RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR

RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR

Raspunderea internationala este definita in documentele juridice internationale ca "institutie a dreptului international public in temeiul careia statul sau alt subiect al dreptului international, care savarseste fapte internationale ilicite, este raspunzator fata de statul lezat prin aceste fapte sau fata de toate statele lumii, in cazul crimelor internationale" (raspunderea internationala a statelor). O alta definitie este aceea potrivit careia "raspunderea internationala a statului - subiect principal al acestei institutii - inseamna ca cela care a savarsit o fapta internationala ilicita sau o actiune legala de natura sa produca prejudicii altui subiect de drept international public este dator sa suporte consecintele stabilite de dreptul international public". Raspunderea, in dreptul international public, este definita si ca "obligatie pentru cei care au incalcat normele acestuia de a suporta consecintele conduitei lor ilicite, obligatie care le este impusa sub forma sanctiunilor stabilite de catre state".

Caracterele, natura, fundamentul si tipurile raspunderii internationale

1. Raspunderea internationala are, ca prima trasatura fundamentala, un caracter sanctionator, ea fiind o replica la nerespectarea regulilor de drept international. In al doilea rand, raspunderea internationala nu este autonoma in raport cu obligatiile internationale, ci o completare a acestora, chiar daca uneori, statele raspund pentru fapte care nu au caracter ilicit (raspundere obiectiva).

2. Natura juridica a raspunderii internationale, reprezinta un raport juridic intre doua sau mai multe subiecte de drept international public, in special intre state, respectiv intre statul vinovat si statul lezat, opinie insusita si de Curtea Permanenta de Justitie Internationala. Chiar si atunci cand se produce o dauna unui particular, raportul de raspundere se naste intre statul care si-a incalcat obligatia si statul al carui cetatean este victima. Atunci cand gravitatea incalcarilor este de mare amploare si vizeaza intreaga comunitate internationala, raportul juridic de raspundere se naste intre statul autor si toate celelalte state, ca o obligatie erga omnes (de ex., in cazul actiunilor care pun in pericol pacea si securitatea internationala).

Fundamentul raspunderii internationale trebuie analizat in contextul distinctiei care se face intre raspunderea pentru fapte ilicite din punct de vedere international si raspunderea pentru consecintele prejudiciabile ale unor activitati legale. Raspunderea statelor pentru fapte ilicite din punct de vedere al dreptului international, fundamentul raspunderii internationale a statelor este faptul ilicit care, potrivit proiectului de articole al Comisiei de Drept International trebuie sa indeplineasca doua conditii: una de ordin subiectiv, respectiv o comportare manifesta prin comisiune sau omisiune imputabila statului; alta de ordin obiectiv, respectiv o incalcare a unei obligatii internationale printr-o comportare care-i este imputabila. Doctrina si practica judiciara considera ca raspunderea internationala a unui stat poate fi angajata daca fapta ii este imputabila si daca este ilegala din punct de vedere al dreptului international public.

Pe langa aceste conditii se afirma uneori si existenta culpei, prejudiciul si legaturii cazuale. Cat priveste culpa, aceasta este o conditie care apartine dreptului international clasic si a pierdut din importanta in prezent, in favoarea raspunderii obiective. Potrivit Proiectului de articole al Comisiei de Drept International, prejudiciul nu este o conditie a raspunderii statelor pentru fapte ilicite, in sensul ca numai existenta prejudiciului nu termina direct raspunderea daca nu exista si o incalcare a dreptului international public.

Faptele internationale ilicite, ca fundament al raspunderii internationale a statelor, sunt grupate in doua categorii: a) crime internationale si b) delicte internationale.

Crimele internationale sunt definite in Proiectul de articole al Comisiei de Drept International a O.N.U. ca fiind faptul ilicit din punct de vedere international, care rezulta din violarea unei obligatii internationale atat de esentiala pentru salvgardarea intereselor fundamentale ale societatii internationale, incat ea este considerata de societate in ansamblul ei ca o crima. Raspunderea pentru aceasta categorie de fapte ilicite vizeaza ocrotirea unor valori universal acceptate de societatea internationala, precum pacea si securitatea internationala, dreptul popoarelor la autodeterminare, protectia fiintei umane in timp de pace si in timp de conflict armat, mediul natural etc. In cazul savarsirii acestor fapte internationale ilicite, raportul juridic de raspundere se naste intre statul autor al crimei internationale si toate celelalte state (obligatie de raspundere erga omnes).

Delictele internationale reprezinta fapte internationale ilicite mai putin grave decat crimele internationale, iar raportul juridic de raspundere se naste intre statul autor si statul victima (statele victime).

Faptele ilicite din punct de vedere al dreptului international (crimele si delictele internationale) reprezinta violari ale obligatiilor statelor. Dupa natura lor, obligatiile internationale ale statelor pot fi: a) obligatii de comportament (de a avea un anumit comportament); b) obligatii de eveniment (sa previna producerea unor evenimente). Dupa momentul in care sunt violate, obligatiile internationale se clasifica in fapte internationale ilicite cu durata in timp (fapte continue, compuse sau complexe) si fapte internationale ilicite fara durata in timp. Determinarea tipului obligatiei este importanta pentru individualizarea raspunderii autorului si normalizarea relatiilor dintre state.

RASPUNDEREA INTERNATIONALA A STATELOR SI ORGANIZATIILOR

INTERNATIONALE

Raspunderea internationala a statelor

Faptele ilicite care declanseaza raspunderea internationala a statelor pot fi grupate in trei categorii: a) fapte ilicite de drept comun, comise in timp de pace de particulari sau de imputerniciti ai statului sau ai guvernului sau; b) fapte ilicite comise in timpul dezordinilor sociale interne (tulburari interne, insurectii); c) fapte ilicite comise in timp de razboi. Statele raspund pentru actele lor - acte de stat - si pentru actele particularilor, daca sunt ilicite din punct de vedere al dreptului international. Statele raspund pentru actele ilicite prin care au produs prejudicii altui stat, cetatenilor sau bunurilor acestuia, indiferent de autoritatea care le-a uzat, pentru neexecutarea unor obligatii contractuale, precum si cand cauzeaza pagube altui stat prin luarea unor masuri de prevenire a unor tulburari interne. Statele raspund si pentru faptele resortisantilor sai, persoane particulare, cand nu a luat masurile necesare pentru a impiedica producerea lor.

Formele raspunderii internationale a statelor

In functie de gravitatea si continutul violarilor, raspunderea poate fi: morala, politica sau materiala. Raspunderea statelor nu poate fi penala pentru ca societas delinquere non potest. In legatura cu acest ultim aspect s-au conturat trei conceptii in literatura de specialitate: a) statul, ca persoana morala (juridica), nu poate raspunde penal; b) o persoana morala trebuie sa raspunda penal pentru infractiunile comise, pentru ca ar avea aptitudinea sa comita asemenea fapte prin propria vointa; c) conceptia care accepta aptitudinea persoanei morale de a comite infractiuni, dar respinge posibilitatea de a aplica sanctiuni penale ori le accepta in mod cu totul exceptional.

In doctrina dreptului international se afirma ca raspunderea internationala nu are decat in mod exceptional un caracter penal si ca acest tip de sanctiune vizeaza numai persoana fizica, pentru ca "ea este singura care are vointa constienta si, de aceea, nu poate exista culpa si nici culpabilitate, nici responsabilitate penala pentru o colectivitate". Raspunderea penala nu poate opera pentru subiectele dreptului international, ci numai in cazul persoanei fizice, a omului ca individ.

Raspunderea morala a statelor

Raspunderea morala a statelor este o forma a raspunderii internationale a statelor (satisfactio), determinata de prejudiciul moral (insulta, tratament necorespunzator etc.) cauzat altui stat printr-o fapta contrara dreptului international. Repararea prejudiciului consta intr-o satisfactie sub forma exprimarii de scuze datorate de statul autor fata de statul lezat, prezentarea de onoruri sau promisiuni ca actele ilicite nu se vor repeta. Raspunderea morala se poate concretiza prin aplicarea de sanctiuni functionarilor ori cetatenilor care au savarsit fapta, sau in plata unor sume de bani    ca despagubiri punitive. Este posibil ca satisfactia sa fie exprimata si prin declararea faptei ca ilicita de catre o instanta internationala. Raspunderea morala nu are numai o functie reparatorie din punct de vedere moral, ci, prin reafirmarea normelor incalcate, si o functie de promovare a respectarii dreptului international.

Raspunderea politica (politico- juridica) a statelor

Raspunderea politica este o forma a raspunderii internationale a statelor care presupune suportarea de catre statul autor a unor sanctiuni care pot fi concretizate intr-o gama care variaza de la simpla cerere de a pune capat actului ilicit si pana la sanctiuni dure, chiar cu folosirea fortei armate, in cazul actelor de agresiune. Formele concrete ale raspunderii politice se prezinta in diverse moduri: condamnarea si alte luari de pozitii de dezaprobare; motiuni si rezolutii ale organizatiilor internationale care pot merge pana la decizia de suspendare sau excludere din organizatie a statului autor; intreruperea relatiilor diplomatice; folosirea fortei armate aeriene, navele terestre in scop demonstrativ sau chiar operatii militare in baza deciziei Consiliului de Securitate.

Raspunderea materiala a statelor

Aceasta forma a raspunderii internationale obliga statul vinovat sa repare daunele materiale provocate altui stat, sub dublu aspect: plata despagubirilor pentru daunele provocate (reparatio) si restabilirea drepturilor incalcate (restitutio). Reparatia daunelor materiale are un caracter compensatoriu si nu unul punitiv. Principiul aplicabil este restitutio in integrum, cu precizarea ca practica internationala consacra regula potrivit careia statul vinovat va repara numai daunele directe, nu si pe cele indirecte. Ca principiu subsidiar, cand restabilitatea situatiei anterioare faptei ilicite nu este posibila, raspunderea materiala va consta in plata unor compensatii pentru prejudiciile provocate (reparatio). Raspunderea materiala a statelor poate exista independent de celelalte forme ale raspunderii internationale. Daca faptele ilicite sunt grave, pe langa raspunderea materiala opereaza si raspunderea politica si morala, inclusiv tragerea la raspundere penala a persoanelor autoare ale crimelor internationale.

Particularitati ale raspunderii organizatiilor internationale

Prezenta organizatiilor internationale guvernamentale a schimbat imaginea societatii internationale, cu implicatii evidente si in sfera raspunderii internationale. Recunoscandu-se personalitatea juridica a organizatiilor internationale, rezulta ca acestea au drepturi si obligatii in raport cu alte subiecte ale dreptului international public, ceea ce inseamna ca, daca drepturile lor sunt violate, au posibilitatea sa le valorifice prin intermediul raspunderii internationale. Organizatia internationala guvernamentala, ca si statul, poate fi parte intr-un raport juridic de raspundere internationala. Organizatiile internationale au si o personalitate juridica de drept intern, aflandu-se sub imperiul jurisdictiei unui stat. Organizatia are o dubla personalitate juridica: de drept intern si de drept international.

Din punct de vedere al dreptului intern, raspunderea juridica a organizatiei internationale poate fi contractuala si extracontractuala, in functie de actele sau faptele acesteia, care sunt sub incidenta legislatiei nationale. Cu toate subiectele dreptului intern, organizatiile internationale au obligatia sa respecte legislatia nationala a statului in care isi au sediul, ori a statelor pe teritoriul carora isi desfasoara activitatea, in caz contrar fiind supuse regulilor raspunderii juridice. Organizatiile internationale beneficiaza de imunitate de jurisdictie sub aspect procedural; chiar organizatia poate renunta la imunitatea sa sau poate solutiona litigiul prin negociere sau prin orice alt mijloc convenit de parti.

In privinta raspunderii organizatiei internationale in dreptul international public, in general, organizatiile internationale sunt supuse regulilor raspunderii internationale a statelor, cu precizarea ca ele functioneaza pe principiul specializarii (persoana juridica functionala). Raspunderea lor in plan international este determinata de acest specific. Caracterul ilicit al faptelor organizatiilor internationale va fi analizat prin raportare la actele statutare si la deciziile pe care le iau realizarea obiectivelor. Ca si statele, organizatiile internationale nu fac obiectul raspunderii penale, aplicandu-se principiul societas delinquere non potest, ceea ce nu exclude raspunderea penala a functionarilor acestora atunci cand comit infractiuni internationale.