INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Definitie:

Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala, in raport de gravitatea abstracta sau concreta a infractiunilor cat si a periculozitatii infractorului, pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurile acesteia.

Clasificare.

Se realizeaza in diferite faze, de diferite organe, dupa diferire criterii.

a)      individualizarea legala a pedepsei - se realizeaza de catre legiuitor in faza de elaborare a legii.

Individualizarea facuta de legiuitor se materializeaza in :

prevederea cadrului general al pedepsei, a naturii si limitelor;

prevederea pedepsei pentru fiecare infractiune;

prevederea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realiza celelalte forme de individualizare.

b)      individualizarea judiciara sau judecatoreasca a pedepsei - este realizata de instanta de judecata;

c)      individualizarea administrativa - se realizeaza in faza de executare a pedepsei inchisorii.

Individualizarea judiciara a pedepsei.

Criterii generale de individualizare.

Instanta va tine seama de :

dispozitiile partii generale a Codului penal;

limitele de pedeapsa fixate in partea speciala;

gradul de pericol social al faptei savarsite;

persoana infractorului;

imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Stari si circumstante in cadrul individualizarii pedepsei.

In realizarea oricarei forme de individualizare a pedepsei un rol important il au starile, situatiile sau imprejurarile anterioare, concomitente sau subsecvente comiterii infractiunii si care reliefeaza un grad de pericol mai ridicat ori mai scazut de pericol social al faptei ori de periculozitate al infractorului.

Aceste stari situatii sau imprejurari sunt denumite cauze, care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala si sunt clasificate dupa diferite criterii:

Stari si circumstante.

In cadrul cauzelor de agravare ori de atenuare a pedepsei se face distinctie intre stari si circumstante.

Starile - sunt anumite entitati, fapte , situatii cu semnificatie in ce priveste gradul de pericol social al faptei si de periculozitate a faptuitorului, care sunt reglementate in partea generala a Codului penal ca institutii distincte cu efectele lor de atenuare ori de agravare a pedepsei.

Sunt considerate stari de agravare :

starea de recidiva;

infractiunea continuata;

concursul de infractiuni.

Sunt considerate stari de atenuare :

tentativa si,

minoritatea faptuitorului.

Circumstantele - sunt situatii, insusiri, calitati, alte date ale realitatii exterioare continutului infractiunii ce se refera la fapta si ambianta ei, ori de la faptuitor si biografia acestuia.

Cauze generale si cauze speciale.

Dupa intinderea efectelor se disting :

a)      cauze generale - au influenta pentru toate infractiunile si sunt prevazute in partea generala a Codului penal;

b)      cauze speciale - au influenta numai cu privire la o anumita infractiune si sunt prevazute in partea speciala a codului penal.

Circumstantele legale si circumstantele judiciare.

Dupa modul de stabilire a circumstantelor si dupa efectul pe care il au asupra pedepsei ce urmeaza sa fie stabilita de instanta se disting :

a)      circumstante legale - sunt cele aratate de legiuitor si al caror caracter univoc, agravant ori atenuant este obligatoriu pentru instanta judecatoreasca ori de cate ori astfel de circumstante exista in realitate ( circumstantele legale atenuante sunt prev. de art.73 Cod penal si circumstantele legale agravante sunt prev. de art.75 Cod penal).

b)      circumstante judiciare - sunt acele imprejurari caracterizate ca atenuante ori agravante de instanta judecatoreasca care apreciaza semnificatia juridico-penala a acestora in context cu fapta savarsita si cu faptuitorul.

Circumstante reale si circumstante personale.

Dupa criteriul legaturii cu fapta ori cu faptuitorul circumstantele se impart in :

a)      circumstante reale - sunt legate de fapta si influenteaza gradul de pericol social al acesteia;

b)      circumstante personale - sunt legale de persoana infractorului si il caracterizeaza sub raportul periculozitatii.

Circumstante cunoscute si circumstante necunoscute.

Dupa cum imprejurarile erau cunoscute ori necunoscute infractorului se disting :

a)      circumstante cunoscute infractorului si,

b)      circumstante necunoscute infractorului

Circumstante anterioare, concomitente ori subsecvente infractiunii.

Dupa situarea lor in timp fata de momentul savarsirii infractiunii circumstantele pot fi :

a)      circumstante anterioare infractiunii

b)      circumstante concomitente infractiunii si,

c)      circumstante subsecvente infractiunii