ISTORIA SOCIALA SI POLITICA A ROMEI

ISTORIA SOCIALA SI POLITICA A ROMEI. SCURT ISTORIC

Istoria milenara a Romei se caracterizeaza in doua mari epocii:

A. Epoca prestatala

B. Epoca statala

A. Epoca prestatala a durat de la jumatatea secolului VIII i.H. pana la jumatatea secolului VI i.H.

In legatura cu istoria foarte veche a Romei, trebuie sa retinem ca istoriografia romana a inceput abia in secolul III i.H. Toate informatiile pe care le detinem in legatura cu evenimentele anterioare secolului III ne-au parvenit fie prin izvoare indirecte, fie prin traditie si legenda, acele informatii fiind incerte.

Potrivit acelor informatii nesigure, Roma s-ar fi fondat in anul 753 i.H de catre trei triburi denumite triburile fondatoare formate din latini, etrusci si sabini. Membrii celor trei triburi precum si urmasii lor erau denumiti patricieni. Alaturi de patricieni, in Roma prestatala traiau si plebeii care proveneau din randurile autohtonilor.

Conducerea societatii romane era exercitata numai de catre patricieni prin trei organisme de conducere sociala fara caracter statal: Comitia Curiata, regele si Senatul.

Comitia Curiata era structurata in trei triburi, 30 de curii si 300 de ginti. Intrucat fiecare dintre curii avea un vot, aceasta adunare s-a numit Adunarea Curiilor.

Toate hotararile cu privire la viata cetatii erau aplicate de aceasta adunare.

Regele era ales de comisia curiata si exercita atributiuni de ordin religios si militar, iar Senatul era un sfat al batranilor si cuprindea 300 de membrii.

Fata de faptul ca plebeii participau la viata economica a cetatii si nu aveau acces la conducerea ei, in mod firesc intre patricieni si plebei s-a declansat un conflict care s-a adancit tot mai mult, s-a agravat si s-a finalizat cu fondarea statului roman intrucat pe la jumatatea secolului VI, in dorinta de a solutiona acel conflict, regele Servius Tullius a initiat doua reforme prin care a pus bazele statului roman. Este vorba despre o reforma sociala si una administrativa.

In virtutea reformei sociale, regele a impartit intreaga populatie a Romei in cinci categorii sociale pe criteriul averii. La randul lor , categoriile sociale au fost impartite in centurii, iar centuriile erau in acelasi timp sa formatiuni militare si unitati de vot, fiecare centurii dispunand de un vot. Dar centuriile nu aveau un numar egal de membrii. Centuriile din prima categorie sociala cuprindeau cateva zeci de membrii, pe cand centuriile din urmatoarele categorii sociale cuprindeau sute de membrii. Asa a fost posibil ca prima categorie sociala, cu toate ca era minoritara, sa dispuna de majoritatea centuriilor, adica 98 de centurii din totalul de 193. Aceasta adunare a fost denumita Comitia Centuriata.

Prin reforma administrativa, Servius Tullius a impartit teritoriul Romei in circumscriptii administrativ teritoriale denumite triburi(cuvantul trib desemna la vechii romani, fie o forma de comunitate romana, fie un cartier). In total el a creat 4 cartiere urbane si 17 triburi rurale. Din acel moment, in cazul Romei s-au intrunit cele doua criterii pe baza carora putem realiza distinctia dintre societatea gentilica si societatea organizata in stat.

Este vorba despre criteriul stratificarii sociale introdus prin reforma sociala si despre criteriul teritorial introdus prin reforma administrativa(societatea se caracterizeaza prin stratificarea sociala si prin organizarea pe circumscriptii administrativ teritoriale.

In virtutea criteriului teritorial, apartenenta individului la comunitatea sociala se face in functie de teritoriul locuit, incat fac parte din aceeasi comunitate toti cei care locuiesc pe acelasi teritoriu, indiferent daca sunt sau nu rude de sange.

In istoria sa, statul roman a cunoscut 3 forme:

● regalitatea

● republica

● imperiul

Epoca regalitatii a durat de la jumatatea secolului al VI-lea i.H. pana in anul 509 cand ultimul rege a fost alungat si s-a format Republica.

Republica a durat de la 509 i.H. pana la 27 i.H. cand s-a fondat imperiul.

Imperiul Roman a durat de la 27 pana la 565 d.H. cand a murit Iustiniam si a evoluat in doua faze denumite Principat si Dominat. Principatul a durat de la 27 d.H. pana la 284 d.H., iar Dominatul de la 284 pana la 565.

In Epoca Regalitatii, imbracata in forma statala, pe plan social a continuat sa se manifeste conflictul dintre patricieni si plebei datorita discriminarilor la care erau supusi plebeii pe plan politic, pe plan juridic si pe plan economic.

Inegalitatea pe plan politic decurgea din faptul ca desi plebeii au dobandit accesul la lucrarile Comitiei Centuriata , ei nu aveau acces si la lucrarile Comitiei Curiata care a continuat sa se intruneasca si dupa fondarea statului.

Pe plan juridic, discriminarea consta in faptul ca la aceea epoca, normele dreptului erau exprimate numai in forma nescrisa a obiceiurilor, iar obiceiurile nu erau cunoscute de popor ci erau tinute in secret de catre Pontif, preotii cultului roman, iar Pontifii erau alesi numai dintre patricieni.

Pe plan economic, inegalitatea consta in faptul ca pamanturile cucerite de la dusmani treceau in proprietatea statului, iar statul atribuia acele pamanturi spre folosinta numai patricienilor.

A aparut si sclavia, dar in forma domestica, in sensul ca sclavii erau putini si erau tratati ca membrii inferiori.

Pe plan statal, in epoca regalitatii, societatea romana era condusa de trei factori:

1. Adunarile poporului

2. Regele

3. Senatul

1. Adunarile poporului erau in numar de doua:

a. Comitia Curiata exercita atributiile limitate mai ales pe sistemul religios

b. Comitia Centuriata exercita cele mai importante atributii de ordin penal si administrativ

2. Regele a devenit un sef de stat si ca atare exercita atributiuni administrativ judiciare si militare.

3. Senatul s-a transformat din sfatul batranilor intr-un organism de stat, dar hotararile senatului nu erau obligatorii ci aveau un caracter administrativ.

In anul 509 prin alungarea ultimului rege s-a instaurat Republica Romana.

Pe plan social, conflictul dintre patricieni si plebei a continuat insa ca urmare a unor reforme a unor concesii facute de patricieni prin secolul III, cele doua categorii sociale s-au nivelat astfel incat nu mai existau criterii sigure pentru a se face deosebire.

Odata cu evolutia economica au aparut noi categorii sociale:

● Nobilii

● Cavalerii

Nobilii erau inaltii magistrati precum si urmasii lor. Intrucat detineau principalele parghii ale puterii politice, nobilii aparau aceasta Republica intrucat prin intermediul ei isi realizau principalele interese economice.

Cavalerii erau denumiti oameni noi, ei erau oameni de afaceri care s-au imbogatit de pe urma comertului si militau pentru instaurarea unui stat centralizat pe masura sa asigure ordinea publica fara de care afacerile nu se puteau desfasura in regula.

In aceea perioada au aparut si proletarii. Cuvantul proletar vine de la proles(copii), intrucat la origine erau considerati a fi proletari oamenii saraci, care nu aveau alta avere decat copiii. Proletarii erau oameni saraci ce nu aveau mijloace de subzistenta si veneau la Roma intr-un adevarat exod pentru a trai pe seama statului. Statul roman in virtutea institutiilor alimentare, facea distribuiri periodice. Proletarii erau cetateni romani ce aveau drept de vot, iar voturile lor puteau fi cumparate.

De aceea Caius Iulius Caezar spunea ca datorita masei parazite a proletarilor, Republica a devenit o forma ce trebuia inlaturata.

Tot pe plan social, sclavia a atins nivelul clasic al dezvoltarii sale, in sensul ca viata economica se efectua pe munca sclavilor.

Pe plan statal, Republica romana a fost condusa de trei organisme politice:

● Adunarile Poporului

● Senatul

● Magistratii

Adunarile Poporului au fost in numar de patru:

a. Comitia curiata

b. Comitia centuriata

c. Concilium plebis

d. Comitia tributa

a. Comitia curiata a functionat pana la jumatatea secolului III.

b. Comitia centuriata a fost reorganizata si exercita cele mai importante atributiuni de ordin administrativ. Aceasta comitie avea si atributiuni judiciare.

c. Concilium plebis este adunarea plebei care, la origine, adopta hotarari obligatorii numai pentru plebei. Cum insa prin legea Hortensia hotararile acestei adunari devin obligatorii pentru toti cetatenii, patricienii incep sa participe la lucrarile sale pentru a-si spune cuvantul si pentru a-si apara interesele. Din momentul in care patricienii au inceput sa participe la lucrarile adunarii plebeilor aceasta s-a transformat in Comitia Tributa. La aceasta comitie participau toti cetatenii romani organizati in triburi sau cartiere, fiecare trib avand un vot. Numarul cartierelor a sporit pana la 35, in aceasta adunare exprimandu-se 35 de voturi, cate unul pentru fiecare cartier.

Senatul a devenit factor de echilibru institutional intrucat Senatul administra tezaurul statului, administra provinciile, coordona politica externa si supraveghea respectarea traditiilor si moravurilor poporului roman.

In sens formal, Senatul nu avea atributiunii de ordin legislativ. Cu toate acesta, Senatul influenta procesul de legiferare prin faptul ca legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de Senat.

Magistratii erau inalti demnitari ai statului care exercitau atributiuni administrative, judiciare si militare. Magistratii erau alesi de popor, de regula pe durata unui an si nu erau platiti pentru activitatea lor. De regula, magistraturile erau colegiale, in sensul ca aceleasi atributii erau exercitate de cel putin doi magistrati. Prin urmare, magistraturile republicane erau eligibile, anuale, onorifice si colegiale. Ele nu erau organizate ierarhic caci nu se subordonau unele fata de altele, dimpotriva, prin competentele lor, magistratii romani se controlau reciproc.

Cu toate acestea, unii dintre magistrati erau investiti cu termenul "imperium" si altii prin "potestas". "Imperium" inseamna drept de comanda, adica posibilitatea magistratilor de a convoca imperiul roman in adunari si de a comanda legiunile. Se bucurau de "imperium" consulii, pretorii, dictatorii, iar de "potestas" cenzorii, edilii, questorii si tribunii plebei.

Aceste magistraturii nu au aparut concomitent ci intr-o anumita succesiune, astfel incat dupa alungarea regelui, poporul a ales doi consuli care au preluat toate atributiunile laice ale fostilor regi, incat s-a creat aparenta ca cei doi consuli exercitau intreaga putere. In realitate puterile consulilor nu erau nelimitate, pentru ca dupa un an ei deveneau simplii particulari si puteau fi judecati de popor pentru eventualele abuzuri comise.

In anul 494 s-a creat "tribunatul", caci la cererea plebeilor, patricienii le-au recunoscut dreptul de a-si alege 5 tribuni. Acei tribuni aveau "ius auxilii et intercessionis" adica dreptul de veto prin care puteau anula orice act juridic de natura sa bazeze interesele plebeilor ( tribunii nu puteau anula legile romane caci ele erau votate de popor, ei puteau insa anula acte juridice cu caracter individual).

Probabil ca in anul 443 i.H. a fost creata cenzura ca magistratura rezervata in exclusivitate patricienilor. Cenzorii erau alesi din 5 in 5 ani intrucat initial ei exercitau atributiunile privind recensamantul persoanelor si bunurilor in vederea stabilirii impozitelor. Ulterior ei au dobandit si dreptul de a supraveghea impreuna cu senatul respectarea traditiilor si moravurilor si de asemenea au dobandit dreptul de ai numi si revoca pe senatori.

In anul 367 s-a creat "pretura". Pretorii exercitau cele mai importante atributiuni de ordin judiciar intrucat ei organizau judecarea proceselor private, ocazie cu care daca se convingeau ca pretentiile reclamantului sunt eligibile, ii dadeau posibilitatea sa-si valorifice acele pretentii pe cale judiciara, adica prin proces chiar daca pretentiile respectiv nu erau protejate prin textele din legi. Pe aceasta cale pretorii au sanctionat noi drepturi subiective si au extins sfera de reglementare juridica prin utilizarea mijloacelor procedurale.

Initial, pretorii organizau numai judecarea proceselor dintre cetatenii romani fiind numiti pretori urbani, iar din 242 i.H. au aparut si pretori peregrini care au organizat judecarea proceselor dintre cetateni si peregrini.

Questorii exercitau atributiuni in legatura cu vanzarea catre particulari a prazii de razboi, administrarea tezaurului public, precum si a arhivelor statului.

Edilii curuli asigurau ordinea publica, asigurau aprovizionarea Romei cu alimente si judecau unele litigii ivite cu ocazia diferitelor tranzactii facute in targuri sau piete.

Dictatura a fost o magistratura cu caracter exceptional deoarece in momente de mare primejdie, romanii suspendau toate magistraturile si alegeau un dictator pe termen de 6 luni care exercita intreaga putere, iar daca pericolul nu era inlaturat, dictatorul putea fi reales.

Catre sfarsitul republicii, in conditiile razboaielor civile dintre nobili si cavaleri, Cezar a incercat sa introduca fatis dispozitia de tip oriental, dupa modelul Egiptului, dar a esuat fiind asasinat. Nepotul si fiul sau adoptiv Octavian a concentrat intreaga putere politica in mainile sale. In acest scop, el a determinat Senatul sa-l aleaga Consul si Tribun pe viata. In acelasi timp, el a fost proclamat Princes ( primul dintre egali) si totodata Imperator Caesar Augustus.

"Imperator" inseamna comandant glorios al legiunilor romane, "Caesar" inseamna urmas demn al lui Caesar, iar "Augustus" inseamna sfant.

Forma de stat instaurata de Octavian Augustus a fost denumita Principat si a durat din anul 27 i.H. pana in 284. In epoca Principatului, pe plan social prapastia dintre cei saraci si cei bogati s-a adancit si mai mult. Cei bogati erau numiti "honestiores", iar cei saraci erau numiti "humiliores". Totodata au inceput sa se manifeste primele semne ale sclavagismului intrucat munca sclavilor a devenit nerentabila si a dus la aparitia unei noi categorii sociale numita "colonii".

Pe vremea lui Octavian, "colonii" erau mici arendasi care primeau anumite terenuri pe baze contractuale si intrucat obligatiile lor decurgeau din contract ei au fost numiti "colonii voluntari".

Incepand din secolul II, au aparut si "colonii siliti" intrucat unii prizonieri de razboi nu mai erau transformati in sclavi ci in colonii.

Pe la jumatatea secolului II s-a dat o lege mostenita din batrani prin care s-au format "colonii servii" care erau legati de pamant si puteau fi vanduti odata cu mosia.

Pe plan statal principatul era condus de trei factori politici: principele, senatul si magistratii.

Principele era in sens formal un magistrat alaturi de ceilalti magistrati, dar in realitate el conducea statul.

Senatul si-a sporit atributiile intrucat legile date au devenit obligatorii. In realitate senatul era o masca a politicii imperiale.

Vechile magistraturi au continuat sa functioneze, dar cu timpul atributiile lor s-au restrans tot mai mult, in paralel fiind create mai multe magistraturi subordonate principelui , precum prefectus urbi (seful politiei), praefectus praetorio(comandantul garzii imperiale), praefectus annonae(se ocupa cu aprovizionarea Romei).

Dupa anul 284 s-a instaurat Dominatul. In aceasta epoca asistam la un proces de decadere generala, pe toate planurile, a societatii.

In noile conditii, marii proprietari funciari exercitau pe domeniul lor o parte din functiile statului de vreme ce acei latifundiari aveau administratie proprie, armate proprii si judecau procesele pe domeniile lor. Totodata, societatea a fost structurata in categorii sociale inchise si ereditare, pe criterii profesionale, religioase sau etnice.

Sclavia si-a pierdut importanta de odinioara caci functiile sclavilor au fost preluate de "colonii servii".

Pe plan statal, imparatul a fost proclamat "Stapan si zeu", iar dupa edictul de la Milano din 313 a fost numit "Dominus et deus"(Stapan si Dumnezeu), dar in fapt, statul era condus de un consiliu denumit "consistorium principis" care avea in subordine un urias aparat administrativ militarizat si birocratizat.

Senatul Romei a decazut si el la nivelul senatelor municipale, iar vechile magistraturi au devenit functii decorative.

Pe planul structurii de stat, dupa anul 395, statul roman a fost impartit definitiv in imperiul roman de apus si cel de rasarit.

Imperiul roman de apus a supravietuit pana la 476, data la care ultimul imparat al Romei, Romulus Augustulus a fost detronat de catre Odoacru, regele herulilor.

Imperiul roman de rasarit a dainuit pana la 565 cand, odata cu moartea lui Iustinian a imbracat forma Imperiului Bizantin, ceea ce inseamna ca pe plan economic, relatiile de tip sclavagist au fost inlocuite cu relatii de tip feudal, iar pe plan cultural, limba latina a fost inlocuita cu greaca.

In stransa legatura cu istoria statului roman s-a desfasurat si istoria dreptului roman care a evoluat in trei epoci:

a. epoca veche

b. epoca clasica

c. epoca postclasica

a. Epoca veche a durat de la jumatatea secolului VI i.H. adica de la fondarea statului roman pana in anul 27, iar aceste epoci pe plan statal, ii corespunde regalitatea si republica.

b. Epoca clasica a durat din anul 27 pana in anul 284. Acesteia ii corespunde principatul.

c. Epoca postclasica a durat din 284 pana in 565 si ii corespunde Dominatul.

Insa aceasta periotizare este artificiala, are caracter didactic, caracter de scoala, intrucat institutiile romane nu pot fi integrate in una din cele trei epoci.

In realitate cele mai multe institutii juridice romane au aparut in epoca veche, au ajuns la apogeu in epoca clasica si au decazut in epoca postclasica. Iata ratiunea pentru care in expunerea materiei o sa punem accentul pe fizionomia institutiilor juridice romane din epoca clasica.