| CATEGORII DOCUMENTE |
ELEMENTE DE LEGISTICA FORMALA
1 Reguli generale pentru emiterea actelor
I.Forma si stilul
1. Actul trebuie sa fie un text ordonat si riguros.
2. Lucrand asupra formei, se lucreaza asupra fondului actului, expresia ideii sale fundamentale.
Daca fondul este dat de competenta, forma, inseparabila fondului, este data de stiinta numita tehnica legislativa.
4. Conditia primordiala este ca ortografia sa fie corecta. Ea inseamna "acuratetea stilului" (Sainte-Beuve), gravele greseli de sintaxa, conjugarea gresita, accentul defectuos conduc la degradarea semnificatiei textului.
5. Punctuatia reprezinta respiratia si lumina frazei.
6. Un text legislativ este, sub raportul formei si stilului, caracterizat prin claritate si concizie; concizia reprezinta capacitatea de a conchide un gand in cuvinte.
Prezentati un subiect care domina fraza; eliminati din ea ideile straine de unitatea sa si retrageti orice idee si orice cuvant de prisos: concizia legii este obtinuta cu acest pret! Nu am putea s-o atingem daca nu stim sa distingem intr-o intrebare ceea ce este esential si ceea ce este secundar. Alegand in mod judicios locul cuvintelor cheie, exprimarea ideii va fi, astfel, evidentiata.
7. Formularea unei reguli de drept nu se potriveste cu imprecizia, fantezia, inutilitatea sau ambiguitatea.
8. Trebuie evitate frazele incalcite, difuze si anevoioase, care sunt, in general, rezultatul conjunctiilor in cascada sau al prepozitiilor, abrevierilor, referirilor, rezervelor si exceptiilor acumulate.
9. Certitudinea in ceea ce priveste actele trebuie sa fie la indemana celor care au interes s-o dobandeasca. Corectitudinea, claritatea si usurinta formularii actelor de drept trebuie sa inlocuiasca stilul greoi si confuz.
10. Traducerea este una din cele mai bune metode pentru formarea stilului. Pentru ca, a traduce bine, inseamna punerea in practica a resurselor artei de a scrie pentru imbogatirea propriei limbi cu toate resursele celeilalte limbi.
11. Actul se impune si se exprima prin propozitii directe. Formei negative ii este preferata forma pozitiva, iar formei pasive, forma activa, atunci cand ele se dovedesc echivalente; folosirea prezentului este recomandat de fiecare data cand acesta poate sa inlocuiasca in mod convenabil viitorul.
II. TERMINOLOGIE
12. Folosirea cuvantului cu sensul sau propriu reprezinta regula primordiala a elaborarii actului legislativ.
1 Fiecare cuvant are un sens determinat, iar intr-un text juridic nici un cuvant nu poate, fara inconveniente, sa fie folosit in locul altuia. Etimologia distinge dintre acestea nuantele si dictionarul, care intotdeauna este un ghid pretios.
14. Adevaratele cuvinte sunt cele cu sensul lor propriu, acelea care, in acceptiunea uzuala, traduc exact gandul si care nu pot sa fie inlocuite fara ca sensul frazei sa fie alterat.
15. Terminologia trebuie sa fie exacta, constanta si uniforma: aceleasi notiuni trebuie sa se exprime prin aceiasi termeni.
16. Trebuie evitata folosirea sinonimelor termenilor de drept care au sensul lor specific (de exemplu: aprobarea, autorizarea, confirmarea, ratificarea, validarea).
17. Nu trebuie sa definiti termenii care sunt utilizati cu sensul lor obisnuit.
18. Cand un text autonom recomanda folosirea de termeni intr-o alta acceptie decat cea obisnuita, este important sa se indice - printr-o definitie sau in alt mod - sensul care se impune a fi atasat - evitand, in acelasi timp, sa li se dea o semnificatie total diferita sau opunandu-se celei consacrate. Atunci cand o definitie se dovedeste a fi utila, ea este introdusa, in general, prin formula: "Pentru a pune in aplicare prezentul act, trebuie sa se inteleaga prin".
19. Definirea termenilor folositi intr-un text trebuie sa asigure acestuia din urma o interpretare exacta, fara a limita flexibilitatea regulilor de drept pe care le contine.
20. Un termen este definit doar atunci cand sensul sau intr-un text poate conduce la confuzii sau cand definitia sa poate antrena o simplificare sistematica si redactionala a textului.
21. In textul de executare, terminologia nu trebuie sa se indeparteze de la cea folosita in textul de baza.
22. Institutiile trebuie desemnate prin denumirea lor legala, iar siglele inlaturate atunci cand nu fac parte din aceasta denumire.
2 Terminologia potrivita notiunilor pe care actul le exprima este punctul de plecare al invatamantului juridic si al formularii actelor de drept.
III. ADUNAREA TEXTELOR DISPERSATE
24.1. Pentru a evita dispersia dispozitiilor care guverneaza aceeasi materie, se recomanda a fi adunate, pe cat posibil, intr-un singur text.
In acest scop, textul de baza poate fi tinut la zi prin introducerea de noi dispozitii sau, impreuna cu acestea, poate fi remodelat, intr-o redactare reinnoita, acest ultim procedeu, oferind posibilitatea precizarii notiunilor, unificarea terminologiei si de a scoate in evidenta influenta textului in ansamblu.
Necesitatea unor astfel de concentrari se impune odata cu cresterea numarului textelor legislative.
24.2. Doua tehnici permit sa se remedieze dispersia dispozitiilor legislative care guverneaza aceeasi materie sau materii conexe: coordonarea sau codificarea, realizate fie de legiuitor sau printr-o lege privind coordonarea si codificarea actelor legislative.
Coordonarea este un procedeu tehnic de concentrare (adunare) intr-un text unic a dispozitiilor care privesc acelasi obiect, sunt imprastiate in mai multe legi; codificarea este reuniunea intr-un corp de legi si sub o numerotare unica a legilor unite printr-un concept.
Coordonarea consta in reunirea tuturor actelor care au acelasi obiect si incluzand textele modificabile in textul unic al primului act. Codificarea consta in a grupa actele al caror obiect este analog sau inrudit.
Un cod este un corp de legi, in care sunt organizate materiile din care se compune o ramura a legislatiei; articolele Codului sunt reprezentate printr-o singura serie de numere.
Tine de natura codificarii sa grupam, exhaustiv, textele unite prin acelasi concept.
IV. REFERIRILE LA TEXT
25. Referirea la un text se face prin mentionarea naturii sale juridice, a datei si titlului sub care a fost publicat. Daca acest text nu are preambul sau nu are decat un preambul dat prin cuvintele de indexare, este cazul sa se identifice obiectul sau, care sa fie prezentat in mod succint, precedand aceasta precizare cu cuvintele: "care priveste".
26. Referirea la legi coordonate se va raporta mereu la aceste legi si nu la legile originale.
27. Atunci cand se legifereaza prin referire - procedeu nerecomandat in principiu - nu intra in uz sa se indice modificarile pe care textul vizat le-ar suferi.
28. Se va legifera prin referire cu circumspectie, dat fiind ca acest procedeu poate da nastere la controverse, cum ar fi:
daca referirea se raporteaza la text, asa cum exista el;
daca referirea cuprinde modificarile care tocmai ar fi fost aduse acestuia. Chiar referirea ar trebui sa se pronunte in aceasta privinta.
29. Este preferabil, atunci cand exista posibilitatea, de a viza o legislatie sau o reglementare, mai repede decat a face referire la un text stabilit care este susceptibil modificarii.
30. Pentru a evita controversa, in ceea ce priveste raza de actiune a dispozitiei de referire, trebuie ca aceasta sa se exprime in mod clar prin cuvintele " este aplicabila"; intentia de a face aplicabila dispozitia la care se face referirea si, in caz contrar, ca ea sa indice cu precizie elementele care trebuie sa inlocuiasca pe cele din dispozitia vizata, trebuie sa corespunda exact situatiei pe care dispozitia de referire o regleaza.
31. Nu este indicat sa se faca referire intr-o lege la dispozitii regulamentare, nici sa se faca trimitere la o legislatie necunoscuta.
Se vor evita, de asemenea, referirile la dispozitii care, la randul lor, fac referire la altele.
32. Doar daca nu exista vreo dispozitie contrara, abrogarea unei legi nu are repercusiuni asupra legii care ar face referire la legea abrogata in prezent. Chiar fiind abrogata in ceea ce priveste obiectul sau special, legea la care se face referire ramane sa fie aplicata ca ansamblu de dispozitii la care s-a raportat legea de referire.
3 O hotarare care abroga in intregime o alta hotarare, nu trebuie s-o mentioneze in preambulul sau.
34. Atunci cand este vizat un text in preambul, nu este cazul sa se reproduca titlul in dispozitiv, doar daca regulile privind textele care modifica nu prevad altfel.
35. Nu trebuie pusa virgula intre data si titlul textului avut in vedere.
36. Atunci cand un text este citat prin diviziunile sale, acestea se scriu cu litere mici.
37. Cuvantul "lit" trebuie evitat.
ELEMENTELE TEXTULUI
I. PREAMBUL (1)
(TITLUL)
38. Un text se identifica prin natura sa, data si preambulul sau; rezulta din aceasta ca orice text trebuie sa aiba un preambul si numai unul.
39. Cuvantul "preambul" se prefera de obicei cuvantului "titlu", acesta din urma, in legistica, fiind rezervat unei subdiviziuni a dispozitivului.
40. Preambulul trebuie sa fie precis, complet, dar succint; el va contine o indicatie substantiala in ceea ce priveste obiectul legii sau hotararii.
41. Trebuie evitata, in referintele facute in textele ulterioare, asocierea unui act unui preambul, altul decat preambulul real.
42. Pentru a facilita referirea la preambulul destul de lung al unii act, se recomanda o citare mai scurta si introducerea, in acest scop, a unui articol care dispune ca prezenta lege va putea fi citata ca "Lege (despre) " de exemplu "Legea sanitara", "Legea miniera", "Legi coordonate privind nationalitatea".
4 Se recomanda ca preambulurile care contin indexuri sa fie mai putin preferate celor care contin perifraze (o fraza exprima mai bine impactul textului).
44. Trebuie evitat preambulul care contine deja un text anterior in vigoare; atunci cand cele doua texte sunt de acelasi fel si din aceeasi data, pentru a le identifica, trebuie sa li se asocieze preambuluri diferite.
45. Preambulul unei hotarari nu poate sa se limiteze, in principiu, la mentiunea ca aceasta hotarare constituie executarea unei legi. Este preferabil sa se dea hotararilor un preambul propriu.
Totusi, daca o hotarare constituie executarea globala a unei legi si daca aceasta lege trebuie amintita in preambul, ea trebuie sa fie identificata in acesta doar prin natura, data si preambulul sau.
46. In preambulul unui text care modifica, nu trebuie amintit decat textul original, excluzand mentionarea modificarilor deja efectuate.
47. Preambulul unui text care modifica trebuie sa exprime prin cuvantul "modificator" ideea ca este vorba de o modificare a unui text existent, chiar daca acesta din urma este completat sau abrogat intr-una sau alta din dispozitiile sale. Nu se intampla acelasi lucru pentru textele care trebuie inserate intr-un cod.
48. Se va evita, in preambul, repetarea acelorasi prepozitii, cum ar fi "privind", "relativ la" etc.
49. Legile nu au preambul.
50. Preambulul unei hotarari contine, in ordine:
a) referirile la care fac trimitere textele; ele constituie fundamentul lor legal;
b) eventuala mentionare a institutiilor la cererea carora este luata hotararea;
c) motivarea dispozitivului;
d) afirmatia ca autoritatile care trebuiau sa fie consultate au fost consultate.
51. Preambulul proiectului de lege cu care este sesizata una din Camere nu contine decat indicarea propinentilor si, daca este cazul, mentionarea caracterului de urgenta.
Daca au fost solicitate avize, acestea trebuie sa fie anexate expunerii de motive.
52. Toate textele care constituie fundamentul legal al hotararii trebuie sa fie avute in vedere in preambul.
5 Textele a caror mentionare este considerata utila pentru a determina impactul unei hotarari nu ar trebui sa fie avute in vedere sub forma de referire, ci sa faca obiectul unor puncte de vedere sau sa fie mentionate in dispozitiv.
54. Un text regulamentar nu poate fi citat cu titlu de fundament al unui alt text cu aceeasi forta de caracter obligatoriu.
55. Preambulul unei hotarari guvernamentale care-si gaseste fundamentul intr-o ordonanta, care se bazeaza pe o lege, trebuie sa aiba in vedere legea si ordonanta.
56. Cand o hotarare se bazeaza pe o lege avuta in vedere in preambul, nu trebuie sa se faca referire la Constitutie.
57. Avand in vedere ca o dispozitie trebuie sa fie asigurata cu o oarecare permanenta nu poate, in principiu, sa fie legata de o dispozitie bugetara, care, prin definitie, nu are efect decat pentru exercitiul respectiv.
58. Textele trebuie sa apara in preambul in ordinea descrescatoare a fortei lor din punct de vedere al caracterului obligatoriu, iar textele de aceeasi forta, in ordinea cronologica, incepand cu cel mai vechi.
59. In preambul, referirea la ansamblul unui text se face mereu mentionand, in special, modificarile pe care le-a suferit si aceasta doar prin indicarea naturii si datei textelor de modificare, in ordine cronologica.
Daca anumite articole din textul de baza sunt amintite, se recomanda indicarea doar a modificarilor pe care aceste articole le-au suferit.
60. O lege face referire la o hotarare doar in cazul cand o modifica.
61. O hotarare nu se refera, in preambulul sau, la o hotarare pe care o abroga, ci la o hotarare pe care o modifica sau o abroga partial.
62. Textul insusi al dispozitiilor avute in vedere in preambul nu trebuie sa fie reprodus in acesta. Alta este situatia pentru o hotarare de armonizare, care va reproduce in preambulul sau dispozitia legala care autorizeaza armonizarea.
6 Cand dispozitiile unei legi au fost reproduse intr-o armonizare, este cazul sa se faca referiri mai curand la armonizare decat la legea originala.
64. Referirea la o conventie internationala mentioneaza conventia, apoi legea de aprobare.
65. Referirea la un articol al unui cod nu trebuie sa omita indicarea modificarilor pe care acest articol le-a suferit.
66. Nu este cazul sa se reproduca in preambul textul care prevede indeplinirea formalitatilor prealabile, cum ar fi avize, consultatii, propuneri etc., daca, pe de alta parte, se constata in preambul ca ordinele (prescriptiile) au fost respectate.
67. Mentionarea textelor vizate este mereu precedata de cuvantul "Vazut" si niciodata de cuvantul "Revazut".
68. Prezentarea referirilor trebuie sa se faca dupa regulile privind referintele.
69. Punctele de vedere constituie justificarea dispozitivului prin invocarea motivelor politice sau a motivelor de oportunitate care au determinat autorul hotararii sa reglementeze in sensul indicat.
70. Punctele de vedere trebuie sa fie concise si precise in ceea ce priveste motivele invocate; trebuie sa fie complete in sensul ca trebuie sa indice ratio legis al ansamblului textului.
71. Justificarea data de punctele de vedere trebuie sa concorde cu dispozitivul.
72. Pentru redactarea unui punct de vedere, este recomandat sa se respecte terminologia legii.
7 Toate elementele unei reglementari trebuie sa fie incluse in dispozitiv si nici unul nu trebuie sa fie inclus doar intr-unul sau altul din punctele de vedere (de exemplu, determinarea campului de aplicare).
74. Cand legea subordoneaza aplicarea puterii unei conditii determinate, hotararea de executare trebuie sa constate, printr-o motivatie adecvata, ca aceasta conditie este respectata (indeplinita).
75. Cand legea autorizeaza puterea executorie sa ia anumite masuri intr-un scop determinat, trebuie sa se precizeze, intr-un punct de vedere, in ce scop hotararea s-a folosit de aceasta putere.
76. Atunci cand nu este evident dintr-odata ca o hotarare sa-si gaseasca fundamentarea intr-o dispozitie legislativa care abiliteaza Guvernul sa ia anumite masuri, este de dorit sa se explice obiectul hotararii intr-un punct de vedere.
77. Daca punctele de vedere ar urma sa fie prea numeroase, ar trebui sa fie inlocuite printr-un raport la Presedinte.
78. Dar, atunci cand, in virtutea unei dispozitii legale sau regulamentare, o hotarare trebuie sa fie motivata, este important ca aceasta motivare sa figureze in preambulul hotararii si nu in raportul la Presedinte, care nu face parte din hotarare.
79. Atunci cand un raport la Presedinte, destinat publicarii, preceda hotararea si se dovedeste util in a indica motivele reglementarii proiectate, aceste motive trebuie sa fie mentionate in raportul la Presedinte; punctele de vedere devin astfel inutile.
80. Prezentarea politicii urmate de Guvern, in materia reglementata, isi gaseste mai mult locul sau intr-un raport la Presedinte, decat in preambulul unei hotarari.
81. Punctele de vedere, care evidentiaza doar ca reglementarea constata obiectul hotararii, trebuie sa fie omise.
82. Un punct de vedere care nu este impus prin nici o dispozitie legala si care nu contribuie la interpretarea textului poate fi omis, fara inconveniente.
8 Punctele de vedere sunt inutile daca nu fac decat sa anunte obiectul textului sau sa-i parafrazeze dispozitivul, fara a-i indica motivele.
84. Se recomanda abtineri in modificarea punctului de vedere al unei hotarari existente.
85. Punctele de vedere incep cu cuvintele "Considerand ca.".
C. Mentionarea autorizarilor sau avizelor cerute
86. Atunci cand consultarea prealabila a anumitor persoane sau organisme este ceruta de o dispozitie legala sau reglementara, preambulul trebuie sa mentioneze indeplinirea acestei formalitati sau a imprejurarilor care justifica in mod legal omiterea acesteia.
Aceasta mentiune trebuie sa reflecte in mod fidel modalitatile prescrise si sa indice cu exactitate calitatea persoanelor sau denumirea organismelor consultate, cu mentionarea datei avizului atunci cand aceasta mentiune este ceruta.
87. Avizul conform si avizul simplu sunt doua formalitati diferite: autoritatea care, inainte de a lua decizia, este obligata sa solicite un aviz, isi conserva libertatea de actiune, chiar daca acest aviz nu este favorabil; autoritatea care, dimpotriva, nu poate decide decat conform avizului unei alte autoritati, nu poate lua o alta decizie decat aceea care are aprobarea autoritatii consultate.
88. Mentionarea avizului unui organism consultat poate fi omisa atunci cand acest aviz nu este cerut prin nici o dispozitie legala sau regulamentara.
89. Avizul Consiliului Legislativ, care poate fi consultat decat dupa ce toate celelalte formalitati cerute au fost indeplinite, va fi mentionat in final.
III DISPOZITIV
90. Dispozitivul este partea unui text legal sau reglementar care exprima vointa autorului textului. El presupune formularea regulilor noi pe care autorul intelege sa le stabileasca, la fel ca si un anumit numar de dispozitii destinate asigurarii concordantei acestor reguli cu legislatia si reglementarile in vigoare (dispozitii de abrogare si dispozitii tranzitorii), fixarii momentului intrarii in vigoare a textului si determinarii, eventual, a autoritatii insarcinate cu executarea.
91. Dispozitivul trebuie sa fie complet el insusi si sa nu faca referiri la notele distincte sau la unul din elementele protocolului (preambul, sanctionare, promulgare, data, semnatura, contrasemnatura), care nu este destinat decat identificarii textelor si autorului lor, cateodata justificarii oportunitatii lor sau informarii privind identitatea textelor citate sau vizate in dispozitiv.
Impartirea in articole
92. Unitatea fundamentala a dispozitivului este articolul.
9 Nici o parte a dispozitivului nu poate fi exclusa de la impartirea in articole.
94. Articolul trebuie sa contina doar dispozitii care au un raport direct intre ele.
95. In plus, nu trebuie ca un numar prea mare de dispozitii sa figureze in acelasi articol, chiar daca aceste dispozitii au un raport direct intre ele. Este preferabil sa fie repartizate in articole distincte.
96. De obicei, nu se da un preambul distinct fiecarui articol.
97. Atunci cand dispozitivul nu se compune decat dintr-un singur articol, dispozitia acestuia va fi mentionata ca "Articol unic".
98. Atunci cand un text contine mai mult de un articol, articolele trebuie sa fie numerotate conform sistemului de numerotare simpla si aceasta trebuie sa fie continua de la inceputul pana la sfarsitul dispozitivului, chiar daca el este impartit in carti (volume), titluri, capitole sau sectiuni.
99. Articolele sunt numerotate cu cifre arabe: primul articol cu cifra ordinala (Articolul Intai); nu trebuie sa se adauge cuvintele "si ultimul" la numarul ultimului articol.
100. Un text autonom nu poate avea articole sau capitole bis, ter etc., acest mod de numerotare fiind rezervat articolelor sau capitolelor care vor fi inserate ulterior.
101. In dispozitiv, nu se pot rezerva numere articolelor care mai au text (articol alb).
102. In acelasi act, articole diferite nu pot primei acelasi numar.
2. Impartirea articolului
10 Articolul contine una sau mai multe fraze complete, scrise, fara pauza, una dupa alta, sau care sunt grupate pe alineate. Alineatele pot, la randul lor, sa fie grupate pe paragrafe.
Alineatele si paragrafele constituie subdiviziuni ale articolului.
104. Alineatul este partea de articol care incepe cu o linie sau cu indicarea numarului articolului sau paragrafului din care face parte, compus din una sau mai multe fraze complete, se termina cu punctul final al ultimei fraze si este separat de context printr-un spatiu nescris.
105. Alineatul nu poate fi introdus printr-un semn distinctiv, litera sau numar. Din punct de vedere tipografic, inceputul sau este indicat printr-o usoara retragere fata de aliniamentul textului.
106. Cand se doreste marcarea subdiviziunilor unui articol cu un semn distinctiv, in vederea gruparii mai multor alineate, se va folosi paragraful, indicat de simbolul .
107. Simbolul este un semn conventional si, asa cum este, nu are plural. Deci, trebuie sa se scrise 3 si 4 sau 3 si 4.
108. Cand se impune folosirea paragrafului, se va incepe primul paragraf cu articol.
109. In interiorul frazelor, nu trebuie sa se abuzeze de subdiviziuni numerotate; acestea vor fi utilizate doar cand ele accentueaza claritatea textului.
110. Daca in interiorul unei fraze, se impun subdiviziunile numerotate, numerotarea trebuie sa se faca cu 1º, 2º, 3º etc., aceste numere fiind chiar ele, eventual, subdivizate in a., b., c. etc.
111. Subdiviziunile 1º, 2º, 3º, ele insele, eventual, subdivizate in a., b., c., sunt folosite doar in interiorul frazelor care compun un alineat sau paragraf, pentru a marca o suita de propozitii sau o enumerare, si nicidecum pentru a subdiviza dispozitivul unui articol.
112. Pentru a nu rupe unitatea frazei care contine o enumerare, si pentru a permite sa se faca ulterior referirile precise la elementele acestei enumerari, trebuie sa se evite introducerea de fraze incidente.
Gruparea articolelor
11 Gruparea normala a articolelor se face pe capitole, care pot fi divizate in sectiuni, acestea, eventual, subdivizate in subsectiuni.
114. Capitolele se grupeaza in titluri, titlurile in volume, volumele in parti.
115. Articolele trebuie se grupeaza in capitole, in urmatoarele situatii: 1) daca diversitatea materiilor tratate nu se justifica, 2) daca nu exista un numar mare de articole, 3) daca nu este nevoie de claritate suplimentara sau de necesitatea consultarii textului.
116. Impartirea unui text in volume, titluri, capitole, sectiuni sau subsectiuni trebuie sa se faca astfel incat anumite articole sau grupe de articole sa nu fie excluse din aceste diviziuni.
117. Nu este bine sa se dea primului volum, titlu, capitol, sectiune sau subsectiune, calificarea de "preliminar".
118. Volumele, titlurile, capitolele, sectiunile si subsectiunile au o numerotare independenta si continua in cadrul grupului imediat superior. Numerotarea se face cu cifre cardinale romane, dar se scrie de preferinta "Prima Sub-Diviziune", "Primul Capitol", "Primul Titlu", "Primul Volum".
119. Fiecare grupare trebuie sa aiba un preambul propriu.
120. Atunci cand un text contine o serie de dispozitii autonome, de modificare, tranzitorii sau de abrogare, acestea trebuie grupate separat.
C. Textele care modifica (modificatoare)
121. In legistica, se numesc modificatoare doar textele care modifica partial, conform legii, un text anterior.
Deci, nu sunt modificatoare, textele care:
- abroga in globo o lege sau o hotarare;
- deroga de la un text anterior;
- suspenda aplicarea unui text anterior;
- modifica, altfel decat pe calea modificarii, domeniul de aplicare al unui text anterior.
122. Un text care modifica, in ceea ce priveste fondul, un text anterior, trebuie sa imbrace forma unui text modificator, si nu forma unui text autonom.
12 Trebuie sa se evite prezentarea drept modificator a unui text destinat in intregime inlocuirii dispozitivului unei legi sau unei hotarari, nelasand sa ramana decat protocolul. Un astfel de text trebuie sa fie prezentat ca autonom si trebuie sa abroge textul anterior.
124. Cand un text a suferit deja un numar important de modificari, este recomandat sa fie, in intregime, inclus intr-un text nou si republicat in forma actualizata.
125. In legistica, propozitia introductiva care desemneaza textul de modificat si anunta natura modificarii se numeste preambul. Textele de modificat trebuie sa fie desemnate aici conform regulilor enuntate pentru referinte.
126. Atunci cand mai multe articole succesive ale unui text modifica acelasi text anterior, preambulul complet al acestuia din urma trebuie sa fie amintit doar in preambulul (cuvantul introductiv) al primului dintre articolele modificatoare.
127. De fiecare data cand un articol al unui text anterior este integral inlocuit, numarul articolului inlocuit trebuie sa fie reprodus in fruntea noului text.
128. Modificarea unui articol trebuie sa se faca prin inlocuirea articolului sau a partilor articolului, cum ar fi paragrafele sau alineatele. Modificarile prin simpla enuntare a eliminarii, adaugarii sau inlocuirii cuvintelor trebuie evitate.
129. Cand au fost aduse modificari prin adaugarea sau eliminarea alineatelor unui articol si acesta trebuie sa se modifice din nou prin adaugarea sau eliminarea unor alineate, este de preferat sa se inlocuiasca intreg articolul pentru a se evita greselile in determinarea exacta a alineatului sau alineatelor la care s-ar face referire ulterior.
130. Se prefera inlocuirea unui alineat existent printr-un singur alineat, pentru a nu modifica numarul alineatelor articolului, pastrandu-se astfel referirile (punctele de vedere) asupra acestor alineate.
131. Trebuie modificat doar textul, nu si numerotarea articolelor.
132. Cand un text modifica mai multe articole ale aceluiasi text, trebuie sa se consacre un articol distinct fiecarui articol modificat, in afara cazului in care este vorba de inlocuirea intr-un text reglementar a unei serii de articole urmate de o serie de alte articole.
Este bine sa se precizeze, mai ales cand articolele care iau locul articolelor inlocuite nu ajung la numarul acestora din urma, dispozitiile care nu au fost inlocuite.
13 Textele modificatoare trebuie sa modifice articolele textului anterior in ordinea crescatoare a numarului. Astfel, cand un text modifica dispozitii ale unui text si abroga altele, trebuie urmata ordinea dispozitiilor textului original, mai degraba decat gruparea abrogarilor la final.
134. Cand un text nou aduce modificari mai multor legi sau hotarari, acestea se vor grupa in capitole, rezervand un capitol distinct modificarilor aduse aceluiasi act. Nu se procedeaza astfel, doar daca amploarea textelor de modificat sau a modificarilor facute nu justifica o astfel de subimpartire.
135. Un text nu poate fi completat cu dispozitii ce vor fi adaugate, dupa articolele privind executarea si intrarea in vigoare. Noile dispozitii vor fi inserate, cu ajutorul articolelor bis, ter etc., pentru a nu modifica numerotarea articolelor textului original.
136. Niciodata nu se vor insera articole modificatoare in locul articolului care fixeaza intrarea in vigoare a textului original, acest procedeu generand incertitudinea in ceea ce priveste data intrarii in vigoare a articolelor modificatoare.
137. Cand un articol este inlocuit, nu se recomanda abrogarea versiunii originale; aceasta abrogare rezulta din inlocuirea articolului cu o dispozitie noua care-i ia locul.
138. Cand un articol a fost deja modificat sau inlocuit o data si atunci cand un text nou il inlocuieste in intregime, nu se recomanda sa se abroge sau sa se modifice textul intermediar modificator.
139. Pentru a insera intr-un text un numar restrans de articole, unele dupa altele, numerotarea noilor articole se face, in general, cu bis, ter etc. Daca, dimpotriva, numarul articolelor de inserat este ridicat, se poate folosi sistemul numerelor cu exponenti.
140. Textele modificatoare nu scapa regulilor generale, in ceea ce priveste intrarea lor in vigoare.
141. Este un abuz sa calificam actele elaborate drept imperative si sa le dam efect retroactiv.
142. Dispozitiile destinate inlocuirii articolelor anterioare trebuie sa se raporteze la textul de modificat si sa-i respecte acestuia redactarea, notiunile, terminologia si sistemul de numerotare.
14 O astfel de modificare trebuie sa inlocuiasca printr-o prezentare echivalenta ceea ce, in textul modificat, constituie obiectul unei prezentari din punctul de vedere al redactarii si sensului.
144. Textul modificator nu trebuie sa mute articolele sau doar sa le schimbe numerotarea, acest procedeu putand provoca numeroase dificultati, in raport cu referirile facute la aceste articole de alte texte.
145. Textele care modifica mai multe texte anterioare trebuie, pe cat posibil, sa le modifice in ordine cronologica, incepand cu cel mai vechi.
146. Modificarea unui text trebuie efectuata direct asupra textului, si nu pe calea modificarii unor dispozitii intermediare modificatoare.
147. Este periculos sa se modifice o dispozitie, doar pentru a-i aduce imbunatatiri de forma.
148. Tehnica legislativa interzice modificarea printr-o ordonanta a unei legi pe care Parlamentul a emis-o in virtutea prerogativelor sale constitutionale. Doar Parlamentul poate modifica o lege emisa.
Dispozitii lipsite de importanta juridica
149. Intr-un text legal sau reglementar se recomanda sa se omita dispozitiile care nu au un caracter normativ, cum ar fi dispozitiile:
a) care nu constituie decat o simpla recomandare;
b) care nu sunt decat directive pentru Administratie;
c) care nu fac decat sa anunte o intentie;
d) care nu fac decat sa constate o stare de fapt;
e) care nu au decat o valoare explicativa (un comentariu);
f) care nu constituie decat motivarea textului;
g) care nu au drept obiect decat modificarea preambulului dispozitivului sau eventual a anexelor unui text anterior;
h) care nu fac decat sa anunte materiile care fac obiectul articolelor care urmeaza;
i) si, in sfarsit, dispozitiile sau formulele (cum ar fi expresia "conform legii") al caror unic obiect este sa arate ca Presedintele, Parlamentul etc. actioneaza in limitele puterii pe care legea le-o atribuie.
Dispozitii inutile
150. Intr-un text legal sau reglementar, se recomanda omiterea dispozitiilor:
a) care amintesc o dispozitie superioara cu caracter obligatoriu; fie reproducand-o, fie parafrazand-o;
b) care reiau, fara a modifica sau a abroga, dispozitiile deja existente, cu aceeasi intensitate de caracter obligatoriu si cu aceeasi influenta juridica;
c) care declara ca fiind aplicabila in subiectul reglementat o alta dispozitie care este deja aplicabila prin ea insasi.
Astfel, nu se recomanda reluarea unei dispozitii constitutionale intr-un text legal sau reglementar, nici a dispozitiei legale intr-o hotarare, nici chiar a dispozitiei legale intr-o alta lege, nici a dispozitiei regulamentare, intr-o alta hotarare.
Dispozitii individuale
151. Nu-si gasesc locul intr-un text legal sau regulamentar, dispozitiile care nu privesc decat persoanele nominal desemnate, cum ar fi nominalizarile sau desemnarile individuale.
4. Alte dispozitii de omis
152. Se va evita introducerea, printre dispozitiile permanente, a dispozitiilor de pura circumstanta si, vice-versa, inserarea intr-un text esential temporar a dispozitiilor cu caracter definitiv.
15 Nu se recomanda strangerea intr-un acelasi act a dispozitiilor cu caracter organic sau regulamentar si dispozitiilor care nu au acest caracter.
154. In principiu, se recomanda omiterea in textele legislative a dispozitiilor de detaliu care ar putea constitui obiectul unei hotarari ministeriale sau al unei circulare.
(Pentru modificarile de adus unui text pe calea abrogarii anumitor dispozitii ale sale, a se vedea Textele modificatoare.)
155. A abroga, inseamna a ridica unui text forta sa obligatorie. A revoca, inseamna sa i se ridice forta obligatorie de la intrarea sa in vigoare, astfel incat se considera ca neavand-o niciodata.
156. Abrogarile pe care le recomanda un text nou cu aceeasi intensitate de forta obligatorie trebuie sa constituie obiectul unui articol al acestui text, si nu al unui text separat.
157. Abrogarile trebuie sa fie exprese si precise. Abrogarea unui text anterior decurge din simpla sa contradictie cu textul nou, ci trebuie formulata in mod expres.
158. Nu este suficient sa se abroge "toate dispozitiile anterioare contrarii"; trebuie sa se indice care sunt aceste dispozitii.
O formula generala de abrogare nu poate fi decat exceptionala.
159. Cu exceptia textelor modificatoare, dispozitiile abrogatorii trebuie sa fie grupate intr-un articol special care-si ocupa locul printre dispozitiile finale, inaintea dispozitiilor tranzitorii, cu titlu executoriu si fixandu-i-se data intrarii in vigoare.
160. Cand un text de abrogat a suferit modificari, este suficient sa se abroge textul original, mentionand modificarile pe care le-a suferit; nu este necesar sa se abroge, unul cate unul, si textul original, si textele modificatoare.
161. Legile ordinare nu abroga legile organice, cu atat mai mult cu cat abrogarea unei legi generale nu antreneaza pe aceea a legilor speciale. Se recomanda, de atunci, ca abrogand legea generala, sa se abroge, de asemenea, in legea speciala dispozitiile carora se intelege sa se puna capat.
162. Desuetudinea nu antreneaza abrogarea legii.
16 Abrogarea unei legi nu antreneaza abrogarea hotararilor sale de executare, atunci cand legea noua nu prevede in ceea ce le priveste nici o abrogare expresa sau implicita; aceste hotarari raman in vigoare atata timp cat legea noua poate sa le serveasca drept fundament.
164. In principiu, abrogarea unei dispozitii modificatoare sau abrogatorii nu are drept efect reinvierea dispozitiei anterioare.
165. De obicei, nu se abroga in mod expres o dispozitie atunci cand aceasta abrogare rezulta din inlocuirea acestei dispozitii de catre o alta.
166. Puterea de a abroga o lege apartine legiuitorului.
171. Este ilicita hotararea care abroga, fara sa prevada inlocuirea sa, o hotarare anterioara necesara pentru punerea in aplicare a unei legi.
167. Actul abrogatoriu nu trebuie sa neglijeze dispozitiile tranzitorii, acestea constituind, chiar prin esenta lor, o derogare la abrogarea totala si definitiva a textului.
168. Dispozitiile tranzitorii inlesnesc trecerea de la un regim la altul.
Ele nu pot fi confundate cu dispozitiile provizorii, efectele lor nefiind aceleasi. Pentru ca, contrar dispozitiilor tranzitorii, forta obligatorie a dispozitiilor provizorii este limitata in timp, independent de orice legislatie paralela.
169. Este necesar sa se examineze daca in cazul supus reglementarii nu este necesara interventia dispozitiilor tranzitorii.
170. Dispozitiile tranzitorii trebuie sa fie plasate dupa dispozitiile abrogatorii.
G. Fixarea datei intrarii in vigoare
171. La prezentarea, publicarea si intrarea in vigoare a textelor legale si reglementare, trebuie sa se fixeze data intrarii in vigoare printr-un articol distinct.
172. Intrarea in vigoare trebuie sa fie fixata la o data precisa sau determinabila prin ea insasi, nu prin referirea la o data fixata printr-un alt text. Se face exceptie de la aceasta regula atunci cand o hotarare este luata in mod anticipat pentru punerea in practica a unei legi a carei intrare in vigoare nu este inca fixata sau cand un text modifica alt text a carui intrare in vigoare nu este fixata.
17 Intrarea in vigoare a unui text care constituie fundamentul legal al unui alt text nu poate fi subordonata intrarii in vigoare a acestuia din urma, un text de aplicare neputand, in nici un caz, sa intre in vigoare inainte de textul care ii serveste de fundament.
174. Intrarea in vigoare a unui text nu poate fi subordonata respectarii unei conditii sau unui termen de care cetatenii nu au cunostinta.
175. Momentul din care un text are efecte este, obligatoriu, acelasi cu cel in care el intra in vigoare; este incorect sa se prevada ca el intra in vigoare la o data determinata si ca isi exercita efectele la o alta data. Se poate prevedea ca dispozitiile unui text sau unele dintre acestea se vor aplica la situatii al caror moment initial nu coincide cu intrarea in vigoare a textului.
176. In principiu, legiuitorul stabileste in ce moment legile intra in vigoare.
177. Presedintele nu poate sa modifice data intrarii in vigoare a unei legi sau a unora din dispozitiile sale, atunci cand a fost deja fixata aceasta data printr-o hotarare anterioara, luata ca urmare a aplicarii legii respective. O astfel de masura ar avea drept efect suspendarea retroactiva incepand cu data initiala a intrarii in vigoare, pana la noua data, a caracterului obligatoriu al legii, ceea ce interzice, in mod expres, Constitutia.
178. Intrarea in vigoare a unui text, in ziua publicarii sale in Monitorul Oficial, poate fi justificata atunci cand ea are repercusiuni asupra efectelor actelor juridice anterioare.
Daca intrarea in vigoare imediata este indispensabila, pentru a evita orice consecinta contrara echitatii, se vor introduce dispozitii tranzitorii adecvate.
179. Retroactivitatea unei dispozitii regulamentare nu este la adapost de critica decat in masura in care ea nu lezeaza drepturile dobandite. In caz contrar, ea duce lipsa de fundament legal.
180. Retroactivitatea nu poate fi admisa pentru un text care poate conduce la aplicarea de dispozitii penale.
181. Un text interpretativ isi are efectele in acelasi timp cu textul interpretat si, din aceasta cauza, nu ar putea prejudicia drepturile dobandite.
182. Cuvintele "prezenta (hotarare) prezentul (articol etc.)" care apar intr-un text, pot duce la echivoc atunci cand acest text este inserat intr-un text in vigoare. Astfel se intampla atunci cand textul inserat dispune, de exemplu, ca "nu sunt, totusi, supuse recensamantului instituit intreprinderile care, la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, nu au mai mult de 50 de angajati", dispozitia astfel formulata punand intrebarea daca aceasta este data intrarii in vigoare a hotararii in care ea este inserata sau data intrarii in vigoare a hotararii modificatoare care trebuie, deci, luata in seama. In acest caz, este mai bine sa se prevada o data fixa, astfel incat nici un semn de intrebare sa nu poata apare din lectura textului original, in ceea ce priveste domeniul de aplicare al noilor dispozitii care sunt inserate in acesta.
18 Partea executorie este dispozitia care desemneaza ministrul insarcinat cu aplicarea textului.
184. Legile nu pot avea o parte executorie, aplicarea lor fiind reglementata de Constitutie.
185. Este recomandat ca ministrul insarcinat cu aplicarea unei Ordonante de Guvern sa propuna aceasta hotarare si s-o contrasemneze.
186. Intr-o hotarare ministeriala, partea executorie este de prisos din punct de vedere juridic, orice delegare a unui functionar pentru a aplica o hotarare fiind de ordin pur intern si neputand, din acel moment, sa figureze intr-un text regulamentar.
187. De obicei, partea executorie se plaseaza la sfarsitul hotararii.
IV. ANEXE
188. Anexele sunt texte care, cu toate ca nu fac parte, din punct de vedere formal, din dispozitiv, fac parte in egala masura din substanta sa si pot fi considerate drept prelungirea acestuia in afara corpului actului normativ. Cand anexa este formata dintr-un text autonom si preexistent textului caruia ea ii va fi anexata, acesta din urma se limiteaza doar sa-l aprobe; cand ea constituie simpla aplicare a unui procedeu de prezentare care consta in a detasa anumite parti ale unei legi sau hotarari ale dispozitivului propriu-zis.
189. Textele, complete, de sine statatoare, si care nu cer interventia unei legi sau a unei hotarari decat pentru a realiza o conditie de validitate, trebuie sa figureze in anexa acestei legi sau a acestei hotarari, si nu in dispozitiv. Se intampla astfel, mai ales pentru statute, conventii internationale si decizii ale comisiilor paritare care sunt aprobate printr-o lege sau o hotarare.
190. Se recomanda, de asemenea, sa apara in anexa la o lege sau la o hotarare, dispozitii care, ca urmare a prezentarii lor, pot sa fie introduse cu dificultate in dispozitivul propriu-zis. Acelasi lucru se recomanda, indeosebi, pentru tabele, descrieri, desene, planuri etc.
191. In anumite cazuri, se poate recomanda sa apara, sub forma de anexa, un text regulamentar care se doreste pastrat ca un tot de sine statator; acelasi lucru se recomanda, indeosebi, pentru statutele pe care legea sau hotararea le stabileste sau pentru un text destinat formarii unui regulament general.
192. Coordonarile trebuie sa apara in anexa hotararilor care le stabilesc.
19 Anexa trebuie sa fie intitulata, la nevoie, prin simplul cuvant "Anexa" si daca exista mai multe anexe, ele trebuie sa poarte cel putin un semn distinctiv (numar sau majuscula).
194. Cand anexa constituie aplicarea unui simplu procedeu de prezentare, ea trebuie sa primeasca aceleasi semnaturi si contrasemnaturi ca si textul la care este anexata.
195. Cand se modifica o anexa, modificarea nu trebuie sa fie prezentata in mod necesar sub forma unei anexe, doar daca nu este vorba de texte supuse aprobarii.
V. PUBLICAREA
196. Legile si hotararile care intereseaza majoritatea cetatenilor trebuie sa fie publicate in mod integral.
6.2 Structura actelor emise de Curtea Constitutionala a Romaniei
1. Actele emise de Curtea Constitutionala a Romaniei cuprind patru parti:
a) Practicaua
b) Actele ce urmeaza sa fie avute in vedere la elaborarea solutiei
c) Considerentele
d) Dispozitivul
e) Opinia separata
a) Practicaua cuprinde:
- Obiectivul exceptiei, autorul exceptiei
Dosarul in care a ridicat exceptia
Instanta in fata careia a ridicat exceptia
Date informatice referitoare la sedinta de la Curtea Constitutionala a Romaniei: - dezbatere
pronuntare
Partile prezente si cele absente, dar citate legal
b) Actele ce urmeaza a fi avute in vedere la solutionarea recursului:
precizarea "Curtea, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:"
actul atacat si sinteza considerentelor ce au fundamentat-o;
sinteza motivelor;
alte informatii si documentatii cerute de judecatorul-raportor, potrivit art.5 din Legea nr.47/1992;
se mentioneaza ca au fost solicitate punctele de vedere conform art.24 alin.1 din Legea nr.47/92:
Guvern
Presedintii celor doua Camere.
c) Considerentele ce cuprind motivele si pozitia adoptata de Curte.
La inceputul considerentelor, se face precizarea: "Curtea, avand in vedere decizia atacata, motivele invocate, punctele de vedere primite (daca au fost solicitate), raportul judecatorului-raportor, prevederile ce fac obiectul exceptiei raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr.47/1992, retine:".
In cazul in care, in temeiul art.306 Cod Procedura Civila, anumite motive s-au invocat din oficiu, se face mentiune despre aceasta.
La finele considerentelor se trec prevederile constitutionale si ale Legii nr.47/1992 avute in vedere, iar daca Actul nu a fost adoptat in unanimitate precizarea ca ea a fost adoptata cu majoritate.
d) Dispozitivul, in care se trece solutia adoptata, cu precizarea ca este definitiva si pronuntata in sedinta publica din data de.
e) Opinia separata, daca este cazul.
SCHEMA STRUCTURALA A ACTELOR
CURTII CONSTITUTIONALE A ROMANIEI
a) Titlul si date de identificare
b) Actele avute in vedere pentru solutionare
c) Practicaua (partea introductiva)
d) Considerentele
e) Dispozitivul
f) Semnaturile
Presedinte
Magistratul-asistent caruia i s-a repartizat dosarul
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1377
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
