Exploatarea prin munca a copiilor

Exploatarea prin munca a copiilor

Inca de la o varsta foarte frageda copii incep sa munceasca pentru a contribui la bunastarea gospodariei. Unii parinti sunt de parere ca efortul depus de copii este benefic pentru crsterea si dezvoltatea viitoare a lor prin insusirea unui simt al responsabilitatii. De cele mai multe ori, copii efectueaza munci care sunt pe departe de a avea un efect benefic pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a acestora.

Exploatarea copilului prin munca inseamna orice forma de munca a copilului, care dauneaza sanatatii si dezvoltarii si de ale carei beneficii profita un adult .

Copiii sunt si trebuie sa ramana o prioritate iar copilaria este o perioada a vietii care trebuie dedicata dezvoltarii si educatiei, nu muncii. De aceea, eliminarea efectiva a exploatarii muncii copiilor este unul dintre cele mai urgente deziderate ale momentului

In contextul pauperizarii accentuate a populatiei, atat in mediul rural, cat si in cel urban,

copiii, obligati sau nu de parinti, s-au indreptat din ce in ce mai mult spre activitati

economice prin care pot castiga bani, care nu indeplinesc in toate situatiile conditiile impuse

de lege. Institutul National de Statistica estima in anul 2004 ca aproximativ 70.000 de copii

sunt implicati in munca, 8,8% dintre acestia desfasurand activitati grele, iar in 96, 6% din

cazuri fiind ignorate reglementarile privind varsta minima si durata muncii.

CADRUL LEGAL

Exploatarea copilului prin munca inseamna orice forma de munca a copilului, de ale carei beneficii profita un adult si care are drept consecinta afectarea dezvoltarii, educatiei si motalitatii.

Exploatarea copiilor prin munca este interzisa in Romania, articolul 45 aliniatul 3 din Constitutia Romaniei si Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr.182/1999 ratificata prin Legea nr.203/2000.

Copilul exploatat prin munca are dreptul la protectie din partea statului si a comunitarii (art.19, 32, 33, 34, 36, 39 din Conventiei privind Drepturile Copilului ratificata prin Legea nr.18/1990 si Strategia Guvernamentala in domeniul protectiei copilului in dificultate 2001-2004).

Copilul are dreptul sa munceasca incepand cu varsta de 15 ani, dar beneficiind de conditii speciale la locul de munca (art.7 din Codul Muncii si Normele Generale de Protectie a Muncii aprobate prin Ordinul nr.185/1990)

Intre 15 si 16 ani, acordul parintilor este obligatoriu;

In cazul in care copilul nu a absolvit invatamantul obligatoriu, angajatori trebuie sa permite si sa faciliteze continuarea studiilor in acest sen

In 2000, intre Guvernul Romaniei si Organizatia Internationala a Muncii a fost semnat un Memorandum de Intelegere care a fost extins pana in 2007. Romania a ratificat Conventia ONU privind drepturile copilului pe 28 septembrie 1990. Conventia ILO nr. 138

(1973) privind varsta minima in toate ramurile a fost ratificata in 1975, iar Conventia ILO nr. 182 (1999) privind eliminarea formelor celor mai grave de munca a copilului in anul 2000.

Legea invatamantului mareste prin articolul 6 invatamantul obligatoriu de la 8 clase la 9 clase. Copiii pot urma scoala in forma de zi pana la varsta de 17 ani. Formele de organizare a

invatamantului sunt: invatamant de zi, seral, cu frecventa redusa si invatamantul prin corespondenta sau la distanta.

Cu toate ca au existat numeroase schimbari in ceea ce privaste accesul populatiei la sistemul educational, perioada de tranzitie a avut un impact negativ datorita micsorarii resurselor bugetare comparativ cu nevoile si cresterii costurilor pentru educatie in familiile cu copii, chiar daca sistemul educational este gratuit

In cele mai multe cazuri, din cauza problemelor financiare, parintii nu isi pot permite cheltuielile necesare frecventarii scolii. Astfel, copiii stau acasa si se implica in diverse activitati gospodaresti, munci agricole impreuna cu parintii, sunt pusi sa munceasca pe

diferite sume de bani pentru ca parintii sa plateasca unele datorii etc. Se presupune ca multi copii migreaza spre orase, unde muncesc in loc sa mearga la scoala. In cel mai rau caz, copiii sunt fortati sa cerseasca sau chiar sa se prostitueze.

Principalele prevederi legislative privind munca copilului se regasesc in Constitutia Romaniei, Codul Muncii, Codul Familiei si in conventiile si recomandarile Organizatiei Internationale a Muncii.

Constitutia Romaniei, ca lege suprema, instituie urmatoarele principii:

.munca fortata este interzisa (art. 39, alin. 1);

Exploatarea copiilor folosirea lor in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala sunt interzise (art. 45, al. 3);

.copiii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati (art. 45, alin.

Codul Muncii prevede in articolul 13 ca persoana fizica dobandeste capacitate de munca la

implinirea varstei de 16 ani. In alineatul 2 se face precizarea ca un copil poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.

Incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani este interzisa. In privinta locurilor de munca grele, vatamatoare sau periculoase angajarea se poate face dupa implinirea varstei de 18 ani.

Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care reformeaza sistemul de protectie a copilului contine o serie de prevederi exprese legate de exploatarea prin munca

• Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
• Este interzisa orice practica prin intermediul careia un copil este dat de unul sau de ambii parinti ori de reprezentantul lui legal, in schimbul unei recompense sau nu, in scopul exploatarii copilului sau a muncii acestuia.
• In situatiile in care copiii de varsta scolara se sustrag procesului de invatamant, desfasurand munci cu nerespectarea legii, unitatile de invatamant sunt obligate sa sesizeze de indata serviciului public de asistenta sociala. Acest serviciu impreuna cu ISJ si celelalte institutii publice competente sunt obligate sa ia masuri in vederea reintegrarii scolare a copilului.
• Inspectia Muncii in colaborare cu ANPDC au obligatia de a promova campanii de constientizare si informare: a) pentru copii - despre masurile de protectie de care pot beneficia si despre riscurile pe care le implica cazurile de exploatare economica; b) pentru publicul larg - incluzand educatie parentala si activitati de pregatire pentru categoriile profesionale care lucreaza cu si pentru copii, pentru a-i ajuta sa asigure copiilor     o reala protectie impotriva exploatarii economice; c) pentru angajatori sau potentiali angajatori.

Ce este munca copiilor

Nu toate formele de munca pe care le desfasoara copiii pot fi considerate "exploatare prin

munca", existand forme de munca considerate acceptabile, care ii responsabilizeaza pe copii

si ii pregatesc pentru viata de adult, dar si forme grave de munca, cele care le rapesc

posibilitatea copiilor de a creste si a se dezvolta in concordanta cu varsta lor. Criteriile care

stabilesc care dintre activitatile defasurate de copii sunt acceptabile si care nu sunt varsta,

durata, precum si natura muncii si conditiile in care ea se desfasoara

Munca copiilor are consecinte negative asupra dezvoltarii fizice si psihice a acestora, punand

in pericol respectarea drepturilor lor. Studiile efectuate in intreaga lume au aratat ca adesea

copiii lucreaza in conditii cu risc ridicat, periculoase pentru sanatatea acestora. Copiii care

muncesc sunt adesea abuzati, atat fizic cat si psihic; munca pe care o desfasoara putand avea

consecinte grave asupra dezvoltarii si sanatatii lor si constituind un impediment pentru

educatia scolara

A) Munci periculoase:

Muncile care ii expun pe copii la riscuri fizice, psihice sau sexuale;

Muncile care se efectueaza sub pamant, sub apa, la inaltimi periculoase sau in spatii

restranse;

Muncile care se efectueaza cu masini, materiale sau instrumente periculoase sau care

implica manipularea sau transportul unor greutati;

Muncile care se efectueaza intr-un mediu nesanatos, care pot, spre exemplu, sa ii

expuna pe copii la actiunea unor substante, agenti sau proceduri periculoase sau unor

conditii de temperatura, de zgomot sau vibratii, care le-ar prejudicia sanatatea;

Muncile care se efectueaza in conditii deosebit de dificile, spre exemplu, pe parcursul

mai multor ore sau in timpul noptii sau pentru care copilul este retinut intr-un mod

nejustificat la sediul patronului.

(Recomandarea nr. 190 privind cele mai grave forme ale muncii copiilor)

B) Cele mai grave forme ale muncii copiilor:

Toate formele de sclavie sau practicile similare, ca vanzarea de copii sau comertul cu

copii, servitutea pentru datorii si munca de servitor, precum si munca fortata sau

obligatorie, inclusiv recrutarea copiilor in vederea folosirii lor in conflictele armate;

Utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil in scopul prostituarii, productiei de

material pornografic sau de spectacole pornografice;

Utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil in scopul unor activitati ilicite, mai ales

pentru productia si traficul de stupefiante, asa cum le definesc conventiile

internationale pertinente;

Muncile care prin natura lor sau prin conditiile in care se exercita, sunt susceptibile sa

dauneze sanatatii, securitatii sau moralitatii copilului. (Conventia OIM nr.182, Art.3)

Activitatile sunt menite sa contribuie financiar la venitul zilnic al familiilor aflate

intr-o situatie economica precara. Prezenta acestor copii in strada este, in marea majoritatea a

cazurilor, initiativa parintilor. O parte din acesti copii, care provin din familii sarace, se afla

in mare risc de a fi traficati in vederea desfasurarii unor activitati ilegale (ca, de exemplu,

cersetorie sau furturi). Exista copii care au trait deja experienta acestui fenomen, fiind

victime ale traficului in diferite tari din Vestul Europei.

Conform Raportului privind munca copiilor in Romania, realizat in 2004 de Institutul

National de Statistica, numarul copiilor implicati in forme grave de munca in mediul urban

si rural este de aproximativ 70.000, dupa raspunsul parintilor si de aproximativ 140.000,

conform raspunsului copiilor. In mediul urban majoritatea copiilor cersesc pentru a contribui

la supravietuirea familiilor lor.

Structura fenomenului "copiii strazii care muncesc"

Pentru a intelege mai bine structura acestui fenomen, distingem, folosind criteriul relatiei cu

familia si criteriul varstei, patru categorii de copii si tineri care muncesc in strada:

1. Copiii care traiesc numai in strada si care nu au legaturi cu familia sau cu institutia

de ocrotire

Acesti copii traiesc permanent in strada si supravietuiesc printr-o adaptare continua la

regulile inumane ale strazii. isi procura bani prin munca, cersit, prostitutie sau furturi

marunte. Atitudinea fata de familie e confuza sau e caracterizata prin indiferenta. Domina

amintirile legate de viata institutionala sau viata petrecuta in strada. Starea lor de igiena si

sanatate e total improprie, iar comportamentul e puternic marcat de mediul strazii. Pot fi

intalniti in canale, statii de metrou, santiere abandonate etc. Aproape toti consuma 'aurolac',

alcool si tutun.

2. Copiii care muncesc in strada si care se intorc de regula zilnic in familiile lor

In general, acesti copii nu frecventeaza scoala, cazurile de analfabetism fiind des intalnite. Se

afla ziua in strada (mare parte obligati de catre parinti) incercand sa castige bani prin cersit

sau prin alte activitati (spalatul masinilor, vanzarea de marfuri, incarcat si descarcat de

marfuri, colectarea de obiecte reciclabile, furturi sau prostitutie). De regula, seara se intorc in

familiile lor cu banii castigati.

Prezinta un risc ridicat de abandon definitiv al caminului familial, fie pentru ca vor ajunge sa

considere, sub influenta altor copii din strada, ca banii li se cuvin, fie din cauza presiunilor

sau violentelor comise de parinti asupra lor de a contribui cu mai multi bani la cheltuielile

zilnice ale familiei.

Consumul de droguri e limitat, dar contactele zilnice cu acei copii care stau permanent in

strada i-au determinat pe unii sa experimenteze 'trasul din punga'.

Pot fi intalniti in metrou, in zonele centrale si aglomerate ale capitalei, la intersectii, in marile

magazine, in depozite sau angro-uri.

3. Tinerii care traiesc in strada

Prezenta lor in strada este urmarea esecurilor de reintegrare ale institutiilor guvernamentale

sau neguvernamentale din trecut. Mai mult de jumatate dintre ei au depasit cinci ani de viata

in strada. Acesti tineri, desi nu mai sunt nici copii, nici adolescenti, din punct de vedere fizic

si legal, totusi ei sunt asimilati, in continuare, categoriei copiilor strazii. De regula, ei sunt

lideri ai grupurilor de copii ai staazii, cei care 'fac' regulile grupului si cei care ofera

protectie si sprijin celorlalti membri.

In randul tinerilor, consumul de droguri a devenit in ultimii trei ani o problema serioasa,

trecandu-se de la 'aurolac' la droguri tari, cum ar fi heroina, acum populara si cautata in

randul lor atunci cand reusesc sa stranga suficienti bani pentru o doza.

Supravietuiesc din diverse munci (in general, munci grele), cersit sau furturi, iar adaposturile

sunt total insuficiente. Tinerii pot fi vazuti in canale, statii de metrou, santiere abandonate

etc.

4 Copii care traiesc cu parintii in strada

Datele furnizate de Comisia Anti-Saracie in 2000 au indicat faptul ca 45% din populatia

urbana si 55% din populatia rurala traieste sub pragul saraciei. Aceasta situatie a condus la

pierderea locuintelor de catre unele familii care au ajuns sa traiasca impreuna cu copiii sub

cerul liber sau in aaaposturi improvizate in baraci, santiere abandonate etc.

Parintii supravietuiesc cersind impreuna cu copiii lor sau prin alte munci prestate de copii.

Recurg deseori la actiuni de protest prin prezenta lor in fata institutiilor centrale de stat

(Presedintie, Guvern, Primarie), insa fara castig de cauza. Practic nu exista nici un serviciu

social care sa ofere adapost temporar unei familii cu copii, cu exceptia mamelor cu copii

foarte mici.

In aceasta categorie au fost inclusi si tinerii care traiesc in strada si au devenit parinti.

Din cauza saraciei extreme, multe familii isi folosesc proprii copii, indiferent de varsta

acestora, pentru obtinerea de venituri. Copiii sunt implicati in diferite activitati, de la spalat

parbrizele masinilor, la cersit, incarcat-descarcat marfa in piete, vandut ziare etc. Aceste

activitati, din cauza mediului periculos in care au loc si a perioadei lungi de desfasurare,

afecteaza sanatatea si nivelul de instruire al copiilor Salvati Copiii se implica in analiza si cercetarea acestui fenomen pentru a putea aplica cele

mai bune masuri de sprijin si protectie a copiilor exploatati.

Factori care contribuie la extinderea fenomenului de exploatare prin munca a copilului

.Starea de saracie a familiilor copiilor din strada;

.Dezorganizarea familiala 1(familii monoparentale, parinti alcoolici sau aflati in inchisoare);

.Nivelul scazut de educatie al parintilor si tutorilor, fapt care contribuie la mentalitati si modele culturale care favorizeaza munca copilului;

.Lipsa formelor alternative de invatamant pentru copiii care au abandonat scoala;

. Mediul urban in care copiii si uneori familiile acestora traiesc, mediu caracterizat printr-un grad mai redus de control sau suport social fata de mediul lor rural de provenienta.

1 Notiunea de 'dezorganizare a familiei" se refera la oricare dintre urmatoarele

tipuri de structuri familiale: concubinaj, familie formata dintr-un singur parinte ca

rezultat al decesului celuilalt, divort, incarcerare si abandon. O familie poate fi

considerata dezorganizata si daca este vorba de alcoolism sau violenta domestica.

.Lacunele de ordin legislativ, aplicarea defectuoasa a legislatiei in vigoare, obstacole in eliminarea fenomenului.

. Consecinte ale muncii asupra copiilor

Majoritatea copiilor au un nivel foarte scazut de educatie scolara, indicand si o amplitudine mare a abandonului scolar.

Oboseala accentuata intervine ca o consecinta grava a muncii copiilor Alte efecte egative posibile sunt imbolnavirile si accidentele suferite.

• Cele mai vulnerabile categorii de copii care pot fi exploatati prin munca sunt : copiii strazii, copiii comunitatile de romi, copiii din mediul rural, copiii victime ale traficului de persoane.
• Cele mai grave forme de exploatare prin munca sunt : munca pe strada, cersetoria, prostitutia, munca in constructii, munca in medii toxice (turnatorii), servitudinea, ingrijirea fratilor mai mici, munca fortata.
• Conditii care favorizeaza exploatarea prin munca: munca la negru, prezenta unui handicap/dizabilitati, familii in dificultate (consum de alcool, droguri, abuz asupra copilului, violenta domestica, nivel de educatie scazut, somaj), saracia, lipsa de informare si sensibilizarea a copiilor, familiilor, comunitarii.

Consecintele sunt grave pentru copii si pentru societateatea din care fac parte.

Un copil care munceste din greu, este lipsit de multe bucurii, precum si de posibilitatile de invitare, de instruire . Mai mult decat atat acestui copil ii este furata copilaria.

Copilul supus la munci care depasesc puterile lui,

nu creste cum trebuie, asa cum este normal.

este mai scund si mai slab decat ceilalti copii de varsa lui, are probleme de nutritie. ca adulti va ramane cu acest deficit de crestere si nutritie, marcat fiind pe toata viata.

epuizarea si malnutritia afecteaza grav viata copilului supus unei munci care se desfasoara in conditii greu de suportat.

supunerea copilului la munci care implica forta fizica : descarcarea, incarcarcarea, purtarea de greutatea si alte munci afecteaza dezvoltarea scheletului in perioada de crestere.

copilul care munceste in medii toxice contacteaza cu usurinta boli respiratorii.

obligarea copilului de a munci mult timp ocupa timpul copilului acesta nemaiputand acorda atentia si timpul cuvenit educatiei.

copilul obligat sa munceasca din greu este nemultumit, resimte puternic lipsa sprijinului afectiv al familiei care ar trebui sa-l ocroteasca.

are un bagaj de cunostinte mult mai redus decat copii de varsta sa ceea ce determina autoizolarea si capacitatea de insertie sociala.

Munca copiilor nu este un obstacol in calea dezvoltarii lor ci munca le obtureaza viitorul . Toti copii , indiferent de rasa sau de statutul economic sau social , au dreptul sa se bucure de anii copilariei si sa cresca in mod natural , urmand o dezvoltare normala. Toti copii au dreptul la iubire, educatie si protectie. A cunoaste si a intelege aceste drepturi este primul pas in prevenirea fenomenului muncii copiilor prin oferirea de alternative educationale acestor copii, astefel incat , viitorul lor sa fie unul mai bun.