LUAREA DE MITA

LUAREA DE MITA

Notiune si definitie

Legiuitorul a incriminat in dispozitiile art. 254 cp, sub denumirea de "luare de mita" fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu I se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri.

Obiectul juridic special

Luarea de mita are ca obiect juridic special, relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu, care presupune indeplinirea cu probitate de catre functionarii publici, precum si de catre ceilalti functionari a indatoririlor de serviciu.

Obiectul material

Ca si celelalte infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul, luarea de mita este lipsita, de regula, de un obiect material. Totusi, daca actiunea faptuitorului priveste in mod direct un bun, infractiunea are si un asemenea obiect, constand in bunul respectiv (de ex, faptuitorul primeste un bun). Exista opinia ca obiectul material al luarii de mita este constituit din prestatia mituitorului.

Subiectul

Subiect al infractiunii de luare de mita nu poate fi decat un functionar public sau un alt functionar. Coautoratul este posibil, dar pentru existenta acestuia este necesar ca faptuitorul sa aiba calitatea speciala ceruta de lege autorului.

Latura obiectiva

Luarea de mita are continuturi alternative; putandu-se realiza, sub aspectul elementului material, fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune. Actiunea poate consta in pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu I se cuvin faptuitorului, ori in acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inactiunea consta in nerespectarea de catre acesta a unei asemenea promisiuni. A pretinde ceva inseamna a cere ceva, a formula o pretentie.

Actiunea sau inactiunea faptuitorului trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii etc. a actului pentru a carui indeplinire, neindeplinire etc. faptuitorul pretinde sau primeste bani ori foloase. Daca faptuitorul primeste bani sau alte foloase dupa indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu si la care era obligat in temeiul acestora, fapta nu constituie luare de mita, ci infractiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 cp).

In sfarsit, fapta constituie tot luare de mita si nu primire de foloase necuvenite atunci cand functionarul primeste banii sau foloasele dupa indeplinirea actului, dar pe baza unei intelegeri anterioare.

Latura subiectiva

Infractiunea de luare de mita se savarseste numai cu intentie directa; faptuitorul isi da seama, in momentul savarsirii faptei, ca banii sau foloasele pe care le pretinde sau primeste ori care constituie obiectul promisiunii pe care o accepta sau nu o respinge, nu I se cuvin si cu toate acestea, el vrea sa le pretinda sau sa le primeasca ori sa accepte sau sa nu respinga promisiunea ce I s-a facut.

Consumarea

Tentativa infractiunii de luare de mita nu este pedepsita de lege. De altefl, in cazul acestei infractiuni, legiuitorul a pus activitati care constituie activitati care constituie un inceput de executare pe acelasi plan cu fapta in forma consumata (de ex. pretinderea in raport cu promisiunea banilor sau foloaselor). Infractiunea se consuma in momentul savarsirii actiunii sau a inactiunii incriminante, adica in momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite orin in momentul in care faptuitorul accepta ori accepta sau nu respinge promisiunea unor asemenea foloase.