DREPTUL MUNCII CA RAMURA DE DREPT

DREPTUL MUNCII CA RAMURA DE DREPT

Obiectul dreptului muncii

In Romania, desfiintarea pentru totdeauna a exploatarii si asupririi omului de catre om, dezvoltarea impetuoasa a fortelor de productie si generalizarea relatiilor de productie, aflate intr-un proces continuu de perfectionare, aseaza munca - principalul factor de progres si civilizatie - pe cea mai inalta treapta a valorilor sociale.

Libertatea muncii constituie un drept fundamental al tuturor cetatenilor Romaniei.

Tuturor cetatenilor Romaniei, fara nici o ingradire sau deosebire de sex, nationalitate, rasa sau religie, convingeri politice si origine sociala, le este garantat dreptul la munca, avind posibilitatea de a desfasura o activitate in domeniul economic, tehnico-stiintific, administrativ, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregatirii profesionale si aspiratiilor fiecaruia, in functie de nevoile intregii societati.

Totodata, tuturor oamenilor muncii le este garantat dreptul la: odihna si repaus pentru refacerea fortei de munca, pentru desavirsirea pregatirii profesionale si largirea orizontului cultural; conditii de munca prin masuri de securitate si igiena a muncii, care sa le asigure apararea vietii si sanatatii; ajutoare materiale in caz de incapacitate temporara de munca si pensii; realizarea efectiva a tuturor drepturilor referitoare la munca, inscrise in Constitutie.

Perfectionarea pregatirii profesionale si de cultura generala constituie un drept si o indatorire a salariatilor, in raport cu care acestia urmeaza a fi incadrati ori promovati in functii corespunzatoare.

Femeii i se asigura largi posibilitati de afirmare, in conditii de deplina egalitate sociala cu barbatul, beneficiind, la munca egala cu acesta, de o retributie egala, de masuri speciale de ocrotire. Femeii ii este garantat dreptul de a ocupa orice functie sau loc de munca, in raport cu pregatirea sa, pentru a-si aduce contributia la dezvoltarea productiei materiale si a creatiei spirituale, asigurindu-i-se totodata conditiile necesare pentru cresterea si educarea copiilor.

Dreptul muncii este inseparabil legat de munca, aflata, la randul ei, in osmoza cu existenta individuala si sociala. Munca reprezinta o necesitate sub aspect social. Insa, indiscutabil, munca are - in afara vocatiei de a crea noi valori - si un rol formativ important asupra personalitatii umane.

Dupa criteriul relatiilor sociale pe care le reglementeaza si al metodei de reglementare - dreptul muncii - ca ramura de drept se defineste ca fiind parte din sistemul unitar al dreptului roman prin care sunt reglementate acele relatii care se stabilesc in procesul incheierii, executarii, modificarii si incetarii raporturilor juridice de munca, intemeiate pe contractul individual de munca.

Sursa, izvorul existentei raportului juridic de munca, integrat dreptului muncii, il constituie incheierea si existenta contractului individual de munca.

Ca urmare, dreptul muncii ar putea fi definit ca dreptul contractului de munca. Precizarea esentiala ca obiectul dreptului muncii il constituie reglementarea raporturilor juridice de munca izvorate din contractul de munca, exclude, din cadrul sau, situatiile in care activitatea (munca) nu se presteaza pe baza unui acord de vointe (spre exemplu - militarii in termen, cei considerati concentrati sau mobilizati; munca executata in interes public, potrivit legii; cei care presteaza munca in temeiul dispozitiilor legale privind rechizitiile; persoanele care executa, prin munca, o pedeapsa penala sau in cazul inchisorii contraventionale; elevii si studentii in timpul practicii). Sunt si alte raporturi juridice de munca, ce nu sunt izvorate din contractul individual de munca si din aceasta cauza nu constituie obiect de reglementare (si de studiu) pentru dreptul muncii; este vorba, spre exemplu, de raporturile de munca ale militarilor cadre permanente ale Ministerului Apararii Nationale si Ministerului Administratiei si Internelor, minister din care face parte si Politia Romana.

Nu se integreaza dreptului muncii nici raporturile juridice de munca ale membrilor cooperativelor mestesugaresti, ale membrilor societatilor agricole.

Evident, munca se poate desfasura si in cadrul unui raport juridic civil (spre exemplu, intr-un contract de prestare de lucrari).

Nici munca independenta, desfasurata pentru sine, fara a apela la serviciile altuia, nu se afla sub incidenta dreptului muncii. (spre exemplu, munca individuala, neremunerata, a unui creator). Aceeasi factura, extrinseca dreptului muncii, o au si raporturile juridice dintre aceste categorii de persoane si uniunile din care fac parte.

1.2 Corelatia dreptului muncii cu alte ramuri de drept

a)    Corelatia dreptului muncii cu dreptul constitutional.

Ca urmare a pozitiei preeminente a dreptului constitutional in cadrul sistemului de drept, principiile sale se aplica tuturor ramurilor de drept, inclusiv dreptului muncii.

b)    Corelatia dreptului muncii cu dreptul civil.

Codul muncii stipuleaza expres ca dreptul muncii se intregeste cu dispozitiile legislatiei civile. Dreptul civil constituie, prin urmare, dreptul comun pentru dreptul muncii. Se impun insa doua precizari esentiale:

pentru fiecare caz, trebuie ca dreptul muncii sa nu cuprinda dispozitii specifice, derogatorii;

chiar daca nu exista dispozitii derogatorii, este necesar sa se aiba in vedere specificul raporturilor de munca.

c)     Corelatia dreptului muncii cu dreptul administrativ.

Se exprima in diverse forme:

- printre izvoarele dreptului muncii sunt actele normative emise de organele puterii executive (Guvernul, ministerele, cu deosebire cel al Muncii si Protectiei Sociale);

- institutii publice sau organe ale puterii executive apar ca subiect al raportului juridic de munca;

- raporturile juridice conexe de munca (privind organizarea pregatirii si reconversiei profesionale, protectia muncii, etc.) sunt reglementate, in mare masura, de dispozitii ale dreptului administrativ;

- raporturile de munca ale militarilor sunt reglementate prin norme ale dreptului administrativ;

- controlul administrativ are un rol esential in derularea normala (legala) a raporturilor de munca. Sub acest aspect, un rol esential revine Ministerului Muncii si Protectiei Sociale care, potrivit H.G. nr. 448/1994 privind organizarea si functionarea sa, modificata si republicata in 1995 are atributii precise privind:

domeniul salarial;

domeniul protectiei muncii;

domeniul legislatiei muncii si protectiei sociale;

alte domenii care alcatuiesc, laolalta, o sfera clara a rezolvarii problemelor muncii.

d)    Corelatia dreptului muncii cu dreptul comercial.

Structura societatilor comerciale, organizarea si functionarea lor, faptele si operatiunile considerate de lege ca acte de comert, raporturile juridice ale persoanelor care au calitatea de comerciant, raspunderea administratorilor si cenzorilor au incidenta asupra raporturilor juridice de munca. Evident, societatile comerciale sunt parte in contractele colective si individuale de munca.

e)     Corelatia dreptului muncii cu dreptul securitatii sociale

Raporturile juridice de drept ale securitatii sociale sunt acele relattii sociale care se nasc in domeniul activitatii de securitate sociala si care sunt reglementate de normele juridice adaptate pentru evitarea sau, dupa caz, atenuarea consecintelor economice ori sociale ale riscurilor sociale.

In prezent, dupa cum am aratat mai inainte, dreptul securitatii sociale a devenit o realitate juridica. El se afla intr-o stransa corelatie cu dreptul muncii din care s-a si desprins, fiind - la ora actuala - o ramura autonoma a sistemului nostru de drept.

Dreptul securitatii sociale examineaza asistenta si asigurarile sociale.

Asigurarile sociale cuprind:

- asigurari de sanatate

- prestatia de maternitate

- ajutorul de deces

- indemnizatia de somaj

- pensia pentru limita de varsta

- pensia pentru pierderea capacitatii de munca

- pensia de urmas

- sunt asigurate in baza contributiei salariatilor.

Asistenta sociala este reprezentata de un ansamblu de drepturi banesti ce se acorda persoanelor cu venituri mici aflate sub pragul saraciei; acestea primesc alocatii familiale, venit mediu garantat, bonuri la cantinele sociale.

Intre dreptul muncii si dreptul securitatii sociale exista anumite zone de interferenta:

o parte importanta a a raporturilor juridice de asigurari sociale sunt grefate pe calitatea de salariat

ambele ramuri opereaza intr-o anumita masura cu aceleasi notiuni, concepte sau institutii juridice

izvoarele internationale sunt aceleasi

Dialogul social

In orice tara cu pretentii de democratie trebuie sa existe un dialog social intre partenerii sociali: Guvern, sindicate, patronate

Principalele forme de dialog social sunt

negocierea

consultarea

informarea

gestionarea in comun a unor probleme

Principalul in care se realizeaza dialogul social este Consiliul Economic si Social care este chemat sa avizeze toate actele normative si politicile Guvernului in materie sociala.

Consiliul Economic si Social - este creat prin legea 109/1997, modificata de mai multe ori.

Este o institutie publica de inters social, tripartita, autonoma, constituita in vederea realizarii dialogului social dintre patronat, sindicat si Guvern si pentru realizarea climatului de partenereiat si pace sociala.

Dialogul social poate fi:

bipartit: legatura sindicat-patronate

tripartit: sidicate, patronate si Guvern

In Romania avem organisme tripartitecare pot fi:

Consultative - Consiliul Economic si Social

Cogestiune - compuse din organisme tripartite si au raspundere Casa Nationala de Pensii, Fondul de Somaj, Fondul National de Munca si de Accidente.

Sindicatele

Reprezinta un partener social in dialogul tripartit. Reglementarea se gaseste in Codul Muncii si legea sindicatelor 54/2003.

In baza acestei legi, sindicatele functioneaza ca persoane juridice care reunesc salariatii si functionarii publici, deci numai acestia au dreptul sa constituie sau sa adere la un sindicat.

Persoanele care exercita o meserie sau o profesiune in mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, persoanele in curs de calificare, au dreptul fara nici un fel de ingradire sa adere la un sindicat.

Sindicatele nu sunt constituite si nu li se aplica ordonanta 26/2000 referitoare la asociati si fundatii.

Sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite in vederea apararii drepturilor colective si individuale ale mombrilor sai si a promovarii intereselor profesionale, economice si sociale, culturale si sportive ale membrilor de sindicat, sindicatele nu apara interese politice, ele nu trebuie sa faca politica.

Principii ale miscarii sindicale care izvorasc din normele dreptului international

Libertatea sindicala - manifestata atat pe plan individual cat si colectiv. Legea 54/2003 precizeaza in mod expres ca nimeni nu poate fi constrans sa faca sau sa nu faca parte dintr-un sindicat, sa se retraga sau nu dintr-o organizatie sindicala, iar daca se retreag, ca si in cazul demisiei nu au obligatia de a prezenta motivele.

Pluralismul sindical - reprezinta posibilitatea de a se constitui mai multe sindicate in acelasi domeniu de activitate sau chiar in aceiasi unitate. In sistemul nostru de drept se pot constitui mai multe sindicate in aceiasi unitate pentru a exercita competente privind raportul de munca, legea solicita criterii de reprezentativitate (sa aiba 1/3 din membrii sindicalisti). Legea interzice sindicatele de casa.

Independenta sindicatelor - garantata prin lege fata de partidele politice, organele statului si fata de orice alta organizatie din cadrul societatii civile. Legea interzice autoritatii publice ori patronatelor orice inerventie de natura a limita ori intrerupe exercitartea drepturilor organizarii sindicale, acestea neputand fi dizolvate sau suspendate in baza unor acte de dispozitie ale autoritatilor administratiei publice ori a patronatelor.

Organizatiile sindicale au dreptul de a-si alege liber reprezentantii, de a-si gestiona activele, de a-si forma programe proprii de activitate cu respectarea legii.

Trasaturi:

sunt rezultatul unei asocieri de persoane dupa criteriul locului de munca, meseriei, profesiei, ramurii de activitate sau teritorial.

au o natura profesionala, nu politica

isi desfasoara activitatea in temeiul statutelor proprii

apara drepturile si interesele profesionale ale salariatilor

sunt persoane juridice de drept privat, dar contribuie la rezolvarea unor interse publice.

Categorii de persoane care nu pot intra in sindicate

demnitarii

persoanele care detin functii de conducere in interprindere

persoanele care fac parte din categoria inaltilor functionari publici ori a functionarilor publici de conducere

magistratii

personalul militar, inclusiv clerul militar

Personalitatea juridica a sindicatelor

numarul minim de membri-15

salariatii minori care au implinit 16 ani pot fi membri sindicali fara cordul prealabil al parintilor

personalitatea juridica a sindicatului o constata judecatoria care tine un registru special in care inscrie hotararile judecatoresti definitive de admitere a cererii de constituire a sindicatului.

Dobandirea personalitatii juridice este conditionata de inscrierea in registrul special

Sindicatele cu patrimoniu propriu au drept de reorganizare si au drept sa se dizolve

Sindicatele se pot constitui in federatii la nivel de ramura si in confederatii la nivel national.

Liderii de sindicat se bucura de o protectie speciala, legea 54, incalcarea legii este contraventie si uneori infractiune. Lor nu li se pot desface contractele de munca pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului in timpul exercitarii acestuia cat si timp de 2 ani dupa incetarea acestuia. Nu li se poate desface contractul de munca pentru motiv de necorespundere. In unitatile mari el are dreptul la reducerea programului cu 3-5 zile pentru activitati sindicale fara a afecta drepturile sindicale. Cel ce este ales intr-o functie de conducere isi pastreaza functia si locul de munca avute anterior si ii curge vechimea in munca.

Atributiile sindicatelor:

dreptul de a sesiza autoritatile competente

sa fie consultate in procesul activitatii normative la nivel national

sa negocieze si sa incheie contracte de munca la toate nivelurile

sa primesca de la angajator ori de la organizatiile patronale informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de munca

sa fie consultate la intocmirea regulamentului intern

sa foloseasca in conditiile legii mijloacele specifice actiunii sindicale (concilierea, medierea, arbitraj, petitie, miting, demonstratie, greva)

sa apere chiar fara mandat expres interesele membrilor de sindicat, inclusiv in fata organelor de jurisdictie sau autoritatii statului prin aparatori proprii sau angajati

la nivelul unitatii, angajatorul trebuie sa invite la consiliile de administratie delegati alesi de organizatiile sindicale ori de cate ori sunt probleme ce privesc angajatii.

La nivelul Politiei Romane exista un numar de trei organizatii sindicale si anume:

Corpul National al Politistilor

Pro Lex

Sindicatul National al Politistilor si a Personalului Contractual

Conflictele de munca

Raporturile de munca stabilite intre salariati si unitatile la care acestia sunt incadrati se desfasoara cu respectarea prevederilor legale, precum si in conditiile negociate prin contractele colective si individuale de munca. Incalcarea de catre una dintre parti a obligatiilor care ii revin, atrage raspunderea juridica a acesteia.

Conflictele dintre salariati si unitatile la care sunt incadrati, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca. Salariatii si unitatile au obligatia sa solutioneze conflictele de munca prin buna intelegere sau prin procedurile stabilite de lege.

Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea conditiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, denumite in continuare conflicte de interese.

Dreptul salariatilor la negocieri colective, precum si posibilitatea acestora de a revendica conditii normale de munca sunt garantate de lege.

Orice conflict de munca ce intervine intre salariati si unitati in legatura cu inceperea, desfasurarea si incheierea negocierilor colective se solutioneaza de catre parti potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege.

Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicarile salariatilor pentru a caror rezolvare este necesara adoptarea unei legi sau a altui act normativ.

Conflictele de interese pot avea loc:

a) la nivelul unitatilor;

b) la nivelul grupurilor de unitati, al ramurilor ori la nivel national.

Conflictele de interese pot avea loc si la nivelul unor subunitati, compartimente sau al unor grupuri de salariati care exercita aceeasi profesie in aceeasi unitate, in masura in care intre partenerii la negocieri s-a convenit ca acestia sa isi stabileasca, in mod distinct, in contractul colectiv, conditiile de munca.

In conflictele de interese la nivel de unitate salariatii sunt reprezentati de sindicatele reprezentative, potrivit legii.

La nivelul unitatilor in care nu sunt constituite sindicate reprezentative, iar salariatii si-au ales persoanele care sa ii reprezinte la negocieri, aceleasi persoane ii reprezinta si in cazul conflictelor de interese, in masura in care acestea indeplinesc conditiile urmatoare

a) a implinit varsta de 21 de ani;

b) este salariat al unitatii sau reprezinta federatia ori confederatia sindicala la care sindicatul ce organizeaza conflictul de interese este afiliat;

c) nu a fost condamnata pentru savarsirea de infractiuni.

Declansarea conflictelor de interese

Conflictele de interese pot fi declansate in urmatoarele situatii:

a) unitatea refuza sa inceapa negocierea unui contract colectiv de munca, in conditiile in care nu are incheiat un contract colectiv de munca sau contractul colectiv de munca anterior a incetat;

b) unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariati;

c) unitatea refuza nejustificat semnarea contractului colectiv de munca, cu toate ca negocierile au fost definitivate;

d) unitatea nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege, de a incepe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.

In toate cazurile in care intr-o unitate exista premisele declansarii unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, in cazul in care in unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentantii alesi ai salariatilor vor sesiza unitatea despre aceasta situatie.

Sesizarea se va face in scris, cu precizarea revendicarilor salariatilor, inclusiv a motivarii acestora, precum si a propunerilor de solutionare. Conducerea unitatii este obligata sa primeasca si sa inregistreze sesizarea astfel formulata.

Conducerea unitatii are obligatia de a raspunde in scris sindicatelor sau, in lipsa acestora, reprezentantilor salariatilor, in termen de doua zile lucratoare de la primirea sesizarii, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.

In situatia in care unitatea nu a raspuns la toate revendicarile formulate sau, desi a raspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se considera declansat.

Greva

Potrivit articolului 43 alin 1 din Constitutie ,, salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale

Dreptul la greva, dupa cum rezulta din Constitutie si din Legea nr. 168 9 privind solutionarea conflictelor de munca¹ apartine numai salariatiilor.

Greva constituie o incetare colectiva si voluntara a lucrului intr-o unitate si poate fi declarata pe durata desfasurarii conflictelor de interese, cu exceptiile prevazute de prezenta lege.

Greva poate fi declarata numai daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unitatii de catre organizatori cu 48 de ore inainte.

Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.

Grevele pot fi de avertisment, propriu-zise si de solidaritate.

Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, daca se face cu incetarea lucrului, si trebuie, in toate cazurile, sa preceada cu cel putin 5 zile greva propriu-zisa.

Greva de solidaritate poate fi declarata in vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariatii din alte unitati.

Greva de solidaritate nu poate avea o durata mai mare de o zi si trebuie anuntata in scris conducerii unitatii cu cel putin 48 de ore inainte de data incetarii lucrului.

Greva poate fi declarata numai pentru apararea intereselor cu caracter profesional, economic si social ale salariatilor.

Greva nu poate urmari realizarea unor scopuri politice.

Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrans sa participe la greva sau sa refuze sa participe.

Conducerile unitatilor pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data inceperii sau continuarii grevei, daca prin aceasta s-ar pune in pericol viata sau sanatatea oamenilor.

Dreptul muncii si profesiunile libere

Profesiunile libere sunt, in momentul de fata, potrivit unor reglementari legale, de sine statatoare, urmatoarele:

expert contabil, profesiune reglementata prin Ordonanta nr.65/1994, privind organizarea activitatii de expertiza contabila si a contabililor autorizatti aprobata prin Legea nr. 42/1995;

notar, profesiune reglementata prin Legea notarilor publicisi a activitatilor notariale nr.36/1995;

avocat, profesiune reglementata prin Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat;

medic, profesiune reglementata prin Legea nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din Romania;

consultant de plasament in valori mobiliare, profesiune enuntata prin Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori si reglementata - in concret - prin Ordinul nr.50/1995 al presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea consultantilor de plasament in valori mobiliare.

Din continutul Ordonantei Guvernului Romaniei nr.44/1995 privind imbunatatirea impunerii activitatilor producatoare de venit din exercitarea unor profesii libere si din lucrari literare, de arta si stiintifice rezulta ca sfera persoanelor fizice ce exercita asemenea profesiuni este cu mult mai largå. Astfel, sunt contribuabili, "persoanele fizice care realizeaza, in conditiile Legii, venituri din practicarea unei profesii libere autorizate, in mod individual sau in diverse forme de asociere (medici, profesori, ingineri, arhitecti, economisti, avocati, notari publici, subingineri, tehnicieni, contabili, asistenti medicali, artisti, dactilografe si alte asemenea profesii)." Obiectul de reglementare al Ordonantei, clarifica tengential si exemplificativ - notiunea de profesie libera. In concluzie exista si alte profesii cum sunt cele enumerate de ordonanta, decat cele ce au reglementari distincte. Aceste profesiuni isi au temeiuri legale speciale, dar si un temei generic reprezentat de Decretul-Lege nr.54/1990 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative. Decretul-Lege nr.54/1990 continua sa fie aplicabil pentru acele profesii libere care nu au inca o reglementare de sine statatoare.

Practic, in nici unul din actele normative ce reglementeaza aceste profesiuni libere nu exista o definitie a unei atari profesiuni. Astfel, expertii contabili ca si contabilii autorizati pot sa-si exercite profesia individual ori se pot constitui in societati comerciale, potrivit legii. Acestia nu pot sa efectueze lucrari pentru agentii economici sau pentru institutiile unde sunt salariati si nici pentru cei cu care sunt in raporturi contractuale sau se afla in concurenta. Relatiile expertilor contabili si contabilililor autorizati si societatilor comerciale de profil cu clientii se stabilesc prin contract scris de prestari de servicii, semnat de ambele parti.

In consens cu traditia romaneasca dintre cele doua razboaie mondiale, cu experienta pe plan national a unor state dezvoltate, in tara noastra, notariatele de stat - incepand cu noiembrie 1995, au fost inlocuite cu birourile de notari publici. Activitatea birourilor notarilor publici nu trebuie confundata cu o activitate privatizata. Acestea, spre deosebire de cele expuse mai sus, nu se constituie pe principiul societatilor comerciale, iar activitatea notariala nu este o activitate comerciala, ci o activitate juridica. Notarul public este investit sa indeplineasca un serviciu de interes public si are statutul unei functii autonome. Activitatea acestuia se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator. Prin asociere, notarul public isi pierde dreptul la birou notarial individual. Notarul public sau notarii publici asociati, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitatii notariale. Notarul public isi exercita personal profesiunea si are dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat. Exercitarea profesiei de notar public este incompatibila cu desfasurarea unei activitati salarizate cu exceptia activitatilor didactice universitare, activitatii literare si publicistice si calitatii de deputat sau senator ori a celei de consilier, in consiliile judetene sau locale, pe durata mandatului. Profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare si functionare autonoma si se exercita numai de membrii barourilor de avocati la alegere, in cabinete individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale. Exercitarea profesiei de avocat este incompatibila, intre altele, cu activitatea salarizata in cadrul altor profesii , dar compatibila cu calitatea de deputat sau senator, consilier in consiliile judetene sau locale, activitatea didactica universitara si de cercetare stiintifica de specialitate, activitatea literara si publicistica, in functiile de arbitru, mediator sau conciliator. Pentru activitatea sa profesionala, avocatul are dreptul la un onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor facute in interesul clientului sau. In exercitarea profesiei, avocatii sunt ocrotiti de lege, fara a putea fi asimilati functionarului public sau altui salariat. Exercitarea profesiunii de medic se face pe baza autorizatiei de libera practica care se acorda de Ministerul Sanatatii. Profesiunea de medic, prin natura sa umanitara si liberala, nu poate fi asimilata cu cea de functionar public. Consultanta de plasamente de valori mobiliare este o activitate realizata de persoane autorizate, constand in prestarea cu titlu profesional, de servicii de analiza a valorilor mobiliare, de selectare a portofoliului, de evaluare precum si de activitati de publicare, de furnizare de opinii si recomandari in legatura cu vanzarea si cumpararea de valori mobiliare. Consultantul de plasament de valori mobiliare este persoana fizica autorizata, care, in nume propriu, sau in calitate de angajat al unei persoane juridice avand ca obiect unic de activitate consultanta in domeniu financiar. Cum este si firesc, activitatile de consultanta cu caracter intamplator si care nu sunt remunerate sau recompensate, nu cad sub incidenta prevederilor Regulamentului aprobat prin Ordinul nr.50/1995 al presedintelui Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare. Din ratiuni legate de obiectivitatea activitatii de consultanta, reiese ca este incompatibila cu aceasta profesiune persoana care are calitatea de salariat si/sau detine o functie de conducere la o societate implicata pe piata de capital, cu exceptia societatii de consultanta de plasament in valori mobiliare de care il leaga o astfel de calitate.

1.4.3. Succesiv in mod logic, membrii profesiunilor liberale se pot afla concomitent atat in calitatea de salariat, cat si in cea de exercitare a unei profesiuni liberale. Este cazul expertilor contabili si al contabililor autorizati, al consultantilor de plasament in valori mobiliare si al medicilor. Medicii, spre exemplu, in lumina actualelor reglementari, pot fi salariati in reteaua sanitara publica (de stat) si, concomitent, sa-si exercite profesiunea intr-un cabinet particular. In acest caz,nu exista incompatibilitate intre calitatea de salariat si cea de persoana care exercita o profesiune libera. Tot astfel, pentru expertii contabili si contabilii autorizati care pot, concomitent, fi salariati si exercita aceasta profesiune libera, cu o singura exceptie - nu pot efectua lucrari pentru agentii economici sau institutiile unde sunt salariati si nici pentru cei cu care acestea se afla in raporturi contractuale sau se afla in concurenta. In cazul consultantului de plasament de valori mobiliare, desi Regulamentul nu o spune expres, posibilitatea cumularii celor doua calitati rezulta implicit din incompatibilitatea pe care o stabileste legiuitorul intre calitatea respectiva cu cea de salariat si/sau de detinator numai al unei functii de conducere la o societate implicata pe piata de capital, cu exceptia societatii de consultanta de care il leaga o astfel de calitate.

Sunt profesiuni exclusiv (integral) libere si unde exista o incompatibilitate generala intre aceste profesiuni si cea de salariat. Astfel, avocatii si notarii nu pot cumula aceste calitati cu cea de salariat decat, in mod exceptional, respectiv cu cea de cadru didactic sau de cercetare stiintifica de specialitate. Din momentul cand a optat pentru o profesiune libera (liberala) nu o poate exercita decat pe aceasta.

In toate cazurile cand ne situam exclusiv in zona unor profesiuni libere (liberale), raporturile de munca respective nu constituie obiect al dreptului muncii. De altfel, in aceste cazuri, legea vorbeste nu de salariu, retribuire, remunerare, ci de onorarii.

Nu este insa mai putin adevarat ca, in situatia in care legea de organizare a uneia dintre profesiunile libere (liberale) nu ar da o solutie unei probleme ce s-ar putea ridica intr-o speta, suntem de parere ca, prin analogie, se vor aplica normele dreptului muncii. Aceasta subliniere nu trebuie sa conduca la concluzia ca dreptul comun in materia profesiunilor libere (liberale) ar fi dreptul muncii, ci, recurgerea la normele si principiile acestei ramuri de drept se impune, cu evidenta, in conditiile in care ne aflam - in ultima instanta - tot in fata unor raporturi de munca, chiar daca nu sunt generate de incheierea unui contract de munca.

Raporturile din interiorul profesiunilor respective, intelese ca relatii intre cel ce exercita profesiunea libera (liberala) si organele profesiunii respective, nu sunt raporturi de dreptul muncii.

Nici raporturile dintre cel ce exercita profesiunea liberala si clientul sau nu sunt raporturi de dreptul muncii, ci raporturi civile. Tocmai de aceea, in exercitarea profesiunii liberale se presteaza o munca, nu avem de-a face cu raporturi juridice de munca de natura sa ne conduca la concluzia includerii lor in obiectul dreptului muncii. Evident, uniunile, asociatiile, etc. nationale ca si cele judetene ale profesiunilor liberale pot avea calitatea de "patroni" sau "unitate" si pot avea deci salariati, persoane care sa contribuie la exercitarea normala a competentelor acestor organe care pot fi, dupa caz, jurist, medic, contabil, secretar-dactilograf. Aceste raporturi care tin de functionarea persoanei juridice respective intra in sfera obiectului dreptului muncii.