Dispozitii specifice privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala

Dispozitii specifice privind procedura de cooperare judiciara internationala in materie penala

1. Institutii abilitate in domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala

A. Autoritatile centrale romane

Conform art. 13 din Legea 302/2004 autoritatile centrale romane competente sa formuleze cererile din domeniile reglementate de titlurile II (extradarea) si IV-VII (transferul de proceduri in materie penala, recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare, transferarea persoanelor condamnate, asistenta judiciara in materie penala) din prezenta lege se transmit prin intermediul urmatoarelor autoritati centrale:

a) Ministerul Justitiei, daca au ca obiect extradarea si transferarea persoanelor condamnate sau daca se refera la activitatea de judecata ori la faza executarii hotararilor penale;

b) Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, daca se refera la activitati din faza de cercetare si urmarire penala;

c) Ministerul Administratiei si Internelor, daca se refera la cazierul judiciar.

Cea mai mare parte dintre formele de cooperare impun desemnarea uneia sau mai multor autoritati centrale pentru transmiterea cererilor si indeplinirea altor atributii specifice. In Romania, ca de altfel in marea majoritate a statelor, Ministerul Justitiei este autoritatea centrala in urmatoarele materii: extradare;  transferarea persoanelor condamnate; transferul de proceduri; recunoasterea hotararilor; asistenta judiciara in faza de judecata. Pentru cererile de asistenta judiciara in materie penala din faza de cercetare si urmarire penala autoritatea centrala este Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dar exista si tratate (cum este cel cu SUA), care impun si in aceasta faza transmiterea cererilor prin Ministerul Justitiei. Ministerul Administratiei si Internelor este autoritatea centrala pentru cererile referitoare la cazierul judiciar.

In relatia cu statele membre UE, rolul Ministerului Justitiei, ca autoritate centrala romana in domeniul cooperarii judiciare in materie penala se schimba, principala atributie ramanand aceea de a asista si sprijini, inclusiv prin intermediul punctelor nationale de contact pentru Reteaua Juridica Europeana (RJE/EJN) contactul direct intre autoritatile judiciare romane si cele din statele membre UE, spre deosebire de atributiile autoritatii centrale in relatia cu statele nemembre UE, care includ, intre altele, efectuarea controlului de regularitate internationala (in calitate de "gardian al tratatelor" incheiate de Romania in aceasta materie) si transmiterea/primirea cererilor.

Desigur, si in relatia cu statele membre UE pentru anumite forme de cooperare (transferarea persoanelor condamnate, supravegherea transfrontaliera, urmarirea transfrontaliera), autoritatea centrala - Ministerul Justitiei sau Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz,  isi pastreaza rolul actual. Totodata, o baza de date privind mandatele europene de arestare se creeaza la nivelul Ministerului Justitiei, caruia autoritatile judiciare romane, emitente sau de executare trebuie sa ii comunice toate mandatele europene de arestare emise sau executate.

In Romania a fost infiintat Centrul Regional al Initiativei de Cooperare in Sud-Estul Europei pentru combaterea criminalitatii transfrontaliere (SECI) . Printre obiectivele centrului se numara:

• dezvoltarea relatiilor de lucru inter-institutionale eficiente in cadrul Centrului SECI, intre si in interiorul statelor participante;
• cooperarea prin intermediul ofiterilor de legatura pentru identificarea, prevenirea, investigarea si combaterera infractiunilor transfrontaliere prin schimb de informatii si documente;   
• asistenta pentru investigatiile vamale si penale privind criminalitatea transfrontaliera in curs de desfasurare;
• identificarea, studiul si formularea de propuneri referitoare la probleme care influenteaza calitatea cooperarii in aplicarea legii in regiune;
• coordonarea legaturii ICPO-INTERPOL si Organizatia Mondiala a Vamilor.1

La data de 1 decembrie 2000 a fost infiintat Punctul National Focal ca directie subordonata aparatului central al Ministerului Administratiei si Internelor din Romania, obiectul sau de activitate fiind asigurarea cooperarii operative intre structurile cu atributii in domeniu din Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Finantelor Publice - Autoritatea Nationala a Vamilor si Agentiile corespondente din statele participante la Centrul SECI.

B. Autoritatile centrale straine

La nivel mondial

Preocuparea pentru problema criminalitatii internationale a apartinut si apartine nu numai majoritatii statelor, ci si unor importante organizatii internationale precum: Societatea Nationilor Unite (acum O.N.U.), Comisia Internationala de Politie Criminala (in prezent INTERPOL) si Consiliul Europei .

Ideea de cooperare in domeniul activitatii de politie judiciara a format la inceput obiectul unor preocupari sporadice si izolate, concretizate in unele intelegeri cu caracter bilateral. In 1914, a avut loc la Monaco un prim Congres international al politiei judiciare, avand ca principal obiect problema centralizarii documentelor referitoare la identificarea infractorilor, facilitatile ce trebuie asigurate cercetarilor internationale si procedura de extradare.

In anul 1923, la Congresul international de politie de la Viena s-a constitit o comisie internationala de politie criminala, ale carei lucrari s-au desfasurat de atunci anual pana la al doilea razboi mondial. Aceasta comisie se alfla la orginea Organizatiei Internationale a Politiei Criminale INTERPOL, care a luat fiinta in 1956, avand sediul la Paris. Interpolul are urmatoarea organizare: o adunare generala, un comitet executiv, un secretariat general, birouri centrale nationale si consilieri. In fiecare tara membra a Interpolului exista Biroul central national.

Contributia Organizatiei Natiunilor Unite si Consiliului Europei in lupta impotriva criminalitatii nu se limiteaza doar la elaborarea unor Conventii, Protocoale sau Acorduri, acestea emitand si rezolutii, directive si recomandari care stabilesc directii comune de actiune in domeniu, acestea completandu-se cu declaratii comune ale sefilor de stat si de guvern.

Rolul de coordonatori ai cooperarii in sud-estul Europei este indeplinit de mai multe organizatii printre care Consiliul Europei, SECI, OSCE, UNICEF, Pactul de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei prin Grupul Operativ privind traficul de fiinte umane.

O buna cooperare se realizeaza nu numai prin Interpol ci si prin ENFOPOL (pentru zona centrala si est-europeana), prin Directia Nationala Antimafia din Italia, precum si prin programele de infratire institutionala si Parteneriatul Strategic Romania-S.U.A.(incepand cu anul 1998).

O forma specifica de conlucrare intre state pentru reprimarea unor categorii de infractiuni se realizeaza prin instituirea unor tribunale internationale, pentru judecarea celor mai grave crime impotriva unmanitatii. Astfel au fost infiintate:

Tribunalul Militar International de la Nrmberg pentru judecarea crimelor de razboi din Europa

Tribunalul Militar International de la Tokio pentru crimele din Asia

Tribunalul Penal International cu sediul la Haga a carui competenta este limitata la actele comise in fosta Iugoslavie, incepand din 1991 si se refera la patru categorii de crime: violarile grave ale prevederilor Conventiilor de la Geneva din 1949, violarile legilor si uzantelor razboiului, crimele de genocid si crimele impotriva omenirii.2

Tribunalul International pentru Rwanda cu sediul la Arusha (Tanzania), in a carui competenta intra judecarea crimelor de genocid, crimele impotriva umanitatii si violarile Conventiilor de la Geneva, comise de rwandezi in statele vecine.4

Curtea Penala Internationala, infiintata la 17 iulie 1988 la Roma, prin care s-a stabilit Statutul Curtii Penale Internationale , cu sediul la Haga, instanta ce-si poate exercita functiile pe teritoriul oricarui stat parte, in competenta sa intrand: crimele de genocid, crimele impotriva umanitatii, crimele de razboi si crima de agresiune.

In cadrul celui deal treilea pilon al UE (cooperarea internationala in materie penala), functioneaza trei agentii:

1. COLEGIUL EUROPEAN DE POLITIE (CEPOL) urmareste sa sprijine formarea transfrontaliera a ofiterilor de rang inalt din politie prin imbunatatirea si consolidarea cooperarii intre institutele si organizatiile nationale din domeniu. CEPOL urmareste, de asemenea, sa sprijine si sa dezvolte o abordare europeana integrata a problemelor transfrontaliere cu care se confrunta Statele Membre in urmatoarele domenii: lupta impotriva criminalitatii, prevenirea criminalitatii, mentinerea legii si ordinii publice si securitatea publica.

2. EUROPOL

3. EUROJUST

La nivelul UE sunt doua institutii abilitate in domeniul cooperarii internationale si anume: Europol si Eurojust.

Un aport deosebit in privinta cooperarii internationale a fost adus de Consiliul Europei , sub egida caruia au fost adoptate pana in prezent peste 160 de acorduri, precum si numeroase recomandari prin care se stabilesc actiuni comune in domeniile: economic, social, cultural, stiintific, juridic si administrativ si se reglementeaza, printre altele, un sistem de coordonare intre statele europene in lupta impotriva criminalitatii.

I. Eurojust A fost creat prin Decizia Consiliului UE din 28 februarie 2002 Nr. 2002/187/JHA (OJE L 63/1, 6.3.2002, modificata prin Decizia Consiliului din 18 iunie 2003 Nr.2003/659/ JHA (OJE L 245/44, 29.9.2003). Incepand de la 1 martie 2001, a functionat provizoriu la Bruxelles, iar in decembrie 2002 s-a mutat la Haga.

Eurojust este organismul european care are rolul de a intensifica cooperarea si coordonarea judiciara intre Statele membre, prin adoptarea de masuri structurale la nivelul Uniunii Europene pentru facilitarea coordonarii optimale a actiunilor in investigarea si punerea sub acuzare a suspectilor pe teritoriile Statelor membre, respectand pe deplin drepturile si libertatile fundamentale.Principalele obiective sunt:

- sa stimuleze coordonarea intre autoritatile competente ale Statelor membre in investigarea si punerea sub acuzare in Statele membre,
- sa imbunatateasca coordonarea intre autoritatile competente din Statele membre, in special in facilitarea asistentei legale reciproce si implementarea cererilor de extradare,

- sa sprijine autoritatile competente din statele membre pentru a eficientiza investigatiile si punerea sub acuzare.

Eurojust este alcatuit in acest moment din 27 de reprezentanti nationali (procurori sau judecatori cu experienta), cate unul din fiecare Stat membru. Din Colegiul Eurojust fac parte 27 de membri nationali, fiecare stat membru al UE numindu-si cate un reprezentant. Membrii nationali sunt procurori sau judecatori cu experienta; unii membri nationali sunt ajutati de adjuncti sau asistenti.

Eurojust (Serviciul European pentru Cooperare Judiciara) este un nou organism al Uniunii Europene infiintat cu scopul de a spori eficienta autoritatilor abilitate din statele membre atunci cand se confrunta cu grave infractiuni transfrontaliere si cu crima organizata. Eurojust stimuleaza si imbunatateste coordonarea cercetarilor si a urmaririlor judicare si sprijina statele membre pentru eficientizarea cercetarilor si urmaririlor judiciare efectuate de acestea.

Eurojust joaca un rol unic prin faptul ca este un nou organism permanent in domeniul juridic european. Misiunea sa este aceea de a sprijini dezvoltarea cooperarii pe scara larga la nivel european in legatura cu cazurile penale. Aceasta inseamna ca Eurojust este un partener de dialog cheie al institutiilor europene, cum sunt Parlamentul, Consiliul si Comisia.

In doctrina juridica se precizeaza ca  Europol si Eurojust reprezinta al treilea pilon in cadrul Cooperarii Politienesti si Judiciare in materie penala. Europol si Eurojust sunt organisme descentralizate ale UE. Eurojust si Europol au semnat un acord de stransa cooperare la 9 iunie 2004.

Prin Legea nr. 58 din 22 martie 2006 Romania a ratificat Acordul privind cooperarea dintre Romania si Eurojust, semnat la Bruxelles la 2 decembrie 2005, si pentru reglementarea unor masuri referitoare la reprezentarea Romaniei la Eurojust. Incheierea acestui Acord reprezinta una dintre masurile prevazute in Planul de actiune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar. Colaborarea dintre Romania si Eurojust a inceput in 2002, prin solutionarea unor cauze complexe de criminalitate transnationala privind traficul de persoane sau de droguri.

Scopul Acordului consta in intarirea cooperarii intre Romania si Eurojust in vederea combaterii infractiunilor grave cu caracter transnational.(international). Autoritatea Competenta din Romania pentru indeplinirea obiectivelor Acordului este Ministerul Public Roman, reprezentat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In vederea facilitarii cooperarii stabilite de Acord, Romania poate desemna un magistrat de legatura la Eurojust. Magistratul de legatura este un procuror in conformitate cu legea romana. Magistratul de legatura poate avea un asistent, care il poate inlocui atunci cand este necesar. Durata mandatului este de 3 ani cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

Romania informeaza Eurojust asupra naturii si duratei competentelor judiciare ale magistratului de legatura pe teritoriul national, in vederea indeplinirii sarcinilor sale in concordanta cu scopul Acordului. Romania stabileste competentele magistratului de legatura pentru a-si desfasura activitatea in contactul cu autoritatile straine. Eurojust intreprinde masurile necesare pentru promovarea acceptarii si recunoasterea prerogativelor astfel conferite. Documentele de serviciu ale magistratului de legatura sunt inviolabile de catre Eurojust.

Magistratul de legatura, asistentul acestuia si alte persoane din cadrul parchetelor romane, inclusiv punctul de contact cu Eurojust, pot participa la intalniri operationale si strategice, la invitatia Presedintelui Colegiului si cu aprobarea membrilor nationali in cauza.

Membrii nationali, asistentii lor, Directorul Administrativ si personalul Eurojust pot de asemenea sa participe la intalnirile organizate de magistratul de legatura sau de parchetele din Romania, inclusiv de punctul de contact.

Transferul de informatii catre Eurojust

Romania notifica Eurojust cel mai tarziu in momentul transferului de informatii in scopul furnizarii informatiei, precum si eventualele restrictii pentru folosirea ei. Aceasta poate include posibile restrictii de acces, restrictii asupra transmiterii catre autoritatile competente ale statelor membre si conditii de stergere sau distrugere. Notificarea poate de asemenea sa fie facuta si intr-o etapa ulterioara, cand, dupa efectuarea transferului, apare necesitatea instituirii unor restrictii.

Eurojust nu comunica nici o informatie furnizata de Romania unui stat tert sau organism, fara obtinerea consimtamantului Romaniei si fara a lua masurile de siguranta care se impun. Eurojust pastreaza un registru al datelor care ii sunt comunicate din Romania in baza Acordului.

Transferul de informatii catre Romania

Eurojust notifica Romaniei, la momentul transferului de informatii sau inainte, de scopul furnizarii informatiei si de orice restrictie pentru folosirea ei. Aceasta include de asemenea restrictii de acces, restrictii de transmitere catre autoritatile competente din statele membre si conditiile pentru stergere sau distrugere. Notificarea poate fi facuta de asemenea intr-o etapa ulterioara cand, dupa efectuarea transferului, apare necesitatea instituirii unor restrictii. Romania nu comunica nici o informatie furnizata de Eurojust nici unui alt stat tert sau organism, fara obtinerea consimtamantului membrilor nationali in cauza si fara a lua masurile de siguranta care se impun. Romania pastreaza un registru al datelor comunicate de Eurojust in baza prezentului Acord.

Securitatea datelor

Eurojust se asigura ca datele cu caracter personal primite sunt protejate impotriva distrugerii accidentale sau nelegale, pierderii accidentale sau dezvaluirii neautorizate, modificarii si accesului sau oricarei alte forme neautorizate de procesare, in conformitate cu articolul 22 din Decizia Eurojust. Masurile tehnice si aranjamentele organizatorice prevazute de Regulile de procedura ale Eurojust si de orice alt document relevant, se aplica informatiilor furnizate de Romania.

Romania se asigura ca datele cu caracter personal primite sunt protejate impotriva distrugerii accidentale sau nelegale, pierderii accidentale sau dezvaluirii neautorizate, modificarii si accesului sau oricarei alte forme neautorizate de procesare, in conformitate cu articolul 22 din Decizia Consiliului (Eurojust). Romania ia masurile tehnice si organizatorice in vederea protejarii datelor, cel putin la un nivel echivalent cu cel asigurat de Eurojust.

Corectarea si stergerea datelor cu caracter personal

La cererea punctului de contact pentru Eurojust sau a magistratului de legatura si sub responsabilitatea sa, Eurojust, in conformitate cu Decizia Eurojust si Regulile sale de procedura, corecteaza, blocheaza sau sterge datele personale furnizate de Romania daca ele sunt incorecte sau incomplete sau utilizarea ori depozitarea lor contravine prezentului Acord. Eurojust confirma Romaniei corectarea, blocarea (codarea) sau stergerea datelor.

Cand Eurojust constata ca datele cu caracter personal transmise Romania sunt incorecte sau incomplete sau daca utilizarea ori depozitarea lor contravine Acordului ori Deciziei Eurojust, solicita punctului de contact cu Eurojust sau magistratului de legatura sa ia masurile necesare pentru a corecta, coda sau sterge informatiile. Romania confirma Eurojust corectarea, codarea si stergerea. In astfel de cazuri, toti furnizorii si destinatarii unor astfel de informatii sunt notificati imediat. In conformitate cu regulile aplicabile acestora, destinatarii corecteaza, codeaza sau sterg astfel informatiile in propriile lor sisteme.

Romania aplica principiile pentru corectarea, codarea si stergerea datelor cu caracter personal furnizate de Eurojust, cel putin echivalente principiilor stipulate in articolul 20 al Deciziei Eurojust si in Regulile de procedura ale Eurojust privind protectia datelor.

Raspunderea

Romania raspunde in conformitate cu legea nationala de prejudiciile cauzate unei persoane ca urmare a unor erori de fapt sau judiciare in schimbul de date cu Eurojust. Romania nu invoca in apararea sa faptul ca Eurojust a transmis datele inadecvat, in scopul inlaturarii raspunderii sale, in conformitate cu legislatia nationala, in raport cu o parte prejudiciata.

Daca apar erori de fapt sau judiciare ca urmare a unor date comunicate eronat sau ca urmare a neindeplinirii obligatiilor din culpa Eurojust sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau alt stat tert sau organism, Eurojust este tinut sa acopere, la cerere, sumele platite ca si daune, cu exceptia cazului cand datele au fost folosite cu incalcarea Acordului. Aceste prevederi se aplica si in cazul in care survin erori de fapt sau judiciare din partea Eurojust sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau altui stat tert sau organism care nu si-au respectat obligatiile.

Incetarea Acordului

Acordul poate fi denuntat de oricare dintre Parti cu o notificare prealabila de 3 luni. In cazul denuntarii, Partile se inteleg pentru folosirea in continuare si stocarea informatiilor care au fost deja comunicate intre ele. Daca nu se ajunge la nici un acord, oricare dintre cele doua parti este indreptatita sa ceara stergerea informatiilor comunicate.

Modificarea Acordului

Acordul poate fi modificat oricand prin consens intre Parti oricand, in conformitate cu formalitatile interne ale fiecareia. Partile se consulta cu privire la modificarea acestuia, la cererea oricareia dintre ele.

II. Europol (Oficiul European de Politie). Ideea unui Oficiu European de Politie a fost lansata pentru prima oara cu ocazia Consiliului European de la Luxemburg din 28 si 29 iunie 1991. Planul de atunci avea in vedere infiintarea unui nou organism care sa ofere cadrul necesar pentru dezvoltarea colaborarii organelor de politie din statele membre ale Uniunii pentru prevenirea si combaterea pe plan international a crimei organizate, inclusiv a terorismului si a traficului de droguri. Conventia prin care s-au pus bazele Europolului a fost semnata in iulie 1995 si a intrat in vigoare pe 1 octombrie 1998.

Europol a fost infiitat in 1992 si urmareste sa sprijine statele membre UE sa coopereze mai indeaproape si mai eficient in prevenirea si combaterea crimei organizate la nivel international, in special:

- traficul de droguri, retelele de imigranti, traficul de vehicule, traficul de fiinte umane, inclusiv pornografia copiilor, contrafacerea de bani si alte modalitati de plata, traficul de substante radioactive si nucleare, terorismul. Activitatile derulate in acest sens sunt:

- facilitarea schimbului de informatii intre organismele de implementare a legii la nivel national,

- elaborarea de analize operationale si de rapoarte,

- asigurarea expertizei si a sprijinului tehnic necesar pentru investigatii si operatiuni.

Coordonand activitatea diverselor servicii de politie nationale, Interpolul nu intervine direct, intrucat nu dispune de un serviciu operativ. Interventia sa are loc la cererea unor birouri centrale nationale si se efectueaza prin difuzarea catre celelalte birouri nationale din tarile afiliate a unor fise privind indivizii cautati, al caror refugiu nu este insa cunoscut. Domeniul de activitate al Interpol este limitat la infractiuni de drept comun. Activitatea Interpolului nu are numai un caracter procesual, ci si unul informativ, publicand tabele lunare privind traficul ilicit de stupefiante si statistici criminale.

Europol raspunde in fata Consiliului pentru Justitie si Afaceri Interne. Personalul sau include reprezentanti ai organismelor nationale de implementare a legii (politie, vami etc.).

Pentru a concretiza mai repede cooperarea politieneasca, asa cum este ea definita in Titlul VI al Tratatul asupra Uniunii Europene, in ianuarie 1994 a fost infiintata Unitatea Droguri Europol. Scopul principal al acestei Unitati a fost combaterea traficului de droguri si a activitatilor de spalare a banilor asociate acestuia.

Ulterior, mandatul sau a fost largit pentru a include si masuri de combatere a traficului cu substante radioactive si nucleare, a retelelor de imigrare clandestina, a traficului ilegal cu autoturisme si a spalarii banilor proveniti din astfel de delicte. Mai tarziu, la toate acestea s-a adaugat si combaterea traficului cu fiinte umane. Oficiul European de Politie, care a preluat activitatile Unitatii Droguri Europol, a devenit operational de la 1 iulie 1999. Europol, cu sediul la Haga, actioneaza in aceleasi domenii si, de la 1 ianuarie 1999, are competente si in combaterea terorismului si a falsificarii de bani.

Tratatul de la Amsterdam confera Europolului o serie de sarcini:

- coordonarea si implementarea investigatiilor specifice intreprinse de autoritatile statelor membre,

- dezvoltarea unei competente de specialitate, pentru a ajuta statele membre in investigatiile lor in domeniul crimei organizate,

- stabilirea de contacte cu procurorii si anchetatorii specializati in combaterea crimei organizate.

Ca stat membru UE, situat la frontierele externe ale Uniunii,
Romania pledeaza cu fermitate pentru implicarea totala a tuturor tarilor membre in programele/planurile de actiune care vizeaza un
management integrat al granitelor externe ale UE.

Aceste masuri trebuie insotite de o mai buna cooperare intre politiile nationale, Europol si Eurojust. In acelasi timp, pentru a beneficia pe deplin de avantajele mandatului de arestare european, reprezentantii Romaniei la Conventia pentru viitorul Europei considera ca trebuie sa se transpuna in legislatia nationala, cat mai exact, acquis-ul comunitar relevant.

Grupuri de state europene au avut intalniri separate pe tema adoptarii unor acorduri in domeniul antiterorismului, luptei impotriva traficului de droguri si migratiei ilegale, incepand cu anii '80, complementar cadrului legislativ al Uniunii Europene.

Tendinta incheierii unor acorduri multipartide a accelerat eforturile generale de lupta impotriva terorismului, iar initiativele legislative separate au contribuit, in final, la imbuna tatirea legislatiei UE in acest domeniu.
Un exemplu, in sustinerea celor de mai sus, este "Tratatul Prum" semnat de sapte tari membre ale UE in anul 2005, pentru a dezvolta schimbul de informatii menite sa asigure cooperarea in domenii precum traficul de frontiera, migratia ilegala, antiterorism si operatiunile fortelor de politie desfasurate in comun. Pe baza unei propuneri a Comisiei Europene din decembrie 2006, "Prum" a fost adoptat ca lege europeana in iunie, acelasi an. "Tratatul Prum" a fost incheiat intre Belgia, R.F. Germania, Spania, Franta, Luxemburg, Olanda si Austria.

Un acord asemanator functioneaza si intre tarile Benelux (Belgia, Olanda si Luxemburg) si Germania, dar, in acelasi timp, multe alte state nu au incheiat intelegeri similare. Instrumentele politicilor europene de securitate interna si implicatiile acestora asupra protejarii informatiilor si a vietii personale a cetatenilor s-au dezvoltat rapid dupa atacurile teroriste de la Madrid, din martie 2004. Sistemul informativ al spatiului Schengen a evoluat de la functiile sale initiale, de baza de date despre tranzitul frontierelor in interiorul Europei, la un puternic instrument de investigatii. Baza de date a fost alimentata cu informatii complete, aceasta fiind in legatura informatica permanenta cu fortele de politie, trupele de graniceri si autoritatile vamale nationale.

La inceputul anilor '80, a demarat, la nivel european, o discutie in legatura cu importanta termenului "libertate de miscare". Dupa discutii indelungate, Franta, Luxemburg, Germania, Belgia si Olanda au hotarat sa creeze un spatiu fara frontiere interne. Acordul dintre aceste state a fost semnat in data de 14 iunie 1985, in localitatea Schengen din Luxemburg. A urmat semnarea Conventiei de Implementare a Acordului Schengen, in data de 19 iunie 1990. In momentul intrarii in vigoare, in anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare si a creat o singura frontiera externa, unde controalele se desfasoara conform unui set de reguli clare. De asemenea, au fost stabilite reguli comune in materie de vize, migrat ie, azil, precum si masuri referitoare la cooperarea politieneasca, judiciara sau vamala.

Printre cele mai importante masuri adoptate de catre statele Schengen au fost: eliminarea controalelor la frontierele interne si stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe; separarea fluxurilor de pasageri in porturi si aeroporturi; armonizarea regulilor referitoare la conditiile de acordare a vizelor; stabilirea unor reguli pentru solicitantii de azil; introducerea unor reguli referitoare la supravegherea si urmarirea transfrontaliera pentru fortele de politie din statele Schengen; intarirea cooperarii judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extradare si implementare a deciziilor judecatores ti; crearea Sistemului Informatic Schengen.

Toate aceste masuri, impreuna cu Acordul Schengen, Conventia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile si declaratiile adoptate de ca- tre Comitetul Executiv Schengen stabilit in 1990, precum si protocoalele si acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen. Initial, acquis-ul Schengen nu a facut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat insa odata cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, in data de 2 octombrie 1997, intrat in vigoare la 1 mai 1999.

Un Protocol atasat Tratatului de la Amsterdam incorporeaza acquis-ul Schengen in cadrul legislativ si institutional al Uniunii Europene. Incepand cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislatia comunitara. De asemenea, ca o evolutie de ordin institut ional, conform prevederilor Tratatului de la Amsterdam, Consiliul UE a luat locul Comitetului Executiv Schengen, stabilit de Acordul Schengen, iar incepand cu 1 mai 1999, Secretariatul Schengen a fost incorporat in cadrul Secretariatului General al Consiliului. De asemenea, noi grupuri de lucru au fost create pentru a asista Consiliul in activitatile desfasurate. Europol a evoluat intr-un mod asema nator. De la un inceput modest, ca unitate specializata in lupta antidrog, s-a transformat intr-o organizatie paneuropeana de politie.

Misiune: Europol este organizatia care se ocupa de aplicarea legii in cadrul Uniunii Europene si care opereaza cu informatiile referitoare la criminalitate. Obiectivul sau este acela de a imbunatati eficacitatea si cooperarea autoritatilor competente din statele membre in ceea ce priveste prevenirea si combaterea formelor grave de crima internationala organizata si de terorism. Europol are misiunea de a-si aduce o contributie semnificativa la actiunea Uniunii Europene de aplicare a legii impotriva crimei organizate si a terorismului, concentrandu-si eforturile asupra organizatiilor criminale.

Istoric: Infiintarea organizatiei Europol a fost convenita prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana, din 7 februarie 1992. Avand sediul la Haga, in Olanda, Europol a inceput sa-si desfasoare activitatea pe 3 ianuarie 1994 sub denumirea de Unitatea Droguri Europol (EDU), actiunile sale fiind limitate la lupta impotriva drogurilor. Treptat, s-au adaugat si alte domenii importante de criminalitate.

Mandat: Incepand de la 1 ianuarie, mandatul Europolului s-a extins pentru a cuprinde toate formele grave de criminalitate internat ionala, asa cum sunt acestea enumerate in Anexa la Conventia Europol. Conventia Europol a fost ratificata de toate statele membre si a intrat in vigoare la 1 octombrie 1998. In urma adoptarii mai multor hotarari cu caracter juridic cu privire la Conventie, Europol a inceput sa isi desfasoare toate activitatile in data de 1 iulie 1999.

Europol sprijina activitatile de aplicare a legii desfasurate de statele membre, indreptate in special impotriva: traficului ilegal de droguri; retelelor ilegale de imigratie; terorismului; falsificarii banilor (falsificarea monedei euro) si a altor mijloace de plata; traficului cu fiinte umane, inclusiv pornografia infantila; traficului ilegal cu vehicule; spalarii banilor. Oficialii europeni recunosc ca transformarile realizate in planul politicilor, institutiilor si instrumentelor securitare adoptate de UE si cele care se afla intr-un proces rapid de adaptare la noile provocari ale lumii contemporane aduc atingere libertatilor personale. Dar, in acelasi timp, imbunatatirea ma- surilor de securitate la nivel european si obtinerea unui mediu mai sigur justifica pe deplin anumite neajunsuri provocate "libertatii de miscare".

Scop: Europol este Organizatia Europeana de Aplicare a Legii ce are ca scop principal imbunatatirea cooperarii autoritatilor competente din Statele Membre in vederea prevenirii si combaterii terorismului, traficului ilegal de droguri si a altor forme de criminalitate organizata internationala. Proiectul de Infratire Institutionala pentru infiintarea Unitatii Nationale EUROPOL a fost constituit din doua componente:

Infiintarea Unitatii Nationale EUROPOL, in conformitate cu standardele Uniunii Europene si asigurarea cooperarii inter- institutionale la nivel national si international. Inca din August 2004 s-a stabilit o legatura digitala cu sediul EUROPOL de la Haga, Olanda, drept urmare Guvernul Romaniei a trimis un ofiter de legatura de la Politia Romana la Haga.
Legislatia romana a fost revizuita si, in general, aceasta a fost considerata a fi in concordanta cu regulamentele EUROPOL. Totusi, s-au facut si imbunatatiri. In cadrul legilor recent promulgate referitoare la Autoritatea Nationala de Supraveghere, acestei autoritati i-a fost conferita pozitia puternica si de sine statatoare ceruta, printre altele, de regulamentele EUROPOL. Unitatea Nationala EUROPOL este acum parte componenta a noului Centru pentru Cooperare Politieneasca Internationala. Termenii de referinta pentru Unitatea Nationala EUROPOL au facut ca fuzionarea organizatiilor politienesti internationale sa devina evidenta si necesara. Acest centru poate fi considerat un important pas inainte pentru schimbul de informatii la nivel international.

Cooperarea internationala. Dat fiind ca activitatile ce tin de crima organizata la nivel international nu se opresc la granitele nationale, Europol si-a imbunatatit cooperarea privind aplicarea legii internationale prin negociereade acorduri operative bilaterale sau strategice cu alte state si organizatii internationale, dupa cum urmeaza: Bulgaria,Columbia,Banca Centrala Europeana, Comisia Europeana, inclusiv Oficiul European Anti-Frauda (OLAF), Eurojust, Centrul European de Monitorizare a Drogurilor si Dependentei de Droguri, Islanda, Interpol, Norvegia, Elvetia,Turcia Statele Unite ale Americii, Biroul ONU privind Drogurile si Criminalitatea, Organizatia Mondiala a Vamilor, Romania si Rusia.

Aspecte privind cooperarea Romaniei cu Europol. Romania a devenit, alaturi de Bulgaria, membru cu drepturi depline al Europol, organism prin care realizeaza un schimb de date si informatii ce vizeaza infractiuni financiare, trafic de droguri si de fiinte umane, contrabanda, omoruri si rapiri. De asemenea, se colaboreaza si pentru rezolvarea unor infractiuni grave asupra proprietatii, trafic de materiale nucleare si radioactive, infractiuni contra mediului, furturi si terorism, cu accent pe gruparile infractionale implicate.

Unitatea Nationala Europol a fost infiintata in cadrul unei conventii de twinning ce s-a derulat in perioada 1 ianuarie-22 iunie 2005, in urma semnarii de catre Romania, la data de 25 noiembrie 2003 a Acordului privind cooperarea Romaniei si Oficiul European de Politie -Europol.

Cooperarea mai vizeaza si schimbul de informatii in vederea verificarii, completarii si valorificarii pe caile cele mai adecvate a cunostintelor de specialitate, a raportarilor de situatii generale, proceduri de investigare, metode de prevenire a criminalitatii, consultanta si sprijin in investigatiile individuale.

Pentru Romania, acesta prima reuniune reprezinta continuarea fireasca a responsabilitatiilor asumate prin semnarea la 25 noiembrie 2003 a   Acordului privind cooperarea dintre Romania si Oficiul European de Politie-Europol, instrument juridic ce reglementeaza colaborarea cu Europol, pana la intrarea in vigoare pentru tara noastra a Conventiei Europol. Asadar, a fost publicata Legea nr.197/25.05.2004 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre Romania si Oficiul European de Politie, semnat la Bucuresti  la 25 noiembrie 2003.

Conform art.2 scopul Acordului este de a intensifica cooperarea dintre statele membre ale Uniunii Europene, actionand prin intermediul Europol, si Romania  pentru combaterea formelor grave ale criminalitatii internationale, in domeniile expuse in art.3, in special prin schimbul de informatii si contacte periodice intre Europol si Romania.

            Cooperarea  se va referi, la toate domeniile de criminalitate incluse in mandatul Europol la data  intrarii in vigoare a Acordului, precum si la infractiunile  conexe.

            Uniunea Europeana si Romania au lansat, in data de 3 septembrie 2004, un nou proiect de infratire institutionala, proiect finantat de Uniunea Europeana cu 600.000 euro si cofinantat de Guvernul Romaniei cu 50.000 de euro.

Intelegerea mai vizeaza intensificarea - prin intermediul Europol- a cooperarii intre statele membre ale UE si Romania in combaterea formelor grave ale infractionalitatii transfrontaliere. Punctul National Focal va fi singura institutie din Romania care va comunica cu Europolul. In perioada celor 12 luni de desfasurare a proiectului experti din statele membre ale UE vor lucra impreuna cu  partenerii romani,pentru a intari structurile necesare si capacitatea operationala a Punctului National Focal in domeniile cooperarii  internationale politienesti.

Autoritatile competente de aplicare a legii din Romania, responsabile potrivit legislatiei nationale, pentru  prevenirea si combaterea infractiunilor prevazute de art.3 sunt:

- Ministerul Administratiei si Internelor:
     - Inspectoratul General al Politiei Romane;
     - Inspectoratul General al Politiei de Frontiera;
     - Directia Generala de Informatii si Protectie Interna;
- Comandamentul National al Jandarmeriei;
   - Ministerul Finantelor Publice:
     - Directia Generala a Vamilor;
   - Serviciul Roman de Informatii:
     - Directia pentru Prevenirea si Combaterea Terorismului;
   - Ministerul Public:

- procurorii.

Romania va notifica Europol despre orice schimbari operate in cadrul acestor organe, in termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a respectivelor modificari si  va furniza Europol, la cererea acestuia, prin intermediul Punctului national focal, toate informatiile referitoare la organizarea interna, atributiile si sistemele de protectie a datelor personale ale autoritatilor competente.

Furnizarea informatiilor de catre Romania. Romania va notifica Europol, scopul pentru care a fost furnizata respectiva informatie si orice restrictii privind folosirea, stergerea sau distrugerea acesteia, inclusiv posibilele restrictii de acces, in termeni generali sau specifici. In cazul in care necesitatea unor astfel de restrictii devine evidenta dupa furnizarea informatiei, Romania va informa ulterior Europol in legatura cu astfel de restrictii.
Dupa primire, Europol va stabili cat mai curand posibil, dar nu mai mult de 6 luni de la primire, daca si in ce masura datele personale furnizate pot fi incluse in bazele de date ale Europol. Europol va notifica Romaniei cat mai curand posibil dupa ce s-a hotarat ca datele personale nu vor fi incluse. Datele personale care au fost transmise vor fi sterse, distruse sau returnate, in cazul in care aceste date nu sunt sau nu mai sunt necesare pentru sarcinile Europol ori in cazul in care nu s-a luat nici o hotarare privind includerea lor in bazele de date Europol, in termen de 6 luni de la primirea lor.

Europol va fi responsabil de asigurarea accesului la datele personale, inainte de includerea lor in bazele de date ale Europol, numai pentru un functionar Europol autorizat corespunzator, in scopul de a hotari daca aceste date personale pot sau nu pot sa fie incluse in bazele de date ale Europol.
Daca Europol, dupa aceasta evaluare, are motive sa presupuna ca datele furnizate nu sunt exacte sau nu mai sunt actuale, va informa Romania despre aceasta.care  va verifica datele si va informa Europol despre rezultatul unor astfel de verificari.

Furnizarea de date personale de catre Europol. In cazul in care datele personale sunt transmise la cererea Romaniei, acestea pot fi folosite numai in scopurile ce insotesc solicitarea. In cazul in care datele personale sunt transmise fara o anume solicitare, se va indica scopul pentru care au fost transmise aceste date personale, precum si orice restrictie privind folosirea, stergerea sau distrugerea acestora, inclusiv eventuale restrictii de accesare, in termeni generali sau specifici. In cazul in care necesitatea unor astfel de restrictii devine evidenta dupa furnizare, Europol va informa ulterior Romania despre aceste restrictii.

Conform Acordului, Romania va trebui sa indeplineasca anumite conditii pentru toate transmisiile de date personale ale Europol catre Romania.

         Romania, in conformitate cu legislatia sa nationala, se va asigura ca datele personale primite de la Europol sunt protejate prin masuri tehnice si organizatorice.

Datele personale care evidentiaza originea rasiala, optiunile politice sau religioase ori alte credinte sau care se refera la sanatate si viata sexuala, vor fi furnizate numai in cazurile absolut necesare si numai in completarea altor informatii.

In cazul in care nu se mai garanteaza un nivel adecvat de protectie a datelor, nu se vor mai furniza nici un fel de date personale.

In cazul in care Europol observa ca datele personale transmise sunt incorecte, nu mai sunt valabile ori nu ar fi trebuit sa fie transmise, va informa Punctul national focal despre aceasta care va confirma ca datele vor fi corectate sau sterse.

Europol va pastra evidenta tuturor transmisiilor de date personale efectuate in temeiul prezentului articol, precum si a justificarilor pentru aceste transmisii.

Pastrarea datelor personale transmise de Europol nu va depasi 3 ani. Fiecare limita de timp va incepe de la data la care are loc un eveniment care conduce la stocarea acelor date.

Confidentialitatea informatiilor. Toate informatiile procesate de sau prin Europol, cu exceptia informatiilor marcate in mod expres sau clar recunoscute a fi informatii publice, fac obiectul unui nivel primar de securitate in cadrul organizatiei Europol, precum si in statele membre ale Uniunii Europene. Informatiile care fac obiectul doar al nivelului primar de securitate nu necesita marcajul specific al unui nivel de securitate Europol, ci vor fi considerate ca informatii Europol.

Partile contractante vor asigura nivelul de protectie primar mentionat in paragraful 1 pentru toate informatiile schimbate in baza prezentului acord, prin mai multe masuri, inclusiv obligatia de discretie si confidentialitate, limitarea accesului la informatie pentru personalul autorizat.

Informatiile care necesita masuri suplimentare de securitate fac obiectul unui nivel de securitate al Romaniei sau Europol, care este indicat printr-un marcaj specific. Informatiilor le este atribuit un astfel de nivel de securitate numai daca este strict necesar si numai pentru perioada necesara. 

Responsabilitatea Romaniei si a Europol. Romania va fi raspunzatoare, potrivit legislatiei sale nationale, de orice prejudiciu cauzat unei persoane fizice, rezultat in urma unor erori de drept sau de fapt in informatiile schimbate cu Europol. Daca aceste erori de drept sau de fapt s-au produs ca rezultat al unor date comunicate eronat ori al neindeplinirii obligatiilor asumate de catre Europol sau unul dintre statele membre ale Uniunii Europene ori alta parte terta, Europol va fi obligat sa ramburseze, la cerere, sumele platite drept compensatie numai daca informatiile au fost folosite cu incalcarea Acordului.

             In cazul in care Europol este obligat sa ramburseze statelor membre ale Uniunii Europene sau unei terte parti sumele acordate unei parti vatamate drept compensatie pentru daune, iar daunele sunt cauzate de faptul ca Romania nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de prezentul acord, Romania va fi obligata sa ramburseze, la cerere, sumele pe care Europol le-a platit unui stat membru al Uniunii Europene ori unei terte parti pentru acoperirea sumelor platite drept compensatie de acesta. 

6.2. Modalitati de transmitere a cererilor de cooperare internationala in materie penala

Conform art. 14 si 15 din legea 302/2004, cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate, in cazul in care instrumentul juridic international aplicabil in relatia dintre statul solicitant si statul solicitat reglementeaza acest mod de transmitere.

In afara cazurilor prevazute mai sus, cererile de asistenta judiciara in materie penala pot fi transmise direct de autoritatile judiciare solicitante autoritatilor judiciare solicitate in caz de urgenta, insa o copie a acestora va fi transmisa simultan la Ministerul Justitiei sau la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa caz.

Astfel, transmiterile directe se vor putea efectua prin intermediul Organizatiei Internationale a Politiei Criminale (Interpol).

Unele instrumente ale Consiliului Europei permit transmiterea directa a cererilor de asistenta judiciara stricto sensu, fie numai in caz de urgenta, cu obligativitatea transmiterii unei copii la autoritatea centrala (Primul Protocol aditional, din 17 martie 1978, la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala din 20 aprilie 1959), fie in toate cazurile (Al doilea Protocol aditional, din 8 noiembrie 2001, la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala).

De aceea, este foarte important ca autoritatea judiciara romana solicitanta sa verifice, in fiecare caz, care este instrumentul juridic aplicabil, cu dispozitiile cele mai favorabile, iar in cazul conventiilor multilaterale trebuie verificate obligatoriu lista statelor parti si eventualele declaratii ale acestora privind modalitatea de transmitere si limbile acceptate.

Alte modalitati de transmitere a cererilor in baza acordului intre statul solicitant si statul solicitat sunt si mijloacele electronice adecvate, in special faxul, atunci cand sunt disponibile, daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate. Dispozitiile de mai sus nu impiedica recurgerea la caile urgente.

6.3. Limbile utilizate in domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala

Conform art.17 din legea 302/2004 limbile utilizate in cererile de extradare, transferul de proceduri in materie penala, recunoasterea si executarea hotararilor penale si a actelor judiciare, transferarea persoanelor condamnate, asistenta judiciara in materie penala, prevazute de titlurile II si IV-VII adresate Romaniei si actele anexe trebuie insotite de o traducere in limba romana sau in limba engleza ori franceza.

In cazul in care documentele mentionate sunt traduse intr-o alta limba decat limba romana, autoritatea centrala competenta potrivit dispozitiilor art. 13 (Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Administratiei si Internelor) sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestora in regim de urgenta.

Cererile formulate de autoritatile romane, si actele anexe vor fi insotite de traduceri in una dintre limbile prevazute in instrumentul juridic aplicabil in relatia cu statul solicitat. Cererile formulate in temeiul curtoaziei internationale si actele anexe se vor traduce in limba oficiala a statului solicitat. Traducerea cererilor si a actelor anexe se realizeaza de autoritatea care are competenta de a formula cererea.

Raspunsul la cererile adresate Romaniei va fi redactat in limba romana, traducerea acestuia in limba oficiala a statului solicitant sau in una dintre limbile engleza ori franceza fiind facultativa, cu exceptia cazului in care prin instrumentul juridic international aplicabil se dispune altfel.

In cazul in care raspunsul la cererile formulate de autoritatile romane nu este redactat in limba romana sau insotit de o traducere in limba romana, autoritatea centrala competenta, sau autoritatea judiciara competenta, in cazul transmiterii directe, ia masuri pentru traducerea acestuia.

6.4. Computarea arestarii

Prin computarea retinerii si arestarii preventive se intelege scaderea timpului retinerii si al arestarii din durata pedepsei inchisorii pronuntate . Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente. Computarea privatiunii de liberate executata in afara tarii consta in deducerea din pedeapsa aplicata a pedepsei privative de liberate, a retinerii sau arestarii preventive dispuse de organe judiciare straine in cazul aplicarii formelor de coopere internationala in materie penala.

Astfel, conform art. 18 din legea 302/2004, durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane in temeiul prezentei legi este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele romane.

In acelasi timp, autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in baza unei cereri adresate autoritatilor judiciare romane.

6.5.Cheltuieli ocazionate de cooperarea judiciara internationala in materie penala

Conform art. 20 din legea 302/2004, cheltuielile ocazionate de indeplinirea unei cereri de cooperare internationala in materie penala sunt suportate, de regula, de statul solicitat. Cu toate acestea, sunt in sarcina statului sau a autoritatii judiciare solicitante:

a) indemnizatiile si remuneratiile martorilor si expertilor, precum si cheltuielile de calatorie si de sedere;

b) cheltuielile ocazionate de remiterea obiectelor;

c) cheltuielile ocazionate de transferul persoanelor pe teritoriul statului solicitant sau la sediul unei autoritati judiciare;

d) cheltuielile ocazionate de tranzitul unei persoane de pe teritoriul unui stat strain sau de la sediul unei autoritati judiciare catre un stat tert;

e) cheltuielile ocazionate de recurgerea la o videoconferinta pentru indeplinirea unei cereri de asistenta judiciara;

f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat in functie de mijloacele umane si tehnologice utilizate pentru indeplinirea cererii.

Ca urmare a unui acord intre autoritatile romane solicitate si autoritatile straine solicitante, se poate deroga, in cazuri exceptionale, de la dispozitiile de mai sus.

Cheltuielile care revin statului roman se suporta de la bugetul de stat si sunt cuprinse, dupa caz, in bugetul Ministerului Justitiei, Ministerului Public si Ministerului Administratiei si Internelor.

6.6. Remiterea de obiecte si bunuri cu ocazia cooperarii judiciare internationale in materie penala

Conform art. 21 din legea 302/2004, in cazul in care cererea are ca obiect sau implica remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci cand nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmarire si judecata tine de competenta autoritatilor judiciare romane.

Remiterea obiectelor si a altor bunuri poate fi amanata sau efectuata sub conditia restituirii. Dispozitiile de mai sus nu aduc atingere drepturilor tertilor de buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand aceste obiecte si bunuri pot reveni acestuia.

Obiectele si bunurile nu vor fi predate decat in temeiul unei hotarari definitive pronuntate in acest sens de autoritatea judiciara competenta.

In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si a bunurilor se poate efectua chiar daca nu se acorda extradarea, in special din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile.

7. Dificultatile cooperarii internationale in materie penala

Din prezentarea generala a conceptului si sferei cooperarii internationale in materie penala, se poate observa importanta, necesitaea si justificarea acesteia in contextul actual al relatiilor internationale.

Scopul cooperarii in materie penala este unul foarte precis, conturat cu foarte multi ani in urma de catre cei care au constientizat progresele si perspectivele acestei globalizari.

Statele au observat ca in fata pericolului este bine sa nu fi singur, deoarece mijloacele unui singur stat, izolat nu sunt suficiente sa estompeze pericolul neprevazut. Pe langa aceasta unire in fata pericolului, cooperarea internationala mai are si alte avantaje cum ar fi: progresul economic si social al tarilor, crearea unei piete comune sau unice de defacere a marfurilor, libera circulatie a marfurilor si a persoanelor, eliminarea taxelor vamale, toate acestea cu respectarea principiilor constitutionale si a liberei concurente.

Cu toate acestea insa, cooperea internationala in materie penala nu a atins pragul maxim de maturitate, deoarece in practica sunt foarte multe probleme care franeaza activitatea de cooperare. Dintre acestea mentionam:

- existenta unor limbi diferite

diversitatea sistemelor judiciare

- existenta unor legislatii diferite

existenta unor legi penale diferite

caracterul lent al mecanismelor de transmitere a solicitarilor

- absenta practicilor de urmarire si control in ceea ce priveste solicitarile de ajutor judiciar

- dubla incriminare

- apararea cetatenilor proprii

- autoritatile controleaza statul solicitat in ceea ce priveste respectarea garantiilor procesuale si stabilirea unor cai diferite de recurs: neincrederea.

- limite ale cooperarii din cauze difuze cum ar fi interesele nationale sau ordinea publica

De aceea, pentru a elimina pe cat posibil aceste dificultati sau a le diminua, statele au adopat in permanenta noi reguli de cooperare in vederea armonizarii instrumentelor de lucru. Astfel, s-au adoptat:

Decizia Cadru adoptata de Consiliu pe 27.1.2003, referitoare la protejarea mediului inconjurator prin intermediul Dreptului Penal.

Decizia Cadru, adoptata de Consiliu pe cu privire la intarirea cadrului penal pentru combaterea ajutorului la intrarea, circulatia si sederea ilegale.

Directiva 2002/90/CE a Consiliului, din cu privire la intarirea cadrului penal pentru combaterea ajutorului la intrarea, circulatia si sederea ilegale

Decizia Cadru, adoptata de Consiliu pe 19.7.2002, referitoare la traficul cu fiinte umane.

Decizia Cadru referitoare la infractiunea de terorism adoptata de Consiliu pe Iunie

Decizia Cadru, adoptata de Consiliu pe iunie referitoare la infractiunea de spalare de bani, identificare urmarire, imobilizare, punere sub sechestru si confiscarea instrumentelor si bunurilor care provin din infractiune.

Decizia Cadru, adoptata pe l6.12.2001, in legatura cu falsificarea monedei euro.

Decizia Cadru, adoptata pe mai cu privire la infractiunile derivate din folosirea instrumentelor de plata, altele decat banii.

Decizia Cadru, adoptata de Consiliu pe 15.3.2001, referitoare la statutul victimei in procesul penal.

Contact direct intre autoritatile judecatoresti

Compatibilitatea diferitelor sisteme judiciare si abordarea legilor substantive si procesuale.

Recunoasterea mutuala a deciziilor judecatoresti

Stabilirea unor mecanisme mixte de evaluare.

Crearea unor proceduri si formule care sa favorizeze participarea autoritatilor judiciare a unui stat in executarea actiunilor pe teritoriul altui stat. Echipele mixte de investigatie.

Crearea unor structuri care sa favorizeze cooperarea judiciara internationala

Instrumente comunitare in domeniul cooperarii judiciare in materie penala

1. Conventii:

- Conventia din 29.05.2000 privind asistenta juridica in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene,

- Protocolul la Conventia privind asistenta judiciara in materie penala intre Statele Membre ale Uniunii Europene,

- Conventie elaborata in temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind procedura simplificata de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene,

- Protocol elaborat in temeiul art. 43 alin. 1 din Conventia privind constituirea Oficiului European de Politie (Conventia EUROPOL) de modificare a art. 2 si a anexei la respectiva conventie

- Conventia de punere in aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 intre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania si Republicii Franceze privind eliminarea treptata a controalelor la frontierele comune

2. Decizii-cadru

- Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre,

- Decizia-cadru nr. 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea in Uniunea Europeana a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor,

- Decizia-cadru nr. 2003/170/JAI/a Consiliului din 27 februarie 2003 privind folosirea comuna a ofiterilor de legatura detasati de autoritatile de aplicare a legii din statele membre,

- Decizia - cadru nr. 200/383/JAI a Consiliului din 29 mai 2000 privind consolidarea protectiei impotriva falsificarii de moneda prin sanctiuni penale si de alta natuta, cu ocazia introducerii euro,

- Decizia nr. 2005/671/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 privind schimbul de informatii si cooperarea referitoare la infractiunile de terorism,
- Decizia-cadru nr. 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei si a falsificarii mijloacelor de plata, altele decat numerarul,

- Decizia-cadru nr. 2001/220/JAI a Consiliului din 22 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind stabilirea programului cadru privind cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala. 

3. Decizii si Directive

- Decizia  Consiliului nr. 98/428/JAI din 29 iunie 1998 pentru crearea  unei Retele Judiciare Europene

- Decizia Consiliului nr. 2001/887/JAI din 6 decembrie 2001privind protectia EURO impotriva falsificarii

- Decizia Comitetului Executiv [SCH/Com-ex (93)14] privind imbunatatirea practicii cooperarii judiciare pentru combaterea traficului de droguri,
- Decizia Consiliului nr. 2001/427/JAI din 28 mai 2001 de instituire a unei retele europene de prevenire a criminalitatii,

- Decizia Consiliului nr.2002/187/Jai din 28 februarie 2002 de instituire a EUROJUST in scopul consolidarii luptei impotriva formelor grave de criminalitate,
- Decizia Consiliului nr. 2004/919/CE din 22 decembrie 2004 privind combaterea criminalitatii referitoare la vehicule si avand implicatii transfrontaliere,

- Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 2003/170/JAI din 27.02.2003 privind folosirea comuna de agenti de legatura detasati in strainatate de autoritatile de aplicare a legii ale Statelor Membre,

- Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 2003/335/JAI din 8 mai 2003 privind anchetele si urmaririle penale referitoare la genocid, crimele contra umanitatii si crime de razboi,

Decizia Consiliului nr. 2002/996/JAI care stabileste mecanismul pentru evaluarea sistemelor de drept si implementarea acestora la nivel national in lupta impotriva terorismulu

- Directica Consiliului privinddefinirea inlesnirii intrarii, tranzitului si rezidenteineautorizate nr. 90/CE/2002 din 28.11.2002.

4. Actiuni si pozitii comune

- Actiune Comuna nr. 98/699/JAI din 3 decembrie 1998 adoptata de Consiliu pe baza articolului K.3 al Tratatului asupra Uniunii Europene privind spalarea banilor, identificarea, urmarirea, indisponibilizarea sau sechestrul si confiscarea instrumentelor si produselor infractinii,

- Actiunea Comuna nr. 98/733/JAI din 21 decembrie 1998 adoptata de Consiliul in temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind incriminarea praticiparii la organizatie criminala in statele membre ale Uniunii Europene,

- Actiunea Comuna nr. 98/427/JAI din 29 iunie 1998 adoptata de Consiliul in temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind bunele practici de asistenta judiciara in materie penala,

- Actiunea Comuna nr. 96/668/PESC din 22 noiembrie 1996 adoptata de Consiliul in temeiul art. J.3 si K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, referitoare la masurile de protectie impotriva efectelor aplicarii extrateritoriale a legislatiei adoptate de o tara terta, precum si ale actiunilor bazate pe aceasta sau decurgand din aceasta,

- Actiunea Comuna nr. 96/277/JAI din 22 aprilie 1996 adoptata de Consiliu in temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistrati de legatura, in scopul imbunatatirii cooperarii judiciare intre statele membre ale Uniunii Europene.

5. Recomandari, rezolutii, regulamente si comunicari:

- Recomandarea Consiliului din 25 aprilie 2002 privind necesitatea intaririi cooperarii si a si schimbului de informatii intre diferite unitati specializate in combaterea traficului de precursori in statele membre ale Uniunii Europene

- Recomandarea Consiliului privind imbunatatirea metodelor de investigare in lupta impotriva criminalitatii organizate legate de traficul organizat de droguri investigatii simultane asupra traficului de droguri in care sunt implicate organizatii criminale precum si asupra patrimoniului acestora nr. 515 din data de 25.04.2002,

- Recomandarea Consiliului din 8.05.2003 privind un acord model pentru formarea unei echipe comune de ancheta,

- Regulamentul Consiliului nr. 1339/2001 din 28 iunie2001 privind extinderea efectelor Regulamentului nr. 1338/2001 de definire a masurilor necesare protectiei monedei EURO impotriva falsificarii la statele membre care nu au adoptat EURO ca moneda unica,

- Regulamentul Consiliului nr. 111/2005 din 22 decembrie 2004 de stabilire a unor norme de monitorizare a comertului cu precursori de droguri intre Comunitate si tarile terte.

6. Acorduri incheiate de Uniunea Europeana cu alte state

- Acord privind asistenta judiciara reciproca intre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii,

- Acord privind extradarea intre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii,

- Acord intre Uniunea Europeana si Republica Islanda si Regatul Norvegiei privind aplicarea anumitor dispozitii ale Conventiei din 29 mai 2000 cu privire la asistenta judiciara reciproca in materie penala intre statele membre ale Uniunii Europene si ale protocolului din 2001 la aceasta,

- Acord intre Uniunea Europeana si Republica Islanda si Regatul Norvegiei privind procedura de predare intre statele membre ale Uniunii Europene si Islanda si Norvegia

BIBLIOGRAFIE

DOCTRINA PENALA ( Tratate, Cursuri, Monografii, Reviste):

A)    Autori Romani (in ordine alfabetica):

Abraham Pavel, Hurdubaie Ioan - "Conventii europene in materie penala", Editura National, Bucuresti, 2001;

Aghenitei Mihaela - "Extradare. Competenta", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2002;

Alexandrescu Traian - "Procedura extradarei. Critica unei teorii recente.", Editura Curierul Judiciar, Bucuresti, 1915;

Andries Virgil, Morar Ioana Cristina - "Extradare activa. Competenta", in "Revista de Drept Penal", nr. 3/2003;

Anghel M. Ion - "Problema dublei cetatenii in legislatia romana", in "Revista Dreptul", nr. 2/1999;

Antoniu George - " Dreptul penal si integrarea europeana", in "Revista de Drept Penal", nr. 3/2001;

Antoniu George - "Partea generala a Codului penal intr-o viziune europeana", in "Revista de Drept Penal", nr. 1/2004;

Barbu Constantin - "Aplicarea legii penale in spatiu si timp", Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972;

Basarab Matei - "Partea generala a Codului penal intr-o perspectiva europeana", in "Revista de Drept Penal", nr. 1/2004;

Barbulescu N. - "Tribunalul International pentru Rwanda", Revista de drept penal, nr 1/2000

Boier Mariana - "Extinderea extradarii", in "Revista de Drept Penal", nr. 4/1999;

Boroi Alexandru, Nistoreanu Gheorghe - "Drept penal - partea generala. Edita 4", Editura All Beck, Bucuresti, 2004;

Bulai Constantin - "Drept penal - partea generala", Editura All Beck, Bucuresti, 1997;

Bulai Constantin, Filipas Avram, Mitrache Constantin - "Institutii de drept penal, curs selectiv pentru licenta", Editura Trei, Bucuresti, 2001;

Catrinciuc Petre - "Regimul juridic al strainilor", Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2007;

Ciuca Aurora - "Aspecte ale drepturilor omului referitoare la extradare", in "Revista Dreptul", nr. 10/1999;

Ciuncan Dorin - "Durata arestarii provizorii in vederea extradarii", in Revista "Pro Lege", nr. 1/2002;

Cretu Mircea - "Arestarea provizorie in vederea extradarii", in "Revista Dreptul" nr. 6/2005;

Cosma Rodica, Pirvu Liviu Narcis - "Reglementarea unor masuri preventive in vederea aplicarii Conventiei Europene de Extradare si a Statutului Curtii Penale Internationale", "Revista Dreptul" nr. 5/2005;

Delcea Mihai - "Protectia juridica a refugiatilor in dreptul international", Bucuresti, 2002;

Diaconu Ion - "Tratat de drept international public", vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

Dima Traian - "Drept penal. Partea generala", Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007;

Draghici Vasile, Mitra Mariana - "Importanta si necesitatea institutiei extradarii in lupta impotriva criminalitatii internationale", Analele Universitatii Ovidius Constanta, Seria Drept si Stiinte Administrative, Vol. 1, Editura Ovidius University Press, Constanta, 2004;

Farcas Valentina - "Acorduri privind asistenta juridica, extradarea si readmisia", Institutul Roman de studii internationale "Nicolae Titulescu", Bucuresti, 2003;

Florian Costin - "Mandatul de arestare european", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2005;

Gorunescu Mirela - "Extradarea. Actualitate si perspective", in "Revista de Drept Penal", nr. 3/1998;

Herlea Cornel - "Incidentele procesuale ale masurilor privative de libertate, luate in scopul extradarii", in "Revista Dreptul", nr. 4/2003;

Hurdubaie Ioan - "Unele consideratii teoretice si practice privind durata arestarii provizorii in vederea extradarii", in Revista "Pro Lege", nr. 1/2002;

Iancu Gheorghe - "Drept constitutional si institutii politice", Editia a IV-a revizuita si completata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007;

Ivan. V. Gheorghe - "Extradarea pasiva. Reflectii", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2007;

Lascu Ion - "Extradarea si conditiile extradarii", in Revista "Pro Lege" nr.3/2002;

Lamasanu Daniela - "Drept penal international", Editura Miron, Timisoara, 2004;

Lorincz Anca Lelia - "Corelarea Dispozitiilor privind extradarea cu cerintele de tehnica legislativa", in "Revista de Drept Penal", nr. 4/2002;

Lupulescu Nicolae - "Extradarea in Uniunea Europeana", in Revista "Pro Lege", nr. 3-4/2003;

Lupulescu Nicolae - "Consideratii critice privind reglementarea extradarii active prin Legea nr. 296/2001", in Revista "Pro Lege", nr. 1/2004;

Lupulescu Nicolae, Lupulescu Ana - "Competenta organelor judiciare in procedura extradarii", in "Revista Dreptul", nr. 6/2004;

Lupulescu Nicolae - "Arestarea provizorie in vederea extradari", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2004;

Lupulescu Nicolae - "Extradare. Arestare", in "Revista de Drept Penal", nr. 4/2004;

Mateut Georghita - "Conventiile internationale in materie penala", Bucuresti, Editura Servo Sat, 2001;

Mateut Georghita, Vasilescu Mihaela - "Transferul persoanelor condamnate I", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2003;

Mateut Georghita, Vasilescu Mihaela - "Transferul persoanelor condamnate II", in "Revista de Drept Penal", nr. 3/2003;

Mirisan Valentin - "Drept penal, partea generala", editia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007;

Mitra Mariana - "Drept penal. Partea generala. Caiet de seminar", Vol. I, Editura Bren, Bucuresti, 2007;

Mitra Mariana, Draghici Vasile - "Aspecte teoretice si practice privind procedura extradarii in legislatia penala romana", Analele Universitatii "Ovidius" Constanta, 2005;

Mitra Mariana - "Cateva aspecte istorice privind institutia extradarii", Analele Universitatii "Ovidius" Constanta, 2005;

Mitra Mariana - "Conditiile necesare acordarii extradarii pasive", Analele Universitatii "Ovidius" Constanta, 2007;

Mitra Mariana - "Particularitatile extradarii in dreptul penal francez", in Revista Ars Aequi, Universitatea "Ovidius" Constanta, 2006;

Mitra Mariana - "Influente europene privind activitatea de cooperare judiciara internationala in materie penala", in Revista Tendinte europene in dreptul penal, Bucuresti, 2007;

Mitrache Constantin, Mitrache Cristian - "Drept penal roman, partea generala", Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2003;

Moldovan Aurel Teodor - "Expulzarea, extradarea si readmisia in dreptul international", Editura All Back, Bucuresti, 2004

Neagu Ion - "Unele consideratii privind autoritatea de lucru judecat in materia extradarii", in "Revista Dreptul", nr. 5/2003;

Pascu Ilie - "Extradarea in legea romana in vigoare", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2002;

Pascu Ilie - "Extradarea in legislatia romana in vigoare", in Revista "Pro Lege", nr. 1/2005;

Pascu Ilie, Draghici Vasile - "Drept penal. Partea generala", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004;

Pasca Viorel - "Extradarea apatrizilor", in "Revista de Drept Penal", nr. 3/2000;

Pasca Viorel - "Rejudecarea cauzei dupa extradarea condamnatului", in "Revista Dreptul", nr. 2/2007;

Pavaleanu Vasile - "Drept penal partea generala - legea penala si infractiunea", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

Pavaleanu Vasile - "Extradarea in reglementarea Conventiei Europene", in Revista "Pro Lege", nr. 1/1999;

Pavaleanu Vasile - "Organizarea urmariri infractiunilor si transferul de proceduri in materie penala la nivel comunitar", in Revista "Pro Lege", nr. 1/2002;

Pavaleanu Vasile - "Conventia Europeana privind transferul de proceduri in materie penala", in "Revista de Drept Penal", nr. 1/2003;

Pavaleanu Vasile - "Spatiul judiciar european", in "Revista de Drept Penal", nr. 2/2004;

Pavaleanu Vasile - "Drept penal general. Manual universitar", editia a III - a, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007;

Pitulescu Ion, Tiberiu Medeanu - "Drept penal. Partea generala", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2006;

Poenaru Iulian - "Problemele legislatiei penale", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999;

Predescu Ovidiu - "Conventia Europeana a drepturilor Omului si implicatiile ei asupra dreptului penal roman", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998;

Radu Florin Razvan - "Cateva consideratii cu privire la legislatia si practica in materie de extradare", in "Revista Dreptul", nr. 7/2003;

Radu Florin Razvan - "Legea 303/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala - un pas important spre integrarea Romaniei in spatiul de libertate, securitate si justitie al Uniunii Europene si un raspuns ferm la noile provacari ale criminalitatii transnationale", in "Revista Dreptul", nr. 2/2005;

Radu Florin Razvan - "De la extradare la mandatul european de arestare. O privire istorica si juridica", in "Revista Dreptul", nr. 2/2006;

Retca Ion - "Arestarea in procedura de extradare", in Revista "Pro Lege", nr. 2/2002 si in "Revista Dreptul", nr. 11/2003;

Retca Ion - "Procurori competenti in procedura extradarii", in Revista "Pro Lege", nr. 3/2002 si "Revista Dreptul", nr. 10/2002;

Retca Ion - "Sesizarea Curtii de Apel in procedura de extradare pasiva", in Revista "Pro Lege", nr. 1/2004;

Retca Ion - "Reglementarea regimului extradarii in legislatia romana", in "Revista Dreptul", nr. 2/2005;

Retca Ion - "Extradarea cetatenilor romani", in "Revista Dreptul", nr. 8/2004;

Stanoiu Rodica Mihaela - "Asistenta juridica internationala in materie penala", Editura Academiei R.S.R. , Bucuresti, 1975;

Stanoiu Rodica Mihaela, Griga Ioan, Dianu Tiberiu - "Drept penal - partea generala", Editura Hiperion XXI, Bucuresti, 1992;

Tanasescu Iancu, Tanasescu Gabriel, Tanasescu Camil - "Probleme privind starea de evadare si extradare", in "Revista Dreptul", nr. 7/2002;

Tulbure Adrian - Stefan - "Extradarea in normele procesual penale", in Revista "Pro Lege", nr. 3/2000;

Tulbure Adrian - Stefan - "Extradarea. Aspecte procesual penale", in "Revista de Drept Penal", nr. 3/2000;

Tuculeanu Alexandru - "Arestarea unei persoane in cursul procedurii de extradare", in "Revista Dreptul", nr. 1/2003 si Revista "Pro Lege" nr.3/2002;

Ungureanu Augustin - "Drept penal roman. Partea generala", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995;

Vlad Adrian - "Competenta instantei in solutionarea plangerii impotriva masurii de arestare luata de procuror in cadrul procesului privind extradarea", Revista "Dreptul", nr. 1/1992;

B)    Autori Straini (in ordine alfabetica):

Bassiouni - "International extradition and world public order", Sijthoff-Leyden/Oceania public, 1974;

Bauchet - "Trait de l'extradition", Paris, 1899;

Bernard - "Trait thoretique et pratique de l'extradition", Paris, 1890;

Bouzat Pierre, Pinatel Jean - "Traite de droit penal et la Criminologie", tom I, Dalloz, 1970;

Cobos Gmez - "La otra cara del problema: la extradicin", Comentarios de la Legislacin Penal, dirigitos por Cobo del Rosal, Madrid, Edersa, 1979;

Diena Giulio - "Les dlits anarchistes et l`extradition. Revue gnrale de droit international public.Vol II", 1895;

Donnieu Henri De Vabres - "Trait de droit criminel et la legislation penale compare", troisime dition, Sirey, Paris, 1974;

Donnieu Henri De Vabres - "L'aplicationde la loi pnale d'un Etat aux infractions commises par trangers hors de son territoire",Editia a II-a, Paris, 1943;

Donnieu Henri De Vabres - "Les tendences nouvelles du doit extraditrionnel d`aprs la loi du 10 mars 1927", R.I.D.P., 1928;

Favre Antonie - "Cours de droit des gens", Fribourg, 1995;

Garraud R. - "Trait thoretique et pratique d'instruction criminelle et de procedure penale", tome premier, Paris, 1907;

Egido J. Puente - "L'extradition en droit international: problmes choisis", in RCADI, vol. 231, 1991;

Garraud R. - "Trait thoretique et pratique du droit pnal francais", tome premier, troisime dition, Sirey, Paris, 1913;

Grutzner H. - "Les problemes actuels de l'extradition" in : R.I.D.P., nr. 3-4, 1968;

Hlie F. - "Trait de l'instruction criminelle, livre deuxime", Paris, 1848;

Lemontrey Jaques - "Du rle de l'autoritjudiciare dans la procdure d' extradition passive", Paris, 1966;

Merle Roger, Vitu Andr - "Trait de droit criminel", Editura Cujas, Paris, 1978;

Monaco V. - "Questioni in materie di estradizione", Scuola positiva, Milano, 1936;

Oehler D. - "Les problmes actuels de l'extradition", R.I.D.P., nr. 3-4, 1968;

Pastor Borgoňn - "Aspectuos procesales de la extradicin en Derecho espaňol", Madrid, Tecnos, 1984;

Pradel Jean - "Droit pnal gnral", Cujas, Paris, 1992;

Pradel Jean, Corstens G. - "Droit pnal europen", Ėditions Dalloz, Paris, 1992;

Rouseau Charles - "Droit international public. I.", Paris, 1970;

Schultz H. - "Comptence des jurisdictions pnales pour les infractions commis l'tranger." Revue de science criminelle et de droit penal compare, nr. 2, 1967;

Vogler T. Les problmes actuels de l'extradition in R.I.D.P., nr. 3-4, 1968 ;