INFRACTIUNI SAVARSITE DE MINORI

1. SITUATIA STATISTICA PRIVIND EVOLUTIA FENOMENULUI INFRACTIONALITATII JUVENILE IN PERIOADA 1989 - 2000

Din totalul infractiunilor savarsite pe teritoriul tarii noastre intr-o anumita perioada de timp, un loc aparte il ocupa infractiunile savarsite de minori.

Cu toate ca sunt minori si ca nu au o experienta bogata de viata, acestia au dovedit ca sunt apti sa comita un numar semnificativ de infractiuni si cu un inalt grad de periculozitate.

In urma realizarii unor statistici in ceea ce priveste numarul infractiunilor savarsite de minori in perioada 1989 - 1999 s-a constatat ca delincventa juvenila cunoaste in aceasta perioada momente de acalmie, dar si momente de explozie a infractiunii.

Statisticile indica la nivelul anului 1989 un numar total de 48.153 de infractiuni dintre care 2.568 erau savarsite de minori, ceea ce reprezenta un procent de 5,3% din infractionalitatea generala. Cel mai spectaculos salt din punct de vedere al aportului delincventei juvenile la totalul general al infractiunilor l-a reprezentat anul 1990. In acel interval cresterea criminalitatii a fost extrem de accentuata in randul tinerilor de pana la 18 ani, numarul faptelor savarsite de acestia crescand de 3,6 ori si determinand un aport la criminalitatea generala de 14,4%.

Acelasi ritm extrem de inalt s-a pastrat si in anul 1991, fiind inregistrate 17.380 de fapte savarsite de minori[1].

Anul 1992 a reprezentat primul declin al intervalului analizat, dar inseamna totodata si o stabilizare (la un total de 10,3% din totalul general), in jurul careia se va situa delincventa juvenila pentru urmatorii 6 ani.

Totusi din punctul de vedere al cifrelor absolute inregistram o crestere permanenta si aproximativ constanta cu salturi mai semnificative pentru anii 1997 - 1998, dar cu o reducere foarte importanta in 1999.

Astfel, daca in 1998 minorii au savarsit 4839 fapte penale in 1999 numarul acestora s-a redus cu mai mult de jumatate (20.415), determinand in contextul general al reducerii fenomenului infractional un aport de numai 7,12%, care reprezinta valoarea cea mai mica pentru deceniul X.

In ceea ce priveste evolutia generala a numarului de participanti putem afirma ca aceasta are propriul grafic de evolutie, definit in mod esential de cel al numarului de fapte comise de minori.

Din analiza perioadei 1989 - 1999 se desprind urmatoarele concluzii: anul 1989 reprezinta acel punct al graficului in care numarul participantilor minori a fost cel mai redus (2.868 de participanti minori din cifra de 55.737 total participanti).

In anul 1990 s-a constatat o dublare a minorilor infractori fata de anul precedent, inregistrandu-se 5490 infractori minori dintr-un total de 56.282 infractori.

In perioada 1991 - 1998 se remarca o evolutie constanta a infractionalitatii juvenile, numarul minorilor infractori mentinandu-se la un nivel constant in jurul unui procent de 10% din numarul total de participanti la infractiuni.

Anul 1999 a marcat o reducere semnificativa din punct de vedere numeric a participantilor minori la savarsirea infractiunilor, ajungandu-se la un procent de 6,73% din numarul total al participantilor.

In ceea ce priveste tipologia infractiunilor analizate savarsite de minori, acestea se refera la trei mari grupe: infractiuni contra persoanei (omor, vatamari corporale, lovituri cauzatoare de moarte); infractiuni de natura sexuala ( viol, prostitutie); infractiune contra patrimoniului (furt, talharie).   

In anul    1999 s-au inregistrat 17.059 de furturi comise de minori la care au participat 10.843 de persoane, 761 talharii cu o participare de 721 minori: 24 de omoruri, fiind 27 de participanti minori; 7 lovituri cauzatoare de moarte cu acelasi numar de participanti; 110 violuri - 124 participanti; 87 cazuri de prostitutie - 69 de persoane implicate.

Segmentul cel mai reprezentativ il reprezinta grupul de varsta 14 - 17 ani (11.781 cazuri). Explicatia principala a acestui fapt consta, pe de o parte, in procesul de maturizare si schimbare (perioada adolescentei) prin care trece minorul si, pe de alta parte, in exigentele si solicitarile mai grele pe care le cere mediul si modul de viata in care intra minorul - alegerea unei meserii, participarea la multiple obligatii sociale.

Infractiunile cele mai frecvent comise de minori care nu au implinit 14 ani sunt cele ce privesc disciplina familiala si scolara, vagabondajul, cersetoria, cele ce privesc furturile marunte, precum si cele contra persoanei cu care vin in contact, loviri, vatamari corporale.

Faptele comise de acestia prezinta o periculozitate mai scazuta, insa marcheaza puternic personalitatea si conduita ulterioara a minorului care fie va fi reeducat, fie ca va deveni infractorul de maine.

O analiza separata comporta faptele de viol comise de minori intrucat prezinta unele caracteristici: numarul infractorilor este mai mare decat al infractiunilor; faptuitorii in majoritatea cazurilor nu cunosc victimele; se remarca un procent ridicat de savarsire a acestui tip de infractiune sub influenta alcoolului; insotirea violului de perversiuni sexuale; violul se consuma in majoritatea cazurilor prin maltratarea victimelor.

In ceea ce priveste o clasificare a infractorilor pe minori pe sexe se observa ca autorii de sex masculin reprezinta 90% din totalul general al infractorilor minori.

O clasificare interesanta a infractorilor minori se refera la mediul de provenienta al acestora (urban - rural) in momentul savarsirii faptelor penale. Se remarca o apropiere din punctul de vedere al valorii statistice intre oras si sat la infractiunile grave, infractiuni contra persoanei, cum ar fi omorul: urban - 63%; rural - 37% si loviturile cauzatoare de moarte: urban - 57%, rural - 43%, atragandu-se diferente semnificative la furturi, talharii, vatamari corporale si prostitutie.

In ceea ce priveste ocupatia minorilor infractori in momentul savarsirii infractiunilor, se observa ca un numar totusi foarte semnificativ dintre minori sunt elevi, numai ca tendinta acesteia spre delincventa este evidenta.

Acestia ajung sa savarseasca infractiuni tocmai datorita lipsei de interes fata de procesul de invatamant si datorita indiferentei din parte familiei, a scolii sau a celorlalte institutii socializatoare.

Referitor la modurile de participare a minorilor la savarsirea faptelor penale se observa o tendinta de diferentiere in functie de tipologia infractiunilor. La infractiunile contra patrimoniului exista o usoara tendinta de asociere pentru comiterea faptelor in timp ce la celelalte tipuri de infractiuni - contra vietii sau integritatii persoanelor si la infractiunile de natura sexuala, tendinta este de savarsire in mod individual.

Prin toate aceste statistici care reflecta realitatea cruda am demonstrat ca minorilor trebuie sa li se acorde o atentie deosebita, caci sunt capabili de a savarsi aceleasi infractiuni ca si majorii.

Pentru prevenirea si combaterea delincventei juvenile este foarte importanta reinsertia sociala a minorilor, cu atat mai mult cu cat odata dobandit un comportament delincvent acesta poate progresa in viitor sau poate fi inlaturat definitiv. Pentru realizarea acestui obiectiv este necesar un regim sanctionator perfect ancorat in realitatea sociala, caci numai astfel se pot intrevede rezultatele sperate.

2. FENOMENUL "COPIII STRAZII"

Ca o constatare generala se poate afirma ca delincventa juvenila este indeobste rezultatul unor forme de devianta morala si penala.

Un exemplu semnificativ il constituie asa-numitii "copiii strazii" care vagabondeaza si comit o serie de fapte antisociale fata de care nu se dispun intotdeauna masurile de ocrotire prevazute de lege.

Aceasta categorie de minori problema n-a facut inca obiectul unor studii temeinice. Despre copiii strazii se cunosc unele aspecte legate de senzational - faptul ca o buna parte a existentei lor si-o petrec in catacombe, canale de termoficare, sali de asteptare din gari, alte adaposturi amenajate ocazional. Pe strazile capitalei sau ale marilor orase ale tarii a devenit aproape o obisnuinta sa intalnesti copii carora li se neaga existenta, care traiesc fara adapost, din furturi si cersit.

Frecvent acestia se aduna in grupuri, grupul devenind pentru astfel de minori familia pe care poate nici nu au cunoscut-o. Nu de putine ori acesti copii recurg la violenta si la droguri, acestia din urma intr-o forma primitiva si anume prin inhalarea unor substante volatile toxice.

O prima categorie din aceste grupuri este format din copii care sunt temporar sau definitiv lipsiti de mediul familial, deci copiii abandonati care stau in strada o perioada mai mare de timp rupand relatiile cu parintii. Sunt copii care au contacte ocazionale cu familia, care traiesc si supravietuiesc pe strazi. Ei au tendinta de a mentine legaturile cu familia, dar se separa treptat pe masura ce timpul trece si devin din ce in ce mai implicati in cultura strazii.

O alta categorie o formeaza copiii neglijati de familie care stau toata ziua pe strada, intorcandu-se acasa seara tarziu. Contactul cu familia este permanent, revenirea acasa fiind constanta. O parte dintre acestia sunt obligati chiar de catre familie sa cerseasca sau sa se prostitueze pentru a intregi veniturile precare ale familiei. Banii castigati sunt folositi pentru satisfacerea viciilor parintilor si de foarte putine ori asigurarii unui suport financiar pentru hrana si nevoile familiei.

Majoritatea acestor copii, provin din familii dezorganizate sau din familii cu capacitate educativa diminuata, lipsa ocrotirii parintesti dar si conditiile precare de viata ii determina pe acestia sa recurga la vagabondaj, la fuga de acasa. Aceasta reprezinta un fel de eliberare, o solutie de evadare dintr-un mediu perceput ca ostil, dar si ca o modalitate de procurare a celor necesare supravietuirii. Copiii nu-si vor parasi niciodata familia sau casele de copii, fara un motiv. Unii dintre ei sunt trimisi in strada de parintii lor pentru a aduce bani prin orice fel de mijloace altii au parasit familia din spirit de aventura sau in urme repetatelor agresiuni fizice si psihice.

Aceasta categorie de copii si tineri au tendinta de a se organiza in grupuri, bande care au caracteristici comune. Grupul are propriile sale reguli necesare in vederea supravietuirii, mai mult, in interiorul acestor grupuri exista o specializare a indivizilor in comiterea infractiunilor. O caracteristica importanta a acestor grupuri este solidaritatea ca reflex de autoaparare si autoprotectie.

Acesta este motivul pentru care traiesc in grup, pentru ca isi dau seama ca numai astfel pot supravietui. Ei sunt condusi de un lider care s-a impus prin autoritate personala. In general este cel mai mare, cel mai puternic, care stie sa se faca ascultat de ceilalti. Caminul lor este strada, care este si scoala lor, terenul lor de joaca, locul de munca.

In ultimul timp au aparut asa numitele "gasti de cartiere" care sunt formate din adolescenti plini de terebilism spirit de aventura si reprezinta un real pericol pentru ordinea publica si siguranta cetatenilor.

Un lucru ingrijorator il reprezinta racolarea copiilor sub 14 ani de catre adevarate bande de infractori majori. Ei sunt folositi pentru savarsirea unor infractiuni - furturi in special, tinand cont de faptul ca minorii sub 14 ani nu raspund penal.

Proliferarea alarmanta in randul minorilor vagabonzi a consumului de substante care contin corpuri volatile cu efecte halucinogene, din aceasta categorie cel mai cunoscut fiind "aurolacul". Utilizand aceste substante ei au sentimentul unei evadari din viata mizera, un sentiment de fericire, de uitare, de multe ori pentru a-si potoli foamea.

Un aspect important este ca majoritatea si-au inceput viata sexuala in relatii hetero si homosexuale de la varste mici. Prostitutia este foarte frecventa in randul acestor copii. In ultimul timp s-au inregistrat multe cazuri de copii abuzati sexual de catre majori - sub aspectul infractiunii de pedofilie. Pentru persoanele adulte, copiii strazii sunt o prada usoara tinand cont de naivitatea acestora cat si de nevoile materiale ale acestora.

Copiii strazii nu au aparut in societatea post-totalitara pe un teren gol, ei au existat si in vechiul sistem, dar fiind ascuns si nefacandu-se nici un fel de publicitate in jurul fenomenului acesta, nu a putut fi cuprins in adevaratele sale dimensiuni.

Astazi reprezinta pentru societate un focar criminogen, un real pericol din randul carora a inceput deja sa se recruteze o noua generatie de infractori. Din acest motiv, starea de indiferenta a societatii fata de acest fenomen nu mai poate continua, in consecinta trebuie luate de urgenta masuri de protectie si integrare a acestor tineri in societate.

1. Situatia statistica intre anii 1989 - 2000 privind

minorii autori de infractiuni[2]

2. Situatia statistica privind raportul dintre numarul total de participanti la infractiuni si numarul participantilor minorii

Situatia statistica privind raportul dintre faptele comise de minorii si numarul de participanti

Situatia statistica privind mediul de provenienta a infractorilor minori

Situatia statistica privind gradul de ocupare a minorilor infractori

Situatia statistica privind modul de savarsire penale de catre minori

Sursa: Ministerul de Interne - Studiul I.G.P. pe anul 1999