CONCEPTUL DE "DIVORT"

CONCEPTUL DE "DIVORT"

Divortul este disolutia formal-legala a unei casnicii legal constituite (Dictionar de sociologie). Este un fenomen psihosocial si juridic complex, forma finala de desfacere a vietii conjugale, cu efecte puternice asupra partenerilor de cuplu conjugal si a descendentilor acestora; reprezinta de fapt, ultima etapa in cadrul unui proces de erodare si de disolutie a cuplului marital (Chipea, 2001). In Social Origins of Depression" (1978), George Brown si Tirril Harris identifica divortul parintilor drept unul din cele mai stresante evenimente de viata prin care au trecut femeile care sufera de tulburari nevrotic-depresive. Sunt dovedite si efectele nocive pe care le au asupra indivizilor care divorteaza disputele legale in legatura cu copiii si locuinta.

Ilut (1995) face distinctia intre destramarea oficiala (juridica) si cea neoficiala (informala) a cuplului familial. Astfel, in multe familii cei doi soti nu mai au practic o viata comuna, desi, datorita copiilor sau a altor motive, nu divorteaza. Prin urmare, el distinge trei tipuri de disolutie maritala:

Despartirea in fapt, dar cu locuinta comuna, tip practicat mai ales in societatile slab dezvoltate, in care locuinta este o problema greu de solutionat;

Separarea totala (inclusiv in ceea ce priveste locuinta), dar fara divort, tip practicat in societatile dezvoltate, in care nu locuinta reprezinta o problema dificila, ci divortul legal este mai greu de obtinut;

Divortul sau despartirea juridica

In ceea ce priveste rata divortialitatii (juridice) datele culese de Zamfir si Vlasceanu (1999) reliefeaza faptul ca aceasta este mult mai ridicata in societatile moderne comparativ cu cele traditionale. In Romania, rata divorturilor a crescut dupa 1948 astfel: in 1955 era de 1,8/1000, in 1960 de 2/1000, in 1965 de 1, 94/1000, iar dupa 1975 de peste 1, 5/1000.

Filipescu (2000) a constatat ca, pe langa numerosii factori psihosociali care influenteaza producerea divortului, caracterul si calitatea legislatiei (mai severa sau mai permisiva) afecteaza pregnant rata divortialitatii, producand multe consecinte sociale. In acest sens, se impune a fi cunoscuta institutia juridica a divortului. Din aceasta perspectiva el defineste divortul ca: "forma legala de desfacere a casatoriei sau desfacerea casatoriei prin hotarare judecatoreasca (Filipescu, 2000, p. 200).

In Romania, Codul familiei, adoptat in 1953, stabileste ca divortul are un caracter de exceptie, casatoria incheindu-se pe viata (Codul familiei, art. 37). Legea nr. 59/1993 a modificat articolul 37 si 38, facilitand procedura divortului. Divortul prin acordul sotilor a fost introdus pentru a veni in intampinarea familiilor conflictuale, in care ambii soti doresc sa iasa din aceasta stare.

De retinut este faptul ca in aprecierea motivelor de divort se tine seama si de interesele minorilor. Pentru a stabili custodia dupa divort, instanta solicita parerea copilului daca acesta a implinit 10 ani, precum si parerea autoritatii tutelare.

Divortialitatea prezinta aspecte specifice si in cadrul aceleiasi societati, de la o generatie la alta. Mihailescu (1999) a constatat ca rata divortialitatii la generatiile varstnice este relativ scazuta; generatiile intermediare inregistreaza rate mult mai mari decat cele varstnice, iar generatiile tinere cunosc o concentrare a divortialitatii in primii ani de la casatorie.