Fazele cercetarii la fata locului

Fazele cercetarii la fata locului

Cercetarea la fata locului se desfasoara in doua faze distincte, respectiv: faza satatica si faza dinamica. Organizarea cercetarii pe cele doua faze are un caracter flexibil, intrucat activitatile specifice fiecareia dintre ele se pot interpatrunde in functie de natura urmelor descoperite si urgenta cu care trebuie ridicate, particularitatile locului savarsirii infractiunii etc.

In faza statica se urmareste descoperirea urmelor, mijloacelor materiale de proba vizibile si fixarea procesual - penala si criminalistica a acestora, fiind interzisa atingerea    si miscarea lor din locurile in care au fost descoperite. In faza statica se desfasoara urmatoarele activitati criminalistice:

a)       Fixarea prin intermediul fotografiei si filmului judiciar a situatiei de la fata locului, asa cum a fost gasita in momentul sosirii echipei de cercetare. In acest sens se executa de regula fotografii sau filmari de orientare;

b)      Patrunderea in locul faptei, parcurgerea si observarea atenta a acestuia;

c)       Orientarea criminalistica a locului faptei;

d)      Stabilirea lui "iter criminis";

e)       Stabilirea aproximativa a prejudiciului produs prin savarsirea infractiunii;

f)        Executarea fotografiilor si filmarilor de orientare, schita si a obiectelor principal;

g)      Prelucrarea urmelor de miros cu ajutorul cainelui de urmarire.

Ffaza dinamica are ca obiectiv examinarea amanuntita a fiecarei urme si mijloc material de proba, acestea putand fi miscate din locurile in care au fost initial descoperite. De asemenea, in faza dinamica se continua activitatea de descoperire a urmelor care necesita aplicarea unor procedee speciale de relevare (in general urmele latente), ceea ce presupune ca obiectele presupus purtatoare sa fie examinate in miscare. Tot in aceasta faza are loc ridicarea, ambalarea si sigilarea urmelor in vederea cercetarii lor ulterioare, in conditii de laborator.

O atentie deosebita se acorda obiectelor susceptibile sa poarte urme latente. In raport cu natura lor, acestea vor fi relevate chiar la fata locului, iar daca necesita aplicarea unor tehnici cu un anumit grad de complexitate, vor fi ridicate si transportate la laboratoarele de criminalistica. Aceeasi atentie trebuie acordata locului in care s-au desfasurat aspectele principale ale activitatii ilicite, ori celui in care s-au produs urmarile ei, deoarece ele pot contine o multitudine de urme create de faptuitor si instrumentele folosite de acesta. Se are in vedere posibilitatea descoperirii in aceste locuri a unor microurme, urme de picioare, urme papilare, biologice, fire si fibre textile, obiecte sau resturi din acestea, urme de fortare etc.

Nu trebuie scapate din vedere nici obstacolele pe care trebuia sa le depaseasca in mod obligatoriu faptuitorul pentru a patrunde in campul infractiunii ori pentru a-l parasi, obiectele care au fost mutate din locurile in care se aflau inainte de savarsirea faptei, cele pierdute sau abandonate, obiectele de mobilier pe care se gaseau bunurile ori valorile sustrase s.a.m.d. deoarece ele contin de cele mai multe ori urme care pot conduce la identificarea faptuitorului si a mijloacelor folosite.

In infractiunile care au ca urmare moartea victimei, in morti suspecte ori a caror cauza este necunoscuta, precum si in cazul descoperirii de cadavre cu identitate necunoscuta, este obligatorie cercetarea amanuntita a cadavrului. Ea trebuie sa aiba in vedere examinarea obiectelor de imbracaminte si incaltaminte, a celor portabile, a lenjeriei de corp, depozitului subunghial, precum si a leziunilor prezente pe corpul cadavrului. Toate aceste activitati presupun miscarea cadavrului din locul in care a fost descoperit, si se desfasoara de specialistul criminalist    in colaborare cu medicul legist, singurul in masura sa descrie natura si modul de producere a leziunilor precum si obiectele cu care au fost provocate.

In raport cu datele noi obtinute de membrii echipei, se continua procesul de stabilire a lui "iter criminis", extinzandu-se atunci cand este cazul, limitele perimetrului de cercetat, asupra altor spatii deschise sau inchise in care pot fi descoperite urme ale activitatii infractionale.

In aceasta etapa se executa fotografii ale obiectelor principale, la scara si de detaliu, notandu-se caracteristicile care urmeaza sa fie descrise in procesul verbal de cercetare la fata locului, precum si datele necesare intocmirii schitelor si desenelor. Intre caracteristicile fixate prin fotografiere, filmare judiciara sau schite si cele descrise in procesul verbal trebuie sa existe o corespondenta deplina. Acest lucru elimina posibilitatile de substituire a lor sau de confundare ulterioara cu unele obiecte asemanatoare.

O sarcina principala a cercetarii in aceasta faza este aceea de a stabili starile de fapt si imprejurarile negative, adica pe cele care nu au pe deplin o legatura logica cu fapta adusa la cunostinta organului judiciar. Aceste stari de fapt si imprejurari sunt create in mod artificial de persoanele interesate, pentru a crea aparenta savarsirii unei infractiuni. Ele au o importanta covarsitoare in aflarea adevarului, deoarece infirma posibilitatile de savarsire a infractiunii in conditiile stabilite cu ocazia cercetarii la fata locului, evidentiind caracterul simulat al faptei[1].

Tot in faza dinamica se face interpretarea la fata locului a urmelor si mijloacelor materiale de proba, iar pe baza informatiilor obtinute se completeaza versiunile cu privire la fapta[2] si faptuitori, metodele si mijloacele folosite, timpul comiterii etc.

In functie de modul de operare folosit, activitatile desfasurate in locul faptei, bunurile, valorile sustrase, mobilul si scopul infractiunii etc. se determina portretul psihologic al faptuitorului[3]. Comparand aceste date cu cele rezultate din cercetarea la fata locului in alte cazuri similare, se poate stabili ca infractiunile au fost savarsite de acelasi faptuitor. De aceea este indicat ca din echipa de cercetare la fata locului sa faca parte si un psiholog, care va incerca sa stabileasca personalitatea faptuitorului, precum si momentele tensionate sau de relaxare din timpul comiterii activitatilor ilicite, cand putea sa creeze urme de natura sa conduca la identificarea sa.