I.          Continutul principiului primordialitatii realitatii economice asupra aparentei juridice

Acest principiu este specific sistemelor contabile nod-americane si anglo-saxone, el nefiind acceptat ca atare in tarile in care informatia contabila este puternic influentata de aspectele juridice decat pentru conturile consolidate.

Ordinul 403/4.X.1999 defineste astfel principiul prevalentei economicului asupra juridicului: "Informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica".

Un caz de angajare sau nu a principiului "prioritatii" realitatii in fata formei este dat de evaluarea creantelor intreprinderii asupra clientilor sai. Din punct de vedere juridic, marimea datorata este cea nominala. In numele adevarului economic si financiar, este mai rational sa evaluam creanta la valoarea probabila pe care intreprinderea spera sa o recupereze, decat la valoarea nominala.

Dar cazul cel mai des evocat pentru exemplificarea aplicarii (sau nu) a acestui principiu este cel al contractelor de locatie-finantare.

In cazul locatiei simple, pozitia economica cere inregistrarea bunului in contabilitatea locatarului (in numele dreptului sau de utilizare). Se probeaza astfel principiul primordialitatii realitatii economice asupra aparentei juridice. O astfel de rezolvare este specifica lumii anglo-saxone, fiind specificata si in norma IAS 17.

Pozitia juridical este diferita: activul este gajul comun al creditorilor: deci deoarece intreprinderea locatara nu este proprietara unor astfel de bunuri, ele nu pot sa figureze in activ. IAS 17 precizeaza ca bunul inchiriat trebuie sa figureze in bilantul locatarului. Acesta inregistreaza de asemenea, angajamentele de plata si chiriile corespunzatoare.

II.      Aspecte teoretice si practice privind leasing-ul operational (locatia simpla) si ale leasing-ului financiar (locatia financiara)

locatar dreptul de a utiliza un bun pe o perioada determinate, ca urmare a varsarii unei chirii.

O locatie financiara este o locatie prin care avantajele si riscurile inerente proprietatii bunului sunt transferate locatarului, de maniera substantiala, indiferent ca are loc sau nu transferul final de proprietate.

Orice contract de locatie, care nu raspunde acestei definitii, este un contract de locatie-exploatare (sau locatie simpla).

Intrucat tranzactia dintre locator si locatar se bazeaza pe un contract de leasing comun ambelor parti, este necesara utilizarea unor definitii consecvente. Aplicarea acestor definitii in circumstante diferite celor doua parti poate determina, uneori, ca acelasi leasing sa fie clasificat in mod diferit de locator si, respective, de locatar.

Norma internationala IAS 17 precizeaza ca un contract de locatie- finantare nu este reziliabil, in mod normal, si ca el asigura proprietarului recuperarea sumelor investite si o remunerare a acestora.

Clasificarea unei operatiuni de leasing ca leasing financiar sau operational depinde mai curand de fondul tranzactiei decat de forma contractului.

IAS 17 furnizeaza o serie de caracteristici ale unei locatii de finantare:

contractul prevede ca proprietatea bunului va fi transferata la locatar, la terminarea contractului;

proprietarul acorda locatarului optiunea de cumparare a bunului, la un pret suficient de avantajos, pentru a fi practic sigur ca acesta din urma va beneficia de optiunea sa;

contractul acopera cea mai mare parte din durata de utilizare a bunului;

valoarea actualizata a platilor minimale, la data intrarii in vigoare a contractului, este egala sau mai mare decat valoarea justa a bunului, la aceasta data, din care sunt deduse subventiile si avantajele fiscale ce revin proprietarului.

Clasificarea operatiunilor de leasing se realizeaza la inceputul leasingului. Daca locatorul si locatarul convin, in orice moment, sa modifice clauzele contractului de leasing fara sa reinnoiasca contractul, determinand asfel o alta clasificare, contractul revizuit este considerat un contract nou in afara de durata sa. Totusi, modificarile elementelor previzionate (de exemplu, modificari ale duratei de viata economica estimate sau ale valorii reziduale a bunului ce constituie obiectul leasingului) sau modificarile de circumstante (de exemplu, neindeplinirea angajamentelor de catre locatar) nu determina o noua clasificare a leasingului din punct de vedere contabil.

Operatiunile de leasing care au ca obiect terenuri si cladiri sunt clasificate ca leasing operational sau financiar, ca si operatiunile de leasing care au ca obiect alte bunuri. Totusi, o caracteristica a terenurilor este ca acestea au, in mod normal, o durata de viata economica nedeterminata si, daca nu se estimeaza ca locatarului nu-i revin, in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate. O suma platita pentru un astfel de leasing reprezinta plati de leasing achitate in avans, care sunt amortizate pe perioada de leasing in functie de beneficiile aduse.

II.1. Contabilizarea contractelor de locatie-finantare la locatar

La inceputul contractului, drepturile si obligatiile locatarului sunt contabilizate la cea mai mica valoare intre:

valoarea justa (fair value) a bunului inchiriat, corectate cu eventualele subventii si avantaje fiscale de care trebuie sa beneficieze proprietarul;

valoarea actualizata a platilor minimale ale contractului.

Pentru calcularea valorii actualizate a platilor minime de leasing, se considera ca factor de actualizare rata implicita a dobanzii din contractul de leasing, daca aceasta se poate determina; in caz contrar, trebuie utilizata rata dobanzii marginale a locatarului.

Tranzactiile si alte evenimente trebuie inregistrate si reflectate in concordanta cu fondul lor si cu realitatea financiara, si nu numai cu forma juridica. In cazul operatiunilor de leasing financiar fondul si realitatea financiara rezida in aceea ca locatarul dobandeste beneficiile economice din utilizarea bunului pe cea mai mare parte din durata de viata economica, in schimbul unei obligatii de a plati pentru acest drept o suma aproximativ egala cu valoarea justa a bunului si cheltuielile de finantare aferente.

Daca asemenea tranzactii de leasing nu sunt reflectate in bilantul locatarului, resursele economice si nivelul obligatiilor unei intreprinderi sunt subevaluate, denaturandu-se astfel indicatorii financiari, prin urmare este adecvata inregistrarea leasingului financiar in bilantul locatarului atat ca un activ, cat si ca o obligatie de a achita platile viitoare de leasing. La inceputul leasingului, activul si datoria pentru platile viitoare de leasing se inregistreaza in bilant la valori egale.

Nu este adecvat ca datoriile pentru bunurile in regim de leasing sa fie prezentate in situatiile financiare ca o deducere din activele aferente bunurilor in leasing. Intrucat pentru prezentarea datoriilor in bilant datoriile curente sunt evidentiate separate de cele pe termen lung, aceeasi distinctie se va utiliza si pentru datoriile generate de leasing.

Anumite activitati specifice aferente leasingului implica, adesea, aparitia unor costuri directe initiale, cum ar fi cele legate de negocierea si incheierea contractelor de leasing. Costurile identificate ca fiind atribuibile direct activitatilor efectuate de locatar pentru un leasing financiar sunt incluse in valoarea inregistrata ca activ in baza contractului de leasing.

Platile de leasing trebuie impartite in cheltuieli de finantare a leasingului si reducerea datoriei neachitate. Cheltuielile de finantare trebuie alocate pe perioade de-a lungul termenului de leasing, astfel incat sa se obtina o rata periodica constanta a dobanzii la soldul datoriei ramase in fiecare perioada.

In practica, in procesul de alocare a cheltuielilor de finantare pe perioade de-a lungul termenului de leasing, se poate folosi o forma de aproximare pentru simplificarea calculelor.

Un leasing financiar da nastere unor cheltuieli cu amortizarea aferenta bunului, precum si unor cheltuieli financiare, in fiecare perioada contabila. Politica de amortizare pentru bunurile in regim de leasing trebie sa fie consecventa cu cea aplicata activelor amortizabile detinute in proprietate, iar amortizarea inregistrata trebuie calculata in baza prevederilor Standardelor Internationale de Contabilitate IAS 4, Contabilitatea amortizarii si IAS 16, Terenuri si mijloace fixe. Daca nu exista in mod rezonabil certitudinea ca locatarul va obtine dreptul de proprietate pana la sfarsitul termenului de leasing, activul trebuie amortizat in totalitate pe durata cea mai scurta dintre termenul de leasing si durata de viata utila a acestuia.

Valoarea amortizabila a bunului in regim de leasing se aloca pe fiecare perioada contabila de-a lungul perioadei estimate de utilizare pe o baza sistematica si consecventa cu politica de amortizare adoptata de locatar pentru activele detinute in proprietate. Daca exista certitudinea ca locatarul va obtine dreptul de proprietate pana la sfarsitul termenului de leasing, perioada estimata de utilizare este durata de viata utila a activului, astfel, activul se amortizeaza pe perioada cea mai scurta dintre termenul de leasing si durata de viata utila.

Suma dintre cheltuielile cu amortizarea aferente activului si cheltuielile de finantare aferente perioadei este rareori egala cu partile de leasing datorate aferente perioadei si, de aceea, este inadecvata simpla recunoastere a partilor de leasing ca o cheltuiala in contul de profit si pierdere. Prin urmare, este inprobabil ca activul si datoria aferenta sa fie egale ca valoare dupa inceputul leasingului.

Pentru a determina daca un bun ce constituie obiectul leasingului s-a depreciat, adica beneficiile economice estimate a se obtine in viitor din utilizarea bunului sunt mai mici decat valoarea sa contabila, o intreprindere aplica S.I.C. referitor la deprecierea activelor, care stabileste cerintele privind modalitatea de revizuire de catre o intreprindere a valorii contabile a activelor sale, determinarea valorii recuperabile a unui activ si momentul la care trebuie sa recunoasca sau sa reia o pierdere din depreciere.

Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare si descriere, in cazul unui leasing financiar, locatarul trebuie sa evidentieze urmatoarele:

a)         pentru fiecare clasa de active, valoarea contabila neta la data bilantului;

b)        o reconciliere intre totalul platilor minime de leasing - la data bilantului - si valoarea lor actualizata. In plus, intreprinderea trebuie sa prezinte totalul platilor minime de leasing - la data bilantului - si valoarea lor actualizata pentru fiecare din perioadele de mai jos:

(i)        pana la 1 an;

(ii)     intre 1-5 ani;

(iii)           peste 5 ani.

c)       chiriile contingente inregistrate in veniturile aferente perioadei;

d)      totalul platilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obtine in conditiile unui subcontract de leasing irevocabil la data bilantului;

e)       o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatarului, incluzand, dar fara a se limita la urmatoarele:

(i)        baza determinarii chiriilor contingente;

(ii)     existenta si termenii optiunilor de reinnoire sau cumparare si a clauzelor de escaladare; si

(iii)           restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la dividende, datorii suplimentare si alte operatiuni de leasing.

In plus, cerintele de prezentare in conformitate cu IAS 16, Terenuri si mijloace fixe, se aplica bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing financiar si care sunt contabilizate de catre locatar ca achizitii de active.

II.2 Leasingul operational

Platile de leasing in cazul unui leasing operational trebuie recunoscute ca o cheltuiala in contul de profit si pierdere liniar de-a lungul termenului de leasing, in cazul in care o alta baza sistematica nu este reprezentativa pentru ritmul beneficiilor utilizatorului.

In cazul leasingului operational, platile de leasing ( excluzand costul serviciilor, cum ar fi asigurarea si intretinerea) sunt recunoscute ca si cheltuieli in contul de profit si pierdere, in mod liniar, cu exceptia situatiei in care o alta baza sistematica este reprezentativa pentru ritmul beneficiilor utilizatorului, chiar daca platile nu sunt efectuate pe aceeasi baza.

Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare si descriere, in cazul unui leasing operational, locatarul trebuie sa evidentieze urmatoarele:

a)totalul platilor minime de leasing previzionate a se obtine dintr-un leasing operational irevocabil pentru fiecare din perioadele de mai jos:

(i)        pana la 1 an;

(ii)     intre 1-5 ani;

(iii)           peste 5 ani.

b)totalul platilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obtine in conditiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilantului;

c)platile aferente contractului si subcontractului de leasing inregistrate in venituri pentru perioada aferenta, cu evidentierea separata a platilor minime de leasing, chiriilor contingente si a platilor aferente subcontractelor de leasing;

d)o descriere generala a contactelor importante de leasing ale locatarului, incluzand, dar fara a se limita, la urmatoarele:

(i)    baza determinarii chiriilor contingente;

(ii)    existenta si conditiile optiunilor de reinnire sau cumparare si a clauzelor de escaladare;

(iii)    restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la dividende, datorii suplimentare si alte operatiuni de leasing.

Operatiuni de leasing reflectate in situatiile financiare ale locatorilor

Leasing financiar

Locatorii trebuie sa recunoasca in bilant bunurile detinute in regim de leasing financiar drept creante, la o valoare egala cu investitia neta in leasing.

In cazul unui leasing financiar, locatorul transmite locatarului, in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate, de aceea, ratele de incasat se trateaza, de catre locator, ca rambursare a principalului si ca venit financiar aferent, acesta din urma reprezentand recompensa locatorului pentru investitia si serviciile sale.

Recunoasterea venitului financiar trebuie sa se bazeze pe un model care reflecta o rata periodica constanta a rentabilitatii aferenta investitiei totale nete neamortizate a locatorului, corespunzatoare leasingului financiar.

Locatorul urmareste alocarea venitului financiar pe termenul de leasing pe o baza sistematica si rationala. Aceasta alocare a venitului se bazeaza pe un model care reflecta o rentabilitate periodica constanta a investitiei nete neamortizate a locatorului, corespunzatoare leasingului financiar. Platile de leasing aferente perioadei contabile, excluzand costurile serviciilor, se deduc din investitia bruta in leasing in vederea diminuarii valorii principalului si a venitului financiar nerealizat.

Valorile reziduale negarantate estimate utilizate in calcularea investitiei brute in leasing realizate de locator se revizuiesc periodic. Daca a avut loc o diminuare a valorii reziduale negarantate estimate, alocarea venitului de-a lungul termenului de leasing este revizuita si orice diminuare a sumelor deja acumulate se recunoaste imediat.

Costurile directe initiale, cum ar fi comisioanele si taxele juridice, sunt adesea suportate de locatori la negocierea si perfectarea unui leasing. In cazul operatiunilor de leasing financiar, aceste costuri directe initiale sunt efectuate in vederea obtinerii unui venit financiar si se inregistreaza imediat in venituri sau se aloca pe termenul de leasing leasingului, scazandu-se din aceste venituri. Cea de-a doua varianta se poate realiza prin recunoasterea cheltuielii in momentul realizarii acesteia si prin recunoasterea, in aceeasi perioada, drept venit, a unei parti din venitul financiar nerealizat, in valoare egala cu costurile directe initiale.

Locatorii care sunt producatori sau comercianti trebuie sa recunoasca profitul sau pierderea din vanzare un rezultatul perioadei, in conformitate cu politica urmata in mod normal de intreprindere in cazul vanzarilor directe. Daca se stabilesc in mod artificial rate scazute ale dobanzii, profitul din vanzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, daca s-ar aplica o rata comerciala a dobanzii. Costurile directe initiale trebuie recunoscute ca o cheltuiala in contul de profit si pierdere la inceputul leasingului.

Producatorii sau comerciantii ofera adesea clientilor optiunea de a cumpara sau de a inchiria un bun in regim de leasuing. Un bun inchiriat in regim de leasing financiar de locatorii, producatori sau comercianti genereaza doua tipuri de venit:

a)     profitul sau pierderea echivalenta profitului sau pierderii rezultate din vanzarea directa a bunului in regim de leasing, la preturi de vanzare normale, reflectand orice reduceri comerciale; si

b)     venitul financiar de-a lungul termenului de leasing.

Venitul din vanzare, inregistrat de un locator - producator sau comerciant, la inceputul leasingului financiar, este valoarea justa a bunului sau, daca este mai mica, valoarea actualizata a platilor minime de leasing datorate locatorului, calculata la o rata comerciala a dobanzii. Costul vanzarii, recunoscut la inceputul termenului de leasing, este costul proprietatii in regim de leasing sau valoarea contabila, daca aceasta difera de costul bunului, mai putin valoarea actualizata a valorii reziduale negarantate. Diferenta dintre venitul din vanzari si costul vanzarii este profitul din vanzare, recunoscut in conformitate cu politica privind vanzarile aplicata de intreprindere.

Uneori, locatorii - producatori sau comercianti stabilesc in mod artificial rate scazute ale dobanzii pentru atragerea clientilor. Utilizarea unei astfel de rate va face ca o parte excesiva din venitul total din tranzactie sa fie inregistrat la momentul vanzarii. Daca se stabilesc in mod artificial rate scazute ale dobanzii, profitul din vanzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, daca s-ar aplica o rata comerciala a dobanzii.

Costurile directe initiale sunt recunoscute ca o cheltuiala la inceputul termenului de leasing, deoarece ele sunt in principal legate de realizarea profitului din vanzare de catre producator sau comerciant.

Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare si descriere, in cazul unui leasing financiar, locatorul trebuie sa evidentieze urmatoarele:

a)     o reconciliere intre totalul investitiei brute in leasing - la data bilantului - si valoarea actualizata a platilor minime de leasing de incasat la data bilantului. In plus, intreprinderea trebuie sa prezinte totalul investitiei brute in leasing si valoarea actualizata a platilor minime de leasing la data bilantului, pentru fiecare dintre perioadele de mai jos:

(i)        pana la 1 an;

(ii)     intre 1-5 ani;

(iii)           peste 5 ani.

b)     venit financiar nerealizat;

c)     valorile reziduale negarantate datorate in favoarea locatorului;

d)     reducerile de valoare cumulate pentru platile minime de leasing de primit, ce nu pot fi incasate;

e)     chirii contingente inregistrate in venituri; si

f)      o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatorului.

Adesea, ca un indicator de crestere, este utila evidentierea investitiei brute mai putin venitul nerealizat corespunzator unei noi activitati introduse in cadrul perioadei contabile, dupa deducerea sumelor relevante aferente contractelor de leasing revocate.

Leasing operational

Locatorii trebuie sa prezinte bunurile detinute in regim de leasing operational in bilant, in conformitate cu natura acestora.

Venitul rezultat din leasingul operational trebuie recunoscut ca venit pe o baza liniara, pe perioada de leasing, cu exceptia cazului in care o alta baza sistematica nu este considerata mai reprezentativa pentru ritmul in care se diminueaza beneficiile generate de utilizarea bunului.

Costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obtinerea venitului din leasing, sunt recunoscute drept cheltuieli. Venitul din leasing (exclusiv incasarile din servicii oferite precum asigurarea si intretinerea) se recunoaste ca venit pe o baza liniara pe perioada de leasing, chiar daca incasarile nu sunt inregistrate pe aceasta baza, cu exceptia cazului in care o alta baza sistematica este mai reprezentativa pentru ritmul in care se diminueaza beneficiile generate de utilizarea bunului in regim de leasing.

Costurile directe initiale suportate special pentru obtinerea venitului dintr-un leasing operational fie se amana si se aloca la venituri pe perioada de leasing proportional cu venitul inregistrat din chirie, fie se recunosc in contul de profit si pierdere ca o cheltuiala in perioada in care se efectueaza.

Amortizarea bunurilor in regim de leasing trebuie sa se faca pe o baza consecventa cu politica normala de amortizare a locatorului pentru bunuri similare, iar cheltuielile cu amortizarea trebuie calculate in baza prevederilor Standardului International de Contabilitate IAS 4, Contabilitatea amortizarii si IAS 16, Contabilitatea terenurilor si mijloacelor fixe.

Pentru a determina daca un bun ce constituie obiectul contractului de leasing s-a depreciat, adica beneficiile economice previzionate a se obtine in viitor din utilizarea bunului sunt mai mici decat valoarea contabila, intreprinderea va aplica Standardul International de Contabilitate referitor la deprecierea activelor, care stabileste cerintele privind modalitatea in care o intreprindere trebuie sa revizuiasca valoarea contabila a activelor sale, modalitatea in care trebuie sa determine valoarea recuperabila a unui activ si momentul la care trebuie sa recunoasca sau sa reia o pierdere din depreciere.

In cazul unui leasing operational, un locator-producator sau comerciant nu recunoaste intr-o operatiune de leasing nici un profit din vanzare deoarece tranzactia de leasing nu este echivalenta cu o vanzare.

Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare si descriere, in cazul unui leasing operational, locatorii trebuie sa evidentieze urmatoarele:

a)     pentru fiecare clasa de active, valoarea contabila bruta, amortizarea cumulata si pierderea acumulata din depreciere la data bilantilui; si

(i)        amortizarea recunoscuta in perioada aferenta;

(ii)     pierderi din depreciere recunoscute in perioada aferentas

(iii)           pierderi din depreciere reluate in perioada aferenta.

b)     platile minime viitoare rezultate din leasing operational irevocabil, pe total si pentru fiecare dintre perioadele de mai jos:

(i)        pana la 1 an;

(ii)     intre 1-5 ani;

(iii)           peste 5 ani.

c)     totalul chiriilor contingente recunoscute la venituris

d)     o descriere generala a contractyelor importante de leasing ale locatorului.

Tranzactiile de vanzare si de leaseback

O tranzactie de vanzare si de leaseback implica vanzarea unui bun de catre vanzator si inchirierea catre vanzator a aceluiasi bun in regim de leasing. Platile de leasing si pretul de vanzare sunt, de obicei, interdependente, intrucat sunt negociate impreuna. Tratamentul contabil al tranzactiei de vanzare si de leaseback depinde de tipul contractului de leasing.

Daca o tranzactie de vanzare si de leaseback are ca rezultat un leasing financiar, orice surplus reprezentand diferenta dintre suma rezultata din vanzare si valoartea contabila nu trebuie recunoscut imediat ca venit in situatiile financiare ale locatarului-vanzator, ci trebuie amanat si amortizat pe parcursul termenului de leasing.

In cazul in care tranzactia de leaseback reprezinta un leasing financiar, tranzactia este un mijloc prin care locatorul acorda finante locatarului, bunul avand rolul de garantie. Din acest motiv nu se recomanda sa se considere drept venit diferenta dintre sumele rezultate din vanzare si valoarea contabila. Aceasta diferenta se amana si se amortizeaza pe parcursul termenului de leasing.

Daca o tranzactie de vanzare si de leaseback are ca rezultat un leasing operational si este evident ca tranzactia se face la valoarea justa, orice profit sau pierdere trebuie recunoscuta imediat. Daca pretul de vanzare este mai mic decat valoarea justa, orice profit sau pierdere trebuie recunoscuta imediat, cu exceptia cazului in care pierderea se compenseaza prin plati de leasing viitoare cu o valoare sub pretul pietei si profitul sau pierderea trebuie amanata si amortizata proportional cu platile de leasing, pe durata estimata de utilizare a bunului. Daca pretul de vanzare este mai mare decat valoarea justa trebuie amanat si amortizat pe durata estimata de utilizare a bunului.

Daca tranzactia de leaseback este leasing operational, iar platile de leasing si pretul de vanzare sunt stabilite la valoarea justa, a avut loc, de fapt, o tranzactie normala de vanzare si orice profit sau pierdere se recunoaste imediat.

In cazul unui leasing operational, daca valoarea justa in momentul tranzactiei de vanzare si de leaseback, este mai mica decat valoarea contabila a bunului, pierderea egala cu diferenta dintre valoarea contabila si valoarea justa trebuie inregistrata imediat.

In cazul unui leasing financiar, nu este necesara o astfel de ajustare, decat daca a avut loc o depreciere a valorii, caz in care valoarea contabila se reduce pana la valoarea recuperabila, in conformitate cu Standardul International de Contabilitate referitor la deprecierea activelor.

Cerintele legate de prezentarea informatiilor de catre locatari si locatori se aplica si in cazul tranzactiilor de vanzare si de leaseback. Descrierea solicitata a contractelor importante de leasing conduce la evidentierea unor clauze unice sau mai putin obisnuite ale contractului sau a conditiilor de realizare a tranzactiilor de vanzare sau de leaseback.

Tranzactiile de vanzare sau de leaseback se pot circumscrie criteriilor referitoare la prezentare stipulate in cadrul IAS 8, Profit net sau pierdere neta aferenta perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile, paragraful 16.