Dreptul penal ca ramura de drept

Dreptul penal ca ramura de drept

1. Notiunea dreptului penal

Pentru orice societate, respectarea valorilor pe care aceasta se intemeiaza reprezinta o conditie esentiala a existentei sale.

Dupa aparitia Statului, apararea valorilor sociale esentiale ale societatii impotriva faptelor periculoase, a devenit o functie importanta a acesteia, pe care o realizeaza cu ajutorul dreptului penal.

Dreptul penal reprezinta principalul instrument prin care se ocrotesc cele mai importante valori sociale impotriva faptelor periculoase. Denumirea de "drept penal" este utilizata in doua acceptiuni:

- in sensul de ramura specifica a dreptului, care reuneste sistemul normelor juridice penale;

- in sensul de ramura distincta a stiintelor juridice care studiaza aceste norme, cu semnificatia de stiinta.

Dreptul penal poate fi definit ca fiind o ramura a sistemului nostru de drept, alcatuit dintr-o totalitate de norme juridice legiferate de puterea legislativa, care stabilesc faptele ce constituie infractiuni, impartite dupa gravitatea lor in crime si delict, conditiile raspunderii penale, sanctiunile si alte masuri ce urmeaza a fi aplicate sau luate de catre instantele judecatoresti persoanelor care au savarsit infractiuni, in scopul apararii celor mai importante valori sociale ale statului de drept .

Dreptul penal mai este denumit, in literatura juridica straina, si drept criminal, denumire care deriva de la cuvantul latin crimen - crima, adica fapta infractionala interzisa.

Denumirea de drept penal mai deriva si de la cuvantul latin poena - pedeapsa, adica sanctiunea aplicata pentru fapta interzisa.

2. Caracteristicile dreptului penal

Principalele caracteristici ale dreptului penal sunt:

a) dreptul penal este o ramura de drept distincta, care face parte din sistemul dreptului romanesc, alaturi de alte ramuri de drept, intre care: dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul comercial, dreptul constitutional, dreptul international, dreptul familiei, dreptul financiar, dreptul muncii, etc.;

b) dreptul penal se bucura de autonomie deplina in raport cu celelalte ramuri de drept, reglementand un domeniu distinct de relatii sociale, respectiv pe cele care privesc reactia sociala impotriva infractiunilor;

c) dreptul penal este constituit dintr-o totalitate de norme juridice care reglementeaza o anumita sfera de relatii sociale si care are un anumit continut normativ;

d) dreptul penal are o structura unitara, dispozitiile acestuia, cuprinse atat in partea generala cat si in partea speciala, completandu-se reciproc si fiind indisolubil legate unele de altele;

e) normele dreptului penal stabilesc faptele care sunt considerate infractiuni, conditiile de tragere la raspundere penala a persoanelor care le savarsesc, precum si sanctiunile care urmeaza a fi aplicate daca acestea sunt incalcate;

f) normele juridice penale se aplica in scopul ocrotirii statului de drept, a ordinii de drept din Romania impotriva faptelor care prezinta pericol pentru societate.

Dreptul penal, reprezinta principalul instrument de lupta pentru apararea celor mai importante valori sociale care pot fi puse in pericol prin fapte cu periculozitate sociala deosebita.

3. Adoptarea noului Cod penal - instrument important de lupta impotriva criminalitatii

Noul Cod penal al Romaniei, adopt la 29 iunie 2004, sintetizeaza stadiul gandirii juridico-penale in societatea romaneasca si cerintele ocrotirii valorilor sociale cu ajutorul legii penale, punand in evidenta atat nevoia cetateanului de protectie, cat si exigentele societatii fata de cetatean. Elaborarea acestuia a fost determinata atat de transformarile social-politice care s-au petrecut in Romania in ultimii 15 ani, care au determinat mutatii esentiale in evolutia legislatiei penale, cat si de necesitatea alinierii intregului mecanism juridic penal la cerintele legislatiei europene. Cu alte cuvinte, Romania avea nevoie de o legislatie penala moderna, care sa fie adaptata la mutatiile si transformarile intervenite in societatea romaneasca, dar care sa fie si compatibila cu normele juridice europene, astfel incat cooperarea europeana in materie penala sa nu mai fie un deziderat, ci sa devina o realitate certa.

Ca atare, la elaborarea noului Cod penal s-au avut in vedere atat institutiile juridice penale privind legislatia unor state europene cu o democratie puternic consolidata, cat si solutiile cu valoare de principiu care au fost pronuntate de instantele judecatoresti, precum si sugestiile formulate in literatura juridica romana si straina in legatura cu rezolvarea unor probleme de drept care prezinta un vadit interes practic.

Noua lege penala clasifica infractiunile in crime si delicte. Astfel, in conformitate cu prevederile art.3, C.penal, faptele prevazute de legea penala ca infractiunii se impart, dupa gravitatea lor, in crime si delicte. Aceasta noua impartire a infractiunilor constituie o revenire la denumirea traditionala de crime si delicte, consacrata de Codul Penal de la 1865, si apoi de Codul Penal de la 1937, care prevedeau ca infractiunile sunt crime, delicte si contraventii, dupa specia pedepsei prevazuta de lege, pentru fiecare dintre ele.

Crimele sunt acele fapte ilicite penale, pe care legea le sanctioneaza cu cele mai grave pedepse principale, respectiv detentiunea pe viata si detentiunea severa intre 15 si 30 de ani.

Delictele sunt acele fapte ilicite penale pe care legea le pedepseste cu pedepse privative de libertate mai usoare, respectiv inchisoarea stricta intre un an si 15 ani si inchisoarea intre 15 zile si un an, precum si cu pedepse neprivative de libertate, respectiv amenda sub forma zilelor amenda, intre 5 si 360 de zile, fiecare zi fiind socotita intre 100.000 si 1.000.000 lei vechi (ROL) si munca in folosul comunitatii, intre 100 si 500 de ore.

Aceasta noua diviziune a faptelor penale este continuta de marea majoritate a legislatiei penale a statelor care fac parte din Uniunea Europeana.

Impartirea infractiunilor in crime si delicte are o puternica incarcatura educativ-juridica, prezentand o rezonanta foarte mare pentru societate, deoarece crima este asimilata cu faptele de o mare gravitate si are un ecou mult mai pronuntat decat notiunea de infractiune.

4. Obiectul dreptului penal

Obiectul dreptului penal il constituie, dupa unii autori, relatiile de represiune penala, relatii care se stabilesc, dupa savarsirea infractiunii, intre stat si infractor, prin care statul are dreptul si obligatia sa traga la raspundere penala pe infractor, iar infractorul are obligatia sa suporte pedeapsa .

Dupa alti autori, obiectul dreptului penal il constituie relatiile de aparare sociala, relatii care se nasc nu din momentul savarsirii faptei interzise, ci din momentul intrarii in vigoare a legii penale2.

In literatura de specialitate, primei definitii i se reproseaza ca reduce obiectul dreptului penal doar la relatiile de conflict, de represiune penala, netinand seama si de rolul preventiv al dreptului penal.

A doua definitie, pe care o consideram mai intemeiata, induce ideea ca legea penala indeplineste o functie de recomandare si pretindere a unei anumite conduite din partea membrilor societatii fata de normele juridice penale. Daca obligatia cuprinsa in norma penala este nesocotita se naste un raport de conflict, iar daca obligatia instituita este respectata se naste un raport juridic de conformare.

5. Scopul dreptului penal

Scopul dreptului penal este determinat de necesitatea apararii valorilor sociale si a ordinii de drept impotriva criminalitatii si combaterea eficienta a acesteia.

Noul Cod penal, in art.1, stipuleaza scopul legii penale, in sensul ca legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept. Aceasta enumerare fixeaza un cadru general al valorilor sociale, care sunt aparate prin norme penale, fiind mentionate cele mai importante valori care pot fi periclitate prin savarsirea unor infractiuni.

Scopul dreptului penal este pus in evidenta de politica penala cu care acesta se afla intr-o legatura indisolubila, dreptul penal fiind principalul instrument de realizare a politicii penale.

6. Structura dreptului penal

Dupa structura si diviziunea Codului penal, dreptul penal se imparte in doua mari parti:

- partea generala a dreptului penal, care cuprinde regulile cu caracter general ce sunt aplicabile partii sale speciale, cum sunt: dispozitiile cu privire la aplicarea legii penale, reglementarile privitoare la infractiune, la raspunderea penala, la sanctiunile de drept penal, etc.;

- partea speciala a dreptului penal, care cuprinde norme de incriminare referitoare la continutul concret al fiecarei infractiuni si sanctiunile corespunzatoare pentru acestea.

Intre cele doua parti ale dreptului penal exista o legatura indisolubila si o stransa interdependenta care cimenteaza si mai mult unitatea dreptului penal.

7. Politica penala

Politica penala este definita, in literatura de specialitate, ca fiind ansamblul de procedee susceptibile sa fie propuse legiuitorului, sau care sunt efectiv folosite de acesta la un moment dat, intr-o tara determinata, pentru combaterea criminalitatii . Intr-o alta opinie, politica penala este in egala masura o stiinta si o arta, ce consta in a descoperi si organiza in mod rational cele mai bune solutii posibile pentru diferitele probleme de fond si de forma pe care le ridica fenomenul criminalitatii.

Politica penala este o parte a politicii generale a statului si se refera la masurile si mijloacele ce trebuie adoptate si aplicate pentru prevenirea si combaterea criminalitatii intr-o anumita tara si intr-o d perioada determinata de timp.

Apararea valorilor sociale nu se realizeaza doar prin mijloace juridice ci si prin mijloace extrajuridice de ordin educativ, social, cultural, economic, precum si prin intermediul normelor juridice extrapenale de drept comercial, de drept administrativ, de drept al muncii, de drept constitutional, etc.

Cele doua laturi ale politicii penale, respectiv, actiunea preventiva speciala si reactia represiva, se realizeaza prin intermediul dreptului penal, in principal, care prin normele sale prevede atat conduita de urmat de catre destinatarii legii penale, cat si reactia necesara impotriva criminalitatii, pentru restabilirea ordinii de drept.

8. Sarcinile dreptului penal

Dreptul penal, ca instrument al politici penale, indeplineste urmatoarele functii sau sarcini:

a) asigurarea mijloacelor de prevenire a criminalitatii, care se realizeaza, in primul rand, prin incriminarea faptelor periculoase (in acest mod atragandu-se atentia tuturor destinatarilor legii sa se abtina de la comiterea de infractiuni), iar in al doilea rand, prin amenintarea cu sanctiunile prevazute de lege (in acest mod determinandu-i pe destinatarii legii sa se abtina sa comita infractiuni);

b) asigurarea unui cadru legal de realizare a functiei de aparare sociala, care presupune incriminarea in legea penala a faptelor periculoase penatru valorile sociale, precum si a sanctiunilor pe care organele statului le pot lua in cazul incalcarii legii

c) asigurarea dezvoltarii noilor valori si relatii sociale, prin protejarea acestora, de catre dreptul penal (valorile democratice ale statului de drept, drepturile fundamentale ale omului, proprietatea in formele consacrate de Constitutiei Romaniei, etc.)

9. Legaturile dreptului penal cu celelalte ramuri de drept

Dreptul penal are stranse legaturi cu alte ramuri de drept, acest lucru intarindu-i autonomia si oferindu-i posibilitatea realizarii cu eficienta a sarcinilor ce-i revin, cele mai importante dintre acestea fiind:

a) legatura dreptului penal cu dreptul procesual penal.

Dreptul penal are cea mai stransa legatura cu dreptul procesual penal care se reflecta in interdependenta si interactiunile pentru realizarea apararii sociale . Astfel, dreptul penal stabileste faptele care sunt considerate infractiuni, sanctiunile si conditiile de tragere la raspundere penala, iar dreptul procesual penal reglementeaza caile, procedura de stabilire a raspunderii penale. Cu alte cuvinte, dreptul penal ar fi lipsit de eficacitate daca nu ar exista o procedura de urmarire penala si de judecata, institutii care ii sunt puse la dispozitie de dreptul procesual penal. La randul lui, dreptul procesual penal nu ar putea functiona niciodata fara dreptul penal, intrucat nu s-ar cunoaste ce fapte periculoase trebuie urmarite, ce persoane sa fie judecate si ce masuri sa fie aplicate.

b) legatura dreptului penal cu dreptul constitutional

Cu dreptul constitutional, dreptul penal se interfereaza in ocrotirea relatiilor sociale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. Prin normele penale sunt incriminate faptele ce pun in pericol statul, valori esentiale ale societatii noastre consacrate prin normele de drept constitutional ;

c) legalitatea dreptului penal cu dreptul civil

Dreptul penal se interfereaza cu dreptul civil in apararea relatiilor patrimoniale si personale nepatrimoniale, ce formeaza obiect de reglementare al dreptului civil, impotriva faptelor periculoase (furtul, delapidarea, abuzul de incredere, distrugerea, etc.).

Aplicand sanctiuni celor care comit asemenea fapte, dreptul penal ajuta la apararea dreptului de proprietate, sanctiunile de drept civil in asemenea situatii grave fiind insuficiente ;

d) legatura dreptului penal cu dreptul administrativ.

Dreptul penal are o legatura stransa si cu dreptul administrativ in sensul ca relatiile sociale pe care le reglementeaza sunt asigurate si pe cale penala, prin considerarea unor fapte ca infractiuni (neglijenta in serviciu, abuz in serviciu, dare si luare de mita, etc.).

e) legatura dreptului penal cu dreptul familiei

Dreptul penal reglementeaza relatiile sociale privitoare la familie, in acest sens considerand infractiuni indreptate impotriva familiei o serie de fapte ce lezeaza relatiile dintre soti, dintre parinti si copii, etc. (bigamia, abandonul de familie, rele tratamente aplicate minorului, nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului, etc.). Sanctiunile aplicate de dreptul penal asigura o aparare mai temeinica a acestor relatii deosebit de importante pentru societatea noastra.