Dreptul de proprietate

John Michael Montias a relevat faptul ca : "conceptul de proprietate face referire la un set de drepturi pe care indivizii le pot avea asupra unor bunuri si le pot exercita" si ca aceste drepturi pot afecta dreptul de dispozitie sau de utilizare a bunurilor. Dreptul de proprietate poate fi analizate prin prisma a trei aspecte:

primul are in vedere dreptul    de a dispune de un obiect, lucru, etc (transferul dreptului de proprietate catre alte persoane);

al doilea are in vedere dreptul de utilizare a unui bun respectiv un lucru    dupa dorinta proprietarului;

al doilea aspect se refera la dreptul de uzufruct pe care il poate genera bunul respectiv.

Aceste atribute ale proprietatii pot fi exercitate in totalitatea lor sau individual. Subiectul care inchiriaza un automobil are dreptul de utilizare a acestuia, dar nu si de dispozitie. Proprietarul unei companii private isi rezerva in totalitate atributele dreptului de proprietate asupra firmei, chiar daca activitatea acesteia este in cea mai mare parte reglementata de guvern.

In prectica regasim trei forme de proprietate: privata, publica si mixta. In cazul proprietatii private totalitatea drepturilor de proprietate revin indivizilor, in timp ce in cadrul proprietatii publice drepturile apartin statului.

Se ridica intrebarea : "cum afecteaza drepturile de proprietate rezultatele sistemului economic". Proprietarii cauta sa-si maximizeze veniturile ceea ce ii detrmina sa aloce capital in acele afaceri care ofera cel mai bun randament, in stricta concordanta cu riscul asumat. In cazul in care capitalul este detinut de catre stat, regulile de alocare a capitalului pot fi diferite, o mai mare atentie fiind acordata costurilor sociale, pe termen lung. Proprietarii de capital (indivizii sau statul) sunt cei care determina alocarea acestuia, generand o dezvoltare a activitatilor economice, in acele domenii in care acestia au interes.

Este foarte clar ca dreptul de proprietate reprezinta un concept ce permite caracterizarea sistemelor economice. In abordarea clasica, clasificarea sistemelor economice se face in termeni de: capitalism, socialism, feudalism, unde natura drepturilor de propriete evidentiaza clar natura fiecarui sistem in parte. In abordarea marxista, schimbarile in cadrul unui sistem economic sunt semnalate de schimbarile relatiilor de proprietate asupra factorilor de productie. Intr-adevar problematica dreptului de proprietate permite caracterizarea unui sistem economic, desi impactul unei anumite ideologii a drepturilor de proprietate asupra rezultatelor economice este mai putin evidenta decat s-ar astepta.

d. Mecanismele de stimulare a liberei initiative (capacitatea oamenilor de a actiona)

Un sistem economic poate fi de asemeni caracterizat si din punct de vedere al liberei initiative. Potrivit lui Fredrich Pryor telurile si libera initiativa a indivizilor sunt "legaturi vitale" in intelegerea transformarii dreptului de proprietate si a inputurilor informationale in actiuni efective. Un mecanism de stimulare trebuie sa induca participantilor de la nivelele inferioare punerea in practica a directivelor participantilor de la nivelele superioare. J.M. Montias afirma faptul ca un asemenea mecanism trebuie sa indeplineasca trei conditii:

persoana care va primi o recompensa trebuie sa fie capabila sa influenteze rezultatele economice, pentru care aceasta recompensa a fost acordata.

superiorul ierarhic trebuie sa fie capabil sa verifice subordonatul, cate obiective au fost realizate corespunzator;

potentialele recompense trebuiesc sa priveasca si subordonatii.

Intr-o ierarhie in care superiorii dau directive subordonatilor lor, libera initiativa nu este necesara daca superiorul este perfect informat. Fiind informat corespunzator, superiorul va cunoaste ce actiuni trebuie sa puna in practica subordonatul, pentru a realiza in mod corect obiectivele propuse.

In organizatiile complexe existenta unei informari perfecte a superiorilor nu este intodeauna posibila. Subordonatul va sti mai multe despre obiectivele pe care le are de realizat, decat superiorul sau, iar acesta nu va putea sa-i ofere subordonatului o informare completa asupra a ceea ce va avea de facut. Datorita unei informari imperfecte a superiorului, subordonatul are autoritatea de a lua o serie de decizii intr-un numar specific de probleme.

Principalul obiectiv al oricarui sistem devine acela de a construi un sistem stimulativ, care sa-l determine pe subordonat sa actioneze in interesul superiorilor, in acele probleme in care imprejurarile o cer. Daca, sistemul de stimulare, prezinta diverse deficiente, subordonatul nu va mai actiona in interesul superiorului.

Superiorul poate planifica si utiliza atat stimulente materiale cat si morale pentru a-si motiva subordonatul. Stimulentele materiale se intalnesc pe scara larga in sistemele economice moderne, desi se intalnesc si cateva sisteme care incearca cu entuziasm utilizarea recompenselor morale. Cele materiale genereaza un comportament asteptat dandu-i primitorului (celui recompensat) posibilitatea de a-si achizitiona (cumpara) cu acestea mai multe bunuri materiale necesare subzistentei. Stimulentele morale recompenseaza un comportament asteptat, apeland la responsabilitatea primitorului fata de societate sau fata de companie, si acordandu-i acestuia un statut social mai important in cadrul comunitatii. Acestea din urma nu permit insa primitorului sa achizitioneze mai multe bunuri materiale. In termeni simpli diferenta dintre stimulentele materiale si cele morale este exact diferenta dintre a acorda unui sportiv o medalie sau un bonus material (recompensa in bani).

In cadrul sistemelor economice contemporane au fost avansate diferite argumentari in ceea ce priveste folosirea stimulentelor materiale. In comparatie cu teoria neoclasica a distributiei, aceia care ofera imputuri sistemului (proprietarii privati in cazul economiei de piata sunt recompensati in concordanta cu productivitatea lor), abordarea marxista ofera o explicatie diferita fata de cea a sistemelor economice ce caracterizau societatile capitaliste. Potrivit acestei teorii stimulentele materiale pot fi acordate chiar si atunci cand capitalul nu este detinut de proprietatea privata. Marx a argumentat faptul ca stimulentele materiale sunt necesare societatile socialiste pentru a progresa; dar cand proprietatea asupra factorilor de productie devine publica, iar socialismul este atins, cu toate ca stimulentele materiale vor mai exista, stimulentele morale vor deveni mai importante. In cele din urma cand va fi atins, in cadrul societatii socialiste, un grad de bunastare economica suficient, distributia poate fi bazata pe urmatoarea notiune: "de la fiecare dupa munca, fiecaruia dupa necesitate". Conform doctrinei marxiste se asteapta ca stimulentele materiale sa fie inlocuite gradual de catre stimulentele morale.

Figura 2.2. realizeaza o sinteza a alternativelor disponibile pentru fiecare atribut in parte. S-au selectat patru criterii pentru a putea delimita sistemele economice intre ele. Desi ulterior pot fi adaugate si alte criterii, acestea patru raman la baza clasificarii si analizelor urmatoare.

Atribute    Tipuri de sistem

Figura 2.2 Atributele sistemelor economice

2.3. Compararea sistemelor economice- un mod de clasificare.

Indiferent de sistemul economic orice societate e nevoita sa dea raspuns la trei intrebari esentiale si interdependente:

ce,

cum,

si pentru cine producem?

Delimitarea tipurilor fundamentale de sisteme economice poate fi realizata prin modul cum se raspunde la trei intrebari fundamentale :

a. cine decide?

b. care sunt motivatiile dominante ale deciziei?

care sunt institutiile cheie ale cadrului in care se adopta deciziile?

Raymond Barre distinge trei sisteme economice fundamentale:

a.       Sisteme economice naturale

b.      Sisteme economice de piata (de schimb)

c.       Sisteme economice de comanda

Realitatea economica nu a putut fi delimitata rigid in cele trei sisteme economice, ele reprezentand ideatizari teoretice ce au coexistat si s-au interconditionat, iar aprecierea acesteia ca fiind organizata sub una dintre cele trei forme se face dupa criteriul preponderentei pe care o detine fiecare in cadrul intregii activitati economice.

2.3.1. Sisteme economice naturale

La inceputurile existentei sale, activitatea economica a luat forma economiei naturale. Acesta s-a mai intitulat si economie autarhica, "economie casnica inchisa" sau noneconomie. Economia naturala reprezinta acel mod de organizare a unui sistem economic prin care fiecare comunitate isi satisface necesitatile din rezultatele propriei activitati fara a apela la schimb. In cadrul economiei nationale, activitatea economica se realizeaza in principal la nivelul gospodariilor individuale care erau interdependente una de alta, initiativa acesteia apartinea membrilor grupului respectiv. Motivatia principala a deciziilor acestora era crearea bunurilor destinate autoconsumului care putea lua doua forme:

a.       autoconsum final - ce permitea satisfacerea directa a nevoilor de viata ale oamenilor;

b.      autoconsum intermediar - destinat producerii altor bunuri.

Institutia cheie o reprezenta gospodaria familiala (menajul) izolata din punct de vedere economi

Sistemul economic natural - caracteristici. Alvin Toffler considera economia naturala drept "civilizatia primului val" ce se caracterizeaza prin:

pamantul constituia principalul factor de productie;

baza economiei consta in cules, vanatoare, cultivarea pamantului;

diviziunea simpla a muncii;

economia descentralizata in care fiecare comunitate producea aproape tot ce-i facea trebuinta.

In timp, economia naturala a cunoscut o evidenta tendinta de restrangere relativa. In multe dintre tarile cu economii slab dezvoltate, economia taraneasca (cu o pondere inca importanta in totalul productiei nationale) inbraca si astazi in mare masura caracterul de economie naturala.

2.3.2. Economia de schimb (de piata)

Eonomia de piata reprezinta acel mod de organizare a economiei care se bazeaza pe mecanisme obiective ce pun in valoare fortele pietei si in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare disponibile. Ea reprezinta totodata acel mod de organizare si desfasurare a activitatii economice in cadrul unui sistem concurential protejat in care raportul dintre cerere si oferta manifestat pe piata a determinat principiile prioritare in producerea bunurilor si serviciilor, metodele de organizare si de combinare a factorilor de productie, regulile de conduita ale persoanelor sau categoriilor de persoane care au acces la aceste bunuri si servicii prin mijlocirea preturilor. Elementul central al acestui tip de organizare al economiei il reprezinta piata, iar mecanismele ei autoreglatoare dar si dirijate prin parghii specifice detin rolul fundamental in realizarea echilibrului economi Piata in sistemul economic de piata se manifesta ca un sistem de piete concurentiale.

Sisteme economice de piata - structura. Sistemul economic de piata are o structura a sa, interioara, formata din urmatoarele elemente principale:

a.       unitatile economice autonome producatoare de marfuri si servicii, indiferent de forma de proprietate ca element central al relatiei de piata;

b.      piata ca subsistem important are la randul sau o structura specifica, o natura proprie , functii caracteristice de reglare si autoreglare si ca element definitoriu in raportul cerere-oferta;

c.       relatiile economice de piata - obiective si complexe ce vizeaza satisfacerea intereselor si aspiratiilor specifice ale diferitilor agenti economici prin actele de vanzare - cumparare;

d.      mecanismul functional - propriu economiei de piata, care e guvernat de legitati specifice, norme si principii corespunzatoare, care consta in punerea in miscare a tuturor factorilor implicati in functionarea economiei de piata;

e.       parghiile economico-financiare utilizate ca adevarate subsisteme potrivit naturii si functiilor specifice pe care le indeplinesc (preturile, profit, taxe, impozit, salarii etc);

f.        reglementari juridice corespunzatoare relatiilor si principiilor economiei de piata;

g.      cadrul organizatoric adecvat reprezentat de organisme si institutii economico - financiare si administrative.

Trasaturile sistemelor economice de piata :

a. economia de piata se bazeaza pe productia si circulatia marfurilor generalizate;

b. economia de piata e o economie bazata pe pluralismul formelor de proprietate;

economia de piata se caracterizeaza si prin interventia indirecta a statului prin parghii de natura exclusiv economico - financiare;

d. economia de piata e economia care asigura pietei rolul predominant reglator al sistemului reproductiei sociale;

e. economia de piata e o economie a competitiei, a concurentei generata de proprietatea privata care asigura mobilitatea, elasticitatea si cointeresarea sporita a tuturor agentilor economici;

f. economia de piata asigura echilibrul dintre producatori si consumatori pe baze reale, eliminand monopolul producatorului asupra consumatorului;

g. economia de piata presupune deschiderea larga a economiei si pietei unei tari catre exterior, prin crearea unor conditii adecvate pentru integrarea economiei nationale in diviziunea mondiala a muncii si in structurile euroatlantice.

Tipuri ale sistemelor economice caracterizate printr-o economiei de piata. Realitatea lumii economice contemporane demonstreaza ca exista, de fapt, doua tipuri de economii de piata consacrate:

a. economia de piata a tarilor dezvoltate (economia moderna de piata);

b. economia de piata a tarilor in curs de dezvoltare.

In functie de gradul, modul si nivelul la care se exercita interventia statului in economie, de rolul si functiile reale ale pietei, doctrina economica, se pot identifica mai multe tipuri coerente de economii de piata:

1. tipul anglo - saxon cuprinde economiile de piata cele mai liberale si cele mai putin inclinate spre dirijism, cele mai reticente la interventia in economie a statului, adepte ale ideii de superioritate a intreprinderilor private si liberei initiative;
2. tipul vest - european cuprinde economia de piata cu o pronuntata tenta, dirijista, variind dupa coloratura politica a guvernului, adepte ale interventiei active a statului in economie;
3. tipul de economie sociala de piata reprezinta un sistem economic care tinde spre reunirea libertatii pietei cu armonia sociala in care sectorul privat coopereaza cu cel politic cu angajamente reciproce in vederea satisfacerii acceptabile a unor cerinte economico - sociale;
4. tipul de economie paternalista se caracterizeaza prin puternice elemente traditionale si nationale care faciliteaza dezvoltarea spiritului de initiativa si competitia agentilor economici, rolul de catalizator al statului realizandu-se prin modalitati ce reflecta transpunerea la nivel macroeconomic a sistemului paternalist de la nivel microsocial.

Sistemul economic de comanda

Sistemul economic de comanda a aparut ca o reactie ideologica la unele disfunctionalitati ale functionarii reale a sistemelor economice de piata. In cadrul acestui sistem initiativa deciziei economice apartine unei autoritati centrale. Intrucat principalele decizii economice sunt concentrate intr-un centru unic spunem ca economia este unipolara. Toate aceste decizii se regasesc in Planul centralizat, iar realizarea lor este obligatorie. Componentele economice individuale au un caracter marginal. Tipul de proprietate care predomina este cel public (proprietatea publica). Astfel, statul substituie relatiile economice dintre subiectii economici cu relatiile verticale de tip administrativ care sunt antieconomice.

Motivatia dominanta a oricarei decizii economice este interesul general al colectivitatii nationale, preocuparea pentru bunastarea sociala, de realizarea carora depinde si satisfacerea intereselor personale. Profitul este doar un indicator al bunei gestiuni, dar niciodata un stimulent al activitatii economice.

Institutiile cheie ale economiei de comanda sunt:

proprietatea de stat asupra bunurilor de productie, care devine atotcuprinzatore;

planul central care are un caracter imperativ.

Rolul pietei in economie de comanda se reduce in principal la desfasurarea actelor de vanzare-cumparare prin sistemul aprovizionarii tehnico-materiale si al trecerii in consumul populatiei a bunurilor economice necesare. Din acest puncte de vedere putem spune ca sistemul economic de comanda se caracterizeaza printr-o piata distorsionata.

Parghiile economico-financiare sunt stabilite in mod centralizat si prin nivelul si evolutia lor acestea nu pot reflecta conditiile reale de pe piata interna sau externa.

2.3.4. Economiile contemporane - economii mixte

In realitate, in nici o societate contemporana, economia nu se prezinta si nici nu s-a prezentat intr-o forma pura a vreuneia dintre cele doua modele polare mai sus prezentate. Nu a existat niciodata o economie de piata in proportie de 100%. Doar Anglia, in secolul XIX s-a apropriat destul de mult de acest model. Desigur in S.U.A. azi cea mai mare parte a deciziilor sunt adoptate prin intermediul pietei. Cu toate acestea, statul (spunea Paul Samuelson) joaca un rol important in modificarea principiilor de functionare ale pietei. Statul adopta legile care reglementeaza viata economica si asigura o serie de servicii publice indispensabile functionarii mecanismului economic sau chiar a bunastarii marii majoritati a indivizilor, protejeaza mediul inconjurator dar si mediul afacerilor.

Dezvoltarea economiei contemporane reflecta aspectul calitativ al economiei; deci o conlucrare a factorilor naturali, a factorul demografic si nu in ultimul rand al factorul economi Cresterea economiei reflecta aspectul cantitativ al economiei, se regaseste in indicatorii macroeconomici PIB, PNB et

Directia de dezvoltare (orientarea economica) la nivel macroeconomic se realizeaza prin sistemul impozitarii, al cheltuielilor publice, prin politica monetara, dar si printr-o serie de alte parghii si instrumente ale politicii economice.

Paul Samuelson spunea: "a face sa functioneze o economie moderna fara a recurge la cele doua jumatati (piata si statul) concomitent, este ca si cum ai incerca sa aplauzi cu o singura mana". Prezenta masiva a statului in economiile contemporane cele mai dezvoltate este demonstrata printre altele de ponderea importanta pe care o au in PIB incasarile si cheltuielile guvernamentale.

Statul este un furnizor si un distribuitor de venituri primare. Prin intreprinderile sale publice cat si printr-o serie de reglementari directe ale politicii monetare si financiare, industriale sau agricole, statul poate influenta desigur si mediul de afaceri, adica acela care e rezervat mecanismelor pietei. Deci, problema care se pune in cadrul sistemelor economice moderne este legata de mentinerea prezentei statului in limite acceptabile pentru a pastra libertatea intreprinderilor si pentru a menaja susceptibilitatea contribuabilului.

Clasificarea operationala a sistemelor

In baza atributelor analizate si a tipurilor fundamentale de sisteme economice existente de-a lungul istoriei putem determina si o clasificare a sistemelor economixce contemporane. Astfel rezulta o clasificare in trei categorii a sistemelor economice contemporane: capitalism, socialism de piata si socialism planificat Figura 2.3. Cand vom incerca sa clasificam sistemele economice, ar trebui sa ne amintim urmatoarele :

1. Sistemele ecomonice pot fi reale sau teoretice.
2. Sistemele teoretice pot fi pure- teoretice, dar si sistemele reale. Acestea din urma includ in general o multitudine de forme ale proprietatii, coordonarii, stimularii si obiective.
3. Sistemele teoretice pot fi statice, in timp ce sistemele reale se schimba (evoluiaza) in timp.
4. specialistii nu vor fi de acord clafisificarea tari lumii in categoriile conceptuale relatate mai sus.
5. clasificarea tarilor lumii pe categorii ar trebuie sa fie bazata pe criterii obiective nu pe "retorica politicienilor".

Figura 2.3. Clasificarea sistemelor economice

Capitalismul este caracterizat prin proprietatea privata asupra factorilor de productie. Procesul decizional este descentralizat si cade in sarcina proprietarilor de factori de productie. Deciziile acestora sunt coordonate prin intermediul mecanismelor de piata, care furnizeaza informatiile necesare. Motivarea individului se realizeaza prin recompense materiale.

Socialismul de piata este caracterizat prin proprietatea publica asupra factorilor de productie. Procesul decizional este descentralizat si este coordonat prin intermediul mecanismului de piata. Motivatia participantilor la activitatile economice se face atat prin recompense materiale cat si morale.

Socialismul planificat    este caracterizat prin proprietatea publica asupra factorilor de productie. Procesul decizional este centralizat si este coordonat prin intermediul unui plan central, care ofera directiile de actiune participantilor la activitatea economica. Sunt utilizate atat recompensele morale cat si cele matriele.

Aceste definitii genereaza multe intrebari si multe raspunsuri, oferind cele mai importante caracteristici ale sistemului economic, dar nu specifica cum si cat de bine fiecare sistem economic rezolva problema alocarii resurselor.