Izvoarele formale ale dreptului constitutional

Izvoarele formale ale dreptului constitutional

Izvorul formal al dreptului se interpreteaza ca forma de adoptare sau sanctionare a normelor juridice, modul de exprimarea normelor, adica sursa in care normele juridice sunt reflectate. Izvorul formal caracterizeaza mijloacele speciale pe care statul le aplica pentru ca vointa guvernantilor sa capete un vesmant juridic. De obicei, acest rol revine actelor normative.

Teoria juridica contemporana recunoaste calitatea de izvoare de drept constitutional formelor dreptului scris, exprimate in actele normative ale organelor legiuitoare.

Actul normativ juridic poate fi definit ca izvor de drept creat de organele autoritatii publice (Parlamentul, Guvern, Presedinte, organele autoritatii publice locale), izvor care contine reguli generale si obligatorii, a caror aplicare la nevoie este asigurata prin forta coercitiva a statului. Astfel de acte sunt acte ale activitatii de elaborare a dreptului de catre stat, care includ prescriptii juridice obligatorii despre conduita oamenilor si organizatiilor normele juridice. Actele normative juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret, nu asupra unui cerc individual, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale, si asupra tipurilor de actiuni ale oamenilor. Spre deosebire de actele juridice (act de executie si aplicare a normelor de drept), actele normativ-juridice sunt adresate oricarui subiect. Printre actele normative locul central ii revine legii, care sunt situate in ierarhia lor dupa criteriul fortei lor juridice.

Este izvor formal de drept forma de exprimare a normei juridice edictate de stat. Nu toate izvoarele de drept sunt si izvoare ale dreptului constitutional, ci numai acelea care indeplinesc doua conditii importante:

- cele care imbraca forma normelor juridice emise de organele reprezentative ale statului

- normele juridice trebuie sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii publice.

Prin izvor formal intelegem forma de exprimare a dreptului. Izvoarele formale cunoscute in evolutia dreptului sunt obieceiul juridic, practica judecatoreasca (incluzand si precedentul judiciar), doctrina, contractul normativ si actul normativ.

Cutuma este cel mai vechi izvor de drept, chiar in cazul dreptului constitutional. In prezent, putine tari mai recunosc (Anglia, Noua Zeelanda, Israel) in materie constitutionala, cutuma drept izvor formal, aceasta fiind completata de acte normative cu valoare constitutionala ce reglementeaza relatiile sociale specifice domeniului dreptului constitutional. Cum insa o constitutie scrisa, oricat de bine "inspirata" si "construita" ar fi nu poate epuiza toate posibilele situatii ce se pot ivi la cel mai inalt nivel statal, exista o serie de practici care completeaza normele constitutionale, fara insa a fi contrare acestora. Astfel de practici, aplicate un timp indelungat si unanim recunoscute pot fi considerate cutume, ca izvoare ale dreptului constitutional. Cu privire la practica instantelor, la noi in tara nu este izvor de drept.

Nu toate izvoarele dreptului explicate de teoria juridica contemporana sunt izvoare ale dreptului constitutional. Trebuie sa observam ca sunt izvoare ale dreptului constitutional roman, numai actele normative adoptate de autoritatile direct reprezentative. Aceste acte normative trebuie sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in proxesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat. Sunt astfel izvoare ale dreptului constitutional actele care reglementeaza relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat. Aceste acte sunt Constitutia si Legile de modificare a Constitutiei, Legile ca acte normative ale parlamentului, regulamentele parlamentului, ordonantele guvernului, tratatele internationale.

Constitutia si Legile de modificare a Constitutiei sunt principalele izvoare ale dreptului constitutional pentru ca ele reglementeaza toate problemele fundamentale care prin obiectul lor specific apartin dreptului constitutional.

Legea ca act normativ al parlamentului ocupa al doilea loc in sistemul izvoarelor dreptului nostru. Prin continutul si importanta relatiilor sociale pe care le reglemeteaza legile ca acte normative ale parlamentului sunt principalele izvoare ale dreptului constitutional.

Regulamentele de organizare si functionare a parlamentului sunt si ele izvoare ale dreptului constitutional, intrucat sunt acte normative prin care sunt reglementate relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat. In sistemul nostru parlamentar sunt 3 categorii de regulamente :

Regulamentul Camerei Deputatilor

Regulamentul Senatului

Regulamentul Sedintelor comune ale Camerei deputatilor si a Senatului

Ordonantele guvernului pot fi ale dreptului constitutional decat izvoare ce indeplinesc conditia de a reglementa fundamentele privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii in stat. Domeniul de reglementare va fi insa stabilit prin legea de abilitare a guvernului.