ACTIUNEA IN REVENDICARE

ACTIUNEA IN REVENDICARE

SECTIUNEA I: NOTIUNEA. CARACTERELE SI FELURILE ACTIUNII IN REVENDICARE.

SECTIUNEA II: ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA

SECTIUNEA III: ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA

SECTIUNEA I: NOTIUNEA. CARACTERELE SI FELURILE

ACTIUNII IN REVENDICARE

a) Notiunea actiunii in revendicare - este acea actiune reala care prin proprietarul, care a pierdut posesia bunului, cere restituirea bunului de la cel la care acesta se gaseste. Altfel spus, proprietarul neposesor, cere restituirea bunului de la posesorul (detentorul) neproprietar .

b) Caractere: -1) actiunea in revendicare este o actiune petitorie, prin care pe apara insusi dreptul de proprietate, deosebindu-se astfel de actiunile posesorii care apara posesia. Deci, actiunea in revendicare pune in discutie dreptul de proprietate al reclamantului, iar actiunea posesorie pune in discutie doar posesia, ca stare de fapt (nu si dreptul de proprietate).

-2) actiunea in revendicare este o actiune reala, deoarece apara cel mai important drept real - dreptul de proprietate.

-3) scopul actiunii, este restituirea bunului si, de aceea, ea se introduce impotriva persoanei la care acesta se afla.

c) Felurile actiunii in revendicare: in functie de natura bunului care se revendica, actiunea in revendicare este: imobiliara si mobiliara.

SECTIUNEA II: ACTIUNEA IN REVENDICARE IMOBILIARA

Aspectele care prezinta interes, sunt in numar de trei:

a) proba dreptului de proprietate;

b) imprescriptibilitatea actiunii in revendicare;

c) efectele revendicarii.

Trebuie sa precizam ca actiunea in revendicare imobiliara, nu este reglementata distinct in Codul civil, astfel incat trasaturile, conditiile si efectele acesteia sunt definite in doctrina si jurisprudenta.

a) proba dreptului de proprietate

- Sarcina probei: revine reclamantului, conform regulii "actori incumbit probatio" prevazuta in art. 1169 C.civ., care trebuie sa faca dovada ca el este proprietarul bunului si nu paratul. Deoarece bunul se afla in posesia paratului, nu ii revine acestuia obligatia de a proba dreptul sau de proprietate, pentru ca posesia creeaza o prezumtie relativa de proprietate in favoarea posesorului parat.

Desigur, dupa ce reclamantul a facut proba dreptului sau de proprietate, paratul este obligat sa faca o contra dovada a dreptului sau asupra bunului revendicat.

- Dificultati in proba dreptului de proprietate - dreptul de proprietate poate rezulta dintr-un act, sau dintr-un fapt juridic. Daca rezulta dintr-un act juridic, iar valoarea litigiului depaseste 250 de lei, proba acestuia, se face printr-un act scris; daca rezulta dintr-un fapt juridic (de exemplu, uzucapiunea), este admisibil orice mijloc de proba.

Inscrisul face dovada proprietatii, daca emana de la adevaratul proprietar (deoarece nimeni nu poate transmite un drept pe care nu-l are); deci, dovada proprietatii presupune ca reclamantul a dobandit bunul de la un adevarat proprietar, care, la randul sau, a dobandit bunul tot de la un adevarat proprietar, si asa mai departe, pana la proprietarul originar al bunului imobil.

Deoarece o asemenea proba este aproape imposibil de realizat, ea a fost numita si "probatio diabolica".

Doctrina si jurisprudenta considera ca dovada certa a dreptului de proprietate, se poate face numai in cazul dobandirii acestuia prin uzucapiune, iar in cazul dobandirii lui in temeiul unui act juridic, se creeaza numai o prezumtie relativa de proprietate, dar care este suficienta.

- Principii dupa care se face dovada: exista mau multe situatii:

1) ambele parti au un titlu scris privind dreptul de proprietate si, aici, exista, de asemenea doua ipoteze:

- titlul emana de la acelasi autor - are castig de cauza cel care si-a inscris primul dreptul de proprietate; daca nici unul nu a inscris dreptul de proprietate, are castig de cauza cel care are titlul cu data mai veche (cu exceptia testamentului, caz in care, produce efecte testamentul cel mai recent).

- titlul emana de la autori diferiti - s-au propus mai multe solutii:

- castiga paratul, pentru ca el este posesorul bunului (si beneficiaza de prezumtia relativa de proprietate);

- castiga cel care are titlul cu data mai veche;

- se compara intre ele titlurile si are castig de cauza cel care a

dobandit de la autorul al carui drept este preferabil. Se considera ca aceasta este solutia cea mai corecta.

2) numai una dintre parti are titlu privind proprietatea bunului - distingem doua ipoteze:

- numai paratul are titlu, iar reclamantul nu are, actiunea se respinge, pentru ca paratul profita de prezumtia relativa de proprietate;

- numai reclamantul are titlu, iar paratul nu are, actiunea se admite cu doua conditii:

* titlul reclamantului sa nu emane de la el insusi;

* data titlului sa fie anterioara posesiei paratului.

3) nici una dintre parti nu are titlu si nici nu se poate prevala de uzucapiune:

- in practica, se considera ca solutia cea mai corecta este compararea celor doua posesii. Are castig de cauza cel care are posesia cea mai caracterizata: astfel, intre o posesie de buna-credinta si alta de rea-credinta, se da castig de cauza celui care are o posesie de buna-credinta, iar intre o posesie care a avut, initial, la baza, un titlu si una care nu a avut un astfel de titlu, se prefera posesia care a avut la baza, un titlu de origine.

b) Imprescriptibilitatea actiunii in revendicare

- Regula: actiunea in revendicare imobiliara este imprescriptibila extinctiv, pentru ca dreptul de proprietate este perpetuu.

- Exceptii: - in cazul vanzarii unui imobil la licitatie publica, termenul de prescriptie al actiunii in revendicare este de 5 ani de la data ordonantei de adjudecare (art. 561 C.proc.civ.); in cazul avulsiunii, termenul de prescriptie este, asa cum am aratat anterior, de un an de la data cand s-a rupt bucata de teren revendicata.

Desi actiunea in revendicare este imprescriptibila, ea poate fi paralizata prin exceptia uzucapiunii.

c) Efectele revendicarii sunt urmatoarele:

- restituirea bunului imobil, liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat de catre posesor. Restituirea se face in natura, impreuna cu productele si fructele produse de bun (cu exceptia fructelor pastrate de catre posesorul de buna-credinta).

Daca bunul a pierit fortuit sau dintr-o cauza de forta majora si posesorul a fost de buna-credinta, riscul pieirii bunului il suporta proprietarul (conform principiului "Res perit domino", iar daca posesorul a fost de rea credinta, el trebuie sa restituie contravaloarea bunului (daca nu face dovada ca bunul ar fi pierit si daca s-ar fi aflat in posesia proprietarului).

- restituirea fructelor - cu exceptia posesorului de buna-credinta care pastreaza fructele percepute pana la data introducerii actiunii in revendicare.

- restituirea cheltuielilor facute de catre posesor, (necesare si utile, pentru conservarea si sporirea valorii bunului), de catre proprietar. De asemenea, el e obligat sa restituie si valoarea constructiilor si plantatiilor realizate de catre posesor, asupra carora are drept de proprietate prin accesiunea imobiliara.

- dreptul de retentie - este acel drept real accesoriu pe care il are posesorul, de a retine bunul respectiv pana cand va fi despagubit de catre proprietar pentru cheltuielile necesare si utile facute in legatura cu bunul (nu se restituie si cheltuielile voluptuarii, sau de lux, facute pentru placerea posesorului).

SECTIUNEA III: ACTIUNEA IN REVENDICARE MOBILIARA

- Precizare: actiunea in revendicare mobiliara se deosebeste mult de revendicarea imobilelor, sub aspectul dovadei dreptului de proprietate, ceea ce face ca actiunea in revendicarea mobilelor sa fie aproape imposibila.

- Regula stabilita de art. 1909 alin. 1 C.civ.: posesia de buna-credinta a unui bun mobil, valoreaza proprietate, fara a fi necesara trecerea unei perioade de timp. De aceea, ea s-a mai numit si "prescriptie instantanee" - ceea ce nu e prea corect, deoarece termenul de "prescriptie" presupune trecerea unei perioade de timp.

- Conditiile regulii 1909 alin. 1 C.civ.:

1) conditii referitoare la bun: regula se aplica numai bunurilor mobile, corporale (deci, si titlurilor la purtator) si individual determinate (nu si universalitatilor juridice - cum este succesiunea mobiliara).

Exceptii: - bunurile care fac parte din domeniul public (pentru ca nu sunt in circuitul civil);

- bunurile accesorii ale unui imobil.

2) conditii referitoare la persoanele carora regula li se aplica:

* tertul a dobandit bunul mobil de la un detentor precar si nu de la adevaratul proprietar;

* detentorul precar, incalcandu-si obligatia de restituire a bunului, il instraineaza unui posesor de buna-credinta.

Exemplu: - chiriasul, in loc sa restituie bunul adevaratului proprietar (locatorului), il vinde unui tert de buna-credinta.

- comodatarul, in loc sa restituie bunul comodantului, il vinde unui tert de buna-credinta.

* adevaratul proprietar, s-a desesizat voluntar de bun, incredintandu-l detentorului precar, in baza unui contract de locatiune, de depozit, de comodat sau de gaj. Deci, adevaratul proprietar si-a asumat riscul pierderii bunului, in momentul in care l-a incredintat altei persoane, avand incredere in aceasta persoana.

- Adevaratul proprietar, are impotriva detentorului precar, doua tipuri de actiuni:

- o actiune personala, rezultand din contractul incheiat cu acesta (de comodat, de depozit, de locatiune, de gaj);

Avantaj: reclamantul nu trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate, ci doar existenta contractului respectiv.

- o actiune in revendicare: rezultand din calitatea sa de proprietar.

Avantaje: bunul respectiv scapa de concursul celorlalti creditori ai detentorului; actiunea este imprescriptibila extinctiv.

Dezavantaj: reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul sau de proprietate.

3) Conditiile posesiei. Posesia dobanditorului bunului, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie reala (adica sa nu fie detentie precara);

- sa fie neintrerupta si utila (adica neviciata);

- sa fie de buna-credinta (adica dobanditorul a crezut ca bunul apartine in proprietate transmitatorului acestui bun mobil).

- Desi aceasta conditie nu e prevazuta expres in art. 1909 C.civ., ea rezulta din alte dispozitii legale; astfel, art. 972 C.civ., prevede ca dobandeste proprietatea, posesorul care a intrat primul in posesia bunului - in caz de vanzare succesiva a acestuia, catre doua persoane diferite. Sa presupunem ca A vinde bunul lui B si apoi, pentru ca bunul ramasese in detentia lui A, el il revinde lui C, care intra in posesia bunului. Are castig de cauza C, in calitate de cumparator de buna-credinta si posesor al bunului, chiar daca el a cumparat respectivul bun de la A, care era un simplu detentor precar, in momentul celei de-a doua vanzari.

Asa cum se stie, buna-credinta a tertului nu trebuie dovedita, deoarece ea se prezuma, pana la proba contrara (conform art. 1899 C.civ.).

Regula 1909 alin. 1 C.civ., nu se aplica bunurilor pierdute sau furate.

- Art. 1909 alin. 2 C.civ., inlatura regula stabilita in aliniatul 1, in cazul bunurilor furate sau pierdute.

- Domeniul de aplicare al art. 1909 alin. 2 C.civ.

a) Tertul dobanditor de buna-credinta a dobandit bunul de la hot sau gasitor;

b) Textul nu se aplica daca bunul se afla la hot sau gasitor;

c) Justificarea faptului ca adevaratul proprietar poate revendica bunul in termen de 3 ani de la data furtului sau a pierderii, este aceea ca proprietarul nu s-a desesizat voluntar de bun, ca in cazul situatiei din aliniatul precedent.

d) Reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca el este proprietarul bunului, ca acesta a iesit din patrimoniul sau fara voia sa, precum si identitatea dintre bunul furat (sau pierdut) si cel care este revendicat.

e) Natura juridica a termenului de 3 ani. Acesta este un termen de decadere, care se calculeaza din momentul furtului sau pierderii bunului. Acesta este un termen de decadere deoarece, daca actiunea nu se introduce in acest termen, se pierde insusi dreptul de proprietate.

Reguli speciale pentru bunurile furate sau pierdute:

a) proprietarul nu are obligatia de a-l despagubi pe posesorul de buna-credinta al bunului furat (pierdut), dar acesta din urma are o actiune personala impotriva celui de la care l-a dobandit;

b) daca tertul a dobandit bunul furat (sau pierdut) dintr-un loc public, unde se fac asemenea operatii, cum ar fi un targ, balci sau o piata, atunci proprietarul care-l revendica, trebuie sa-l despagubeasca pe posesor pentru pretul pe care l-a platit pentru bun (art. 1910 C.civ.); aceasta solutie il protejeaza pe tertul dobanditor de buna-credinta, care a cumparat bunul dintr-o piata, unde se fac in mod curent asemenea operatiuni juridice;

c) dupa ce-l despagubeste pe dobanditorul de buna-credinta, proprietarul are o actiune in regres impotriva celui de la care tertul l-a dobandit (hotul sau gasitorul).

- Revendicarea bunului mobil de la tertul dobanditor de rea-credinta, de la hot sau gasitor:

Art. 1909, nu se aplica in cazul actiunii in revendicare a adevaratului proprietar, impotriva tertului dobanditor de rea-credinta care a stiut ca bunul nu-i apartine celui de la care l-a dobandit, (fapt care trebuie dovedit, asa cum am aratat, de catre reclamant), impotriva hotului sau gasitorului.

Rezulta ca:

-actiunea in revendicare mobiliara este posibila, in aceste trei cazuri;

-actiunea in revendicare mobiliara este imprescriptibila extinctiv (conform solutiilor din practica judiciara) .

Efectele revendicarii

- Se aplica regulile de la actiunea in revendicare imobiliara.

-Cuvinte- cheie (concepte si terminologie):

- "actiune in revendicare"; "principii de dovada";

- "conditii ale posesiei"; "conditii relative la bun, in cazul revendicarii mobiliare".

- "dobanditor de rea-credinta";

- "desesizare voluntara de bun"

Bibliografie de capitol:

- Ion Filipescu - op. cit.

- Gheorghe Beleiu - "Drept civil roman", Editura Sansa SRL, Bucuresti, 1992

- C.Hamangiu s.a. - op. cit.

- x x x - Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1982