CONTRACTUL DE ANTREPRIZA

CONTRACTUL DE ANTREPRIZA

Contractul de antrepriza este acel act juridic in baza caruia o parte, numita antreprenor, se obliga sa execute pe riscul sau o lucrare determinata pentru o alta parte, numita client, in schimbul unei remuneratii.

2. Caracterele juridice ale contractului de antrepriza

a.   Antrepriza este un contract bilateral (sinalagmatic).

b.   Contractul de antrepriza este un contract consensual.

c.    Contractul de antrepriza este cu titlu oneros.

d.   Antrepriza este un contract comutativ.

e.   Contractul de antrepriza este un contract cu executare succesiva in timp.

f.     Antrepriza este, in principiu, un contract intuitu personae, clientul avand in vedere calitatile, aptitudinile si cunostintele personale ale antreprenorului.

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE CONTRACTUL DE ANTREPRIZA SI ALTE CONTRACTE

1. Asemanari si deosebiri intre contractul de antrepriza si contractul de munca

Datorita obiectului sau, contractul de antrepriza se aseamana cu contractul de munca, intre cele doua contracte existand si importante deosebiri. Astfel:

- antreprenorul este independent fata de client in realizarea lucrarii comandate, partile fiind intr-un raport juridic de egalitate, angajatul este subordonat angajatorului pe toata durata executarii contractului;

- raportul juridic de munca va fi supus unei reglementari speciale (norme juridice de dreptul muncii), pe cand contractul de antrepriza este reglementat, in principiu, de dreptul comun;

- in cazul in care angajatul cauzeaza anumite pagube altor persoane, in baza raportului de prepusenie stabilit, angajatorul va putea fi tinut raspunzator, in mod solidar cu angajatul; clientul nu raspunde pentru prejudiciile cauzate de antreprenor tertilor, in executarea contractului;

- antreprenorul este obligat sa suporte riscul neexecutarii contractului si, in unele situatii, chiar al pieirii lucrarii, pe cand angajatul nu va fi tinut niciodata sa suporte riscul neexecutarii atributiilor sale de serviciu.

2. Asemanari si deosebiri intre contractul de antrepriza si contractul de vanzare a unui bun viitor

Atunci cand lucrarea se executa cu materialele procurate de antreprenor, contractul de antrepriza se aseamana cu contractul de vanzare-cumparare care are ca obiect un bun viitor.

Calificarea coirecta a actului juridic incheiat intre parti se va face in functie de intentia reala a partilor. Daca procurarea materialelor care vor fi folosite pentru executarea lucrarii constituie un act accesoriu, atunci contractul va fi unul de antrepriza. Daca materialele procurate in vederea efectuarii lucrarii au o valoare mult mai mare decat valoarea muncii, ne aflam in prezenta unui contract de vanzare a unui bun viitor.

3. Asemanari si deosebiri intre contractul de antrepriza si contractul de depozit

Cand lucrarea se executa cu materialele clientului, antrepriza se aseamana cu cel depozitul, intrucat depozitarul efectueaza anumite prestatii legate de bunurile depozitate.

Calificarea contractului se va face, de asemenea, in functie de intentia reala a partilor. Dace obiectul principal al contractului il constituie efectuarea lucrarii, vom fi in prezenta unui contract de antrepriza, iar in situatia in care prestatia principala este depozitarea materialelor respective, vom vorbi despre un contract de depozit.

CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZA

A. Capacitatea partilor

Antreprenorul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, pe cand clientul va trebui sa aiba capacitate de exercitiu deplina doar in cazul in care contractul de antrepriza are natura unui act de dispozitie (de exemplu, constructia unei case). Atunci cand lucrarea are caracterul unui act de administrare (de exemplu, efectuarea de reparatii obisnuite), clientul poate avea si capacitate de exercitiu restransa, av'nd nevoie, insa, de incuviintarea prealabila a tutorelui.

B. Consimtamantul partilor trebuie sa fie liber exprimat, neviciat.

C. Obiectul si cauza contractului

Atat obiectul, cat si cauza contractului de antrepriza trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate in materie de conventii (art. 948 si art. 962-968 C. civ.).

EFECTELE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZA

1. Problema suportarii riscurilor

A. Riscul pieirii lucrului

a.   Materialele apartin antreprenorului. Dace lucrarea se executa cu materialele antreprenorului, riscul pieirii fortuite a acesteia va fi in sarcina lui, deoarece el este proprietarul materialelor, calitate pe care o pastreaza pana in momentul predarii lucrarii clientului.

b.   Materialele apartin clientului. Conform art. 1480 C. civ., atunci cand lucrarea se executa cu materialele clientului, antreprenorul este doar un simplu executant (detentor precar al acelor bunuri), iar riscul pieirii fortuite a lucrarii va fi suportat de catre client, deoarece el are calitatea de proprietar al materialelor. Exceptie face situatia in care pieirea s-ar datora culpei antreprenorului (de exemplu, acesta pastreaza materialele in conditii necorespunzatoare).

B. Riscul neexecutarii contractului

Riscul neexecutarii contractului este suportat, intotdeauna, de catre antreprenor, intrucat el este debitorul obligatiei de executare a lucrarii. Antreprenorul suporta riscul si atunci cand lucrarea executata in totalitate sau in parte a pierit, iar refacerea acesteia mai este posibila. Prin urmare, desi antreprenorul executa lucrarea de doua ori, el nu va fi indreptatit sa primeasca decat o singura data remuneratia convenita.

In schimb, atunci cand clientul a fost pus in intarziere cu privire la preluarea lucrarii, el va plati de doua ori remuneratia.

2. Obligatiile partilor

A. Obligatiile antreprenorului

a. Obligatia de a executa lucrarea convenita in termenul stipulat de parti in contract. Aceasta obligatie implica 3 prestatii distincte: obligatia de a executa lucrarea promisa, predarea lucrarii si conservarea acesteia. Primele doua sunt obligatii de rezultat, care, in caz de neexecutare, atrag raspunderea antreprenorului, cu exceptia situatiei in care probeaza survenirea unei caz fortuit, care l-a impiedicat sa-si execute obligatiile. Cat priveste cea de-a treia obligatie, aceasta este o obligatie de diligenta, si, pentru a se putea retine raspunderea antreprenorului, clientul este obligat sa probeze culpa acestuia.

b. Obligatia de garantie pentru vicii. Antreprenorul va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrarii pe care a efectuat-o. Obligatia de garantie va functiona daca viciile ascunse au fost descoperite in termen de cel mult un an de la predarea lucrarii (art. 11 alin. 1 din Decretul 167/1958) si au fost reclamate in cel mult 6 luni din momentul descoperirii lor (art. 5 din Decretul 167/1958).

B. Obligatiile clientului

a. Obligatia de a receptiona si de a prelua lucrarea. Prin receptia lucrarii se intelege verificarea si, subsecvent, aprobarea de catre client a modului in care antreprenorul si-a executat lucrarea.

Aceasta operatiune se poate efectua global, o singura data pentru intreaga lucrare

ori, atunci "cand este vorba despre un lucru ce poate fi masurat sau care are mai multe bucati" (art. 1482 C. civ.), in mai multe etape, prezumandu-se ca partile platite de catre client au fost verificate si implicit receptionate.

Luarea in primire a lucrarii coincide, de regula, cu receptia acesteia. Daca, in momentul primirii lucrarii, clientul nu formuleaza obiectiuni, antreprenorul nu mai poate fi tinut sa raspunda pentru viciile aparente ale lucrarii.

b. Obligatia de plata a lucrarii. Remuneratia lucrarii care formeaza obiectul contractului de antrepriza poate fi stabilita in mai multe feluri:

- sub forma unei sume globale (forfetare), caz in care eventuala crestere a costului materialelor folosite la realizarea lucrarii ori a manoperei va fi suportata de catre antreprenor;

- pe baza de deviz; in aceasta situatie, costul total al lucrarii va rezulta in urma cumularii sumelor corespunzatoare fiecarei etape a lucrarii, el putand fi modificat in functie de eventuala fluctuatie a preturilor materialelor.

3. Subantrepriza

Contractul de subantrepriza este acel contract in baza caruia o parte, numita

subantreprenor, se obliga fata de antreprenorul principal, dintr-un contract de antrepriza preexistent, sa execute una sau unele dintre lucrarile la care acesta s-a angajat fata de clientul sau, antreprenorul principal ramanand raspunzator fata de client pentru lucrarile executate de catre subantreprenori.

In raporturile juridice care iau nastere intre subantreprenor si antreprenorul principal sunt aplicabile regulile generale ale contractului de antrepriza.

Intre subantreprenori si client nu se nasc raporturi juridice si, prin urmare, acesta din urma nu are o actiune rezultata din contract impotriva lor. Fata de client, antreprenorul va fi tinut raspunzator pentru toate lucrarile efectuate de subantreprenori (art. 1487 C. civ.).

4. Actiunea directa a lucratorilor si a subantreprenorilor

Conform art. 1488 C. civ., "zidarii, lemnarii si ceilalti lucratori intrebuintati la cladirea unui edificiu sau la facerea unei alte lucrari pot reclama plata lor de la comitent, pe atat cat acesta ar datori intreprinzatorului in momentul reclamatiei".

Prin urmare, prin introducerea art. 1488 C. civ. s-a urmarit evitarea suportarii efectelor insolvabilitatii sau chiar ale falimentului antreprenorului de catre lucratori. Acestora li s-a conferit posibilitatea legala de a-l actiona direct pe client, fiind pusi, astfel,

la adapost fata de concursul altor posibili creditori ai antreprenorului.

INCETAREA CONTRACTULUI DE ANTREPRIZA

Contractul de antrepriza inceteaza: prin executarea sa, prin rezolutiune, prin imposibilitate fortuita de executare.

Fiind un contract intuitu personae, incheiat in considerarea aptitudinilor si cunostintelor antreprenorului, antrepriza inceteaza si prin moartea acestuia (art. 1485 C. civ.).