Infractiunea consumata

Infractiunea consumata

1. Notiune

Infractiunea consumata reprezinta forma tipica sau perfecta a infractiunii in raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale.

In momentul consumarii infractiunii se realizeaza finalizarea deplina a hotararii infractionale initiale si atingerea scopului urmarit de faptuitor prin desfasurarea intregii activitati infractionale.

Infractiunea se considera savarsita in forma consumata atunci cand activitatea infractionala a dus la producerea rezultatului infractional urmarit si prezinta toate conditiile cerute de lege pentru existenta infractiunii in configuratia tipica a acesteia. Altfel spus, infractiunea consumata este fapta care prezinta continutul unei anumite infractiuni in forma tipica a acesteia. De exemplu, infractiunea de furt este comisa in forma consumata in cazul in care faptuitorul a luat un bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, cu scopul de a si-l insusi pe nedrept, intrucat ceea ce s-a realizat faptic corespunde prevederilor normei de incriminare.

2. Infractiunea - fapt consumat

Infractiunile se consuma in general, in doua moduri, dupa cum acestea sunt de pericol (formale) ori de rezultat.

La infractiunile de pericol ori formale este suficient - pentru consumarea lor - sa se realizeze in intregime activitatea prevazuta de norma penala. De exemplu, infractiunea de violare de domiciliu (art. 192 C. pen.) se consuma de indata ce persoana a patruns fara drept in locuinta alteia; infractiunea de bigamie (art. 303 C. pen.) se consuma in momentul incheierii celei de-a doua casatorii.

Infractiunile de rezultat, conditionate de lege, sub raportul existentei lor, de producerea unei urmari determinate, se considera consumate cand executarea s-a terminat si s-a produs rezultatul prevazut de norma incriminatoare. De exemplu, infractiunea de omor (art. 174 C. pen.) se consuma cand s-a produs moartea, infractiunea de inselaciune se consuma cand in urma inducerii in eroare s-a produs o paguba (art. 215 C. pen.), infractiunea de vatamare corporala (art. 181 C. pen.) cand s-a pricinuit integritatii corporale o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile etc.

Stabilirea momentului consumarii infractiunii cere o relevanta juridica deosebita din mai multe considerente.

In primul rand, momentul consumarii infractiunii marcheaza momentul producerii definitive a rezultatului periculos.

In al doilea rand, prin determinarea momentului consumarii se stabileste data savarsirii infractiunii, care prezinta interes practic pentru solutionarea unor probleme cum ar fi determinarea legii penale aplicabile, calcularea termenului de prescriptie a raspunderii penale, incidenta unei legi de amnistie etc