"Formele infractiunii"

"Formele infractiunii"

I. Plan de seminar:

IA. Aspecte generale prinind fazele de desfasurare ale unei infractiuni

- faza interna

- faza externa

IB. Actele preparatorii

- definitie si caracterizare

- conditii de existenta

- felurile actelor pregatitoare

- incriminarea si sanctionarea actelor pregatitoare

IC. Tentativa

- definitie si caracterizare

- conditii de existenta

- felurile tentativei

- incriminarea tentativei

- sanctionarea tentativei

- infractiuni la care tentativa nu este posibila

ID. Desistarea

- definitie si caracterizare

- conditii de existenta

- efecte

IE. Impiedicarea producerii rezultatului

- definitie si caracterizare

- conditii de existenta

- efecte

- comparatie intre tentativa intrerupta si cele doua cauze de impunitate

IF. Infactiunea consumata

- definitie si caracterizare

- importanta momentului consumarii

IG. Infractiunea fapt epuizat

- definitie si caracterizare

- infractiuni susceptibile de forma faptului epuizat

- importanta momentului epuizarii

IA. Aspecte generale prinind fazele de desfasurare ale unei infractiuni

Savarsirea infractiunii poate parcurge mai multe momente sau faze in drumul ei spre producerea rezultatului. Astfel, aceasta poate parcurge doua perioade:

Interna - care este formata din:

aparitia ideii de a savarsii infractiunea

momentul deliberarii 

luarea hotararii de a comite fapta.

Cele trei momente se petrec in psihicul faptuitorului, acestea neavand relevanta penala, potrivit adagiului "nuda cogitatio" - "gandul criminal nu se pedepseste". Aceasta faza interna poate cunoaste si un moment extern atunci cand faptuitorul aduce la cunostiunta altor persoane hotararea sa, fie pentru a atrage noi complici, fie pentru a se lauda.

Externa - care este formata din:

faza actelor preparatorii (pregatesc savarsirea infractiunii) 

faza actiunii de executatre (se trece la savarsirea efectiva a faptei) 

faza urmarilor (producerea rezultatului) 

Acestea, spre deosebire de primele, capata relevanta penala. Formele infractiunii dupa fazele de desfasurare sunt urmatoare:

forma actelor preparatorii 

forma tentativei 

forma faptului consumat 

forma faptului epuizat.

IB. Actele preparatorii: Sunt actele morale sau materiale prin care se pregateste savarsirea unei infractiuni.

a. Caracterizare:

sunt posibile numai la infractiunile intentionate 

pot consta in:

activitati de procurare de informatii 

adaptarea mijloacelor sau instrumentelor de comitere a faptei

crearea conditiilor de savarsire a faptelor

luarea de masuri in vedere ingreunarii descoperiri faptei. 

acestea nu cunosc o reglementare expresa in C. pen.

de regula nu se pedepsesc

doctrina utilizeaza doua concepte: acte pregatitoare si acte preparatorii.

b. Conditii de existenta:

sa rezulte neindoielnic ca sunt efectuate in vederea savarsirii unei infractiuni;

actul preparator sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsirea infractiunii (procurarea unui pistol);

activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul elementului material al infractiunii; sa nu faca parte din actele de executare;

sa fie intentionate;

sa fie savarsite de catre insasi persoana care va comite infractiunea.

c. Felurile actelor pregatitoare:

acte de pregatire materiala (procurarea de instrumente si adaptarea acestora in vederea savarsirii infractiunii) - procurarea unui cutit;

acte de pregatire morala (culegerea de date si informatii cu privire la locul si timpul savarsirii infractiunii). Ele creaza conditiile psihice favorabile comiterii infractiunii.

d. Incriminarea si sanctionarea actelor pregatitoare

In doctrina penala s-au conturat doua teze privind sanctionarea actelor preparatorii si anume:

1. teza incriminarii, care sustine pedepsirea acestora, astfel:

incriminarea nelimitata a tuturor actelor preparatorii;

incriminarea limitata  numai a acelora care prezinta un pericol social;

2. teza neincriminarii, care are drept argument faptul ca ele doar pregatesc comiterea infractiunii, neavand deci un pericol social.

Sanctionarea actelor preparatorii in dreptul penal roman opteaza pentru teza neincrimnarii. De la aceasta regula, mai sunt insa si exceptii:

cand actele preparatorii sunt asimilate tentatvei si pedepsite ca atare, la acele infractiuni grave (art. 173 alin. 2 C. pen.) - privind sanctionarea tentativei la infractiunile contra sigurantei statului;

cand actele preparatorii sunt asimilate infractiunilor consumate (art. 285 C. pen.) - detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori;

cand actele preparatorii sunt savarsite de alte persoane decat autorul (culegerea de date, procurarea de mijloace) si cand autorul savarseste infractiunea sau tentativa la acea infractiune, acele acte vor constitui acte de complicitate anterioara;

in cazul anumitor infractiuni, ele vor avea caracter de circumstanta agravanta (175 C. pen. - omorul calificat cu premeditare).

IC. Tentativa (art. 20 Cod penal): Este o forma atipica a infractiunii ce se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, executare ce a fost intrerupta sau, desi, a fost efectuata in intregime nu a produs rezultatul cerut de lege pentru existenta infractiunii.

a. Caracterizare:

este reglementata expres in C. pen. (art. 20 - 21);

apartine fazei executarii infractiunii;

este o forma atipica a infractiunii, caracterizandu-se prin savarsirea elementului material si neproducerea rezultatului periculos cerut de lege;

este posibila numai la infractiunile intentionate;

este o stare generala de atenuare a raspunderii penale.

b. Conditiile de existenta:

sa existe hotararea de a savarsi o infractiune (art. 20 C. pen.);

hotararea infractionala trebuie sa fie pusa in executare. Astfel, se observa ca ea implica trecerea de la actele de pregatire la actele de executatre ale faptei. Tentativa declanseaza procesul cauzal spre producerea rezultatului;

neproducerea rezultatului - element prin care se diferentiaza de infractiunea consumata (art. 20 C. pen.).

v     Deosebirea dintre tentativa si actele preparatorii are la baza unele teorii:

teoriile subiective - care propun drept criteriu de distinctie raportarea la imprejurarile in care au fost efectuate; astfel, tentativa are un caracter univoc, lasand sa se vada clar intentia de a savarsi o infractiune, iar actul preparator are un caracter echivoc, care nu lasa sa se vada ca ele ar avea o legatura cu savarsirea unei infractiuni;

teoriile obiective - care propun drept criteriu de distinctie dinamismul actului; astfel, sunt acte de executare, actele care au primit o orientare precisa in realizarea infractiunii, iar actele preparatorii sunt acelea ce nu au primit o astfel de orientare;

teoriile formale - care propun drept criteriu de deosebire identitatea formala intre actul savarsit si actiunea prevazuta ca element material; astfel, tentativa fiind un act de savarsie a infractiunii, iar actul preparator unul de pregatire a savarsirii infractiunii.

Mentionam ca, cele trei teorii se completeaza reciproc, in stabilirea diferentei dintre actele preparatorii si tentativa; aceasta fiind o problema foarte importana intrucat de regula, actele preparatorii nu se pedepsesc.

Ex.: procurarea unei cantitati de otrava in vederea uciderii unei persoane reprezinta un act preparator servirea respectivei cantitati de otrava unei persoane in vederea uciderii reprezinta tentativa .

c. Felurile tentativei:

tentativa imperfeca (intrerupta) 

tentativa perfecta (terminata) 

tentativa relativ improprie 

tentativa absolut improprie (absurda)

1. Tentativa imperfecta (intrerupta) - art. 20 alin. 1 C. pen.

aceasta se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se produce.

Ex. : faptuitorului i se da peste mana cand acesta a indreptat pistolul impotriva unei persoane pentru a o ucide;

ea se situeaza in timp, dupa inceputul executarii;

2. Tentativa perfecta (terminata ) art. 20 alin. 1 C. pen.

aceasta consta in punerea in executare a hotararii de a savarsii infractiunea, executare care a fost dusa pana la capat, dar rezultatul nu se produce.

Ex.: se trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa, sau victima nu este nimerita de autor;

tentativa perfecta proprie este posibila numai la infractiunile de rezultat (omor). 

3. Tentativa relativ improprie - art. 20 alin. 2 C. pen.

aceasta consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este realizata in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla;

ea este si terminata, dupa criteriul gradului de realizare a activitatii infractionale;

cauza care impiedica producerea rezultatului se situeaza in timp, anterior inceputului executarii actiunii; defectuozitatea mijloacelor, ca si lipsa obiectului infractiunii sunt preexistente.

un mijloc este "insuficient" - cand nu are aptitudinea in cazul concret sa realizeze rezultatul (de ex., cantitatea de otrava este insuficienta pentru a ucide o persoana);

un mijloc este "defectuos" - cand in cazul concret nu functioneaza (de ex. o arma de foc defecta);

tentativa relativ improprie se caracterizeaza prin imposibilitatea numai relativa a producerii rezultatului (de ex., incercarea de a ucide o persoana cu o doza insuficienta de otrava);

4. Tentativa absolut improprie (absurda) - art. 20 alin. 3 C. pen.

se caracterizeaza prin modul gresit de concepere al savarsirii infractiunii (de ex., uciderea unei persoane utilizand vraji sau farmece);

niciodata acest tip de tentativa nu va atrage raspunderea penala, punand in discutie existenta discernamantului faptuitorului.

!!! In doctrina penala se face distinctie intre tentativa absurda si fapta putativa, in care fapta savarsita are un caracter penal numai in mintea faptuitorului, lipsindu-i acest caracter in realitate.

Ex. - fapta de a trage cu arma intr-un cadavru - nu reprezinta infractiunea de omor, ci o fapta putativa din cauza ca prin astfel de fapte nu se mai poate aduce atingere obiectului, caci nu mai exista o relatie sociala de ocrotit (inexsistenta vietii).

Asemanari si deosebiri intre tentativa absurda si fapta putativa:

Asemanari:

nu atrag raspunderea penala a faptuitorului,

ambele pot evidentia o stare de anormalitate psihica a faptutorului.

Deosebiri:

tentativa absurda este reglementata expres in C.pen. (art. 20 alin. 3), iar infractiunea putativa nu beneficiza de o asemenea reglementare,

in cazul tentativei absurde valoarea sociala impotriva careia se indreapta faptuitorl exista, pe cand in cazul infractiunii putative aceasta nu exista.

!!! Trebuie mentionat ca formele tentativei prevazute mai sus le regasim in functie de natura infractiunii; nu toate infractiunile sunt susceptibile de toate formele tentativei; de ex. la furt nu poate exista tentativa perfecta.

d. Incriminarea tentativei:

• Justificarea incriminarii:

prin incriminare se intelege stabilirea expresa intr-un text de lege ca tentativa la o anume infractiune se pedepseste;

reprezentand un inceput de executare, tentativa este periculoasa fiind incriminata in legislatia noastra penala;

tentativa este o forma atipica de infractiune, datorita imprejurarii ca latura obiectiva a acesteia nu se realizeaza in intregime;

latura subiectiva a tentativei se realizeaza integral prin punerea in executarea a hotararii infractionale.

• Intinderea incriminarii tentativei:

in doctrina penala sunt cunoscute doua conceptii privind incriminarea tentativei: incriminarea nelimitata si limitata;

legiuitorul roman a adoptat cea de a doua conceptie sanctionand tentativa numai la infractiunile grave;

• Moduri de incriminare a tentativei:

in lege exista doua modalitati de incriminare a tentativei:

♣ fie in cuprinsul infractiunii respective (art. 174 alin.2 C. pen.),

♣ fie intr-un articol separat la sfarsitul capitolului din care infractiunea face parte (art. 173, 222 C. pen.)

legiuitorul roman a adoptat cea de a doua modalitate pentru a evita repetabilitatea sintagmei "tentativa se pedepseste"

e. Sanctionarea tentativei (art. 21 C.pen.):

tentativa se pedepseste numai cand in lege se prevede expres aceasta;

legiuitorul roman sanctioneaza tentativa dupa teoria diversificarii pedepsei in raport cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata;

tentativa se sanctioneaza la fel, indiferent de felul acesteia, C.pen. nefacand un regim juridic sanctionator diferit pe tipuri de tentativa,

C.pen. se refera doar la sanctionarea tentativei in cazul pedepselor principale nu si cele complementare sau accesorii,

conformm legii penale sanctionarea tentativei cunoaste urmatoarele situatii:

♣ tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului special prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei;

♣ daca pedeapsa pentru infractiunea consumata este detentiunea pe viata, pedeapsa pentru tentativa va fi inchisoarea de la 10 la 25 de ani;

♣ la infractiunile cu pedepse alternative, instanta stabileste mai intai in mod virtual natura pedepsei ce s-ar fi aplicat daca infractiunea s-ar fi consumat, iar apoi aplica regulile de mai sus.

in cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazute de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate. La aceasta pedeapsa se pot adauga una sau mai multe pedepse complementare.

f. Infractiuni la care tentativa nu este posibila:

la infractiunile din culpa (uciderea din culpa)

la infractiunile praeterintentionate (loviri sau vatamari cauzatoare de moarte)

la infractiunile savarsite printr-o inactiune (nedenuntarea)

la infractiunile cu executie prompta (amenintarea) 

la infractiunile de obicei (cersetorie)

la infractiunile cu executatea anticipata (luarea de mita sub forma pretinderii)

la infractiunile cu rezultat potential (infractiunile privind circulatia pe caile ferate)

ID. Desistarea Consta in renuntarea de buna voie a faptuitorului de a mai continua executarea inceputa, de a o duce pana la capat

Ex. - o persoana care doreste sa distruga un dosar patrunde pe ascuns in arhiva in care se afla dosarul dar dupa ce il gaseste, abandoneaza de buna voie hotararea luata.

a. Conditii de existenta:

desistarea trebuie sa aiba loc dupa ce s-a efectuat unul sau mai multe acte de executare, dar sa intervina mai inainte ca executarea actiunii tipice sa fi luat sfarsit;

sa existe o manifestare din care sa reiasa ca subiectul a renuntat la savarsirea infractiunii . Nu exista desistare in cazul in care faptuitorul, dupa ce a facut tot ceea ce trebuie ca rezultatul sa se produca, vazand ca totusi ca acesta nu s-a produs nu repeta actiunea (in asemenea situatii exista o tentativa perfecta care este incompatibila cu desistarea);

renuntarea la savarsirea infractiunii trebuie sa se faca de buna voie. Desistarea nu poate fi socotita de buna voie nici in cazul in care faptuitorul a abandonat executarea inceputa pentru ca si-a dat seama ca in conditiile date ea nu poate sa izbuteasca;

renuntarea la executare trebuie sa fie definitiva.

b. Efecte (art. 22 alin. 1 C. pen.):

nepedepsirea faptuitorului, fiind o cauza generala de impunitate

conform art. 22 alin. 2 C. pen. "daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune".

IE. Impiedicarea producerii rezultatului: Consta in zadarnicirea de catre faptuitor, a producerii urmaririlor vatamatoare ale faptei sale, dupa ce executarea actiunii tipice a fost dusa pana la capat.

Ex. - autorul, dupa ce a aruncat in apa o persoana ce nu stie sa inoate cu intentia de a-i produce moartea, o scoate din apa si ii salveaza viata.

a. Conditii de existenta:

activitatea infractionala sa fi fost in intregime efectuata, dar sa nu se fi produs urmarea vatamatoare prevazuta de lege. Impiedicarea producerii rezultatului este posibila deci, numai la infractiunile materiale, nu si la cele formale;

subiectul sa fi efectuat o actiune pozitiva pentru a zadarnici producerea rezultatului si ca efect al acestei actiuni rezultatul sa nu fi survenit. Producerea rezultatului nu poate fi zadarnicita prin simpla pasivitate, ci numai printr-un comportament activ, dinamic;

manifestarea activa prin care faptuitorul a impiedicat producerea rezultatului sa fi fost voluntara, nesilita, deci neefectuata sub presiunea unei cauze externe (mila, remuscare, teama de pedeapsa);

aceasta trebuie sa fi avut loc inainte de descoperirea faptei.

b. Efecte (art. 22 alin. 1 C. pen.):

nepedepsirea faptuitorului, fiind o cauza generala de impunitate

conform art. 22 alin. 2 C. pen. "daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune".

Comparatie intre tentativa intrerupta si cele doua cauze generale de impunitate:

♣ Asemanari:

toate se caracterizeaza prin neproducerea rezultatului periculos prevazut de lege;

toate sunt reglementate expres in C.pen., partea generala;

toate sunt intentionate, nefiind posibile la infractiunile din culpa;

♣ Deosebiri:

in cazul tentativei, neproducerea rezultatului este independenta de vointa faptuitorului, pe cand in cazul desistarii si impiedicarii producerii rezultatului, neproducerea rezultatului este dependenta de vointa acestuia;

tentativa reprezinta doar o stare de atenuare a pedepsei, pe cand cele doua reprezinta veritabile cauze de impunitate, neatragand raspunderea penala;

IF. Infractiunea consumata: Reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii, ea realizandu-se atunci cand s-a produs rezultatul urmarit, sau prevazut de norma de incriminare.

a. Caracterizare:

aceasta reprezinta forma infractiunii care are cel mai ridicat grad de periculozitate fata de actele preparatorii si tentativa;

ea atrage intotdeauna raspunderea penala;

majoritatea infractiunilor cunosc aceasta forma;

de asemenea, ea inglobeaza si tentativa acelei infractiuni;

rezultatul acesteia se produce odata cu executarea in intregime a elemenului material;

in functie de rezultatul ei, aceasta poate produce o vatamare sau o stare de pericol;

stabilirea momentului consumarii marcheaza momentul producerii definitive a raului, de aceea dupa acest moment eventuala reparare a acestuia nu poate schimba calitatea de infractor a faptuitorului.

b. Importanta momentului consumarii:

stabilirea momentului consumarii marcheaza momentul producerii definitive a rezultatului;

cunoasterea acestui moment prezinta importanta pentru urmatoarele aspecte:

determinarea legii penale aplicabile in timp si spatiu;

incidenta actelor de clementa (amnistie, gratiere);

calcularea termenului de prescriptie a raspunderii penale;

IG. Infractiunea fapt epuizat Reprezinta o forma deviata a infractiunii si se caracterizeaza prin producerea, dupa momentul consumarii, a unor urmari noi prin amplificarea rezultatului sau prin continuarea activitatii infractionale.

a. Caracterizare:

este susceptibila de prelungire in timp;

este o forma atipica a infractiunii mai grava decat infractiunea consumata;

antreneaza o raspundere penala mai grava;

nu toate infractiunile pot cunoaste acest moment.

b. Infractiuni susceptibile de forma faptului epuizat:

infractiunile continue - se caracterizeaza prin prelungirea in timp a actiunii ce constituie elementul material al infractiunii.

Ex. detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori;

infractiunile continuate - se caracterizeaza prin savarsirea de catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, a unor actiuni ce prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.

Ex. furturile marunte din autoturisme;

infractiunile progresive - se caracterizeaza prin producerea de noi urmari dupa ce s-a consumat infractiunea;

Ex. infractiuni de loviri cauzatoare de moarte;

infractiunile de obicei - se caracterizeaza prin repetarea elementului material de un numar de ori in asa fel incat din aceasta repetare sa rezulte obisnuinta faptuitorului;

Ex. cersetoria.

!!!Aceste patru categorii de infractiuni se pot grupa astfel, in functie de componenta care se prelungeste in timp:

I. infractiunea continuata si de obicei, la care se prelungeste elementul material prin repetabilitate,

II. infractiunea continua si progresiva, la care se prelungeste urmarea imediata.

c. Importanta momentului epuizarii:

antreneaza, la infractiunile care sunt susceptibile de acest moment, aplicarea legii in spatiu si timp, incidenta actelor de clementa, precum si calculul termenului de prescriptie, toate se fac in raport cu acest moment si nu cu momentul consumarii;

solutionarea si incadrarea juridica a faptei se va face tot in raport de momentul epuizarii.

II. Idei fundamentale:

1. Comiterea unei infractiuni intentionate poate parcurge doua faze: una interna si alta externa.

2. Actele pregatitoare nu se pedepsesc, decat in anumite cazuri izolate.

3. Tentativa reprezinta o forma atipica a infractiunii, deoarece se comite actul de conduita interzis, dar rezultatul periculos nu se produce.

4. Infractiunea consumata reprezinta forma tipica a infractiunii si aceasta este forma in care ele sunt definite in textul de lege.

5. Momentul epuizarii prezinta particularitatea unor infractiuni de a se prelungi in timp, fie prin prelungirea elementului material (infractiunea continuata, de obicei), fie prin prelungirea urmarii imediate (infractiunea continua si infractiunea progresiva).

III. Vocabular specific:

- coroborare - intarire, sprijinire (lat. corroborare),

denegare de dreptate - refuzul fara temei al unei instante de a solutiona o cauza cu care este investita,

informatii clasificate - informatii care fac obiectul reglementari prin legea informatiilor clasificate,

in limine judicii - in limitele judecatii,

in limine litis - in limitele litigiului sau pricinii,

impediment legal - cauza care determina imposibilitatea incheierii casatoriei,

organ judiciar - subiect procesual care participa in cadrul procesului judiciar in numele statului. Sunt organe judiciare: instantele judecatoresti, procurorii, organele de cercetare penala, instantele arbitrale si alte organe prevazute in legi specilale,

prezumtie de nevinovatie - principiu fundamental al procesului penal, conform caruia orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva (principiu stabilit expres in Codul de procedura penala si Constitutie),

restitutio in integrum - expresie latina care inseamna "reparatie integrala". In ceea ce priveste prejudiciul cauzat printr-o infractiune, persoana prejudiciata are dreptul sa fie repusa in situatia anterioara savarsirii infractiunii,

sanctiune de drept penal - masuri de constrangere sau reeducare aplicabile infractorilor in vederea restabilirii ordinii juridice violate.

IV. Articole (texte de lege) de analizat:

Art. 174 si art. 178 C. pen. sub aspectul posibilitatii existentei celor doua faze de executare (interna si externa),

Art. 173 alin.2, art. 189 alin.8, art. 285 si art. 175 lit.a) C. pen. sub aspectul modului de asimilare a actelor pregatitoare altor forme ale infractiunii, si pedepsite ca atare,

Art. 174 alin.2, art. 176 si art. 357 alin. 2 C. pen. sub aspectul modului de sanctionare a tentativei,

Art. 21 alin.2 si art. 174 alin. 2 sub aspectul aplicarii procedurii de sanctionare a tentativei.

V. Aplicatii teoretice si practice:

- Subiecte teoretice

1. Aspecte generale prinind fazele de desfasurare ale unei infractiuni

2. Actele preparatorii - definitie, caracterizare si conditii de existenta.

3. Actele    preparatorii - feluri.

Actele preparatorii - incriminare si sanctionare.

5. Tentativa - definitie si caracterizare.

6. Tentativa - conditii de existenta.

7. Tentativa - felurile tentativei.

8. Tentativa - incriminare.

9. Tentativa - sanctionare.

10. Infractiuni la care tentativa nu este posibila.

11. Desistarea - definitie si caracterizare.

12. Desistarea - conditii de existenta si efecte.

13. Impiedicarea producerii rezultatului - definitie si caracterizare.

14.Impiedicarea producerii rezultatului - conditii de existenta si efecte.

15. Comparatie intre tentativa intrerupta si cele doua cauze de impunitate.

16. Infractiunea consumata - definitie si caracterizare.

17. Importanta momentului consumarii.

18. Infractiunea fapt epuizat - definitie si caracterizare.

19. Infractiuni susceptibile de forma faptului epuizat.

20. Importanta momentului epuizarii.

VI. Grile:

1. Exista tentativa:

a) cand consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite

b) cand consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita modului cum a fost conceputa executarea faptei

c) cand consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita lipsei obiectului de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.

2. In legislatia penala romana:

a) tentativa se pedepseste numai cand in lege se prevede expres aceasta

b) tentativa se sanctineaza cu aceeasi pedeapsa care este prevazuta de lege si pentru infractiunea comsumata

c) tentativa se pedepseste nelimitat, in cazul tuturor infractiunilor la care aceasta este posibila.

3. In cazul in care se comite o tentativa pedepsibila la o infractiune care prevede pedepse alternative:

a) limitele pedepsei pentru tentativa se determina in raport cu pedeapsa cea mai grea prevazuta pentru infractiunea consumata

b) instanta trebuie mai intai sa se fixeze asupra uneia dintre pedepsele prevazute pentru infractiunea consumata si apoi sa aplice pedeapsa pentru tentativa

c) limitele pedepsei pentru tentativa se determina in raport cu pedeapsa cea mai usoara prevazuta pentru infractiunea consumata.

4. Limita minima a pedepsei in cazul savarsirii unei tentative pedepsibile:

a) nu poate fi mai mica de 30 zile in cazul pedepsei inchisorii

b) nu poate fi mai mica de 100 lei daca s-a aplicat pedeapsa amenzii

c) se determina prin injumatatirea minimului special prevazut de lege pentru infractiunea consumata fara ca minimul special astfel rezultat sa fie mai mic decat minimul general.

5. Pentru a fi cauza de impunitate, desistarea:

a) trebuie sa intervina dupa consumarea faptei, dar inainte de producerea rezultatului

b) trebuie sa fie expresia vointei libere a faptuitorului

c) trebuie sa intervina inainte de inceperea executarii elementului material.

6. Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune:

a) desistarea sau impiedicarea producerii rezultatului constituie cauza de impunitate pentru tentativa la infractiunea in vederea careia faptuitorul incepuse executarea ori impiedicase producerea rezultatului

b) faptuitorul va fi pedepsit pentru un concurs de 2 infractiuni respectiv infractiunea comisa si tentativa pe care a urmarit sa o savarseasca inainte de desistare sau impiedicare a producerii rezultatului

c) desistarea sau impiedicarea producerii rezultatului nu mai produce nici un efect, faptuitorul fiind sanctionat cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea consumata pe care a urmarit initial sa o savarseasca.

7.Tentativa este proprie:

a) atunci cand mijloacele folosite de faptuitor pentru comiterea infractiunii sunt apte sa produca rezultatul periculos

b) cand producerea rezultatului periculos nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite de faptuitor

c) cand consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe iar rezultatul nu se produce.

8. Legea penala romana incrimineaza:

a) tentativa proprie, intrerupta

b) tentativa relativ improprie, perfecta

c) tentativa terminata, absolut improprie.

9. Tentativa este perfecta cand:

a) consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se produce

b) consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost dusa pana la capat dar rezultatul nu s-a produs

c) obiectul nu se gasea la locul unde faptuitorul credea ca se afla.

10. In cazul tentativei intrerupte, intreruperea executarii si neproducerea rezultatului:

a) trebuie sa fie independenta de vointa faptuitorului

b) se poate datora imprejurarii ca faptuitorul si-a dat seama de insuficienta, defectuozitatea mijloacelor folosite pentru executarea in intregime a faptei

c) trebuie sa fie expresia vointei libere a faptuitorului.

11. In legea penala romana actele preparatorii:

a) sunt asimilate complicitatii si pedepsite ca atare

b) sunt posibile numai la infractiunile intentionate

c) sunt posibile numai la infractiunile din culpa.

12. Tentativ relativ improprie exista:

a) cand consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei mijloacelor folosite

b) cand consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita defectuozitatii mijloacelor folosite

c) cand consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare obiectul lipsea de la locul in care faptuitorul credea ca se afla

d) cand imposibilitatea de consumare a infractiunii s-a datorat modului in care a fost conceputa executarea.

13. Tentativa la o infractiune pedepsita cu detentiunea pe viata se sanctioneaza:

a) cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 25 ani

b) cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 ani

c) cu pedeapsa inchisorii    de la 15 la 25 ani.

14. Tentativa nu poate fi posibila:

a) la infractiunile savarsite din culpa sau praeterintentionate

b) la infractiune omisive

c) la infractiunea cu executare prompta

d) la infractiunea de obicei.

15. Lipsa obiectului de unde infractorul credea ca se afla in timpul cand s-a comis elementul material, determina ca fapta sa:

a) constituie tentativa proprie

b) constituie tentativa improprie

c) nu constituie tentativa.

16. In legea penala romana, actele preparatorii:

a) pot fi asimilate tentativei si pedepsite ca atare

b) sunt pedepsite ca atare

c) pot fi incriminate ca infractiuni autonome.

17. Tentativa se poate comite:

a) cu intentie directa

b) cu intentie indirecta

c) numai cu intentie directa

d) din culpa.

18. Pentru a inlatura raspunderea penala, impiedicarea producerii rezultatului:

a) trebiue sa aiba loc inainte de descoperirea faptei

b) trebuie sa fie expresia vointei libere a faptuitorului

c) poate fi savarsita si ca urmare a unei constrangeri fizice.

Raspunsuri grile*: 1-a,c ; 2-a; 3-b ; 4-b,c; 5-b; 6-a; 7-a; 8-a,b; 9-b; 10-a; 11-b; 12-a,b,c; 13-a; 14-a,b,c,d; 15- b; 16- a,c; 17- a,b; 18-a,b;

VII. Spete:

In sarcina lui X s-a retinut ca, dupa ce a luat cunostinta de la mica publicitate despre faptul ca numitul Y avea de vanzare un radio casetofon si dupa ce s-a informat asupra familiei acestuia, in scopul de a sustrage acel casetofon a mers la scoala unde invata copilul minor al numitului Z unde, dandu-se drept ruda a acestuia a cerut sa i se dea voie copilului sa mearga cu el acasa. Invatatoarea dandu-si seama ca inculpatul nu-l cunoaste pe copil, a refuzat sa-l invoiasca.

Sa se arate cum poate fi calificata din punct de vedere juridico-penal fapta lui X.

2. Inculpatii au fost condamnati pentru savarsirea tentativei la infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 si art. 209 alin. 1 lit. a) si g) din C. pen., prin schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de furt calificat consumat.

Instanta a retinut ca in seara de 24.05.1997 cei trei inculpati au sustras titei si au fost surprinsi la locul faptei dupa ce au umplut doua bidoane de motorina, continand 70 de litri de motorina, urmand sa mai umple alte trei asemenea bidoane.

Impotriva hotararii instantei s-a declarat recurs in anulare pe motivul ca s-a gresit prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea consumata de furt in tentativa.

Sa se arate daca recursul in anulare este fondat.

3. S-a retinut in sarcina inculpatului X faptul ca, in scopul insusirii fara drept a rotii unui autovehicul, a montat un cric si a ridicat masina, fiind surprins in acel moment si impiedicat sa continue demontarea rotii. Fiind trimis in judecata pentru tentativa de furt, inculpatul a sustinut ca in lipsa unor scule potrivite pentru demontarea rotii si in raport cu momentul cand a fost surprins, activitatea desfasurata de el constituie un simplu act de pregatire.

Aratati daca activitatea lui X constituie un act de pregatire la infractiunea de furt sau o tentativa.Motivati raspunsul.

4. In speta, inculpatii au patruns intr-o noapte in locuinta partii vatamate, au imobilizat-o, i-au adresat amenintari si au lovit-o, cerandu-i sa le spuna unde sunt banii si mahmudelele; la raspunsul victimei ca nu are asemenea valori, inculpatii au cautat prin casa, dar, negasind decat o suma redusa de bani au parasit locuinta neluand nimic

Instanta de judecata a condamnat pe inculpati pentru tentativa relativ improprie la infractiunea de talharie prevazuta in art. 20 alin. 2 raportat la art. 211 alin. 1 C.pen.

Inculpatii au atacat hotararea instantei sustinand ca fapta lor constituie o tentataiva absolut improprie si potrivit art. 20 alin. 3 C.pen. nu cade sub incidenta legii penale.

Fapta savarsita in conditiile de mai sus constituie sau nu o tentativa pedepsibila?

5. S-a retinut ca inculpatul X impreuna cu alte doua persoane, toti sub influenta alcoolului mergeau din orasul Herculane spre comuna Podeni. In urma unei certe inculpatul X a aplicat o lovitura pe la spate lui Y, unul dintre insotitori. Acesta a cazut si s-a rostogolit ramanand in nesimtire. Martorul Z a vrut sa-l ridice, dar inculpatul l-a impiedicat spunand ca daca se ridica iar se cearta cu el.

Nedandu-i-se nici un ajutor, victima a ramas in nesimtire, expus frigului din luna decembrie si atacului animalelor salbatice pana dimineata cand a fost gasita de alte persoane. Internata in spital viata i-a fost salvata datorita ingrijirilor care i s-au dat.

Sa se arate ce incadrare juridica va putea capata fapta inculpatului X.

6. Prima instanta a retinut in fapt urmatoarele: in ziua de 19.01.1978, inculpatii X si Y, aflandu-se in trenul Pitesti-Bucuresti, impreuna cu alti tineri intr-un compartiment, dupa punerea in miscare a trenului au vazut pe Z,    pe care l-au identificat ca facand parte dintr-un grup cu care anterior avusesera unele conflicte. Ca urmare au plecat in urmarirea lui pe culoar, prinzandu-l intre usile de urcare si coborare de la capatul vagonului unde i-au aplicat mai multe lovituri, iar apoi au deschis usa si l-au aruncat din vagon. In cadere victima si-a fracturat gamba piciorului stang.

Sa se arate daca fapta constituie vatamare corporala sau tentativa la infractiunea de omor.Motivati raspunsul..

7. S-a retinut in fapt ca inculpatul X a introdus mana in buzunarul Y, de unde a sustras mai multe hartii fara valoare, fiind convins ca sunt bani.

Sa se arate daca fapta savarsita in aceste conditii cade sub incidenta dispozitiilor de incriminare a furtului calificat

8. S-a retinut in fapt ca, in cursul lunii februarie 1983, inculpata X a incercat sa provoace intreruperea cursului sarcinii numitei Y la cererea acesteia, dar s-a constatat ca numita nu era de fapt insarcinata.

Prin sentinta pen. nr. 49/1983 a Tribunalului Judetean Buzau, inculpata X a fost condamnata la 2 ani inchisoare pentru tentativa la infractiunea de avort (art. 20 raportat la art. 185 alin. 1 si 5 din C. pen. atunci in vigoare).

Sa se arate daca solutia instantei este sau nu corecta.Motivati raspunsul.

9. Inculpatul X a fost condamnat pentru tentativa la infractiunea de omor calificat. Instanta a retinut ca X intentionand sa ucida victima, fata de care executase acte de coruptie sexuala, a aruncat-o intr-un rau, insa aceasta, desi in varsta de numai 6 ani, a reusit sa se salveze.

Inculpatul a repetat aceeasi actiune de 5-6 ori, dar tot nu a obtinut rezultatul urmarit; in cele din urma, datorita tipetelor minorei, el a dus victima intr-o gara, unde a abandonat-o. In instanta inculpatul a cerut sa-i fie aplicabile dispozitiile art. 22 C. pen. privitoare la desistarea si impiedicarea producerii rezultatului.

Sa se arate daca pot fi incidente dispozitiile art. 22 C. pen. si pe cale de consecinta inculpatul sa fie aparat de pedeapsa.

10. S-a retinut in fapt ca X a patruns intr-o incapere prin spargerea geamurilor si deteriorarea usilor, a scos dintr-un dulap mai multe lucruri cu intentia de a si le insusi, dar apoi, din proprie initiativa, paraseste incaperea fara sa-si insuseasca ceva.

Fapta lui X savarsita in imprejurarile de mai sus constituie tentativa la infractiunea de furt calificat pedepsibila? Motivati raspunsul.

11. In sarcina lui X s-a retinut ca, avand de decontat o suma de bani primita ca avans pentru deplasare, a prezentat o chitanta falsificata privind cheltuielile de cazare pentru o mare parte din suma primita ca avans. Falsul fiind descoperit, infractiunea de inselaciune nu a fost consumata.

In fata instantei, inculpatul s-a aparat sustinand ca, dupa depunerea documentelor de decontare false, el a anuntat telefonic organele financiare ale unitatii despre fapta comisa, astfel, ca urmeaza sa fie aparat de pedeapsa in temeiul dispozitiilor art. 22 C.pen. Din documentele aflate la dosar rezulta ca anuntul telefonic al faptuitorului a sosit dupa ce falsul fusese descoperit de organele financiare ale unitatii.

Sa se arate ce urma sa decida instanta.

Raspunsuri spete:

1. Faptele lui X sunt acte pregatitoare comise in vederea savarsirii infractiunii de furt. In legea penala romana actele pregatitoare la furt nu sunt incriminate, astfel incat X nu va raspunde penal pentru fapta sa.

2. Recursul in anulare este fondat, deoarece fapta, asa cum este prezentata se consumase si nu mai era in forma tentativei, deoarece ei sustrasese-ra deja o parte din combustibil. Putem spune cane aflam in prezenta unei infractiuni flagrate.

3. Activitatea lui X, asa cum este descrisa, intruneste elementele constitutive ale unei tentative si nu ale unui act de pregatire, deoarece faptuitoeul a trecut la punerea in executate a elementlui material. Putem observa ca ne aflam in prezenta unei tentative intrerupte. Chiar daca sculele de care acesta s-a folosit erau improprii nemontarii rotii, astfel ca rezultatul nu se putea produce, fiind o tentativa relativ improprie, legea penala romana nu a instituit un regim sanctionator diferit pentru diferitele forme de tentativa.

4. Fapta prezentata este o tentativa relativ improprie, conform art. 20 alin. 2 din C.pen., datorita lipsei obiectului de la locul la care faptuitorul credea ca se afla. Nu este o tentativa absolut improprie deoarece modul in care a fost comisa fapta a fost apt sa produca urmarile cerute de lege.

5. Fapta lui X reprezinta o tentativa perfecta la infractiunea de omor, conform art. 20 alin. 1 raportat la art. 174.

6. Fapta inculpatilor constituie o tentativa perfecta la infractiunea de omor. Din modul in care au actionat si datorita locului unde fapta s-a comis se poate observa ca faptuitorii au prevazut si urmarit producerea rezultatului sau l-au acceptat rezultat ce consta in moartea victimei. Faptul ca rezultatul nu s-a produs nu este relevant avand in vedere modul de comitere al faptei.

7. Activitatea lui X, asa cum este descrisa, intruneste elementele constitutive ale unei tentative relativ improprii, conform art. 20 alin. 2 din C. pen., datorita lipsei obiectului de la locul la care faptuitorul credea ca se afla, buzunarul fiind un loc unde multi oameni isi tin banii sau actele de identitate.

8. Solutia nu este corecta, deoarece inexistenta sarcinii conduce la inexistenta unei tentative la infractiunea de avort. Fapta poate reprezenta o infractiune putativa, datorita inexistentei valorii sociale impotriva careia faptuitoarea s-a indreptat.

9. Inculpatul nu poate beneficia de prevederile art 22 din C. pen., deoarece rezultatul periculos nu s-a mai produs nu datorita vointei libere a acestuia de a nu mai continua executatea faptei, ci intreruperea activitatii infractionale s-a datorat tipetelor victimei si fricii acestuia ca in aceste conditii sa nu fie prins. Deci, in speta este vorba despre o tentativa intrerupta la omor.

10. In speta este vorba despre un act de desistare din partea faptuitorului pentru infractiunea de furt, lucru pentru care nu va fi sanctionat. El va raspunde totusi pentru infractiunea consumata de distrugere datorita deteriorarii geamurilor.

11. Faptuitorul nu va fi aparat de pedeapsa ca urmare a impiedicarii producerii rezultatului, deoarece incercarea de impiedicare a producerii rezultatului a avut loc dupa descoperirea lui si nu inainte, asa cum cere art. 22 din C. pen.

VII. Test (9 intrebari a cate un punct fiecare si unul din oficiu)

1. Enumerati momentele fezei interne si externe ale infractiunii intentionate.

2. Care este forma de vinovatie in cazul actelor pregatitoare?

3. Sanctionarea actelor pregatitoare.

4. Asemanari si deosebiri intre actele pregatitoare si tentativa.

5. Modalitati de incriminare a tentativei.

6. Analiza sanctionarii tentativei.

7. Asemanari si deosebiri intre tentativa si desistare si impiedicarea producerii rezultatului.

8. Ce reprezinta infractiunea consumata?

9. Infractiuni susceptibile de momentul epuizarii.

VIII. Activitate de cercetare:

A. Teme de seminar:

1. Cazuri de incriminare si sanctionare a actelor pregatitoare - justificare.

2. Specificul infractiunilor susceptibile de momentul epuizarii.

3. Forma de vinovatie in cazul tentativei.

B. Teme de cerc stiintific:

1. Comparatie intre tentativa absurda si infractiunea putativa.

2. Comparatie intre tentativa intrerupta si desistare si impiedicarea producerii rezultatului.

C. Tema de licenta:

1. Comparatie intre actele preparatorii si tentativa.