ETAPELE TRAFICULUI DE PERSOANE

ETAPELETRAFICULUIDEPERSOANE

Traficul de fiinte umane este considerat a fi o forma de sclavie moderna, depasind ca profitabilitate traficul cu droguri si arme. traficul de fiinte umane presupune: recrutarea, transportarea, transferarea si adapostirea sau primirea unei persoane prin folosirea unor cai ilegale (amenintare, escrocarea, inselaciunea, abuzul de putere, utilizarea unei pozitii vulnerabile, darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obtinerea consimtamantului unei persoane care are control asupra altei persoane etc.). Scopul tuturor acestor actiuni este exploatarea fiintei umane prin: prostitutie sau alte forme de exploatare sexuala; munca sau servicii fortate; sclavie sau practici similare sclaviei; servitutea sau prelevarea de organe. Traficul de persoane este asociat cu functionarea retelelor de crima organizata, fiecare membru (traficant) al unei asemenea retele avand responsabilitati clar delimitate. In fapt, putem distinge mai multe etape (momente) ale traficului de fiinte umane: recrutarea, transportul catre locul de vanzare si/sau exploatare, vanzarea, sechestrarea si exploatarea, revanzarea, evadarea si repatrierea.

Recrutarea

Se realizeaza de catre un recrutor, care poate fi "independent" (individ) sau o firma cu profil aparent de impresariat artistic sau de plasare a fortei de munca in strainatate.

Majoritatea recrutorilor sunt barbati cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 de ani, uneori mai in varsta. Femeile recrutoare reprezinta un procent mai mic si au varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani. Exista, uneori, chiar familii in care atat sotul, cat si sotia si copiii acestora se ocupa de recrutarea si transportul victimelor.

De regula, recrutorii sunt persoane cunoscute de catre victima, un uneori chiar rude care inspira incredere, prin povesti de succes personale sau a altor persoane pe care le-au "ajutat", tinuta ingrijita si orice altceva ce indica o stare de prosperitate. Acestia au ocupatii legate de locuri unde exista posibilitatea unui contact intens cu publicul, cum ar fi: barman, taximetrist, vanzator etc. Recrutorii le atrag pe victime cu promisiuni de slujbe usoare si bine platite in strainatate, recrutarea fiind identificata ca o problema de incredere (in recrutor) si de asumare a riscului (de catre victima).

Exista o mare diversitate de modalitati de recrutare a victimelor, cele mai importante fiind insa: ofertele directe de false locuri de munca in strainatate (chelnerita, bucatareasa pe vasele de croaziera, menajera, baby-sitter etc.); oferta prin intermediul anunturilor din ziare; plecarea intr-o excursie etc.

Transportul

Traficul de fiinte umane se desfasoara pe anumite rute, din tara de origine spre tara de destinatie. Totusi, exploatarea ca scop al traficului se poate produce si in tara de origine. Vanzarea se poate face in tara de origine, de tranzit si in cea de destinatie.

Trecerea frontierei spre tara de destinatie (de cele mai multe ori alta decat cea promisa victimei) se face cu ajutorul recrutorilor sau al calauzelor si poate fi:

legala, sub pretextul unei excursii (in cazul fetelor care au pasaport);

ilegala, in cazul persoanelor minore sau fara pasaport, situatie in care calauzele promit trecerea granitei in siguranta in schimbul unei sume de bani sau chiar fara plata.

In cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, victimele sunt tratate civilizat, li se ofera cazare si masa, pot lua legatura cu familia etc.

Vanzarea

Are loc la destinatie, fara stirea victimelor care devin "proprietatea" unor patroni. Aspectul fizic si varsta sunt cele care fixeaza pretul de vanzare.

Sechestrarea si exploatarea

De cele mai multe ori victimele realizeaza ca au fost vandute de abia in momentul in care sunt sechestrate si exploatate, etapa caracterizata prin:

sechestrarea in locuri bine izolate, inchise;

lipsa totala a posibilitatilor de comunicare (li se retin actele de identitate, telefoanele mobile, alte bunuri);

tratament violent: izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenintare etc., pana la, in unele cazuri, omor.

Revanzarea

Victimele intra intr-un ciclu al falselor datorii fata de traficanti, acestia pretinzand ca trebuie sa-si recupereze banii din "munca" lor. In majoritatea cazurilor, urmeaza o revanzare catre un alt "patron" care, la randul sau, vrea sa-si recupereze suma platita.

Evadarea

Se face in conjuncturi favorabile speculate de catre victime, cu ajutorul unor clienti, la o razie a politiei etc. De regula, victimele se adreseaza ambasadelor sau consulatelor Romaniei din tara respectiva

Repatrierea

Se realizeaza cu sprijinul Organizatia Internationala pentru Migratie (OIM), al ambasadelor si/sau consulatelor Romaniei care se ocupa de formalitatile de repatriere. Victimelor li se elibereaza pasaport consular si documente de calatorie. Primirea in tara se face de catre OIM, care le integreaza in programe de asistenta sau de catre reprezentantii altor institutii cu atributii in domeniul asistentei victimelor traficului de persoane.

PROFILULRECRUTORULUI

Nimeni nu se ofera sa fie victima a exploatarii, fie ca este vorba de exploatare in scopuri sexuale, munca sau pentru activitati ilegale. Cu toate acestea, in functie de modul in care percepem situatia in care ne aflam, tindem sa acordam incredere persoanelor care ofera solutii problemelor noastre. Caracteristicile prezentate mai jos schiteaza portretul recrutorului/traficantului de persoane.

Varsta cuprinsa intre 20 si 45 de ani. Majoritatea recrutorilor/traficantilor au varstele mentionate, desi exista cazuri de traficanti cu varste mai mici sau mai mari. Potrivit stadiilor de dezvoltare propuse de psihologul american Erik H. Erikson, acest grup de varsta se caracterizeaza prin dezvoltarea capacitatii de a intretine relatii intime ca urmare a formarii identitatii personale in stadiul anterior (12-18 ani).

Aceasta etapa de varsta se caracterizeaza din punct de vedere psiho-social prin orientarea vocationala si structurarea carierei. In cazul recrutorilor, experientele de viata, valorile socio-culturale accesibile au determinat orientarea spre activitati cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative si a suportului necesar unei bune dezvoltari a identitatii personale.

Aspect fizic ingrijit. Statisticile arata ca traficul de persoane reprezinta una din cele mai "profitabile" infractiuni dupa treaficul de arme si droguri. Pe de alta parte, povestile de succes presupun reflectarea "realizarilor" prin vestimentatie si accesorii nu neaparat conservatoare, ci mai degraba conforme cu valorile socio-culturale ce promoveaza gusturi pentru produsele "de marca". Toate acestea devin vizibile sub forma unui aspect fizic ingrijit ce promoveaza, alaturi de ceilalti factori, imaginea succesului promis.

Nivel de educatie mediu. Recrutarea si traficarea persoanelor presupun abilitati de comunicare si de persuasiune achizitionate intr-o forma de educatie formala peste nivelul minim. Majoritatea recrutorilor/traficantilor sunt absolventi de licee sau scoli profesionale, desi acest criteriu nu este unul general valabil; in multe cazuri experienta de viata si, implicit, experienta in cadrul retelelor de crima organizata au contribuit substantial la "educarea" abilitatilor necesare.

Istoric de abuz in familie. Cercetarile psihologice confirma teoria conform careia abuzatorul a fost, la randul sau, victima. Dintre caracteriasticile abuzatorului se pot enumera: martor la manifestarile violente dintre parinti, victima a abuzurilor fizice si/sau emotionale in familie in perioada copilariei, stima de sine scazuta, minimalizarea propriilor responsabilitati, nevoia de a se impune si de a controla persoanele cu care intra in contact.

Inteligenta emotionala. In contextul fenomenului traficului de persoane, inteligenta emotionala reprezinta o caracteristica intalnita in special in cazul recrutorilor care folosesc tehnici de manipulare mai subtile, sugerand abilitatea unei persoane de a

empatiza cu ceilalti pentru a veni in intampinarea nevoilor celor din urma, prin aceasta asigurandu-si atingerea scopului final: recrutarea.

Face parte dintr-o retea de traficanti. Definitia traficului de persoane conform Protocolului de la Palermo (2000) face referiri la un proces complex care necesita construirea unor relatii care sa faciliteze parcurgerea tuturor etapelor, de la recrutare, transportare, vanzare, adapostire pana la exploatarea propriu-zisa. Cu toate acestea, in special in tara de destinatie, recrutorul poate actiona de unul singur, folosindu-se de relatii ce nu tin neaparat de o structura organizata.

Manifesta comportament violent. Acest tip de comportament este intalnit in special in cazul traficantilor care se folosesc de agresiunile verbale si fizice ca metoda de control, dar si ca metoda coercitiva (reala sau "anticipata") in scopul obtinerii obedientei privind interdictiile impuse si comportamentele asteptate (ex. interdictia de a vorbi despre anumite subiecte cu clientii sau acceptarea tuturor clientilor).

Este foarte bine organizat. Desi in faza de recrutare poate da impresia ca accepta dreptul persoanei de a se razgandi, adaptandu-se la situatie, in realitate traficantul urmeaza un plan prestabilit, cu date si rute exacte, evenimentele neprevazute fiind de cele mai multe ori anticipate sau combatute prin folosirea unor tehnici de manipulare (ex. daca persoana doreste sa amane data plecarii i se spune "acum ori niciodata").

PROFILUL VICTIMEI TRAFICULUI DE PERSOANE

Cercetarile efectuate de OIMBucuresti asupra vulnerabiltatii fata de trafic a populatiei tinere din Romania au identificat o serie de factori care pot spori riscul de de a deveni victima a traficului de persoane. Acestia sunt:

Comunitatea: localizarea geografica intr-o regiune saraca; rezidenta intr-o aglomerare urbana.

Grupuri de apartenenta: locuire intr-un mediu institutional; abuz si disfunctionalitate familiala; lipsa de comunicare in familie; dezintegrare sociala.

Achizitii si aspiratii profesionale: nivel scazut de educatie; dorinta de realizare personala si independenta financiara.

Mobilitate si perceptia succesului: expunerea la povesti de migratie de succes; proiectarea succesului in strainatate; intentia de plecare in strainatate.

Pe baza analizei acestor factori pot fi identificate o serie de caracteristici ale posibilelor victime (tinere cu varsta intre 14-25 de ani):

Locul de provenienta: orase mari (in care lipseste sentimentul comunitatii), localizate in regiunile sarace ale tarii;

Sentiment scazut de apartenenta sociala;

Experienta unor abuzuri repetate;

Nivelul de educatie nu depaseste, de regula, studiile liceale

Grupul de prieteni in care traieste valorizeaza in special banii;

Legaturi slabe cu biserica;

Dorinta intensa de independenta, in special financiara;

Situatie economica precara, lipsa de perspective;

Recepteaza pozitiv experientele unor cunoscuti care au lucrat (lucreaza) in strainatate;

Este gata sa-si asume riscurile pe care le implica o eventuala decizie de plecare in strainatate.

Nu toate persoanele vulnerabile devin victime ale traficului de persoane!

Exista insa anumite momente dificile, aparent fara iesire pentru aceste persoane, iar "oferta" de munca in strainatate pare a fi "solutia salvatoare". Recrutorii aleg cu grija aceste momente pentru recrutarea viitoarelor victime.

MITURI PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE

(material realizat pe baza documentelor OIM)

1. Masurile legislative actuale sunt suficiente pentru a combate traficul de persoane.

In realitate legislatia privind prevenirea si combaterea traficului de persoane necesita imbunatatiri, pe langa faptul de a fi insuficienta in combaterea fenomenului. Aplicarea legislatiei implica existenta si eficienta tuturor structurilor si programelor prevazute (grupul interministerial de lucru, aplicabilitatea facilitatilor prevazute de lege pentru victimele traficului de persoane, Centrul de asistenta etc.) lucru ce se realizeaza intr-un ritm lent, justificat cel mai adesea prin lipsa fondurilor necesare. Pe langa acest lucru, in domeniul prevenirii si combaterii apare ca necesara elaborarea unei strategii locale care presupune cooperarea autoritatilor publice cu organizatiile neguvernamentale, precum si cu grupurile interministeriale si implicarea exponentilor mass-media in sensibilizarea opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane si consecintelor acestuia.

2. Definitia traficului de persoane este unanim acceptata in lume.

Definitia traficului de persoane continua sa fie subiect de dezbatere, existand dezacorduri atat la nivel global, cat si regional sau chiar national, acest lucru fiind elocvent in ceea ce priveste disputele ideologice ce marcheaza discursul asupra acestui fenomen. Absenta consensului asupra definitiei acestuia are implicatii profunde asupra planificarilor strategice si posibilitatilor de dezvoltare a unor programe eficiente din moment ce unele definitii ofera practici concrete ce se pot contrazice intre ele. Cu toate acestea, trebuie recunoscut faptul ca exista o serie de elemente ale traficului asupra carora exista un acord general: violenta, inselaciunea, utilizarea fortei, lipsirea de dreptul de miscare, abuzul autoritatii, impunerea unor datorii, munca fortata si ale forme de exploatare.

3. Prostitutia este o alegere voluntara.

Prostitutia voluntara presupune decizia unei persoane de a se angaja in aceasta activitate in cunostinta de cauza, prin oferirea consimtamantului. Acest consimtamant

implica un set de relatii existente ce se pot continua sau intrerupe in functie de regulile implicite sau explicite pe care si le fixeaza persoana respectiva. Cu toate acestea, consimtamantul nu presupune in mod necesar acordul, referindu-se la simpla complezenta in absenta fortei fizice. Prostitutia in absenta fortei fizice ar reprezenta asadar situatia din care o persoana poate iesi oricand, fara a fi impiedicata prin masuri coercitive. Referindu-ne la cauzele acestui fenomen, putem spune ca suntem cu totii responsabili pentru propria saracie si lipsa de oportunitati, insa cel mai adesea acest argument mascheaza si justifica lipsa unor alternative viabile. In afara cauzelor externe, pot fi invocati factori psihologici cum ar fi dependenta de droguri sau abuz sexual, tulburari de atasament etc. Toate acestea reprezinta factori de vulnerabilitate pentru o alta forma de prostitutie: cea fortata - in care nu exista nici consimtamant, nici complezenta, ci utilizarea fortei, amenintarea, obligarea prin impunerea unei datorii etc., incadrandu-se in fenomenul traficului de fiinte umane.

4. Toate victimele sunt rapite.

Chiar daca unele dintre victimele traficului sunt luate cu forta, cele mai multe sunt pacalite si/sau convinse sa insoteasca pe cineva de bunavoie

Adesea recrutorul va face o serie de promisiuni false despre tara spre care urmeaza sa plece victima si despre locul, felul si remuneratia muncii acolo.

5. Migrantii care calatoresc in strainatate respectand conditiile legii nu pot deveni victime ale traficului.

Chiar daca exista cazuri in care victimele sunt aduse intr-o anumita tara in mod ilegal, sunt si numeroase cazuri in care victimele au calatorit in deplina legalitate, unele avand chiar si viza de munca in tara respectiva.

6. Cele mai multe victime sunt traficate in scopul exploatarii sexuale.

Chiar daca exista dovezi bine documentate despre cazurile de exploatare in industria sexului, oamenii pot fi traficati in mult mai multe scopuri, inclusiv pentru munca fortata in agricultura, industrie, pescuit, constructii, mine, ateliere, servicii, sclavie ca personal domestic, cersetorie, mica criminalitate, serviciu militar fortat in conflicte armate sau transplant de organe. Astfel devine evident ca si barbatii pot fi victime ale traficului.

7. Toate7. Toate victimele traficului sunt femei si copii.

Intr-adevar, femeile si copiii sunt categoriile cele mai expuse si mai vulnerabile in fata traficului de persoane. Exista insa cazuri in care victimele sunt barbati. Pe viitor va fi nevoie de o mai buna cercetare si intelegere a mecanismelor ce alcatuiesc traficul in scopul exploatarii prin munca.

8. Traficul este o problema caracteristica doar Europei de Est si Asiei de Sud-Est.

In mod regretabil, traficul este un fenomen prezent in toata lumea. Mai mult, criminalitatea transfrontaliera se manifesta in toate regiunile lumii. Desigur, atunci cand ne referim la trafic ca la un fenomen global, trebuie sa avem in vedere caracteristicile sale specifice in functie de regiune, dezvoltare economica, context socio-cultural, nivel de informare si educatie etc

9. Doar cei fara educatie sau cei foarte saraci pot cadea prada traficului de persoane.

Chiar daca unele victime sunt mai vulnerabile pentru ca traiesc in saracie, toate categoriile de oameni pot deveni victime ale traficului. De exemplu, exista zone ale lumii unde femeile cu educatie academica sunt expuse riscului de a fi traficate tocmai pentru ca se gasesc prea putine slujbe corespunzatoare gradului lor de pregatire, fiind nevoite sa caute aceste oportunitati in alta parte.

10. Recrutarea victimelor se face doar prin anunturi in ziare.

In cele mai multe cazuri recrutarea are loc fata in fata, fara intermedierea prealabila a anuntului la mica publicitate, "povestile de succes" avand un rol determinant in acest proces.

11. Traficantul este barbat si are o infatisare "fioroasa", de om aflat in afara legii, de reprezentant al lumii interlope.

Recrutorul, prima veriga a retelei criminale care ia legatura cu victima, poate fi atat barbat cat si femeie. Exista cazuri in care un cuplu, "sot si sotie", actioneaza impreuna pentru a prezenta mai multa credibilitate. Traficantul nu poate fi recunoscut dupa anumite caracteristici fizice, precum sex, aspect corporal, tinuta, posesia unei masini sau a unui telefon mobil. Traficantul manifesta un comportament prietenos si aparent dezinteresat, in prima instanta, putand fi identificat doar ulterior, cand devine violent si agresiv atunci cand plaseaza victima in situatia de exploatare.

12. Doar copiii care au fost abandonati sunt supusi riscului de a fi traficati.

Copiii abandonati de parinti reprezinta una din categoriile de persoane vulnerabile la traficul de persoane. Multi dintre copiii abandonati nu au carti de identitate, altii nu figureaza in nici un document oficial, traseul acestora nemafiind monitorizat dupa ce parasesc institutiile de plasament. In aceste conditii este foarte usor ca ei sa dispara, sa fie vanduti si revanduti. Dar nu numai copiii abandonati risca acest lucru. Din cauza saraciei, somajului si lipsei de perspective, tinerii reprezinta, in totalitate, un grup expus riscului la trafic.