INCHEIEREA DE SEDINTA

INCHEIEREA DE SEDINTA

. 1. CONSIDERATII PRELIMINARE

Unul din principiile de baza ale procesului civil este dupa cum am mai aratat, principiul oralitatii, care cere ca partile sa-si poata expune cererile si apararile in mod verbal, iar dispozitiviul hotararii sa fie pronuntat oral in sedinta publica etc. Insa, pentru o buna judecata se cere fixarea cat mai temeinica a tuturor sustinerilor facut in cursul procesului si a tuturor evenimentelor in legatura cu aceasta. Incheierea de sedinta, denumita uneori cractica si proces verbal sau jurnal, este actul procesual intocmit de instanta de judecata dupa fiecare sedinta, in care se consemneaza cele petrecute in cursul dezbaterilor si se iau masuri in vederea solutionarii definitive a cauzei.

Instantele judecatoresti sunt obligate - art.147 c.pr.civ. -sa intocmeasca pentru fiecare termen de judecat, o incheiere de sedinta, in care sa se consemneze in mod fidel si cat mai complet cele petrecute in cursul dezbaterii. Numai in cazul cand, in sedinta in care au avut loc dezbaterile, se pronunta si hotararea, instanta este dispensata de intocmirea incheierii de sedinta, pentru ca, in acest caz, trebuind redactata insasi hotararea (art.261 c.pr.civ.), iar incheierea de sedinta face parte integranta din hotarare, constituind partea descriptiva sau practicaua hotararii.

Inainte de intocmirea propriu-zisam a incheierii de sedinta, mai precis in cursul sedintei de judecata, grefiecul va consemna in caietu de note (numerotat si sigilat): numarul dosarului, sustinerile orale ale partilor, masurile dispuse de instanta precum si toate celelalte aspecte rezultand din desfasurarea procesului. In consuderarea acestor note, vizate de presedinte, in curs de 24 de ore de la terminare sedintei, grefierul va intocmi incheierea de sedinta pare va fi prinsa in dosarul cauzei. Se observa deci ca, notele pe care grefierul le va consemna in sedinta, materializate in caietul de note, au o importanta apreciabila, deoarece de continutul lor atarna redactarea ulterioara a incheierii de sedinta. In caz de contestare a celor curpinse in incheierea de sedinta, caietul de note poate servi ca proba alaturi de alte dovezi. Este apoi de precizat ca, daca nu regula, incheierile preced si pregatesc hotararea, instanta poate sa de si incheierii ulterioare hotararii, cum este incheierea de indreptare a erorilor materiale, sau incheierile legate de controlul instantei asupra actelor executorului judecatoresc.

. 2. CUPRINSUL INCHEIERII DE SEDINTA

Incheierea de sedinta trebuie sa cuprinda partile principale ale unei hotarari judecatoresti, si anume practicaua, in care se trece la aratarea instantei a locului si datei judecatii, compunerea completului de judecata si numele grefierului, numele procurorului daca acesta participa la proces, numele partilor prezente, obiectul pricinii, rezultatul sustinerilor partilor si aratarea problemelor administrate; considerente, in care se motiveaza ce a determinat instanta sa ia o anumita masura, cum ar fi, de exemplu, motivele care au justificat rezolvarea unei exceptii de necompetenta; dispozitivul, adica masura ordonata de instanta. Urmeaza semnaturile judecatorilor si a grefierului de sedinta. Nesemnarea incheierii de catre judecator atrage nulitatea acesteia. Asadar, incheierea trebuie sa fie, in forma rezumativa, oglinda celor petrecute in sedinta de judecata.

Incheierea de sedinta este un act procesual de o deosebita importanta, deoarece asigura posibilitatea verificarii temeiniciei si legalitatii hotararii.

. 3. INTEROGATORIUL

Cum intampinarea nu mai este obligatorie, potrivit art.118 c.pr.civ., incheierea de sedinta va cuprinde, atunci cand paratul nu a depus intampinare, si exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare. Prin aceasta dispozitie, consideram ca incheierea de sedinta a dobandit o mai mare importanta, ea trebuind sa reflecte la prima zi de infatisare si continutul rezumat al unei intampinari. Pe de alta parte, de multe ori incheierile contin marturisiri ale partilor atunci cand ele sunt provocate de judecator -in baza rolului actic- sau chiar de una din parti, cand intrebarile sunt sumare si instanta incuviinteaza consemnarea lor.

Marturisirile se consemneaza de regula intr-un inscris separat numit interogator care este semnat de parte care face acea declaratie.

Credem, ca in consens cu practica instantelor, ca se poate considera o marturisire judiciara raspunsul pe care-l da partea la intrebarea presedintelui sau declaratiile facute de ea in instanta, raspuns si declaratii nesemnate de parte, dar consemnte in incheierea de sedinta. Bineinteles ca, alegatiunile facute de un avocat in scopul de a apara pe justitiabilul pentru care este angajat, nu au caracterul unei marturisiri. Deoarece o tratare a marturisirii excede cadrul lucrarii, invederam doar unele aspecte procedurale in legatura cu realizarea interogatorului, aspecte care in literatura si practica judiciara au fost mai putin subliniate, desi implicatiile practice sunt evidente.

Astfel, problema formularii intrebarilor de care de fapt se refera la doua imprejurari distincte, cand, un raspuns corect ar implica doua alegatiuni opuse.

De obicei, printr-un asemenea gen de intrebare se asteapta de catre redactorulinterogatorlui -pentru prima parte a intrebarii un raspuns oarecare (de obicei, indiferent in ceea ce priveste dezlegarea pricinii) pentru ca, pentru a doua imprejurare curpinsa in intrebarea (cu importanta in rezilvarea litigiului) sa se primeasca acelasi raspuns ca si pentru prima, raspuns insa convenabil pentru partea care a formulat intrebarea. Desigur, in astfel de cazuri se mizeaza mult pe faptul ca partea nu realizeaza pe loc complexitatea intrebarii, sau pe factul ca judecatorul trece grabit la intrebarea urmatoare si, cand din acest motic, partea nu poate sa dea imediat unele explicatii necesare, fiind in eroare.

Pentru astfel de situatii, desi marturisirea in principiu este irevocabila apreciem ca de la caz la caz, ea poate fi revocata in conditiile art.1206 c.pr.civ.

Consideram ca instanta, in prezenta unor astfel de intrebari este obligata a le scinda sau chiar explica partii interogate, pentru ca aceasta sa furnizeze un raspuns in deplina cunostinta de cauza, in extremis, instanta va repeta intrebarea sau va cere explicatii partii care a solicitat interogatoriul. In celelalte cazuri, cand intrebarea este limpede si precisa -instanta nu are dreptul sa reformuleze intrebarea (uneori schimbandu-o chiar si sensul), sau sa o simplifice peste masura. Judecatorul fiind obligat sa o redea absolui fidel. De altfel, daca instanta doreste sa puna intrebari partii careia i se ia interogatoriul, acest lucriu il poate face intr-o maniera proprie in mod separat.

O asemenea modalitate de interogatori isi are rosputl ei, caci daca este prohibita obtinerea unei marturisiri bazata pe o eroare sau confuzie provocata, nu este interzisa, ci chiar necesara, o anumita subtilitate si rafiament in tehnica de formulare a intrebarilor, capabila sa scoata in relief adevarul, deregula prin raspunsuri contradictorii, mai ales fata de acei implricinati fata de care sinceritatea in proces este un lucru rar.

Judecatorul, pe timpul luarii interogatorului, nu va admite imixtiunea vreuneia din parti pentru a sugera in vreun fel raspunsurile, orice obiectiuni sau intrebari suplimentare facandu-se numai dupa epuizarea intrebarilor din chestionar. De asemenea, judecatorul care da citire intrebarilor, trebuie sa adopte un ton neutru si o mima corespunzatoare pe tot parcursul efectuarii actului, pentru a nu abate, deruta sau influenta in vreun fel partea supusa interogatorului.

La cererea partii, instanta judecatoreasca poate incuviinta stenografierea dezbaterilor, in totul sau in parte. Desemnarea stenogrefilor si indeplinirea acestor sarcini nu vor face potrivit randuielilor privitoare la experti.

. 4. CLASIFICAREA INCHEIERILOR DE SEDINTA DUPA CARACTERUL LOR DE HOTARARI

Incheierea de sedinta cuprinde totdeauna si o dispozitie a instantei, care uneroi are caracterul unei hotarari judecatoresti. Sub acest aspect, al caracterului lor de hotorari, incheierile de sedinta cuprin totdeauna si o dispozitie a instantei, care uneori are caracterul unei hotarari judecatoresti. Sub acest aspect al caracterului lor de hotarari, incheierile de sedinta se impart in

. incheieri pregatitoare;

. incheieri interlocutorii.

De altfel, codul de procedura civila prin art.255 face distictie inte hotararile judecatoresti propriu-zise si incheierile de sedinte. In textul mentionat, se face vorbire despre "hotararile prin care instantele rezolva fondul cauzei" (hotarari propriu-zise) si "toate celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii" (incheierile de sedinta).

Incheierile pregatitoare (preparatorii) sunt cele prin care instanta ia unele dispozitii, in cursul judecatii, in vederea si solutionarii pricinii. Ele nu rezolva aspecte de fond ale problemelor litigioase, astfel cadin ele nu se poate intrezari solutia viitoare a procesului. Aceste incheieri nu prejudeca fondul (ex. Incheierea prin care se dispune amanarea dezbaterii; incuviintarea hoararii).

Incheierile interlocutorii sunt hotararile date in cursul judecatii, prin care instanta rezolva unele probleme de drept sau chestiuni controvesate intre parti, care sunt hotaratoare pentru pronuntarea hotararii finale. Aceste incheieri, dimpotriva lasa sa se prevada rezultatul procesului, ele deci, prejudeca fondul. De aceea ele se bucura de autoritatea lucrului judecat, judecatorii fiind legati de aceste incheieri (art.268, alin.2, c.pr.civ.), nu pot reveni asupra lor, iar la propunerea hotararii finale trebui sa tina seama de problemele ce se considera definitiv rezolvate prin ele (ex: instanta, prin incheiere, respinge exceptia de necompetenta, de prescriptie, de autoritatea lucrului judecat).

. 5. REGIMUL JURIDIC AL DESFIINTARII INCHEIERILOR DE SEDINTA

Se cuvine sa mentionam ca ulterior modificarilor survenite prin Legea nr.59/1993 s-a statuat ca impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu foncul (incheierile fiind considerate a face corp cu hotararea de fond), si ca potrivit alin.282 c.pr.civ. in noua sa redactare se stabileste o exceptie pentru acele incheieri prin care s-a intrerupt ori suspendat cursul judecatii. Astfel de incheieri vor putea fi atacate siseparat de hotararea de fond. Dar apelul, nu este admisibil daca incheierea de suspendare se da intr-un litigiu in care hotararea de fond nu este ea insasi suspendata de recurs. Apelul impotriva hotararii se socoteste fiin si impotriva incheierilor premergatoare.

In ceea ce priceste termanul de apel si al momentului de la care incepe sa curga acest termen, textul nu prevede o dispozitie in acest sent, astfel ca, in lipsa unei prevederi contrarii, insi gaseste aplicarea dreptul comun, respectiv art.284 alin.1 c.pr.civ. Avand in vedere ca o asemenea incheiere nu se comunica, credem ca termenul curge de la propunere.