Fluviile internationale. Canalele maritime. Dreptul marii (in special).

Fluviile internationale. Canalele maritime. Dreptul marii (in     special).

- Fluviile internationale, cursuri de apa care separa sau traverseaza teritoriile mai multor state si care sunt navigabile pana la varsarea lor in mare.

- Clasificare:

- Fluvii succesive care traverseaza teritoriul mai multor state; de exemplu: Dunarea pentru Germania, Austria, Ungaria, Serbia si Muntene-gru, Romania.

- Fluvii contigue care separa teritoriile a doua state; de exemplu: Dunarea intre Slovacia si Ungaria, Serbia si Romania, Bulgaria si Romania; Rinul intre Germania, Elvetia si Franta.

Primele reglementari

- Congresul de la Viena (1815) stabileste anumite principii ale regimului de navigatie pe fluviile internationale europene si notiunea de fluviu international;

- Conferinta de la Berlin (1885) instituie libertatea de navigatie pe fluviile Congo si Niger;

- La Conferinta de la Barcelona (1921) au fost elaborate o conventie si un statut privind regimul cailor navigabile de interes international.

Reguli privind navigatia pe fluviile internationale:

a)- fiecare stat este suveran asupra portiunii din aceste fluvii care se
afla pe teritoriul sau;

b)-     in privinta navigatiei se aplica principiul libertatii navigatiei;

- Nnumai statele riverane pot, de principiu, reglementa navigatia pe fluviile internationale, in virtutea suveranitatii;

- Navele comerciale, pe timp de pace, se bucura de deplina libertate de navigatie; navele militare, vamale si de politie ale statelor neriverane nu au acces pe fluviile internationale; navele de acest tip ale statelor riverane pot naviga numai in sectorul lor, pentru sectoarele altor state fiind necesara autorizarea;

- Statele riverane au obligatia de a mentine fluviul in stare de navigatie, pot percepe taxe, au drept de control vamal si sanitar;

- In principiu, pentru fluviile internationale se formeaza comisii alcatuite din reprezentanti ai statelor riverane pentru coordonarea activitatii acestor tari.

- Utilizarea fluviilor internationale in alte scopuri decat
navigatia:

- Incepand din 1974, Comisia de Drept International a ONU a initiat lucrari de codificare a dreptului aplicabil utilizarii fluviilor internationale in alte scopuri decat navigatia, fiind adoptata la New York, la 21 mai 1997,

- Conventia privind dreptul utilizarii cursurilor de apa internationale in alte scopuri decat navigatia, neintrata inca in vigoare. in acest document este prevazut conceptul de resurse naturale partajabile

- Din acest concept deriva urmatoarele principii:

- utilizarea si impartirea echitabila si rezonabila a cursului de apa

- obligatia de a nu cauza pagube importante altor state

- obligatia generala de a coopera.

- obligatia de a face un schimb regulat de date si informatii privind starea cursului de apa

- necesitatea protectiei ecosistemelor, prevenirea, reducerea si controlul poluarii.

- Evolutia regimului juridic al Dunarii

- Tratatul de pace de la Paris (1856), care a incheiat razboiul ruso-turc, stabileste regimul juridic general privind navigatia pe Dunare, care prevedea navigatia libera pentru toate statele riverane si neriverane si impartirea fluviului in doua sectoare: Dunarea fluviala si Dunarea maritima.

- Pentru Dunarea maritima a fost creata Comisia Europeana a Dunarii din care faceau parte: Anglia, Franta, Prusia, Sardinia, Austria, Turcia, Rusia. Din comisie nu faceau parte Principatele Romane.

- Conferinta de pace de la Paris (2 august 1920 - 23 iulie 1921) reflecta noul raport de forte intre statele europene la sfarsitul primului razboi mondial. Se adopta Conventia Dunarii care instituie un regim international pe toata portiunea navigabila a Dunarii, de la Ulm pana la varsarea in mare.

- Canalul Dunare-Marea Neagra este un curs de apa navigabil situat in intregime pe teritoriul Romaniei, aflat sub suveranitatea si jurisdictia exclusiva a statului roman. Este caracteristica libertatea de navigatie pentru navele comerciale si de calatori.

- Canalele maritime internationale, sunt cai artificiale, construite in scopul de a spori posibilitatile de comunicare intre zonele maritime sau oceanice. Canalele situate pe teritoriul unui singur stat au acelasi regim ca si restul teritoriului. Daca navigatia pe un canal este de interes international, canalul poate fi supus unui regim international stabilit prin tratate si caracterizat prin libertatea de navigatie pentru vasele tuturor statelor, fara discriminare, cu respectarea suveranitatii teritoriale a statului riveran.

- Canalul de Suez. Construit in secolul al XIX-lea pe teritoriul Egiptului face trecerea din Marea Mediterana in Marea Rosie si Oceanul Indian. A fost deschis navigatiei in anul 1869. Regimul juridic a fost stabilit prin Conventia de la Constantinopol din 1888.

- Canalul Panama. Construit la sfarsitul secolului al XIX-lea, face legatura dintre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific. A fost deschis navigatiei in anul 1914. Regimul de navigatie a fost stabilit prin conventii bilaterale incheiate intre Anglia si SUA in 1901 si intre SUA si Panama, in 1903.

- Canalul Kiel. Construit de Germania pe teritoriul sau in perioada 1885-1895 pentru a lega Marea Nordului cu Marea Baltica. Tratatul de la Versailles din 1918 stabileste un regim de libera navigatie pe acest Canal. in anul 1936, Germania denunta tratatul si emite un regulament pentru utilizarea Canalului, care limita libertatea de navigatie numai la navele comerciale straine. Dupa 1945,

- Canalul are un regim de libera navigatie pentru navele tuturor statelor.

- Dreptul marii

- In secolele XII-XVII, marile orase-state Genova si Pisa, urmate de Suedia, Danemarca, Spania si Portugalia promovau si practicau ideea unui drept de proprietate asupra unor zone intinse ale marilor la care erau riverane.

- Apar primele conceptii fundamentate

- 1609: - marile si oceanele trebuie sa fie deschise tuturor statelor pentru navigatie, comert si pescuit (Mare liberum).

- 1635:- dreptul de insusire si de monopol al Marii Britanii asupra unor zone maritime intinse (Mare clausum).

- 1907: la cea de-a doua Conferinta de la Haga, primele preocupari de codificare s-au referit la reguli de purtare a razboiului pe mare, in principal.

- 1930: Conferinta de la Haga privind dreptul marii recunoaste con-. ceptul de zona contigua, in care statul riveran are dreptul sa exercite anumite drepturi speciale (drepturi vamale, fiscale, control sanitar), dar nu s-a reusit adoptarea unei conventii in domeniu.

- 1945: presedintele Truman proclama, printr-o declaratie unilaterala, dreptul exclusiv al SUA asupra platoului continental, iar unele state latino-americane extind latimea marii lor teritoriale la 200 de mile.

1949: Comisia de Drept International a ONU inscrie problematica codificarii dreptului marii pe agenda sa.

- 1958: are loc prima Conferinta asupra dreptului marii sub egida ONU; sunt adoptate patru conventii: asupra marii libere, a marii teritoriale, a platoului continental si a pescuitului si conservarii resurselor biologice.

- 1960: a doua Conferinta asupra dreptului marii sub egida ONU nu reuseste sa concilieze pozitia statelor cu privire la latimea marii teritoriale si protectia zonelor de pescuit.

- 1973: a treia Conferinta asupra dreptului marii sub egida ONU are mandatul de a elabora o conventie unica.

- Spatiile maritime si regimul lor juridic

a)    Apele maritime interioare, sunt considerate ape maritime interioare ale statelor cu litoral, apele porturilor si radelor, ale golfurilor si ale fiordurilor, situate intre tarm si linia de baza a marii teritoriale (art. 8 din Conventia privind dreptul marii din 1982)

Regim juridic: deplina suveranitate a statului riveran, consacrata atat pe cale cutumiara, cat si in Conventia si statutul de la Geneva dm 1923 privind regimul international al porturilor, ca si in art. 2 din Conventia din 1982.

b)    Marea teritoriala, conventia din 1982 stabileste: "Fiecare stat are dreptul sa stabileasca latimea marii sale teritoriale pana la o limita care sa nu depaseasca 12 mile marine, masurate de la liniile de baza, determinate in conformitate cu prezenta Conventie'.

- Regim juridic: Asupra marii teritoriale statul exercita toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa, in ce priveste apele, solul, subsolul, coloana de aer (dreptul de explorare si exploatare a tuturor resurselor naturale, reglementarea navigatiei, aplicarea masurilor de securitate, de protectie a mediului, de control vamal si sanitar etc.)

- Dreptul de trecere inofensiva este recunoscut tuturor statelor. Trecerea trebuie sa fie neintrerupta si rapida. Trecerea navelor militare straine prin marea teritoriala nu este reglementata expres de Conventiile din 1958 si din 1982, care nu consacra un astfel de drept, acesta fiind recunoscut in mod indirect.

- Zona contigua, reprezinta fasia de mare adiacenta marii teritoriale, care se intinde dincolo de limita exterioara a acesteia pana la o distanta de maximum 24 de mile in larg, masurata de la liniile de baza ale marii teritoriale (art. 33 din Conventia privind dreptul marii din 1982).

- Regim juridic: in aceasta zona statul nu exercita decat anumite prerogative functionale, cum ar fi prevenirea si reprimarea incalcarii legilor si regulamentelor sale vamale, fiscale, sanitare si a celor privind regimul de trecere a frontierei.

- Zona economica exclusive, se intinde spre largul marii pe o distanta de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale.

- Regim juridic: Consacrata pentru prima data in Conventia din 1982 in art. 55-75. in acest spatiu marin, statul riveran are drepturi suverane numai in ceea ce priveste explorarea si exploatarea, conservarea si gestionarea resurselor naturale, biologice si nebiologice. Statul riveran mai are dreptul sa instaleze si sa utilizeze in acest spatiu insule artificiale, instalatii si utilaje pentru cercetarea stiintifica, sa protejeze si sa conserve mediul marin.

- Platoul continental, reprezinta, din punct de vedere geologic, prelungirea naturala a tarmului care coboara in panta usoara sub apele marii pana la marginea continentala, unde marea nu atinge de regula adancimi mai mari de 150-200 metri, dupa care incepe taluzul continental abrupt.

- Din punct de vedere juridic, platoul continental al unui stat riveran cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritoriala, pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat, pana la limita externa a marginii continentale sau ^ pana la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale, atunci cand limita exterioara a marginii > continentale se afla la o distanta inferioara.

- Regula generala pentru delimitarea platoului o reprezinta distanta de 200 de mile.

- Regimul juridic: Reglementat in Conventia din 1982, in art. 76-85. Statul riveran exercita asupra acestui spatiu drepturi suverane de explorare si exploatare a resurselor sale naturale (zacaminte de hidrocarburi sau minerale, specii sedentare de organisme vii).

- Marea libera, Conventia din 1982 stabileste limitele marii libere prin eliminare, in sensul ca regimul sau juridic se aplica tuturor spatiilor marine care nu fac parte din zona economica exclusiva, marea teritoriala sau apele interioare ale unui stat

- Regim juridic: este guvernat de principiul libertatii marilor, potrivit caruia aceasta este deschisa tuturor statelor, indiferent ca sunt state riverane sau state fara litoral

- Obligatii ale statelor:

- prevenirea si pedepsirea transportului de sclavi

- cooperarea pentru reprimarea pirateriei

- cooperarea pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante

- cooperarea pentru reprimarea emisiunilor neautorizate de radio si televiziune.

- Statul riveran poate exercita un drept de urmarire asupra unui vas strain daca exista motive serioase sa se creada ca vasul a incalcat legile sale. Urmarirea trebuie sa fi inceput in spatiile maritime ale statului riveran si sa fi fost neintrerupta.

- Autoritatea internationala are ca organe principale:

- Adunarea - organul suprem, constituit din toate statele membre

- Consiliul - format din 36 de membri alesi de Adunare.

- Ca organe ale Consiliului sunt prevazute doua comisii, una juridica si tehnica si alta de planificare economica.