Eseu - Importanta cutumei ca izvor de drept

Eseu - Importanta cutumei ca izvor de drept

Cutuma este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul sau cutuma reprezinta o forma de exprimare a unor reguli care s-au format in timp si care sunt respectate in virtutea unor deprinderi indelungate, fara sa fie impuse prin constrangere. Cutuma este o norma de conduita consacrata si perpetuata printr-o practica indelungata

Cutuma internationala este un izvor principal al dreptului international, ca si al dreptului in general. Desi in conditiile vietii contemporane majoritatea regelementarilor internationale sunt consacrate prin tratate, cutuma continua sa fie izvor de drept, in special in acele domenii in care interesele divergente ale statelor nu au facut posibila o codificare a regulilor cutumiare, precum si in domenii ale practicii relatiilor dintre state in care nu s-a ajuns la acel stadiu care sa impuna o reglementare pe cale conventionala.

In conformitate cu interesele pe care doua sau mai multe state le promoveaza fata de obiceiuri sau cutume, se stabilesc urmatoarele atitudini:

a. de recunoastere, consacrare si sanctionare - prin acordarea de forta juridica acelor cutume pe care le considera utile si necesare;

b. de acceptare si tolerare a acelora care, prin importanta si semnificatia lor, nu reclama transformarea lor in norme cu caracter juridic, iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de drept dintre state;

c. de interzicere a acelora care contravin ordinii de drept dintre state.

In aceste situatii, obiceiul sau cutuma poate fi acceptata conform locutiunii: "Consensus omnium consuetudo pro servatur" - "cu consimtamantul tuturor, obiceiul serveste drept lege".

In majoritatea lor normele dreptului international clasic s-au format, au existat si s-au imbogatit pe cale cutumiara (dreptul marii, dreptul diplomatic, legile si obiceiurile razboiului), ele cunoscand ulterior o incorporare in tratate sau o codificare generala, cu exceptia celor noi din perioada contemporana, care au cunoscut in masura mai mare sau mai redusa influenta cutumei.

Intr-un timp relativ scurt s-au format o serie de norme cutumiare in dreptul aerian si dreptul spatial, cum ar fi libertatea de trecere a obiectelor spatiale prin spatial aerian al altor state, admiterea satelitilor de recunoastere; in dreptul marii cat priveste platoul continental, zona economica exclusiva, libertatea cercetarii stiintifice, care in dreptul marii, ulterior, au fost codificate prin Conventia din 1982.

Cutuma internationala e definita ca o practica generala, relativ indelungata si uniforma, considerata de catre state ca exprimand o regula de conduita cu forta juridica obligatorie.

Cutuma internationala este cel mai vechi izvor de drept international, format printr-o practica generala, constatata, relativ indelungata si repetata a statelor si considerata de ele ca avand forta juridica obligatorie.

Statutul Curtii Internationale de Justitie, in art. 38, defineste cutuma internationala ca "dovada a unei practici generale, acceptata ca drept". Elementul esential in formarea cutumei internationale il constituie recunoasterea obligativitatii ei, de catre state, ca norma juridica. Exista cutuma universala, cu aplicatie generala in relatiile internationale, si cutuma generala sau bilaterala. Prima face parte din dreptul international general, a doua se naste din practica unui numar restrans de state, chiar din practica a doua state

Cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptului international. Materii intregi ale acestuia s-au format pe cale cutumiara. Pe masura codificarii dreptului international si a cresterii numarului tratatelor internationale, ca principal mijloc de colaborare intre state, cutuma pierde din importanta pe care a avut-o in trecut, in evolutia istorica a acestui drept.

In opinia unor autori dreptul international cutumiar ar fi in regresiune, datorita procesului in general lent de formare a normelor cutumiare, lipsei lor de claritate si schimbarilor rapide in dezvolatarea vietii internationale, carora nu le poate face fata. Alti autori considera dimpotriva, ca procesul de formare cutumiara a dreptului international pastreaza o anumita valoare.

In lumina principiilor dreptului international contemporan, consacrate si in Carta O.N.U., numeroase institutii cutumiare ale dreptului international clasic au fost abrogate, deoarece, ca si in cazul tratatelor, nu pot constitui izvoare de drept international decat acele cutume care nu contravin principiilor si normelor imperative ale dreptului international contemporan.

Formarea si dezvoltarea dreptului international contemporan au capatat un ritm si o amploare fara precedent determinate de transformarile care au avut loc in lumea contemporana, de dinamica lor si de schimbarile petrecute in raportul de forte pe plan mondial in favoarea fortelor progresiste, a statelor care se pronunta pentru pace, securitate si cooperare internationala.

Procesul normativ international este determinat de aceste schimbari, atat pe plan cantitativ, cat si pe plan calitativ.

Relatiile complexe, multiple, dintre state reclama reglementari corespunzatoare care sa favorizeze tendintele constructive ce caracterizeaza aceste relatii.

In aceste conditii, creste insemnatatea izvoarelor dreptului international, a formelor politice de exprimare a acordului de vointa dintre state, forme al caror continut capata valente noi, functii noi, determinate de evolutia si noile relatii internationale. Cutuma internationala cunoaste, in aceste imprejurari, o adevarata revitalizare, capata noi sensuri, alaturi de acelea traditionale in procesul normativ international

In raport cu tratatul international, cutuma prezinta dezavantaje evidente. Unei practici desfasurate in timp, a carei forta normativa poate fi diferit interpretata si chiar contestata, statele prefera consacrarea normelor de drept international in forma mai precisa a tratatului; prin dispozitiile sale, de regula scrise, acestea inlatura in mare masura echivocul si confera stabilitate raporturilor interstatale.

Astfel se explica faptul ca statele prefera incheierea unor tratate care confirma, modifica sau abroga reguli cutumiare, in timp ce procesul invers are loc foarte rar, cu caracter de exceptie. In decizia sa din 1962, in afacerea Templului Preah Vihear, in diferendul dintre Cambodgia si Thailanda, Curtea Internationala de Justitie a constatat ca partile au recunoscut prin practica lor un traseu schimbat al frontierei, in zona templului, altul decat acela stabilit printr-un tratat anterior (C.I.J., Recueil, 1962).

Cutuma are o insemnatate deosebita in aparitia si formarea normelor privitoare la organizatiile internationale. Exista reguli si institutii care s-au format, sau sunt in curs de cristalizare, ca norme generale, pe cale cutumiara, in practica statelor si a diferitelor organizatii, indeosebi a acelora cu caracter universal. De exemplu: misiunile permanente ale statelor pe langa organizatiile internationale si situatia lor juridica, statutul observatorilor statelor sau ai organizatiilor, norme privitoare la incheierea tratatelor etc.

Caracter cutumiar au si unele norme speciale, cum ar fi, aceea privitoare la posibilitatea adoptarii unei hotarari in Consiliul de Securitate, in problemele neprocedurale, chiar daca un membru permanent se abtine de la vot.

Regulamentele de procedura, adoptate ca acte juridice obligatorii in cadrul diferitelor organe principale sau auxiliare, cuprind reguli procedurale privitoare la functionarea acestora, constituind, de asemenea, o alta categorie a izvoarelor dreptului organizatiilor internationale.

Rezolutiile diferitelor organizatii internationale sunt, prin natura lor, acte care, adoptate in baza si limitele actului constitutiv, confirma, interpreteaza, precizeaza sau aplica prevederile acestora.

In sfera relatiilor economice dintre state, in procesul reorganizarii lor, practica statelor in curs de dezvoltare, a tuturor statelor lumii, in directia consacrarii juridice a unor norme si institutii de drept international, cristalizate si inscrise ulterior in tratate internationale, devine o cale importanta de transformare progresista si de completare a dreptului international contemporan ca drept al cooperarii si dezvoltarii in conditii de legalitate si echitate a statelor.

Se confirma astfel faptul ca, in conditiile actuale, cutuma internationala constituie pentru statele noi, create dupa al doilea razboi mondial, ca si pentru celelalte state in curs de dezvoltare, un mijloc important al manifestarii pozitiei si intereselor lor fata de normele existente ale dreptului international, cat si in procesul de formare a unor noi norme judiciare internationale.

Cutuma apare, deci, ca expresie a practicii democratice a statelor bazate pe consimtamantul liber al acestora in solutionarea problemelor internationale actuale.

Bibliografie:

1. C. Andronovici - "Drept International Public Iasi, 1993

2. Vasile Cretu - "Drept International Public", Editura Fundatiei "Romania de Maine",

3. Dr. Ionel Closca - "Dictionar de drept international public", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

4. Dr. Florian Coman - "Drept International Public" vol.I, Editura Sylvi,

Grigore Geamanu - "" vol. I, editura Didactica si Pedagogica

6. Prof. univ. dr. Sanda Ghimpu, dr. Ghe. Breboi, dr. Ghe. Mohanu, dr. Andrei Popescu, dr. Iosif Urs - "Dictionar juridic - selectiv", Editura Albatros, Bucuresti 1985.

7. Gheorghe Moca - "Drept International Public", vol. I, Universitatea Bucuresti, 1989

8. G. Selle - "Manuel de droit international public", Paris. 1948