Fondul de comert

Fondul de comert

1. Precizari prealabile

In dreptul roman, expresia ,,fond de comert,, este prevazuta in art. 21 si art. 42 din Legea 26/1990 privind registrul comertului, republicata si modificata, precum si in Titlul VI al Legii 99/1999 privind unele masuri de acelerare a reformei economice. In prezent, expresia este utilizata de legiuitor in Legea 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, asa cum a fost modificata si completata prin Legea 298/2001.

Fondul de comert este un ansamblu de bunuri mobile si imobile, corporale si incorporale pe care un comerciant le afecteaza desfasurarii unei activitati comerciale, in scopul atragerii clientelei si obtinerii de profit.

2. Delimitarea notiunii fondului de comert de alte notiuni

Fondul de comert si patrimoniul. Fondul de comert are ca izvor vointa persoanei, iar patrimoniul are ca izvor legea. Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor comerciantului ce au valoare economica. Fondul de comert a fost denumit in literatura economica drept patrimoniu comercial. Aceasta opinie este eronata deoarece o persoana nu poate avea doua patrimonii, unul comercial si altul civil, ci numai unul singur. Fondul de comert si intreprinderea. Intreprinderea priveste nu numai bunuri ci si capital si munca. Deci intreprinderea inglobeaza elemente care nu fac parte din fondul de comert, spre exemplu, forta de munca.

3. Elementele fondului de comert

Elementele fondului de comert sunt, corporale si necorporale.

Elemente corporale sunt:

- bunuri imobile, prin natura (cladiri), prin destinatie (instalatii, utilaje, masini). Actele de vanzare-cumparare cu privire la aceste bunuri sunt acte de comert;

- bunuri mobile corporale (materii prime, materiale, produse rezultate din activitatea comerciala chiar daca rezultatul are o legatura mai slaba cu fondul de comert, fac parte din acesta).

Elemente necorporale sunt: firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevete de inventii, drepturi de autor, marci de: fabrica, comert, serviciu.

a. Firma este element de individualizare a comerciantului si consta in numele sau denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza (art.30 alin 1, Legea nr. 26/1990).

Firma comerciantului persoana fizica se compune din numele comerciantului, scris in intregime, sau din numele si initiala prenumelui acestuia (art.31 alin.1, Legea nr.26/1990, rep. si modif. ) deci firma acestuia corespunde cu numele sau civil.

Firma unei asociatii familiale trebuie sa cuprinda numele membrului de familie la initiativa caruia se infiinteaza asociatia familiala, cu mentiunea ,,asociatie familiala,, scrisa in intregime.

Firma comerciantului societate comerciala are continut diferit in functie de forma juridica a societatii comerciale .

Firma societatii in nume colectiv - SNC - se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati plus mentiunea "societate in nume colectiv" scrisa in intregime(art. 32, Legea nr.26/1990).

Firma societatii in comandita simpla - SCS - se compune din numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati (nume si prenume) plus mentiunea ,,societate in comandita,, scrisa in intregime (art. 33, Legea nr.26/1990).

In scopul protejarii tertilor, daca numele unei persoane straine de societate figureaza in componenta firmei societatii in nume colectiv ori a societatii in comandita simpla aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate obligatiile societatii. Aceeasi regula se aplica si comanditarului al carui nume figureaza in firma unei societati in comandita (art. 34, Legea nr. 26/1990).

Firma societatii pe actiuni - SA - sau a societatii in comandita pe actiuni - SCA - se compune dintr-o denumire proprie, de natura a o deosebi de firma altor societati, plus mentiunea scrisa in intregime sau prescurtat societate pe actiuni sau societate in comandita pe actiuni - dupa caz (art. 35, Legea nr. 26/1990).

Firma societatii cu raspundere limitata - SRL - se comune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, plus mentiunea scrisa in intregime SRL sau perscurtat (art. 36, Legea nr. 26/1990).

Firma sucursalei din Romania a unei societti straine va trebui sa cuprinda si mentiunea sediului principal din strainatate (art. 37, Legea nr. 26/1990).

Firma comerciantului persoana juridica, se scrie in limba romana

Firma se caracterizeaza prin noutate. Astfel, orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente (art.38 alin.1, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

Cand o firma noua este asemanatoare cu o alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert exercitat sau in orice alt mod. (art. 38 alin. 2, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

Legea prevede ca Oficiul Registrul Comertului este obligat sa refuze inscrierea unei firme care, neintroducand elemente deosebite in raport cu firme deja inregistrate, poate produce confuzie cu acestea (art. 39 alin.1, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.)..

Nici o firma nu va putea cuprinde o denumire folosita de comerciantii din sectorul public (art. 40, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.). Prin inregistrare comerciantul dobandeste un drept de folosinta exclusiva asupra firmeii. Firma dobandeste si valoare economica. Poate fi instrainata numai impreuna cu fondul de comert.

Daca se instraineaza fondul de comert, cu orice titlu, dobanditorul acestuia va putea sa continue activitatea sub firma anterioara, care cuprinde numele unui comerciant persoana fizica, sau al unui asociat al unei asociatii familiale, societati in nume colectiv ori comandita simpla, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor sai in drepturi si cu obligatia de mentionare in cuprinsul acelei firme a calitatii de succesor (art.41 alin.1, Legea nr.26/1990, rep. si modif.).

Pastrarea firmei precedente este permisa societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni sau societatii cu raspundere limitata, fara mentionarea raportului de succesiune (art. 41 alin.1, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

b. Emblema este un plus de de identificare a comerciantului. Daca firma are caracter obligatoriu, emblema are caracter facultativ.

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen (art. 30 alin.2, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

Emblema se caracterizeaza prin noutate. Astfel, orice emblema va rebui sa se deosebeasca de emblemele inscrise in acelati registru al comertului, pentru acelati fel de comert, precum si de emblemele altor comerciantide pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea (art. 43 alin.1, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

Daca emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisa cu litere avind marimea de cel putin jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema.

Emblema va putea fi folosita pe: panouri de reclama, facturi, scrisori, tarife, afise, publicatii ti in orice alt mod, cu conditia sa fie insotita in mod vizibil de firma comerciantului (art. 43 alin.2, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

Se instraineaza si separat si impreuna cu fondul de comert. Dobanditorul va putea folosi emblema numai cu consimtamantul transmitatorului.

c. Dispozitii comune cu privire la firma si emblema.

Firmele si emblemele vor fi scrise in limba romana (art. 30 alin.3, Legea nr. 26/1990, rep. si modif.).

Prin inscrierea firmei si emblemei in registrul comertului titularul dobindeste un drept de folosinta exclusiva asupra acestora.

Verificarea disponibilitatii firmei si a emblemei se face de catre oficiul registrului comertului inainte de intocmirea actelor constitutive sau, dupa caz, de modificare a firmei sau a emblemei.

Firmele si emblemele radiate din registrul comertului sunt indisponibile, in principiu, pentru o perioada de doi ani de la data radierii

d. Clientela si vadul comercial (achalandage-ul) - legea nu cuprinde o reglementare referitoare la acestea. Clientela reprezinta totaliatea. persoaneor fizice si juridice care apeleaza in mod obisnuit la acelasi comerciant (la FC al acestuia) pentru procurarea de marfuri si servicii. Vadul comercial reprezinta aptitudinea FC de a atrage clienti (locul unde se afla amplasat imobilul, calitatea marfurilor, serviciile, preturi practicate, comportarea personalului comerciantului). Se instraineaza numai impreuna cu fondul de comert. In timp ce clientela apare ca un factor obiectiv, ca un element material al fondului de comert, vadul comercial se prezinta ca un factor subiectiv al acestuia. In conceptia traditionala sunt considerate ca fiind elemente identice. Dupa o alta opinie - pe care o impartasim - si care este majoritara in doctrina comerciala cele doua elemente sunt distincte aflandu-se intr-o stransa corelatie. Clientela este consecinta vadului comercial.

e. Drepturile de proprietate industriala si intelectuala sunt: marcile de fabrica de comert si de servicii, brevete de inventie, desene si modele ale produselor, know-how (savoir-faire), programe din domeniul informaticii, drepturile de autor (ce rezulta din creatia stiintifica literara si artistica).

Aceste elemente sunt regelementate fiecare in parte de legi speciale mai putin know-how-ul. Astfel, marcile si indicatiile geografice sunt prevazute de Legea 84/1998, modificata ; brevetele de inventie de Legea 64/1991; desenele si modelele industriale de legea 129/1992; drepturile de autor de Legea 8/1996, modificata.

f. Marcile de fabrica sau de comert. Sunt semne, desene si chiar denumiri care individualizeaza produsele unui fabricant sau marfurile unui comerciant, deosebindu-le de ale altui fabricant sau comerciant.

Conditiile de valabilitate ale marcilor sunt de fond si de forma.

Conditiile de fond sunt:

a.       noutatea marcii.Prin marca se vor deosebi produsele unui comerciant de ale altora, si de marcile legitim dobandite de altii. Conditia noutatii este relativa, spre deosebire de a brevetelor de inventie a carei noutate este absoluta.

b.      specializarea marcii consta in calitatea marcii de a individualiza si de a distinge marfurile unui comerciant. Nu este suficient ca o marca sa fie noua, originala, fata de toate celelalte inscrise si folosite in aceeasi ramura de comert sau industrie, ci trebuie ca marca sa distinga provenienta marfurilor sau produselor uniu anumit comerciant.

Conditii de forma

Marca trebuie inregistrata la O.S.I.M. (Oficiul de stat pentru inventii si marci) inregistrarea avind efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei.Marca pote fi instrainata si impreuna si separat de fondul de comert prin acte juridice ca: vinzare - cumparare, donatie, testament etc. Marca se bucura de protectie daca afost inregistrata la O.S.I.M. Protectia juridica produce efecte timp de 10 ani .

g. Brevetele de inventie fac parte din creatiile noi (alaturi de know-how, desene si modele ale produselor -industriale).Conditiile de valabilitate ale acestora sunt de fond si de forma.

Conditii de fond .Noutatea trebuie sa fie absoluta, adica inventia sa fie originala.

Brevetele se impart in doua categorii: principale si de perfectionare.

Conditii de forma.Brevetul trebuie inregistrat la O.S.I.M. Protectia asupra inventiei opereza timp de 20 de ani.Acestea se transmit si impreuna si separat de fondul de comert.

h. Regimul creantelor si datoriilor. Creantele si datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comert pentru ca, acesta este un ansamblu de elemente corporale si incorporale, deci nu constituie o universalitate juridica. Acestea nu se transmit impreuna cu fondul de comert in cazul instrainarii acestuia.

4. Actele juridice privind fondul de comert

Operatiunile juridice cu privire la fondul de comert sunt fapte de comert obiective conexe (accesorii). Fiind o universalitate de fapt mobiliara fondul de comert se poate transmite pe cale succesorala in conditiile prevazute de Codul civil.

Vanzarea -cumpararea fondului de comert presupune vinzarea acestuia in intregime cat si vanzarea separata a bunurilor mobile si imobile ce intra in componenta fondului de comert. Referitor la instrainarea imobilelor componente ale fondului de comert ii sunt aplicabile regulile dreptului comun referitoare la instrainarea imobilelor (inclusiv cele de la publicitatea imobiliara). Vanzarea fondului de comert este un act care trebuie inregistrat in registrul comertului (mentiunea devine opozabila tertilor din momentul inregistrarii). Firma, clientela si vadul comecial se instraineaza numai impreuna cufondul de comert. Dreptul de autor si emblema se instraineaza separat de acesta.

Transmitera ca aport a fondului de comert intr-o societate comerciala - acest act se deosebeste de vanzarea fondului de comert deoarece nu comporta primirea unui pret, in schimbul fondului de comert. Asociatul va primi parti sociale si actiuni in functie de forma juridica a societatii.

Locatiunea fondului de comert - in schimbul unui pret, proprietarul fondului (ca locator) transmite locatarului folosinta asupra fondului de comert. Locatarul are dreptul sa continue exercitarea comertului sub firma proprie, exploatand fondului de comert, dar, poate sa continue activitatea si sub firma anterioara cu mentiunea insa a calitatii sale de succesor.

Locatarul este obligat sa respecte destinatia economica si functionala a fondului de comert. Nu poate aduce schimbari in organizarea si structura FC decat cu acordul locatorului. Locatorul are obligatia sa nu faca concurenta locatarului prin desfasurararea unui comert de acelasi gen.

Despre locatiune se face mentiune in Registrul Comertului. O aplicatie a acestui contract este locatia de gestiune; gestiunea presupune ansamblul de operatiuni care asigura administrarea bunurilor unei sectii, uzine, si punerea lor in valoare.

Garantia reala mobiliara asupra fondului de comert. Aceasta poate sa aiba ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile, inclusiv fondul de comert. Continutul si caracteristicile garantiei vor fi determinate de parti. Se constituie pe baza unui contract de garantie. Se poate constitui cu sau fara deposedarea de bunul care face obiectul garantiei. Legea cere indeplinirea unei formalitati de publicitate, pentru protejarea dreptului real de garantie dobandit de creditor. Aceasta cerinta se considera indeplinita din momentul inscrierii avizului de garantie reala la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Legea 26/1990 prevede obligatia comerciantului de a cere inscrierea in Registrul Comertului a mentiunii privind constituirea garantiei reale mobiliare asupra fondului de comert. Mentiunea devine opozabila tertilor de la data efectuarii ei in Registrul Comertului.