implinit termenul de
reabilitare (art.38 alin.2 C.pen.);

Conditiile celui de-al doilea termen:

Infractiunea savarsita din nou poate fi de orice natura,    insa trebuie sa fie savarsita cu intentie ori praeterintentie, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune trebuie sa fie inchisoarea mai mare de un an.

Savarsirea infractiunii sa aiba loc dupa data executarii pedepsei, dupa data publicarii decretului de gratiere totala sau a restului de pedeapsa, respectiv dupa data la care s-a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei anterioare.

c) Mica recidiva exista atunci "cand dupa condamnarea la cel putin trei pedepse cu inchisoare de pana la 6 luni sau dupa executarea, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescrierea executarii a cel putin trei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an"(art alin. 1 lit.c C.pen.).Ea poate sa fie postcondamnatorie sau postexecutorie.

Conditiile primului termen

Existenta a cel putin 3 condamnari definitive la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni.

Toate cele trei infractiuni pentru care au fost pronuntate pedepsele respective sa fie savarsite cu intentie, iar condamnarile pentru acestea sa nu faca parte dintre cele prevazute de art.38 C.pen.

Conditiile celui de-al doilea termen sunt aceleasi ca si la celelalte modalitati ale recidivei.

C) Pluralitatea intermediara de infractiuni.

Sediul materiei - art.40Codul penal. Prin pluralitate intermediara de infractiuni intelegem situatia in care, dupa condamnarea definitiva a infractorului pentru o infractiune savarsita anterior, acesta savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare si nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru existenta starii de recidiva.