ELABORAREA SI ADOPTAREA CONSTITUTIEI ROMANIEI DIN 1991

ELABORAREA SI ADOPTAREA CONSTITUTIEI ROMANIEI DIN 1991

Viata constitutionala a Romaniei dupa prabusirea regimului totalitar a scos in evidenta rolul Constitutiei din 1991, care a facut posibila ruptura cu situatia din trecut si a avut consecinte extrem de favorabile pentru dezvoltarea regimului democratic instaurat dupa Revolutie.

In perioada de tranzitie care s-a scurs, Constitutia din 1991 a oferit premisele crearii unei democratii parlamentare reale, a actiunii eficace a pluralismului politic, intre altele prin cele doua alternante la guvernare din 1996 si 2000, precum si ale afirmarii noilor institutii orientate decisiv catre promovarea valorilor statului de drept, respectarea drepturilor omului si a libertatilor cetatenilor.

Este insa evident ca Legea Fundamentala adoptata la numai doi ani de la Revolutie era produsul conditiilor in care ea a fost elaborata, ca si a ideilor si conceptiilor fortelor politice majoritare in Adunarea Constituanta, validate prin referendumul de la 8 decembrie 1991.

Elaborarea Constitutiei nu este un simplu act de redactare a unui document. Elaborarea Constitutiei a raspuns cerintei realizarii cadrului juridic fundamental al evolutiei spre statul de drept, democratic si social. Elaborarea Constitutiei a fost unul din punctele formulate in programele si platformele fortelor politice. Guvernamantul de fapt instituit in decembrie 1989, desi s-a legitimat ca o veritabila putere constituanta si a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat si Constitutia, dar a organizat alegerea unei Adunari Constituante care sa faca acest lucru[1].

Inlaturarea puterii de stat comuniste prin revolutia din decembrie 1989 a creat premisele elaborarii unei noi Constitutii care sa puna bazele ordinii democratice a statului de drept.
Principalele evenimente politice care au precedat elaborarea unei noi Constitutii au fost urmatoarele:
- prima - a constituit-o instaurarea unui guvernamant de fapt. Legalizarea acestuia s- a facut printr-un act propriu: Decretul - Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989, prin care s-a constituit Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca "organ suprem al puterii de stat" si au fost prefigurate principiile fundamentale ale programnului sau, printre care: abandonarea rolului conducator al unui singur partid si statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernamant; organizarea de alegeri libere; separarea puterilor si alegerea tuturor conducatorilor politici pentru unul sau mai m ulte mandate;

a doua etapa incepe prin adoptarea Decretului-lege nr. 31 din 9 februarie 1990, privind Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, care avea ca si componente principale: reprezentarea in Consiliu a partidelor constituite pana la acea data, cu cate 3 membri, dar astfel incat numarul acestor reprezentanti sa nu depaseasca 50% din totalul membrilor Consiliului si transformarea Frontului Salvarii Nationale in formatiune politica, participand la viitoarele alegeri;

a treia etapa incepe cu adoptarea Decretului-lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei;

a patra etapa a inceput odata cu adoptarea Constitutiei Romaniei, pe baza careia s-a trecut la eleborarea noilor legi electorale si la organizarea alegerilor generale.

Pretutindeni, astazi, adoptarea Constitutiei este un mare eveniment politic, social si juridic al vietii statale, pentru ca in Constitutii sunt consacrate principiile fudamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice, in conformitate cu valorile fundamentale pe care statul le promoveaza si apara. Hegel afirma ca poporul trebuie sa aiba fata de Constitutia sa sentimentul dreptului sau si al starii sale de fapt., altfel ea poate exista, in chip exterior, dar nu are nicio semnificatie. Hegel spunea chiar ca "fiecare popor isi are Constitutia care i se potriveste si care i se cuvine"[2].

In general, o Contitutie noua se adopta:

o data cu formarea unui stat nou - Constitutia reglementeaza ansamblul relatiilor sociale fundamentale;

in situatia cand in viata unui stat au loc schimbari politice, structurale, si anume, cand se schimba regimul politic sau cand un stat isi reinnoieste fundamental bazele politio-juridie, economice, sistemul social-politic sau cand isi desavarseste unitatea nationala (ex: adoptarea Constitutiei Romaniei din 1923, Constitutia Portugaliei din 1976);

o Constitutie noua mai poate fi adoptata cand in viata statului are loc o schimbare importanta cu caracter politic sau social-economic care nu afecteaza esenta statului sau regimul politic[3].

Organimsul competent sa adopte o noua Constitutie este organul care a fost investit cu putere constituanta originara.

Dupa ce in urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, a fost constituita Adunarea Constituanta, aceasta a procedat la constitutirea Comisiei de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei, potrivit regulamentului sau. Comisia respectiva a fost formata din 12 deputati, 11 senatori si 5 specialisti, desemnati, in mod obisnuit in dezbaterile din comisie si Parlament prin termenul experti.

Prin regimul juridic ce i s-a stabilit, Comisia de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei a fost o comisie parlamentara speciala, subordonata numai Adunarii Constituante. Prin art. 9 al Regulamentului Adunarii Constituante s-a prevazut ca aceasta Comisie va elabora si prezenta acesteia "intr-o prima etapa, principiile si structura pe capitole ale viitorului proict de Constitutie. Dupa aprobarea acestuia, comisia va redacta textul integral al fiecarui capitol, care va fi supus spre dezbatere si aprobare Adunarii Constituante". Regimul juridic stabilit a permis Comisiei o libertate totala in identificarea, alegerea si motivarea solutiilor constitutionale, in stabilirea de contacte cu personalitati ale vietii politice, religioase, culturale, juridice, etc. atat in tara, cat si in strainatate[4].

Principiile si structura Constitutiei au fost discutate pana la detalii si votate in Adunarea Constituanta in perioada 13 februarie 1991 - 21 iunie 1991. Adunarea Constituanta a adus imbunatatirii, iar ea s-a ales prin vot deschis., mai putin un amendament la textul privind alegerea Sefului de Stat, unde s-a folosit sistemul votului secret cu bile: " Presedintele Romaniei va fi ales de catre Parlament", amendament care ulterior a fost respins.

Comisia a elaborat proiectul de Constitutie, care a fost difuzat parlamentarilor, iar acestia au prezentat in scris amendamentele lor. Dupa ce a primit amendamentele, Comisia de redactarea a proiectului Constitutiei a intocmit un raport cu propuneri motivate de admitere sau de respingere a amendamentelor, raport care a fost prezentat Adunarii Constituante.

Dezbaterea proiectului de Constitutie in Adunarea Constituanta a inceput in data de 10 septembrie 1991, textul in intregime fiind votat in ziua de 21 noiembrie 1991[5].

Pentru Constitutie au votat mai mult de doua treimi din numarul total al membrilor Adunarii Constituante. In cadrul dezbaterii pe articole a poiectului Constitutiei si a aprobarii lor si a amendamentelor propuse, majoritatea ceruta pentru votare a fost jumatatea plus unu din umarul membrilor Constituantei. A fost permis si votul prin corespondenta, deoarece s-a stabilit ca, deputatii si senatorii care nu isi vore exprima votul prin apel nominal sau prin corespondenta, vor decade din calitatea de membri ai Adunarii Constituante.

Constitutia Romaniei a fost adoptata in sedinta Adunarii Constituante din 21 noiembrie 1991, prin vot nominal, cu 414 voturi "pentru" si 95 voturi "contra" Constitutia a fost validata prin referendumul national, organizat in data de 8 decembrie 1991, si dupa ce a fost aprobata a intrat in vigoare (art. 159 din Constitutie).

La 13 decembrie 1991 Constitutia a intrat in vigoare, ca urmare a aprobarii ei prin referendum, iar la aceeasi data, Constitutia din 21 august 1965 este abrogata.