Functiile Parlamentului

Functiile Parlamentului

1. Clasificarea functiilor

Principala functie a Parlamentului - decurgand din principiul separatiei puterilor in stat - este functia legislativa. Principalul rol al Parlamentului intr-un stat democratic rezida in adoptarea unor acte normative avand forta juridica suprema. Evident, activitatea Parlamentului nu se reduce la indeplinirea acestei functii. Puterea legislativa ar fi lipsita de o parte considerabila din prestigiul si autoritatea sa, in cazul in care nu ar avea posibilitatea de a exercita un anumit control asupra puterilor carora le revine rolul de a aplica dispozitiile legii. Dat fiind faptul ca echilibrul si controlul reciproc al puterilor constituie o exigenta esentiala a realizarii unei separatii efective si functionale a puterilor in stat, Parlamentul va exercita in mod inevitabil si o anumita functie de control. Totodata, in calitate de reprezentanta nationala, Parlamentul isi manifesta vointa la luarea unor decizii importante in stat, atat pe planul politicii interne cat si pe plan extern. Atributiile, in indeplinirea carora Parlamentul ia aceste decizii ori participa la luarea lor, nu se exercita doar prin adoptarea unor legi. Putem vorbi, in acest sens, si de o functie guvernamentala a Parlamentului. In literatura juridica nu exista un punct de vedere unitar asupra identificarii functiilor Parlamentului. Unii autori nu trateaza problema iar in alte lucrari, principiile sunt formulate sau delimitate in mod diferit. In cele ce urmeaza, am preluat conceptia expusa in cursul unei autoare iesene.

2. Functia legislativa

Cea mai importanta functie a Parlamentului este functia legislativa. Conform dispozitiilor art. 60, alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Acest fapt nu impiedica participarea la adoptarea legilor a unor alte autoritati sau persoane (Guvernul, Presedintele Romaniei sau cetatenii),    in etapa initiativei legislative sau a promulgarii legilor. Constitutia mai prevede si posibilitatea delegarii legislative sau a adoptarii unor ordonante de urgenta (in absenta unei legi de abilitare), dar in ambele cazuri, adoptarea de catre Guvern unor acte normative cu putere de lege se desfasoara sub controlul Parlamentului.

Avand forta juridica suprema in ierarhia actelor normative, legea este adoptata de Parlament printr-o procedura speciala, prevazuta in Constitutie (art. 73-79) si detailata in regulamentele Parlamentului. Adoptarea legilor va fi descrisa pe larg in sectiunea a patra a acestui capitol, consacrata actelor Parlamentului.

Functia de control

Functia de control a Parlamentului este un corolar al principiului separatiei puterilor. Parlamentul controleaza activitatea celorlalte autoritati publice, dupa cum activitatea Parlamentului este supusa unui control sau anumitor modalitati de influentare din partea altor organe (Curtea Constitutionala, Presedintele Romaniei sau Guvernul).

Parlamentul controleaza Guvernul prin urmatoarele mijloace:

prin acordarea votului de incredere. Conform dispozitiilor art. 103, alin. (3), Parlamentul aproba lista Guvernului si programul de guvernare;

prin motiune de cenzura. Parlamentul poate demite Guvernul (art. 110, alin. (2) coroborat cu art. 113-114). Motiunea de cenzura este initiata de un sfert din numarul deputatilor si al senatorilor, si adoptarea ei - cu votul majoritatii deputatilor si al senatorilor atrage dupa sine incetarea mandatului Guvernului. In afara cazului in care Guvernul isi asuma raspunderea asupra unui proiect de lege, a unui program sau a unei declaratii de politica general (in conditiile art. 113), parlamentarii care au initiat o motiune de cenzura nu mai pot semna pentru o noua motiune de cenzura, in aceeasi sesiune. Motiunea de cenzura este un mijloc extrem de control parlamentar, ducand, dupa cum s-a precizat, "nu la indreptarea erorii, ci la eliminarea autorului ei";

prin informare, in conditiile art. 111. Camerele Parlamentului precum si comisiile parlamentare pot solicita autoritatilor publice orice informatii sau documente pe care le considera necesare in activitatea lor. Informatiile sau documentele vor fi solicitate prin presedintii Camerelor sau, respectiv, ai comisiilor;

prin intrebari si interpelari, in conditiile art. 112. Guvernul si membrii acestuia sunt obligati sa raspunda intrebarilor si interpelarilor formulate de deputati sau senatori. Camerele pot adopta o motiune asupra problemei ce a format obiectul interpelarii;

prin adoptarea unei legi de abilitare si prin aprobarea ordonantelor, in conditiile art. 115. Emiterea de catre Guvern a unor acte cu putere de lege se face sub control parlamentar;

prin cererea de incepere a urmaririi penale impotriva membrilor Guvernului, pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor, in conditiile art. 109, alin. (2). Procedura prin care Parlamentul (si Presedintele Romaniei) poate cere inceperea urmaririi penale impotriva unor membrii ai Guvernului este prevazuta in detaliu in Legea nr. 115/1999 privind raspunderea ministeriala;

prin comisiile parlamentare. Comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului pot initia anchete, cu acordul Camerei sau in cazul Senatului) al Biroului permanent. Camerele pot hotari si constituirea unor comisii de ancheta speciale. Obiectul anchetei il poate constitui si activitatea Guvernului sau a altor autoritati executive.

Parlamentul exercita si un anumit control asupra activitatii Presedintelui Romaniei, fapt care reiese din urmatoarele imprejurari:

din stipularea obligatiei, pentru Presedintele Romaniei, de a incunostinta sau a consulta Parlamentul sau de a cere aprobarea acestuia cu ocazia exercitarii anumitor atributii. Astfel presedintele va consulta Parlamentul inainte de a cere poporului sa se pronunte prin referendum asupra unor probleme de interes national (art. 90 din Constitutie). Mobilizarea general sau partiala a armatei este dispusa de Presedinte cu aprobarea prealabila a Parlamentului (art. 92, alin. (2)), iar masurile adoptate de seful statului in vederea respingerii unei agresiuni armate impotriva Romaniei se aduc la cunostinta Parlamentului prin mesaj prezidential (art. 92, alin. (3));

din modul de reglementare, in art. 95, a suspendarii Presedintelui Romaniei. Suspendarea se dispune cu majoritate de voturi a membrilor celor doua Camere ale Parlamentului, reunite in sedinta comuna, cu avizul Curtii Constitutionale, la cererea unei treimi din numarul total al deputatilor si al senatorilor;

din posibilitatea, prevazuta de art. 96, alin. (1), de a hotari punerea sub acuzare a Presedintelui pentru inalta tradare.

4. Functia guvernamentala

Functia guvernamentala implica determinarea politicii externe, asigurarea echilibrului financiar precum si numirea, desemnarea, alegerea sau avizarea unor persoane in vederea exercitarii unor functii sau demnitati publice. Functia guvernamentala este indeplinita de Parlament prin exercitarea urmatoarelor atributii:

acordarea votului de incredere listei Guvernului si programului de guvernare propus de acesta, conform art. 103, alin. (3). Votul de incredere reprezinta si o modalitate de control asupra executivului, dar constituie in esenta o decizie de ordin politic adoptata de reprezentanta nationala;

motiunea de cenzura, in conditiile art. 113 si 114. Decizia de demitere a Guvernului este de asemenea o decizie de ordin politic, iar caracterul de control al acesteia nu-i epuizeaza continutul. Guvernul poate fi demis si in imprejurari din care nu reiese o culpa a acestuia, exclusiv in urma faptului ca Parlamentul si-a pierdut increderea in capacitatea acelui Guvern de a-si realiza programul de guvernare;

numirea in anumite functii sau demnitati publice. 6 din cei noua judecatori ai Curtii Constitutionale sunt numiti de Camerele Parlamentului (art. 142, alin. (2)); cei 15 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt numiti, de asemenea de Parlament (art. 132, alin. (1)), ca si membrii Curtii de Conturi (art. 140, alin. (4)) sau directorul Serviciului Roman de Informatii (art. 65, alin. (2), lit. h));

ratificarea tratatelor internationale, in conditiile art. 91, alin. (1);

adoptarea legilor bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat (art. 138).