Dreptul concurentei - infractiuni privind concurenta comerciala. concurenta neloiala

Universitatea ``Petre Andrei`` din Iasi

Facultatea de Drept Anul III

Disciplina : Dreptul Concurentei

Dreptul Concurentei

INFRACTIUNI PRIVIND CONCURENTA   

COMERCIALA. CONCURENTA NELOIALA

I. Cadrul general al reglemantarii

I.1. Consideratii generale. Concurenta este un element definitoriu al economiei de piata si reprezinta motorul dezvoltarii economico-sociale.

In general prin concurenta se intelege o confruntare intre tendinte adverse, care converg spre acelasi scop. Prin concurenta, in sens juridic intelegem confruntarea dintre agentii economici cu activitati similare sau asemanatoare, exercitate in domeniile deschise pietei pentru castigarea si conservarea clientelei, in scopul rentabilizarii propriei intreprinderi[1].

I.1.1. Premise. Din punct de vedere economic, concurenta, pentru a fi posibila presupune o piata organizata pe baza urmatoarelor reguli: independenta si descentralizarea activitatii de productie, de distributie si de consum, libertatea de initiativa fara constrangeri sau limitari, de ordin administrativ si proprietatea privata asupra unui procent semnificativ din totalitatea mijloacelor de productie.

I.1.2. Functii. In conditiile de piata libera concurenta indeplineste cateva functii definitorii:

faciliteaza ajustarea automata a cererii si ofertei in toate domeniile

vietii economice;

impiedica fixarea preturilor printr-o politica de monopol exercitata

de anumiti agenti economici;

stimuleaza inventiile si inovatiile, crearea de produse ori servicii noi

de o calitate tot mai buna;

asigura o alocare rationala a resurselor in functie de diferitele

utilitati solicitate pe piata;

stabileste o repartizare a beneficiilor proportionala cu contributia

efectiva a agentilor economici in activitatea de producere a unor bunuri si de prestare a unor servicii si de distributie a acestora.

I.1.3. Formele concurentei. In functie de anumite criterii in literatura juridica de specialitate se face deosebire intre mai multe forme ale concurentei. Dupa gradul de libertate se distinge intre concurenta pura sau perfecta si concurenta eficienta sau posibila.

Concurenta pura sau perfecta are trasaturi cum ar fi: atomicitatea pietei (un numar mare de agenti mici si mijlocii), omogenitatea produselor si serviciilor (relativa similitudine calitativa a acestora), transparenta (posibilitatea consumatorilor de a cunoaste caracteristicile si preturile produselor care li se ofera), pluralitatea de optiuni mobilitatea factorilor de productie determinata de factori care tin exclusiv de piata. In raport cu acest tip de concurenta statul nu intervine in economie decat pentru asigurarea conditiilor optime pentru desfasurarea spontana a concurentei economice. Concurenta perfecta a functionat in perioada de inceput a capitalismului. In timp, tendinta a fost de a se promova o alta forma a concurentei denumita conventional concurenta eficienta sau posibila.

Interventia statului in cazul concurentei eficiente consta in indeplinirea de catre acesta a unor functii de reglementare, de asistenta si de gestiune[2].

Concurenta eficienta se concretizeaza prin trei trasaturi specifice si anume:

caracterul deschis al pietei (toti agentii economici se bucura de

accesul liber pe piata);

libertatea de actiune pe piata (toate intreprinderile isi pot stabili in

mod autonom politica in raport cu ceilalti concurenti si cu consumatorii);

toti utilizatorii si consumatorii sa beneficieze de un grad satisfacator

de libertate in alegerea furnizorului si a marfii dorite[3].

Modelul concurentei este flexibil si raspunde in mod corespunzator unor exigente conjuncturale impuse de piata si este larg adoptat in teoria dreptului ca si in jurisprudenta, inclusiv de jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

Dupa cum prin practicile concurentiale ale agentilor economici se incalca dispozitiile legale care reglementeaza domeniul concurentei se face distinctie intre concurenta licita si concurenta ilicita. Concurenta ilicita poate fi de asemenea clasificata in concurenta interzisa si concurenta neloiala. Concurenta interzisa apare in domenii scoase de lege din sfera competentei. Concurenta neloiala apare in domeniul in care competitia este permisa prin lege dar trebuie desfasurata cu mijloace oneste. In concluzie, asa cum s-a observat, ne aflam in cazul concurentei interzise atunci cand se savarseste un act fara drept (interzis de lege) si in cazul concurentei neloiale atunci cand un act, in principiu permis este realizat printr-un exercitiu abuziv al unui drept.

Prin concurenta neloiala trebuie sa intelegem savarsirea in domeniile deschise competitiei economice, a unor fapte contrare legii sau uzantelor cinstite ale activitatii comerciale, in scopul captarii clientelei unor rivali de pe piata relevanta, producandu-se astfel prejudicii materiale si/sau morale, prezente sau eventuale[4]. Concurenta neloiala nu trebuie confundata cu activitatile pe care le poate desfasura titularul unui drept de proprietate industriala, cu practicile monopoliste, sau cu anumite masuri ce se iau pentru protectia consumatorului. Potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991, privind combaterea concurentei neloiale , constituie concurenta neloiala orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executie a lucrarilor, precum si de efectuare a prestarilor de servicii.

In practica judiciara uneori se face confuzie intre concurenta onesta si cea neloiala. Pentru a-si acapara clientela un comerciant are dreptul sa uzeze de toate practicile oneste pentru a obtine acest lucru, inclusiv practicarea unor preturi mai mici decat un alt agent comercial concurent cu acelasi profil de activitate.

I.2. Regimul juridic al concurentei. Evolutia reglementarilor in dreptul intern. Initial actele de concurenta neloiala erau supuse regimului juridic de drept comun al raspunderii delictuale prevazut in art. 998 C. civ. Mai tarziu au fost adoptate acte normative specifice din care amintim: Legea din 17 martie 1884 asupra comertului ambulant, Legea concurentei neloiale din 18 mai 1932 si Decretul pentru reglementarea si controlul cartelurilor din 10 mai 1937 completat prin Legea din 26 septembrie 1939.

In anii regimului comunist nu a existat, practic, o legislatie specifica in domeniul concurentei. Economia era bazata aproape exclusiv pe proprietatea statului asupra mijloacelor de productie si avea un caracter planificat. Aceasta stare de fapt este fireasca avand in vedere ca monopolul de stat in economie si planificarea rigida sunt prin definitie incompatibile cu libertatea pietei si concurenta. Anumite reglementari erau prevazute in legislatie dar acestea nu erau aplicabile decat in domeniul activitatilor de comert exterior.

Dupa 1989, odata cu abolirea regimuli politic comunist s-au adoptat numeroase reglementari cu incidenta in sfera concurentei.

De prima insemnatate sunt dispozitiile constitutionale referitoare la economie si functiile publice. In art. 135 din Constitutie se stabileste ca "economia Romaniei este o economie de piata, iar statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale.", iar in art. 136 se prevede ca "statul ocroteste proprietatea care este publica sau privata". Tot in art. 136 paragraful 6 se stabileste ca "proprietatea privata este in conditiile legii inviolabila". Art. 44 stabileste ca "dreptul de proprietate precum si creantele asupra statutului sunt garantate" si ca "proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular". La dispozitiile constitutionale am putea adauga reglementarile cuprinse in conventiile internationale pe care Romania le-a ratificat, si in tratatele constitutive ale Uniunii Europene[6].

Ca reglementari obisnuite cu incidenta implicita sau explicita in sfera concurentei pot fi mentionate: Legea nr. 15/1990 (cu modificarile si completarile ulterioare) privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata, Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, Legea nr. 21/1996 (republicata) privind regimul concurentei.

Dispozitiile cuprinse in legi speciale se completeaza cu reglementarile de drept comun prevazute in Codul comercial, Codul civil, Codul penal, Codul de procedura civila, Codul de procedura penala.

I.3. Raspunderea juridica pentru faptele de concurenta neloiala

I.3.1. Raspunderea civila. Potrivit art. 3 din Legea nr. 11/1991 faptele de concurenta neloiala atrag raspunderea civila in conditiile acestei legi. Comerciantul care savarseste un act de concurenta neloiala va fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul si dupa caz sa plateasca despagubiri pentru daunele pricinuite. In masura in care actele sau faptele de concurenta neloiala constituie contraventii sau infractiuni si au cauzat daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este in drept sa se adreseze instantei competente cu actiune in raspundere civila delictuala. Cand fapta a fost savarsita de un salariat in exercitarea atributiilor de serviciu, comerciantul raspunde solidar cu salariatul, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca potrivit uzantelor nu putea impiedica fapta.

Solutionarea actiunilor civile in materia concurentei neloiale este de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carei raza teritoriala se afla sediul paratului sau inculpatului; in lipsa unui sediu este competent tribunalul de la domiciliul paratului sau inculpatului.

Dreptul la actiune civila se prescrie in termen de 1 an de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca dauna si pe cel care a cauzat-o, dar nu mai tarziu de 3 ani de la savarsirea faptei.

I.3.2. Raspunderea contraventionala. Conform art. 4 din Legea nr. 11/1991 urmatoarele fapte constituie contraventii, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate, potrivit legii penale, infractiuni:

a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte;

b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite;

c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

d) comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sale sau activitatii acesteia, menite sa induca in eroare si sa ii creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

e) comunicarea, chiar facuta confidential, sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente;

f) oferirea, promiterea sau acordarea - mijlocit sau nemijlocit - de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca prin purtare neloiala sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a obtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

g) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;

h) concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

Contraventiile prevazute la lit. a)-c) se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei, iar cele prevazute la lit. d)-h), cu amenda de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei. Actualizarea cuantumului amenzilor se face prin hotarare a Guvernului, in functie de rata inflatiei. Sanctiunea poate fi aplicata si persoanelor juridice. Contraventiile se constata, la sesizarea partii vatamate, a camerelor de comert si industrie sau din oficiu, de catre personalul de control imputernicit in acest scop de Oficiul Concurentei, care aplica si amenda.

In cazurile de concurenta neloiala ce afecteaza in mod semnificativ functionarea concurentei pe piata relevanta afectata, Oficiul Concurentei va sesiza Consiliul Concurentei pentru solutionarea cazului in conformitate cu dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996.

Oficiul Concurentei va transmite camerelor de comert si industrie teritoriale actele de decizie adoptate pentru cazurile de concurenta neloiala care constituie contraventie, conform prevederilor prezentei legi.

Prevederile privind sanctionarea contraventiilor se completeaza cu dispozitiile    O. G. Nr. 2/2001 (modificata si completata) privind regimul juridic al contraventiilor. Termenul de prescriptie este de 3 ani.

I.4. Autoritati specializate in prevenirea si combaterea faptelor si actelor care incalca regimul concurentei. Pentru controlul desfasurarii activitatilor comerciale in spiritul concurentei in tara noastra au fost infiintate autoritati specializate din care cele mai reprezentative sunt: Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei; Camera de industrie si comert a Romaniei si a municipiului Bucuresti si camerele de industrie si comert judetene; Oficiul registrului comertului organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti; Garda financiara etc.

II. Infractiunea de concurenta neloiala prevazuta in art. 5 din Legea nr. 11/1991

Asa cum s-a apreciat in literatura de specialitate Legea nr. 11/1991 depaseste conceptia politica si juridica care a stat la elaborarea art. 301 C. pen. - concurenta neloiala, intrucat obiectul ocrotirii penale in cazul infractiunii prevazute in art. 5 al Legii nr. 11/1991 il constituie relatiile sociale stabilite intre comercianti pe piata libera, in spiritul art. 1 al acestei legi . Astfel se considera ca odata cu aparitia Legii nr. 11/1991, dispozitiile art. 301 C. pen. au fost abrogate implicit .

II.1. Continutul legal

"a) folosirea unei firme, inventii, marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant;

b) punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului;

c) folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi;

d) divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiilor in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente;

e) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau industrial;

f) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice;

g) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari."

Conform art. 8 actiunea penala in cazurile prevazute la art. 5 se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei.

II.2. Obiectul infractiunii

A. Obiectul juridic special al infractiunii de concurenta neloiala este constituit din relatiile sociale care apara dreptul comerciantilor la concurenta loiala, care presupune interzicerea folosirii marcilor de fabrica, de comert, de servicii, de embleme, firme, denumiri sau alte mentiuni care atesta provenienta unui produs de catre un comerciant, in mod fraudulos, fara drept. Infractiunea aduce atingere in subsidiar increderii publicului in autenticitatea marfurilor si produselor de pe piata, precum si intereselor consumatorilor care sunt inselati, de regula, in ce priveste calitatea unor produse pe care le cumpara.

B. Infractiunea are de regula si un obiect material, existand situatii cand un asemenea obiect nu exista (de exemplu in cazul art. 5 lit. c) - folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari.). Atunci cand exista un obiect material acesta poate fi reprezentat de exemplu de un produs care poarta denumiri de origine sau indicatii de provenienta false. Produsul care constituie obiectul material al infractiunii de concurenta neloiala poate fi industrial sau agricol. Pentru a putea constitui obiect material al infractiunii de concurenta neloiala, produsele, marfurile trebuie sa fie asemanatoare sau chiar identice cu produsele originale. Un produs original poarta de regula o marca, mentiuni cu privire la brevetul de inventie in baza caruia a fost realizat, numele unei firme care-l realizeaza, numele unui comerciant, o emblema, un anumit ambalaj in care se comercializeaza sau alte mentiuni care-l individualizeaza.

In sensul art. 5 lit. b) obiectul material este reprezentat de marfurile contrafacute sau pirat. Prin marfuri contrafacute se intelege copierea si impachetarea unui produs, astfel incat sa semene cu produsul original cu intentia de a induce in eroare, folosind in acest sens semne de marca si logo-uri contrafacute. Prin marfuri pirat se intelege reproducerea neautorizata a unor produse originale, in scopul de aobtine castiguri materiale fara a avea permisiunea titularului de drepturi si care au ca obiect o cheltuiala indoielnica.

II.3. Subiectii infractiunii

A. Subiectul activ al infractiunii este de regula un comerciant. Avand in vedere ca prin comerciant putem intelege atat o persoana juridica (cel mai adesea) cat si o persoana fizica, trebuie sa precizam ca persoana juridica nu poate fi in sistemul nostru de drept penal subiect activ al unei infractiuni. Asa fiind, in cazul in care comerciantul este o persoana juridica si savarseste fapte de concurenta neloiala, raspunderea penala revine persoanelor fizice care au fost direct sau indirect implicate in savarsirea faptelor. Raspunderea contraventionala si civila poate fi insa asumata si in numele persoanei juridice. Nu are nici o relevanta imprejurarea ca fapta este savarsita de un cetatean roman, un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie. Subiectul activ mai poate fi o persoana apartinand autoritatilor publice, precum si o persoana imputernicita de detinatorii legitimi ai secretelor comerciale pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice.

Participatia este posibila sub toate formele sale, pentru instigator sau complice neistituindu-se vreo cerinta speciala.

B. Subiectul pasiv principal este comerciantul, indiferent de forma juridica sub care isi desfasoara activitatea (tipul de societate comerciala sau regie autonoma) si indiferent de natura capitalului (de stat, privat sau mixt), care a fost prejudiciat in interesele sale prin actul sau fapta de concurenta neloiala. Subiect pasiv secundar poate fi beneficiarul produsului sau serviciului in raport de care s-a comis fapta de concurenta neloiala. Subiectul pasiv principal cat si secundar poate fi o persoana juridica sau fizica, nationala sau din alta tara care a ratificat Conventia Uniunii de la Paris pentru protectia proprietatii industriale[9].

II.4. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. Din punct de vedere al laturii obiective elementul material se infatiseaza sub mai multe modalitati normative dupa cum urmeaza:

folosirea unei firme, inventii marci, indicatii geografice, unui desen sau model industrial, unor tipografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natura sa produca confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant. Prin folosire de intelege intrebuintarea, utilizarea in mod fraudulos a unui element de identificare a unui produs ce apartine sau este comercializat de alt comerciant in conditiile legii.

Oricare dintre actiunile care pot constitui, alternativ, elementul material al infractiunii prevazute de art. 5 lit. a) al Legii nr. 11/1991, pentru a forma latura obiectiva a acestei infractiuni, trebuie sa indeplineasca cerinta esentiala prevazuta de textul enuntat, anume "trebuie sa fie de natura a produce confuzie" cu aceleasi actiuni, dar care sunt legitim folosite de un alt comerciant.

Firma, in conformitate cu art. 30 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului este numele sau denumirea sub care un comerciant exercita comertul sau/si sub care semneaza, alcatuind un element de identificare al acesteia, sub care este inregistrat in registrul comertului. In general, se deosebesc doua feluri de firma si anume:

firma individuala sau comerciala, care este numele profesional al

comerciantului persoana fizica sau numele sau comercial;

firma sociala, care este denumirea data societatilor comerciale.

Pentru a se evita confuzia intre firme, legea stabileste ca orice firma noua

trebuie sa se deosebeasca de cele existente, aplicarea acestei reguli facand parte din competenta exclusiva a oficiului registrului comertului la care este inmatriculata o firma individuala sau sociala, organism care este dator sa realizeze o prevenire a confuziilor cu firmele inscrise in mod legal si caruia nu-i este ingaduit sa inregistreze o firma noua care nu are in continutul sau suficiente elemente de deosebire fata de firmele deja inmatriculate[10].

Emblema este semnul extern care individualizeaza si deosebeste o intreprindere comerciala de o alta, de acelasi gen. In acest sens, art. 30 alin. (2) al Legii nr. 26/1990 prevede ca "emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul, de acelasi gen". Orice emblema va trebui sa se deosebeasca de emblemele inscrise in registrul comertului, pentru acelasi fel de comert, precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea.

Emblema va putea fi folosita pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate, pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii si in orice alt mod, numai daca vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului, iar "daca firma cuprinde vreo denumire, firma va fi scrisa cu litere avand marimea de cel putin jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema"[art. 43 alin (3) al Legii nr. 26/1990].

Ca element al fondului de comert, emblema poate fi formata dintr-o denumire fantezista ca si dintr-un nume, fie al proprietarului firmei, fie un altul, ocazional, scrise intr-o anumita caracteristica si insotite in mod frecvent de un desen ilustrativ.

Emblema se aplica prin lipire, imprimare, stantare, poansonare etc., fie direct pe produs, fie pe ambalajul acestuia, in scopul de a permite selectionarea vizuala rapida de catre cumparatorul potential.

Alaturi de celelalte drepturi de proprietate industriala ce apartin comerciantului - firma si emblema sunt bunuri mobile, incorporale, care au un loc semnificativ in cadrul fondului de comert, reprezentand, printre altele, un indicator important, esential al puterii economice, cat si a perspectivelor de dezvoltare, a unei anumite societati comerciale[11].

Prin inventie se intelege rezolvarea tehnica, stiintifica a unei probleme din orice ramura a economiei, culturii etc. care prezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetate sau facuta publica in tara sau strainatate si reprezinta o noua solutie tehnica.

Marca este un element de identificare a produsului, a garantiei calitatii unui produs si care ofera consumatorului garantia ca produsul pe care-l cumpara sau foloseste este cel dorit. Pentru a fi protejate, pe plan intern marcile sunt inregistrate la O.S.I.M. De aceeasi protectie se bucura si alte elemente folosite pentru individualizarea unui produs (ex. indicatiile geografice).

Indicatia geografica este denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care intr-o calitate, o reputatie sau alte caracteristici determinate pot fi in mod esential pot fi atribuite aceste origini geografice.

Prin desen industrial se intelege aspectul exterior al unui produs sau al unei parti a acestuia, redat in doua dimensiuni, rezultat din combinatia dintre principalele caracteristici, indeosebi linii, contururi, culori, forma, textura si/sau materiale si/sau ornamentatia produsului in sine. Prin model industrial se intelege aspectul exterior al unui produs sau al unei parti al acestuia, redat in trei dimensiuni, rezultata din combinatia dintre principalele caracteristici, indeosebi linii, contururi, culori, forma, textura si/sau ornamentatia produsului in sine[12].

Prin circuit integrat se intelege un produs, sub forma sa finala sau sub o forma intermediara, alcatuit dintr-un ansamblu de componente active si pasive, inclusiv interconexiunile, care fac parte in totalitate sau partial din corpul sau suprafata unei piese materiale, produs care este destinat sa indeplineasca o functie electronica, iar prin topografie a unui circuit integrat se intelege dispunerea tridimensionala a unor elemente a unui circuit integrat, din care unu cel putin este element activ, si a tuturor interconexiunilor sau a unei parti din interconexiunile circuitului integrat sau o astfel de dispunere tridimensionala pregatita pentru fabricarea circuitului integrat.

Ambalajul, ca notiune si definitie generala, valabila si in cazul infractiunii pe care o analizam, este materialul ori obiectul in care se impacheteaza ceva.

In general, ambalarea marfurilor constituie o operatiune de conditionare exterioara a acestora, in scopul protectiei lor, cantitativa si calitativa in timpul transportului, dar si pentru a le conferi un aspect atragator si corespunzator naturii produsului, pentru realizarea scopului final, care este o profitabila comercializare a marfurilor.

Datorita importantei ambalajelor pentru insasi scopul final al producerii fiecarei marfi, acestea trebuie sa aiba un aspect comercial atragator, trebuie sa fie marcate si etichetate corect, cu respectarea clauzelor contractuale, a uzantelor si a regulilor obligatorii, chiar cutumiare, de pe piata de destinatie.

Potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991, ambalarea trebuie sa fie facuta astfel incat sa nu fie de natura a produce confuzii cu privire la produsele altui comeciant, nici cu privire la ambalajele folosite in mod legitim de un alt comerciant.

punerea in circulatie de marfuri contrafacute si/sau pirat, a caror

comercializare aduce atingere titularului marcii si induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului. Punerea in circulatie presupune introducerea acestor marfuri in circuitul comercial astfel incat sa poata fi achizitionate de eventualii cumparatori. Pentru a fi in prezenta acestei modalitati de comitere a infractiunii, fapta trebuie sa aduca atingere titularului marcii si sa induca in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului.

folosirea in scop comercial a rezultatelor unui experiment a caror

obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi. In acest caz actiunea incriminata (folosirea) este savarsita de un subiect calificat - o persoana care face parte dintr-o autoritate competenta sa dea autorizatie de comercializare a unor produse - si consta in utilizarea rezultatelor unor experimente in interes personal sau pentru al comerciant, urmarindu-se si obtinerea unor beneficii. Prin rezultatele unor experimentari se intelege materializarea in scris a unor activitati experimentale privind produse farmaceutice sau produse chimice destinate agriculturii care contin compusi chimici noi. Prin informatii secrete trebuie sa intelegem acele amanunte sau detalii care nu sunt destinate publicitatii si de care trebuie sa ia cunostinta doar autoritatea competenta si indrituita de lege sa acorde autorizatii in acest domeniu.

divulgarea unor informatii prevazute la lit. c), cu exceptia situatiei

in care dezvaluirea acestor informatii este necesara pentru protectia publicului sau cu exceptia cazului in care s-au luat masuri pentru a se asigura ca informatiile sunt protejate contra exploatarii neloiale in comert, daca aceste informatii provin de la autoritatile competente. Divulgarea presupune aducerea la cunostinta a rezultatelor experimentelor sau a informatiilor secrete privind aceste experimente unui numar nedeterminat de persoane.

divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de

catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca urmare a unei actiuni de spionaj comercial sau industrial. Divulgarea presupune aducerea la cunostinta a secretelor comerciale unui numar nedeterminat de persoane. Achizitionarea presupune dobandirea unui drept asupra secretului comercial in deosebi prin vanzare-cumparare. Utilizarea presupune fapta comerciantului care intrand in posesia unui secret comercial prin intermediul unor actiuni de spionaj comercial sau industrial il foloseste in procesul de productie. Constituie secret comercial informatia care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este usor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obisnuit cu acest gen de informatie si care dobandeste o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar detinatorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstante, pentru a fi mentinuta in regim secret; protectia secretului comercial opereaza atata timp cat conditiile enuntate anterior sunt indeplinite.

divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane

apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice. Divulgarea presupune aducerea la cunostinta a secretelor comerciale unui numar nedeterminat de persoane. Aceasta infractiune reprezinta o varianta a infractiunii prevazute in art.298 C. pen. (divulgarea secretului economic) cand este savarsita de catre persoanele imputernicite de detinatorii legitimi. Cand fapta este savarsita de o persoana apartinand autoritatilor publice ar putea fi conceputa ca un abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.

producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea

spre vanzare sau vanzarea unor marfuri/servicii purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Potrivit DEX prin marfa se intelege un produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vanzarii-cumpararii. Prin serviciu in sensul art. 5 lit. g) se intelege savarsirea unei actiuni care serveste, avantajeaza pe cineva; o indatorire, forma de munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. Prin activitatea de producere se intelege, in general, realizarea de valori materiale, de valori stiintifice si literare, in general inseamna a crea ceva, printr-o activitatea oarecare. Este vorba, deci, de o actiune de a produce, de a fabrica ceva, urmata de rezultatul obtinut de realizator, prin acea actiune.[13]

Expresia "producerea in orice mod" folosita de art. 5 lit. g) mentionat, se refera la productia terminata, finita, la productia fizica realizata, intelegand prin aceste formulari productia al carei proces de fabricatie, potrivit contractului sau legii, a fost incheiat, produsele fiind receptionate ca atare pentru a fi dirijate spre consumator, comercianti en-gros sau en-detail.

Importul semnifica operatiunea comerciala de procurare, din strainatate, a unor bunuri si/sau servicii - care implica trecerea de catre acestea a frontierei vamale a statului unde se afla cumparatorii. Poate fi vorba, in principal, fie de importul de marfuri, fie de importul de servicii.

Exportul, in sensul art. 5 lit. g) mentionat se refera atat la intelesul restrans al notiunii, pentru produse care sunt vandute si pentru aceasta trec granita vamala a statului unde marfa a fost produsa, cat si la intelesul mai larg, cuprinzand si prestarile de servicii care trec frontiera vamala, cum ar fi incasari din turismul international, transporturi internationale de marfuri, asigurari si reasigurari etc.

Depozitarea, in sensul textului analizat este contractul in temeiul caruia persoana numita deponent incredinteaza un bun altei persoane, numita depozitar, care se obliga cu sau fara plata sa-l pastreze si sa-l restituie la termenul stipulat sau la cerere.

Cat priveste actiunile de oferire spre vanzare, ori de vanzare la care se refera art. 5 lit. g) din Legea nr.11/1991, intelegem prin aceasta fie numai ofertarea, fie efectiv o transmitere a proprietatii, daca ofertantul sau vanzatorul au folosit mentiunile false la care se refera acest text.

Pentru a exista, din punct de vedere juridic si pentru a produce efecte juridice, oferta trebuie sa indeplineasca mai multe conditii, in mod special urmatoarele:

sa fie completa, cuprinzand toate elementele esentiale in functie de

care destinatarul ofertei are o imagine clara si corecta asupra marfii, respectiv serviciului propus;

sa fie facuta cu intentia certa a ofertantului de a se obliga, in caz de

acceptare;

pentru contractele a caror existenta este conditionata de o anume

forma solemna sa imbrace acea forma.

Obiectul unui astfel de contract il constituie marfa, care trebuie sa

indeplineasca unele conditii, anume: sa se afle in circuitul civil, sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor, sa fie determinata sau determinabila. Marfa predata trebuie sa fie conforma cu tipul de produs si cu calitatile convenite prin contract.

Activitatile materiale prevazute art. 5 lit. g) din Legea nr.11/1991, pentru a forma latura obiectiva a infractiunii de concurenta neloiala, trebuie insotite de mentiunile false la care se refera textul incriminator si anume cele privind brevetele de inventii, marcile, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau al comerciantului. Prin mentiuni false asupra originii marfurilor se intelege orice indicatie de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat. Mentiunile false mai pot sa se refere si in ceea ce priveste originea si caracteristicile marfurilor, numele producatorului sau al comeciantului, aspectul exterior al firmei, mijloacele publicitare si altele asemenea.

Urmarea imediata consta in confuzia care se creeaza cu privire la provnienta produsului si tulburarea increderii in cinstea si corectitudinea comerciantilor. Implicit concurenta neloiala cauzeaza daune materiale si morale agentului economic al carui produs s-a incercat sa se imite prin utilizarea mijloacelor prevazute in art. 5 din Legea nr.11/1991. Indirect se produc pagube si in patrimoniul cumparatorilor care sunt inselati.

Legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata rezulta din materialitatea faptei - ex.re.

B. Latura subiectiva. Din punct de vedere subiectiv concurenta neloiala se savarseste cu intentie directa calificata prin scop. Scopul este inducerea in eroare a celorlalti comercianti si a beneficiarilor. Prin aceasta inducere in eroare faptuitorul urmareste sa-si largeasca cercul clientelei, desi produsele sunt inferioare calitativ fata de cele pe care le imita.

Exista si opinia ca intentia poate fi indirecta. Indiferent daca intentia este directa sau indirecta, este necesar sa se faca dovada relei-credinte a comerciantului parat.

II.5. Forme, modalitati, sanctiuni, aspecte procesuale. Concurenta neloiala poate parcurge etapa actelor pregatitoare si a tentativei pana a se ajunge la consumare. Legiuitorul incrimineaza insa numai forma consumata. Actele pregatitoare si tentativa pot atrage raspunderea penala pentru complicitate daca sunt comise de o alta persoana decat autorul. Deseori activitatea infractionala de concurenta neloiala se infatiseaza sub o forma continuata.

Pedeapsa principala este inchisoarea de la o luna la 2 ani sau amenda. Instanta de judecata poate dispune publicarea hotararii in presa pe cheltuiala faptuitorului. Alaturi de pedeapsa instanta poate dispune si confiscarea speciala. Marfurile supuse confiscarii pot fi vandute daca instanta decide astfel, dar numai dupa distrugerea falselor mentiuni. Veniturile obtinute in urma vanzarii vor fi folosite in primul rand pentru despagubirile datorate persoanelor prejudiciate.

Actiunea penala in cazurile prevazute la art. 5 se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriale sau altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Oficiul Concurentei.

Competenta de judecata a cauzelor penale privind infractiunea prevazuta de art. 5 din Legea nr.11/1991 ii revine, potrivit prevederilor art.7 alin. 1, tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carui raza teritoriala se gaseste sediul inculpatului, in lipsa unui sediu competenta va reveni tribunalului de la domiciliul inculpatului.

Hotararea judecatoreasca care retine in sarcina celui trimis in judecata savarsirea infractiunii de concurenta neloiala, in afara de individualizarea pedepsei, va proceda la :

obligarea comerciantului de a inceta sau de a inlatura actele de

concurenta neloiala;

obligarea la plata de despagubiri, pentru daunele materiale si morale

produse datorita savarsirii infrac

BIBLIOGRAFIE:

1. C. Voicu, Al. Boroi, Fl. Sandu, I. Molnar, M Gorunescu, S. Corlateanu, Dreptul penal al afacerilor, Editia 3, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2006

2. T. Prescure, Curs de dreptul concurentei comerciale, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004

3. O. Capatana, Dreptul Concurentei Comerciale (concurenta onesta), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1992

4. Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale publicata in M. Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificata si completata de Legea nr. 21/1996 si Legea nr. 298/2001