Dreptul marii. Regimul juridic al spatiului cosmic.

Dreptul marii. Regimul juridic al spatiului cosmic.

50. Rolul echitatii in delimitarea spatiilor marine intre statele vecine si statele avand coastele fata in fata. Dpdv al dreptului international, marea este considerata ca ansamblul spatiilor cu apa sarata, cu conditiia ca acestea sa comunice liber intre ele. Marile si oceanele lumii ocupa 70,8% din suprafata globului. Dreptul marii este reglementat in Conventia Natiunilor Unite semnata in decembrie 1982 la Montego Bay, in Jamaica. Regimul juridic al marii se imparte in mai multe zone: marea teritoriala, zona contigua, zona economica exclusiva, platoul continental si marea libera. Prin art. 3 al Conventiei rezulta ca: -fiecare stat isi stabileste, prin act unilateral, latimea marii sale tertoriale; -aceasta limita reprezinta un maximum pe care statele sunt libere sa-l atinga, dar pe care sunt tinute sa nu-l depaseasca; -in situatia in care statele au tarmuri fata in fata ori adiacente si limita de 12 mile pt fiecare nu poate fi atinsa, delimitarea se realizeaza prin acordul statelor implicate, care sa reprezinte o solutie echitabila in conformitate cu normele dreptului international, in lipsa acordului delimitarea va urma linia mediana obtinuta prin unirea punctelor echidistante fata de punctele cele mai apropriate de liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale. Rolul echitatii in delimitarea spatiilor marine intre statele vecine si statele avand coastele fata in fata este necesar pentru realizarea bunei colaborari in conformitate cu normele dreptului international prevazute in Conventia Natiunilor Unite.

51. Comparati regimul juridic al marii teritoriale cu regimul juridic al platoului continental. Regimul juridic al mari teritoriale se stabileste prin legislatia fiecarui stat, cu respectarea unor norme de drept international, marea teritoriala facand parte din teritoriul de stat si supusa deci suveranitatii statului riveran. Unul din cele mai importante aspecte se refera la asigurarea dreptului de trecere inofensiva a navelor straine prin aceasta zona, ca expresie a unei reguli de dr. international de origine cutumiara, in sensul de "a nu aduce atingere pacii, ordinii si securitatiii statului riveran." (art. 19 al Conventiei Natiunilor Unite de la Montego Bay din 1982). Prin trecerea unei nave prin marea teritoriala se intelege fie navigarea prin acest spatiu sau dinspre porturile statului riveran ori apele interioare ale acestuia, fie travrersarea marii teritoriale, fara a intra in porturi sau ape interioare (traversarea laterala). In orice situatie navigarea trebuie sa fie neintrerupta si rapida urmand rutele marine indicate de statul riveran, oprirea si ancorarea in marea teritoriala facandu-se numai in cazuri de forta majora, incidente de navigatie ori pt a acorda sprijin altor nave in pericol. Statul riveran poate lua, in marea sa teritoriala, masurile pe care le considera necesare pentru a impiedica orice trecere care nu este inofensiva, are dreptul de a le urmari si retine, atat in marea teritoriala cat si in marea libera, in anumite conditii. Unele state precum si Romania interzic accesul in marea lor teritoriala navelor care au la bord arme nucleare, arme chimice ori alte arme de distrugere in masa sau care le transporta. Regimul juridic al platoului continental este exercitat de statul riveran prin "drepturi suverane de explorare si exploatare a resurselor sale naturale" (art. 77). Statul riveran are, de asemenea, dreptul de a construi si implanta in platoul continental insule artificiale si alte instalatii destinate explorarii sau exploatarii resurselor acestei zone. Aceste drepturi trebuie insa exercitate in asa fel incat sa nu se stinghereasca regimul de mare libera al apelor de deasupra, ca si libertatea spatiului aerian.

52. Activitatile statelor neriverane in zona economica exclusiva a altor state. Conceptu de zona economica exclusiva a fost introdus in vederea dezvoltarii economice a unuor state riverane si de a dispune de resursele naturale ale marii libere intr-o zona adiacenta litoralului lor. Aceasta are o latime de 200 de mile masurate de la liniile de baza ale marii teritoriale. Regimul juridic al zonei economice exclusive evidentiaza continutul economic al drepturilor recunoscute statelor riverane, astfel, acestea au: -dreptul exclusiv de a explora si exploata, de a conserva si gestiona resursele naturale, biologice si nebiologice; -dreptul de a desfasura si alte activitati de explorare si exploatare a zonei, in scopuri economice, cum ar fi producerea de energie prin utilizarea apei, curentilor marini si vantului. Resursele solului si subsolului marin in aceasta zona sunt supuse regimului aplicabil platoului continental; - dreptul de a instala si utiliza in acest spatiu insule artificiale, instalatii si utilaje, sa desfasoare cercetarea stiintifica marina, sa protejeze si sa conserve mediul marin. Statele neriverane au in aceasta zona libertatea deplina de navigatie si survol, ca si libertatea de a instala cabluri si conducte submarine. Aceste drepturi trebuie insa exercitate in asa fel incat sa nu stinghereasca regimul de mare libera al apelor de deasupra, ca si libertatea spatiului aerian.

53. Regimul juridic al insulelor. Potrivit art. 121, alin. 1 din Conventiei de la Montego Bay din 1982 insulele sunt definite ca "intinderi naturale de pamant, inconjurate de apa, care raman descoperite in timplul fluxului." In ceea ce priveste delimitarea spatiilor marine, Conventia face o importanta distinctie intre insulele locuite si insulele nelocuite, si anume: insulele locuite, ca orice teritoriu au mare teritoriala, zona contigua, zona economica exclusiva si platou continental propriu. Iar potrivit art. 121, alin. 3 al Conventiei: "stancile care nu pot sustine asezari omenesti sau viata economica proprie nu pot avea zona economica exclusiva sau platou continental". Delimitarea spatiilor marine ale insulelor locuite, cu o viata economica proprie, ridica numeroase probleme in cazul in care asemenea insule sunt situate in proximitatea litoralului altor state (limitrofe sau fata in fata). Cu prilejul ratificarii Conventiei, Romania a declarat cu privire la regimul insulelor ca "insulele nelocuite si fara viata economica, nu pot afecta in nici un fel delimitarea spatiilor maritime ce apartin tarmurilor principale ale statelor riverane.

54. Analizati conceptul de "patrimoniu comun al umanitatii" in lumina regimului juridic al zonei internationale a teritoriilor submarine. Spatiile submarine se bucura de un regim juridic distinct cu privire la explorarea si exploatarea solului si subsolului marilor si oceanelor, dincolo de limitele jurisdictiei nationale a statelor riverane, regim juridic diferit de cel al marii libere. Conventia de la Montego Bay din 1982 stabileste conditiile generale de desfasurare in zona internationala a activitatilor de explorare si exploatare care se pot desfasura in zona internationala a spatiilor submarine (Zona). Principiile generale ale activitatiilor in zona sunt: 1.Zona si resursele sale sunt patrimoniu comun al umanitatii, fiind inalienabile, activitatiile in zona desfasurandu-se in folosul intregii umanitati; 2.Principiul neaproprierii, potrivit caruia nici un stat nu poate sa revendice suveranitate sau drepturi suverane asupra unei parti oarecare a Zonei sau asupra resurselor sale; 3.Utilizarea Zonei trebuie sa se faca in scopuri exclusiv pasnice si sa ramana deschisa utilizarii pasnice de catre toate statele, fara discriminari. 4.Statele parti la Conventie trebuie sa vegheze ca intreprinzatorii care poseda cetatenia sau nationalitatea lor sa fie controlati de ele sa respecte intocmai regulile Conventiei privind explorarea si exploatarea resurselor Zonei. Structura institutionala pt exploatarea resurselor Zonei se compune din: Autoritatea Internationala a Teritoriilor Submarine, o organizatie internationala specializata, instituita in scopul administrarii resurselor Zonei; Intreprinderea, un mecanism specific de reglementare a diferendelor care desfasoara direct activitati de explorare si gestiune a Zonei; Camera, pentru reglementarea diferendelor referitoare la teritoriile submarine avand o compeneta speciala a Tribunalului International pentru Dreptul Marii. Activitatile in Zona se pot desfasura fie de catre Inteprindere, fie de catre statele parti ori persoane fizice sau juridice care au nationalitatea unui stat parte dar in asociere cu Autoritatea. In Zona orice activitate se poate desfasura numai pe baza de autorizatie eliberata de Autoritate, care vegheaza la valorificarea resurselor Zonei conform principiilor unei "gestiuni comerciale sanatoase".

55. Dreptul de urmarire in marea libera. Marea libera este acea parte a spatiului marin care nu este supusa suveranitatii nici unui stat. Potrivit art. 86 al Conventiei de la Montego Bay din 1982, regimul juridic al marii libere se aplica "tuturor spatiilor marine care nu fac parte din zona economica exclusiva, marea teritoriala ori apele interioare ale unui stat si nici din apele arhipeleagului unui stat arhipeleag". Regula de baza aplicata acestui spatiu este aceea a libertatii, in sensul ca este deschis tuturor statelor, indiferent daca sunt riverane sau neriverane (state fara litoral), fiecare stat exercitandu-si propria jurisdictie insa fara a pretinde sa supuna suveranitatii sale o parte a marii libere. Principiul libertatii marilor se materializeaza intr-o serie de 6 libertati, specifice activitatii din mediu marin: 1.Libertatea de navigatie; 2.Libertatea de survol; 3.Libertatea de pescuit; 4.Libertatea de a instala cabluri si conducte submarine; 5.Libertatea de a construi insule artificiale si alte instalatii autorizate de dr. international; 6.Libertatea cercetarii stiintifice. Libertatile marii nu sunt absolute, ele cunosc o serie de limitari, si anume: -principiul utilizarii in scopuri exclusiv pasnice a marii libere; -principiul cooperarii, conform caruia toate libertatile care decurg din principiul libertatii marii trebuie exercitate cu luarea in considerare a intereselor celorlalte state; -dreptul de urmarire. Dreptul de urmarire este o limitare a libertatii de navigatie in marea libera si poate fi exercitat de navele unui stat riveran asupra unei nave straine, cu urmatoarele conditii: -sa existe motive temeinice pentru a se crede ca nava straina a incalcat legi sau reglementari ale statului riveran, atunci cand se afla in apele maritime supuse suveranitatii acestuia; -urmarirea sa fi inceput in spatiile maritime ale statului riveran si sa fi fost neintrerupta. Dreptul de urmarire inceteaza atunci cand nava urmarita intra in marea teritoriala a statului caruia ii apartine sau a unui alt stat.

56. Principiile aplicabile activitatii statelor in spatiul cosmic. Spatiul cosmic se situeaza, fara limite, dincolo de spatiul aerian national al statelor si spatiul aerian al marii libere. Principiile si regulile privitoare la aceste activitati se constituie, prin specificul lor bine marcat, intr-o ramura distincta a dr. international: dreptul cosmic. Statutul juridic al spatiului cosmic si al corpurilor ceresti este dominat de regula libertatii de utilizare, preluata din dreptul marii, adaptata in functie de particularitatile acestui spatiu si care poate fi substantiata prin: 1.Principiul neapropierii, spatiul cosmic nu poate face obiectul unei apropieri de catre state sau persoane fizice si persoane juridice de drept intern. 2.Libertatea de utilizare, toate statele, fara discriminare si in conditii de egalitate, sunt libere sa utilizeze acest spatiu. Toate statele au acces la acest spatiu si pot sa se deplaseze in cadrul lui, fara a cere o autorizatie din partea statelor deasupra carora se gasesc la un moment dat. 3.Utilizarea in scopuri exclusiv pasnice, cu mentinerea pacii si a securitatii internationale. In acest sens, este interzisa plasarea pe o orbita circumterestra a oricarui obiect purtator de arme nucleare sau de distrugere in masa. 4.Inmatricularea obiectelor spatiale, specificul operatiunii de inmatriculare consta in faptul ca ea nu are semnificatia acordarii nationalitatii obiectului lansat. Aceasta se face printr-o dubla inregistrare: in registrul tinut de statul de lansare si intr-un registru tinut de Secretarul General al ONU. Statele de lansare au dreptul de a reglementa si obligatia de a supraveghea activitatiile care se desfasoara la bordul navelor spatiale, de la lansare pana la recuperare. 5.Principiul cooperarii, statele au obligatia de a-si acorda sprijin reciproc si de a desfasura activitatile spatiale cu luarea in considerare a intereselor altor state. 6.Raspunderea internationala a statelor, statele de lansare raspund pentru prejudiciile cauzate la suprafata Pamantului sau asupra unui obiect spatial de catre alt obiect spatial, oriunde altundeva decat la sol, daca se dovedeste conduita culpabila a statului de lansare. Principiile si regulile privitoare la aceste activitati se constituie prin ramura distincta de dr. international, dreptul cosmic asupra unor aeronave in zbor, in mod absolut.