Desfacerea casatoriei pe baza acordului sotilor

δ.1. Precizari prealabile

Prin Legea nr. 59/1993 a fost reintrodus divortul pe baza acordului de vointa al sotilor. Astfel, desfacerea casatoriei poate fi pronuntata pe baza acordului sotilor numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam.:

- pana la inregistrarii cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei;

- nu exista copii minori rezultati din casatorie (copii firesti sau adoptati de ambii soti).

In cele ce urmeaza, vom arata numai particularitatile procedurii divortului pe baza acordului sotilor fata de procedura obisnuita.

δ.2. Particularitatile procedurii de judecata

Cererea de divort trebuie sa fie semnata de ambii soti. Daca este cazul, in actiune, sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului: numele de familie al sotilor dupa divort, pensia de intretinere si atribuirea locuintei.

Procesul de divort se desfasoara in doua faze:

- faza prealabila, in care presedintele instantei, primind cererea de divort, verifica "existenta consimtamantului sotilor", dupa care fixeaza termen de judecata de doua luni in sedinta publica (art. 613¹ alin. 2 C.p.civ.).

Fara ca legiuitorul sa explice in ce consta verificarea consimtamantului, consideram ca aceasta operatiune se refera la verificarea conditiilor restrictive ale acestui tip de divort, respectiv daca sotii au implinit un an de casnicie si daca exista minori rezultati din casatorie, verificarea semnaturii sotilor pe cererea de divort si, in situatia prezentarii ambilor soti, verificarea staruintei in desfacerea casatoriei.

Termenul de doua luni dintre data sesizarii instantei si primul termen de judecata in sedinta publica poate fi socotit un termen de gandire, deoarece sotii au posibilitatea sa reflecteze asupra deciziei lor de a desface casatoria;

- faza de judecata ce se desfasoara in sedinta publica. La termenul de judecata fixat dupa expirarea termenului de doua luni, instanta verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor.

In functie de atitudinea sotilor care au investit instanta de judecata cu o actiune de divort, intemeiata pe dispozitiile art. 38 alin. 2 C.fam., exista doua variante:

a) In situatia in care ambii soti staruie in actiunea de divort, judecatorul trece la judecarea cererii, fara a se administra probe cu privire la motivele pentru care s-a solicitat desfacerea casatoriei (mutuus consensus, mutuum dissensus).

Totusi, art. 613¹ alin. final C.p.civ. prevede ca: "Pentru solutionarea cererilor accesorii privind numele pe care sotii il vor purta dupa divort, pensia de intretinere si atribuirea locuintei, instanta va putea dispune, atunci cand considera necesar, administrarea probelor prevazute de lege". Asadar, in lipsa acordului sotilor cu privire la solutionarea cererilor accesorii, se administreaza mijloace de proba.

b) Daca unul dintre soti nu mai doreste divortul, ci mentinerea casatoriei, consideram ca, in lipsa unui text legal care sa prevada posibilitatea transformarii unei cereri de divort, intemeiata pe art. 38 alin. 2 C.fam., intr-o cerere de divort bazata pe art. 38 alin. 1 C.fam., o astfel de transformare este posibila. Sotul care staruie in desfacerea casatoriei devine reclamant, avand obligatia ca, prin mijloacele de proba legale, sa probeze ca exista motive temeinice pentru care continuarea casatoriei a devenit imposibila, iar celalalt sot devine parat, avand dreptul sa se apere, scopul lui fiind mentinerea casatoriei si respingerea actiunii de divort.

In literatura de specialitate s-a afirmat ca divortul pe baza acordului de vointa divortium bona gratia, conjuga elementul conventional si cel judiciar specifice contractelor judiciare legale. Astfel, fara a neglija importanta elementului judiciar, reflectat in art. 613¹ C.p.civ., se observa ca libertatea sotilor de a divorta ramane decisiva in obtinerea desfacerii casatoriei, instanta de judecata fiind tinuta doar de verificarea cerintelor de fond prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam. si a exprimarii acordului de vointa al sotilor atat la data depunerii cererii de divort, cat si la cea a judecarii cauzei in fond.

d.3. Hotararea judecatoreasca

Instanta de judecata, competenta potrivit dispozitiilor art. 607 C.p.civ., admite cererea de divort si pronunta desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti (art. 617 alin. 3 C.p.civ.). De asemenea, hotararea de divort, pronuntata in conditiile art. 613¹ C.p.civ, este definitiva si irevocabila in ceea ce priveste desfacerea casatoriei (art. 619 alin. 4 C.p.civ.). In consecinta, impotriva ei nici unul dintre soti nu poate promova nici o cale de atac.

Totusi, sotii au posibilitatea de a ataca hotararea numai cu privire la modul de solutionare a cererilor accesorii divortului, daca sunt nemultumiti de solutia dispusa de instanta judecatoreasca. In ceea ce priveste durata termenului de apel sau de recurs, in lipsa unei reglementari exprese, consideram, alaturi de majoritatea autorilor de specialitate, ca sunt aplicabile dispozitiile art. 619 alin. 1 C.p.civ., care prevad un termen de 30 de zile, si nu dispozitiile de drept comun.