Testamentul autentic

Testamentul autentic

Conform definitiei legale art. 860 C. civ. testamentul autentic este acela adeverit de autoritatea anume investita in acest scop. In forma initiala a Codului civil aceasta autoritate era judecatoria, in prezent aceasta competenta revine notarilor publici.

Testamentul autentic avea in trecut un regim derogatoriu de la dreptul comun in materia inscrisurilor autentice. Ulterior au fost abrogate textele art 861-863 C.civ care reglementau acest regim derogatoriu, iar prin Legea nr. 36/1944 testamentul a devenit act autentic ca oricare altul. In prezent, autentificarea testamentelor este in competenta notarilor publici si se realizeaza conform Legii nr. 36/1995, privind notarii publici si activitatea notariala si al Regulamentului de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 710/C/al ministrului Justitiei.

La fel ca si testamentul olograf testamentul autentic are o serie de avantaje si dezavantaje. Ca orice inscris autentic, printre avantaje se numara faptul ca acesta constituie o proba puternica pana la inscrierea in fals, limitand foarte mult posibilitatile de a fi contestat. De asemenea acest tip de testament face mai dificila folosirea mijloacelor dolosive, formalitatile la care este supus ingreuneaza intocmirea lui sub impulsul captatiei, si este singurul care poate fi folosit de cei care nu stiu sau nu pot sa scrie. Testatorul poate beneficia de sfaturile si indrumarile notarului care instrumenteaza testamentul, iar conservarea unui exemplar la biroul notarului care l-a instrumentat face ca pierderea, distrugerea sau ascunderea lui sa nu creeze niciun fel de probleme. Printre dezavantaje se numara necesitatea unor cheltuieli si unui oarecare efort pentru indeplinirea formalitatilor, de asemenea testamentul autentic nu asigura pastrarea secretului dispozitiilor de ultima vointa, fara ca testatorul sa doreasca acest lucru datorita unei indiscretii a notarului, desi acesta are obligatia de a pastra secretul profesional.

Testamentul autentic este un inscris autentificat potrivit dispozitiilor Codului civil si se intocmeste in conformitate cu procedura notariala potrivit dispozitiilor Legii nr. 36/1995. Astfel conform dispozitiilor acestei legi testamentul autentic se instrumenteaza de catre un singur notar, testatorul putand solicita in temeiul dispozitiilor art. 63 din aceeasi lege ca la semnarea testamentului sa fie prezenti si martori. La autentificarea acestui act testatorul nu poate fi reprezentat prin mandatar cu procura speciala autentica, in cazul testamentului este necesar ca acesta sa fie semnat de testator personal.

Din punct de vedere al competentei teritoriale, notarul poate instrumenta testamentul si in afara sediului biroului notarial, daca testatorul din pricina varstei inaintate, a bolii, sau a altor motive temeinice nu se pot deplasa personal la biroul notarial. De asemenea testatorul se poate adresa oricarui notar public din tara indiferent de domiciliul sau.

Testamentul poate fi redactat dupa indicatiile si vointa testatorului, de catre notarul public ori de catre testator sau chiar de catre un tert, notarul nefacand altceva decat sa preia in cuprinsul testamentului actul astfel redactat . In dreptul nostru formalitatile de autentificare nu sunt asa de riguroase, precum de pilda sunt in dreptul francez. In virtutea ideii de a nu se denatura in niciun fel vointa dispunatorului, Codul civil francez prin art.971 impune ca la intocmirea testamentului sa fie prezenti fie notarul si doi martori, fie doi notari.

Legea nr. 36/1995 prevede la art. 56 alin a) ca notarul public sub sanctiunea nulitatii, nu poate instrumenta un testament in cazul in care ar avea vreun interes personal legat de acesta el, sotul, ascendentii sau descendentii sai. Redactarea testamentului se face in limba romana. Testamentul autentic poate fi dictat de testator intr-o limba straina inteleasa de notar, urmand a fi tradus in limba romana conform dispozitiilor legale prevazute mai sus. Nu este admis ca traducerea din limba straina necunoscuta de notar sa fie facuta de un interpret, datorita faptului ca notarul nu poate verifica personal conformitatea traducerii cu vointa testatorului.

Consimtamantul testatorului se va exprima in fata notarului in forma orala. Astfel conform art 60 alin 1) din Legea nr.36/1995 dupa redactarea in intregime a testamentului, notarul public va proceda la citirea acestuia, intrebandu-l apoi pe testator daca a inteles continutul acestuia si exprima intocmai vointa sa. Testamentul astfel intocmit este aprobat printr-o rezolutie pusa pe cererea de autentificare. Autentificarea in sine se face printr-o incheiere care va cuprinde conform art. 49 din Legea nr. 35/1995, sediul biroului notarial, numarul incheierii, data intocmirii etc., pe langa aceste mentiuni va cuprinde si constatarea ca s-a luat consimtamantul testatorului si ca inscrisul a fost semnat de testator. In fine actul este semnat si parafat si de notar. Trebuie sa mai mentionam si importanta pe care o au semnaturile testatorului si notarului. Semnatura testatorului arata faptul ca acesta si-a insusit continutul actului pe care aceasta este pusa adica faptul ca actul este conform vointei sale, iar semnatura notarului arata sinceritatea actului respectiv. In privinta semnaturii testatorului este necesar ca aceasta sa permita identificarea acestuia, chiar daca nu reproduce exact semnatura corecta si obisnuita a dispunatorului. Dupa cum spuneam mai sus unul dintre avantajele testamentului olograf este ca acesta poate fi incheiat si de persoanele care din cauza bolii, a infirmitatii sau a nestiintei de carte nu pot semna testamentul. In aceasta situatie conform art. 62 din Legea nr. 36/1995 notarul face mentiune despre cauza imposibilitatii de a semna actul, aceasta tinand loc de semnatura. Exista posibilitatea ca testatorul sa declare ca nu stie sa semneze iar ulterior sa se dovedeasca ca declaratia sa a fost falsa, aceasta echivaland cu refuzul de a semna actul. De asemenea testamentul care nu este semnat ci poarta doar o simpla parafa, fara mentiunea ca testatorul nu poate sau nu stie sa semneze, nu este valabil.

Acest testament are valoarea probanta proprie inscrisurilor autentice. Mentiunile cuprinse nu vor putea fi combatute decat pe calea procedurala a inscrierii in fals. Asadar in privinta mentiunilor facute de notar pe baza atributiilor sale specifice, testamentul autentic face credinta pana la inscrierea in fals.

In schimb, inscrierea in fals nu este necesara pentru a se combate sinceritatea declaratiilor facute cum ar fi mentiunea faptului ca testatorul este in deplinatatea facultatilor mentale, precum si constatarile facute de notar prin propriile sale simturi insa inafara atributiilor de serviciu. In privinta acestor mentiuni proba contrara se va face potrivit regulilor de drept comun privind combaterea inscrisurilor in general.