IZVOARELE, PRINCIPIILE FUNDAMENTALE SI CODIFICAREA DREPTULUI INTERNATIONAL

IZVOARELE PRINCIPIILE FUNDAMENTALE SI CODIFICAREA DREPTULUI INTERNATIONAL

Izvoarele dreptului international

Normele de drept international sunt consacrate prin anumite forme specifice recunoscute de comunitatea statelor ca fiind izvoare de drept. Prin izvoarele dreptului international se inteleg acele mijloace juridice de exprimare a normelor de conduita rezultate din acordul de vointa a doua sau mai multe state ori alte subiecte de drept international.

O enumerare oficiala a izvoarelor dreptului international s-a facut pentru prima oara in Statutul Curtii Permanente de Justitie Internationala din , fiind apoi preluata de Statutul Curtii Internationale de Justitie. Art. 8 al Statutului Curtii Internationale de Justitie prevede ca in solutionarea conform dreptului international a diferendelor care ii sunt supuse, Curtea va aplica:

a conventiile internationale, fie generate, fie speciale, care stabilesc reguli recunoscute in mod expres de statele aflate in litigiu;

b cutuma internationala, ca dovada a unei practici generale acceptata ca reprezentand dreptul;

c principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate;

d hotararile judecatoresti si doctrina specialistilor celor mai calificati in dreptul public al diferitelor natiuni ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. La acestea se adauga si echitatea (ex aequa et bono

Rezulta ca tratatele, cutuma si principiile generale de drept constituie izvoare principale ale dreptului international, iar jurisprudenta, doctrina si echitatea sunt izvoare auxiliare.

Ulterior doctrina si practica dreptului international au recunoscut si alte izvoare ale dreptului international, cum sunt unele acte adoptate de organizatiile internationale, actele unilaterale ale statelor, care sunt susceptibile sa produca unele efecte juridice in raporturile cu alte state, precum si legea interna a statelor.

a Tratatul international Tratatul este cel mai important izvor de drept international datorita claritatii exprimarii normei juridice, tehnicii sofisticate de redactare si frecventei utilizarii sale. Tratatul international este definit ca forma expresa de manifestare a acordului de vointa dintre doua sau mai multe state ori alte subiecte de drept international, incheiat in forma scrisa si guvernat de dreptul international, cu scopul de a crea, a modifica sau a abroga norme de drept international.

b Cutuma internationala Cutuma constituie un izvor nescris al dreptului international, cel mai vechi in ordinea istorica si cel mai frecvent in perioada de inceput a formarii dreptului international public. Ulterior, in mare parte, cutumele au fost incorporate in tratate, dar ele joaca un rol important si in dreptul international contemporan. Cutuma internationala este definita ca o practica generala, relativ indelungata si uniforma, considerata de catre state ca exprimand o regula de conduita cu forta juridica, obligatorie. Ori de cate ori se invoca o cutuma, existenta si continutul acesteia trebuie sa fie probate, prin invocarea documentelor si a practicilor relevante si convingatoare.

c) Principiile generale de drept sunt acele principii de drept care sunt identice sau nu difera substantial in legislatia interna al diferitelor state, ele fiind comune marilor sisteme de drept si impunandu-se ca principii fundamentale in legislatia majoritatii statelor, ca notiuni intrinseci ideii de drept. Principiile generale de drept nu trebuie sa fie confundate cu principiile fundamentale ale dreptului international, ele facand parte din dreptul intern al statelor.

d Jurisprudenta internationala reprezinta practica instantelor de judecata, asa cum rezulta din hotararile date de acestea, care au relevanta pentru existenta unei norme de drept international. O deosebita importanta prezinta pentru dreptul international hotararile date de Curtea Internationala de Justitie, dar si de alte instante judiciare internationale, iar uneori si de tribunalele interne ale statelor.

e Doctrina dreptului international reprezinta opiniile formulate de specialistii cei mai calificati in aceasta materie, dar si de forurile stiintifice internationale, cum ar fi Institutul de Drept International, care se impun prin analiza stiintifica profunda a ordinii normative internationale in lumina principiilor de drept si a finalitatii dreptului.

f)Principiile echitatii pot fi invocate in solutionarea unor probleme internationale in lipsa unor izvoare de drept clasice sau in situatia cand aplicarea unor principii de drept ar duce la solutii inechitabile.

Principiile fundamentale ale dreptului international

Principiile fundamentale ale dreptului international sunt norme de maxima generalitate, cu aplicabilitate universala, a caror respectare este obligatorie pentru toate statele si care ghideaza conduita tuturor entitatilor internationale in raporturile lor reciproce.

Din cuprinsul Cartei O.N.U (art. , precum si din Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile prietenesti si cooperarea dintre state, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U., in 1970, rezulta ca dreptul international se bazeaza pe urmatoarele principii fundamentale:

Principiul egalitatii suverane a statelor;

Principiul egalitatii in drepturi a popoarelor si al dreptului lor de a decide de ele insele;

Principiul neamestecului in treburile interne ale altor state;

Principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu folosirea fortei;

Principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale;

Principiul indeplinirii cu buna credinta a obligatiilor internationale;

Principiul cooperarii internationale.

Codificarea dreptului international

Codificarea este o opera de sistematizare a normelor de drept international. Ea asigura precizia acestor norme, coeziunea si unitatea lor, element deosebit de important pentru respectarea si aplicarea lor corecta de catre toate statele. Sub egida O.N.U., dreptul international a cunoscut un vast proces de codificare, care continua si astazi.