PRINCIPIILE IDENTIFICARII CRIMINALISTICE

PRINCIPIILE IDENTIFICARII CRIMINALISTICE

SECTIUNEA I

PRINCIPIUL IDENTITATII

Principiul identitatii se impune prin insasii natura activitatii de identificare circumscrisa domeniului judiciar. Plecand de la teoria hegeliana a identitatii, trebuie sa avem in vedere ca, cel putin in ipoteza investigatiilor penale, identitatii ii este comuna si deosebirea, astfel incat identitatea cu sine trebuie completata cu deosebirea de orice este altul[22].

Avand in vedere scopul procesului penal, principiul identitatii presupune determinarea unei persoane sau a unui obiect concret. Procesul identificarii criminalistice isi propune sa stabileasca identitatea persoanei sau a obiectului avut in vedere, dar la fel de utila este si stabilirea neidentitatii, absolut necesara excludrii din cercul suspectilor a persoanelor banuite de savarsirea unor fapte penale, ori a obiectelor despre care se presupune ca ar fi fost folosite de infractori.

Identificarea este posibila deoarece in sfera lumii materiale nu exista obiecte sau fiinte identice. Orice obiect sau fiinta, datorita unui complex de proprietatii, calitatii, insusirii sau semnalmente exterioare, constituie o entitate fizica ori biologica strict individuala. Astfel putem concluziona ca in sfera lumii materiale pot exista obiecte sau fiinte asemanatoare, dar niciodata identice. Fiecare obiect este identic numai cu el insusi, ceea ce dealtfel constituie baza oricarei identificari, deci si a identificarii criminalistice. Acest lucru este dovedit si in cazul produselor industriale fabricate in serie mare care, desi sunt foarte asemanatoare nu se intalnesc produse identice.

In nici un caz asemanarea nu poate fi confundata cu identitatea. Asemanarea are in vedere o grupa mai mica sau mai mare de obiecte, caracterizate prin aceleasi particularitatii generale, in timp ce identitatea are in vedere analiza fiecarui obiect din grupa respectiva.

" Aplicarea principiului identitatii in procesul de identificare criminalistica se cere riguros respectata pentru evitarea unor confuzii, de natura sa determine scoaterea unei persoane vinovate de sub incidenta legii penale, in dauna unui inocent. O astfel de situatie s-ar putea ivi in ipoteza in care cercetarea se rezuma numai la stabilirea elementelor de asemanare a persoanelor sau obiectelor, fara sa se adanceasca cunoasterea si relevarea elementelor de stricta individualitate"[23].

Principiul identitatii se regaseste enuntat, in literatura de specialitate, sub diverse forme. Retinem formularea profesorului Lazar Carjan potrivit careia "orice persoana care a comis o infractiune sau orice obiect care a fost utilizat la savarsirea ei pot fi asemanate cu altele, dar identice sunt numai cu ele insele"[24].

SECTIUNEA a II- a

PRINCIPIUL DELIMITARII OBIECTELOR IDENTIFICARII CRIMINALISTICE

Principiul delimitarii obiectelor identificarii criminalistice in obiecte scop al identificarii si obiecte mijloc de identificare.

Obiectul scop al identificarii este, in primul rand, un obiect material, aflat in legatura cauzala cu fapta ilicita si concretizat in diverse ipostaze cum ar fi persoana infractorului sau a victimei, instrumentele destinate sa serveasca la savarsirea faptei, procedeele infractiunii s.a.[25]

Obiectul mijloc de identificare este reprezentat de urmele obiectului scop, precum si de modelele de comparatie, realizate experimental in laborator cu obiecte presupuse a fi format urmele in campul infractional.

Delimitarea clara intre cele doua obiecte, exprimata fregvent in literatura de specialitate, este absolut necesara, orice abatere de la acest principiu fiind de natura sa influenteze negativ, putand conduce la o solutie eronata in cauza penala cercetata.

Pentru buna intelegere a principiului enuntat mai sus vom apela la un exemplu: urmarinduse identificarea armei (obiectul scop) prin intermediul proiectilului (obiectul mijloc) gasit in victima, se poate formula concluzia ca proiectilul tras experimental cu arma banuita, in vederea compararii, este "identic" cu proiectilul ucigas[26]. Intr-o astfel de situatie se face o grava confuzie intre asemanare si identitate, stiut fiind ca fiecare obiect este identic numai cu sine insusi. Confuzia porneste si de la faptul ca proiectilele poarta urmele tevii aceleiasi arme. Corect este sa se faca precizarea ca identica este arma care a tras cele doua proiectile, respectiv s-a reusit sa se identifice arma folosita in savarsirea omorului .

SECTIUNEA a III- a

PRINCIPIUL STABILITATII RELATIVE A CARACTERISTICILOR DE IDENTIFICARE

In procesul identificarii criminalistice se porneste de la ipoteza ca persoana sau obiectul care face obiectul identificarii a creat urme in campul infractional, urme ce reflecta caracteristicile sale esentiale. Nu este suficient ca aceste caracteristici sa-l individualizeze, sa-l diferentieze de celelalte obiecte asemanatoare, ele trebuie sa prezinte si o anumita stabilitate, o constanta. Bineanteles ca stabilitatea este interpretata intr-un mod fixist, cu atat mai mult cu cat practica demonstreaza existenta unor imprejurari in care identificarea s-a realizat pe baza unor caracteristici temporare. Stabilitatea se raporteaza in primul rand la intervalul de timp cuprins intre momentul descoperirii urmelor si momentul efectuarii examenelor comparative[28].

Oricat de particulare si individuale ar fi proprietatile sau calitatile unui obiect, daca acestea nu sunt relativ constante in timp, identificarea devine imposibila. Exista obiecte care isi pastreaza multa vreme aceleasi caracteristicii (urmele create pe proiectil de interiorul tevii armei ), in timp ce altele isi schimba relativ in scurt timp trasaturile individuale ( un cutit folosit zilnic in treburile gospodaresti sau desenul unei anvelope de autovehicul care se modifica pe masura ce se ruleaza cu acesta pe diferite suprafete ).

In procesul identificarii criminalistice, expertul va trebui sa diferentieze caracteristicile schimbatoare de cele relativ stabile si, de asemenea sa determine cu precizie daca acestea au putut fi influentate, in forma sau continut, de diversi factori interni sau externi[29].

Modificarile pot intervenii fie la urma sau la obiectul purtator de urma, fie la factorul creator de urma, cercetat ulterior comiterii infractiunii, cum ar fi aparitia unei cicatrice in desenul papilar, modificarea cantitativa a compozitiei firului de par din cauza starii patologice deosebite, uzura pneurilor unui autoturism, uzura literelor unei masini de scris etc.[30]

SECTIUNEA a IV- a

PRINCIPIUL DINAMICITATII

CARACTERISTICILOR DE IDENTIFICARE

Principiul dinamicitatii reprezinta o consecinta a caracteristicii universului - miscarea, factor care influenteaza in mod direct materia. Drept urmare, analiza criminalistica a obiectelor materiale impune o cercetare care sa aiba in vedere influentele pe care miscarea, raportata la timp, o are asupra obiectelor si persoanelor cercetate. Realitatea obiectiva reprezinta o totalitate dinamica de sisteme materiale ale caror structuri se afla in interactiune, in continua schimbare si transformare.

Fiecare element caracteristic care sta la baza procesului de identificare trebuie examinat in miscare, in schimbarea lui continua, in legatura lui cauzala cu celelalte elemente. Realizarea unei interpretari atente a relatiilor dintre elementele caracteristice ale obiectelor aflate in continua miscare, poate explica modificarile intervenite in stabilitatea relativa a acestor caracteristici.

Fiecare din elementele caracteristice ale elementului "scop" al identificarii va fi interpretat in relatia cauzala fata de oglindirea acestor elemente caracteristice in obiectul "mijloc" al identificarii, in determinarea celor din urma, de formarea obiectului creator de urma, de conditiile concrete individuale ale procesului de formare a urmei, de materialul din care este format obiectul primitor (obiectul mijloc) etc[31].

Modificarile nu privesc numai obiectul scop al identificarii, ci insele obiectele mijloc de identificare. De la data savarsirii infractiunii si pana in momentul analizei propriu-zise, mai ales daca acest interval este mare, intervin modificari in caracteristicile esentiale ale fiintelor si obiectelor, dintre care unele sunt firesti ( imbatranirea persoanei, alterarea urmelor materiale de natura organica, uzura obiectelor de folosinta curenta, influenta factorilor meteorologici asupra urmelor s.a. ), in timp ce alte modificari au la origine incercarea autorului faptei ilicite de a inlatura urmele infractiunii ( stergerea urmelor, incendierea magaziei din care a furat sau a delapidat etc.)[32].

Daca nu se are in vedere posibilitatea schimbarii unor trasaturi caracteristice ale obiectului, oglindite in urma descoperita, din cauza unor cauze dintre cele mai diverse, s-ar putea ajunge la excluderea acestuia din cercul obiectelor presupuse a constitui factorul creator de urma[33].