Limitele speciale ale dreptului la exclusivitatea exploatarii inventiei

LIMITELE SPECIALE ALE DREPTULUI LA EXCLUSIVITATEA EXPLOATARII INVENTIEI

SECTIUNEA I

DREPTUL DE FOLOSIRE A UNEI INVENTII BREVETATE IN CONSTRUCTIA SI FUNCTIONAREA VEHICULELOR SI A NAVELOR

1. Sediul materiei. Aceasta limita speciala a exclusivitatii exploatarii inventiei brevetate este reglementata prin art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1991 in concordanta cu dispozitiile art. 5 ter din Conventia de la Paris din 1883 pentru apararea proprietatii industriale. De altfel, institutia mai este reglementata si prin art. 27 din Conventia de la Paris privind aviatia civila internationala din 1919 (revizuita la Chicago in 1944) (ratificata prin Decretul nr. 194/1965).[1]

In doctrina, aceasta limita speciala este identificata si sub denumirea de 'imunitatea vehiculelor'.

2. Potrivit art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1991, 'Nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 si 33: a) folosirea inventiilor in constructia si in functionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum si la bordul navelor sau la dispozitivele pentru functionarea acestora, apartinand statelor membre ale tratatelor si conventiilor internationale privind inventiile, la care Romania este parte, cand aceste vehicule sau nave patrund pe teritoriul Romaniei, temporar sau accidental, cu conditia ca aceasta folosire sa se faca exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor;'.

3. Ratiune. Textul este menit sa contribuie la asigurarea liberei circulatii a vehiculelor terestre sau aeriene si a navelor [vehicule]. Totodata, se tine seama de realitati, intrucat absenta unei asemenea reglementari ar pune autoritatile statale in fata unor probleme uneori insurmontabile (cum ar fi, de exemplu, identificarea modalitatilor concrete prin care s-ar realiza controlul aeronavelor ori al navelor care tranziteaza teritoriul tarii, sub aspectul neincalcarii drepturilor de proprietate industriala).

4. Conditii. Urmatoarele conditii trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ pentru ca tertii sa poata invoca, in raport cu titularul brevetului de inventie, aceasta licenta legala:

a) Vehiculul terestru sau aerian ori nava [vehiculul] - fiind asimilate si accesoriile acestora (remorci, vagoane, containere[2] etc.)[3] - trebuie sa apartina[4] unui stat membru la o conventie internationala privind inventiile, la care Romania este parte[5];

b) Inventia utilizata in constructia sau functionarea vehiculului sau la dispozitivele pentru functionarea acestuia trebuie sa fie brevetata in Romania;

c) Aceasta inventie trebuie sa fie folosita exclusiv pentru nevoile vehiculului; piesele detasate si echipamentele de schimb sunt asimilate, fiind permisa montarea acestora, inclusiv montarea pentru repararea altor vehicule; detinerea de produse brevetate la bordul vehiculului in alte scopuri (de exemplu, pentru vanzare sau tranzit) constituie contrafacere;[6]

d) Vehiculul trebuie sa fi patruns temporar (inclusiv in cazul intrarilor periodice) sau accidental (de exemplu, in caz de avarie, furtuna, eroare de pilotaj etc.) pe teritoriul Romaniei.

5. Efecte. Daca aceste patru conditii cumulative sunt indeplinite, titularul brevetului nu poate opune tertului exclusivitatea exploatarii inventiei pe care a brevetat-o in Romania.[7]

SECTIUNEA A II-A

DREPTUL DE FOLOSIRE PERSONALA ANTERIOARA

6. Sediul materiei. Aceasta limita speciala este reglementata prin art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991 in mod asemanator cu dispozitiile legale referitoare la inventii din alte tari[8]. Conform acestui text legal, 'Nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 si 33 []: b) efectuarea oricaruia dintre actele prevazute la art. 32 alin. (2) de catre o persoana care a aplicat obiectul brevetului de inventie sau cel al cererii de brevet, asa cum a fost publicata, ori a luat masuri efective si serioase in vederea producerii sau folosirii lui cu buna-credinta pe teritoriul Romaniei, independent de titularul acesteia, cat si inainte de constituirea unui depozit national reglementar privind inventia sau inainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscuta; in acest caz inventia poate fi folosita in continuare de acea persoana, in volumul existent la data de depozit sau a prioritatii recunoscute, si dreptul la folosire nu poate fi transmis decat cu patrimoniul persoanei ori cu o fractiune din patrimoniul afectat exploatarii inventiei;

7. Ratiune si ipoteza. Dreptul de folosire personala anterioara[9] constituie recunoasterea pe plan legislativ a unei consecinte impuse de echitate[10], intr-o situatie de manifestare a ubicuitatii - sub aspectul aparitiei[11] - a creatiilor intelectuale industriale.

Astfel cum s-a aratat, 'Din punct de vedere al aparitiei lor [al aparitiei obiectelor proprietatii industriale - sublinierea noastra, L.M.], ubicuitatea se infatiseaza ca o aptitudine a acestora de a putea fi create de mai multe persoane in mod simultan (dar si in timpuri diferite, insa coexistand in aceeasi perioada), desi creatorii au lucrat independent unii de altii, in acelasi loc sau in locuri diferite. Acest aspect al ubicuitatii il intalnim, in special, cat priveste creatiile industriale, chiar daca avand justificari si intensitati diferite; dar el nu este exclus in cazul semnelor distinctive. Referitor la creatiile industriale, este usor de sesizat ca ideea care sta la baza unei solutii noi - de pilda, o inventie, un know-how, un desen industrial etc. - poate aparea la mai multe persoane, in locuri diferite si fara a avea cunostinta una de alta.'[12]

In aceste circumstante, atunci cand una si aceeasi 'inventie' este creata de catre doua persoane diferite, prin eforturi independente, aceea dintre ele care va constitui cea dintai depozitul reglementar ori va beneficia de cea dintai prioritate recunoscuta va deveni titular de brevet. Prin ipoteza avuta in vedere de art. 34 lit. b) din Legea nr. 64/1991, cealalta persoana incepuse deja, cu buna-credinta, sa aplice aceeasi solutie ('inventia') sau luase masuri efective si serioase in vederea aplicarii ei, mai inainte de mentionata constituire a depozitului reglementar ori de mentionata prioritate recunoscuta. Dupa constituirea depozitului reglementar, se naste dreptul provizoriu de exploatare exclusiva iar, daca se elibereaza brevetul, se naste insusi dreptul de exploatare exclusiva, in temeiul caruia titularul ar putea interzice tertului sa isi continue exploatarea.

8. Conditii. Urmatoarele conditii trebuie sa fie indeplinite in mod cumulativ pentru ca tertul sa poata invoca, in raport cu titularul brevetului de inventie, aceasta licenta legala:

a) Exista una si aceeasi solutie tehnica[13] avand caracter de noutate absoluta in timp si spatiu, care a fost creata in mod independent de cel putin doua persoane;

b) Una dintre aceste persoane[14] breveteaza[15] ca inventie acea solutie tehnica[16] sau doar depune cerere de brevet, care este publicata;

c) Cealalta persoana[17] a aplicat obiectul aceluiasi brevet de inventie sau al aceleiasi cereri de brevet ori a luat masuri efective si serioase in vederea producerii sau a folosirii lui pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de inventie sau unde a fost depusa cererea de brevet[18];[19]

d) Aceasta aplicare sau, dupa caz, luarea acestor masuri efective si serioase au fost efectuate anterior constituirii depozitului reglementar de catre persoana care a devenit titular de brevet ori anterior datei prioritatii exceptionale eventual invocate de catre acest titular de brevet;

e) Activitatile descrise la lit. d) s-au realizat cu buna-credinta[20] si in mod independent in raport cu titularul brevetului de inventie sau al cererii de brevet publicate;

f) Activitatile descrise la lit. d) nu au fost publice, neconstituind o anterioritate care sa fi inlaturat existenta conditiei de fond a noutatii cu prilejul brevetarii solutiei de catre persoana devenita titular de brevet sau care a depus cererea publicata[21].[22]

8 bis. O analiza mai detaliata necesita cea de treia conditie dintre cele enumerate mai sus, si anume conditia ca titularul dreptului de folosinta personala anterioara sa fi aplicat aceeasi solutie ori sa fi luat masuri efective si serioase in vederea producerii sau a folosirii ei pe teritoriul statului care a eliberat brevetul de inventie sau unde a fost depusa cererea de brevet. Intr-adevar, in jurisprudenta si practica din alte tari este controversata problema daca simpla cunoastere a solutiei tehnice (a 'inventiei') - cunoastere existenta, desigur, anterior depozitului reglementar sau datei prioritatii exceptionale recunoscute - ar fi suficienta pentru recunoasterea dreptului de folosinta personala anterioara.[23] Astfel, uneori raspunsul a fost afirmativ, considerandu-se ca - simpla - cunoastere integrala a solutiei tehnice este necesara, dar si suficienta; 'nu este necesar sa existe o exploatare de fapt, fiind suficient ca inventia sa fi fost conceputa si sa rezulte dintr-o descriere clara si precisa care sa permita realizarea ei de catre un specialist.'[24] Pe de alta parte, se apreciaza ca simpla detinere intelectuala a inventiei nu este suficienta, fiind necesar a se face dovada[25] a ceva mai mult decat simpla cunoastere intelectuala a solutiei si a ceva mai putin decat exploatarea efectiva: pregatiri serioase in vederea exploatarii efective sau dovada ca s-a aflat pe punctul de a proceda in acest fel.

Pe aceeasi linie de gandire, o instanta judecatoreasca elvetiana a decis in 1960 ca '<Pregatirile speciale>[26] efectuate in vederea executarii inventiei trebuie sa aiba o <amploare particulara>. Nu demonstreaza existenta unor asemenea pregatiri planurile servind la dezvoltarea experimentala a produsului inventie aflate in litigiu si nici o demonstratie efectuata in fata unor specialisti. Ar fi putut fi determinante pregatirile care urmareau fabricarea industriala a obiectului inventiei.'[27]

9. Efecte. Daca aceste conditii cumulative sunt indeplinite, art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991 confera[28] tertului un drept[29] de folosinta asupra inventiei chiar si dupa eliberarea brevetului de inventie, dar numai in volumul existent la data depozitului reglementar sau, dupa caz, la data prioritatii exceptionale recunoscute[30].[31]

Acest drept permite numai folosinta personala, neputand fi transmis decat deodata cu intreg patrimoniul acelei persoane ori cu o fractiune a patrimoniului afectat exploatarii acelei inventii.[32]

10. Ipoteza speciala: dreptul de folosire personala anterioara in cazul corectarii traducerii initiale a cererii de brevet european ori a brevetului european. O ipoteza speciala a acestei limite a exclusivitatii exploatarii brevetului este reglementata prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, text potrivit caruia: Orice persoana care, cu buna credinta, foloseste inventia sau a facut pregatiri efective si serioase de folosire a inventiei, fara ca aceasta folosire sa constituie o incalcare a cererii de brevet sau a brevetului european in traducerea initiala, poate, dupa ce traducerea corectata are efect, sa continue folosirea inventiei in intreprinderea sa ori pentru necesitatile acestei, fara plata si fara sa depaseasca volumul existent la data la care traducerea initiala a avut efect.

11. Ratiune si domeniu. Prevederile alin. (2) al art. 34 au fost introduse prin Legea nr. 203/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1991, ca urmare a Acordului dintre Guvernul Romaniei si Organizatia Europeana de Brevete privind cooperarea in domeniul brevetelor, semnat la Bucuresti la 9 septembrie 1994,[33] precum si in vederea aplicarii prevederilor Conventiei privind eliberarea brevetelor europene, adoptata la Munchen la 5 octombrie 1973. De altfel, prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 sunt reluate, in esenta, in cuprinsul art. 7 alin. (3) din Legea nr. 611/2002 pentru ratificarea acestei din urma Conventii [34], avand ca sursa dispozitiile art. 70 alin. (4) lit. b) din Conventie.

In baza reglementarilor interne mentionate, cererea de brevet european si, respectiv, brevetul european eliberat de Oficiul European de Brevete in masura in care acea cerere sau acel brevet desemneaza Romania ca stat in care se solicita protectia juridica pentru acea inventie - vor produce efecte in Romania (la fel ca si o cerere de brevet ori ca un brevet guvernate de Legea nr. 64/1991) de la data publicarii in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala editat de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a traducerii in limba romana a revendicarilor acelei cereri sau, dupa caz, a brevetului european insotit de anexele sale. Prin urmare, de la acest moment devin aplicabile prevederile art. 32 si 33 din Legea nr. 64/1991, sfera de protectie a inventiei fiind stabilita in raport cu continutul traducerii publicate. Este insa posibil ca traducerea publicata initial sa fie eronata, astfel incat art. 7 alin. (2) din Legea nr. 611/2002 dispune ca Solicitantul sau titularul brevetului european poate depune oricand o traducere corectata. Traducerea corectata produce efecte numai dupa ce a fost facuta publica de catre oficiu.

Prin ipoteza, in intervalul cuprins intre data publicarii traducerii initiale (eronate) si data publicarii traducerii corectate, o terta persoana, intemeindu-se cu buna-credinta pe continutul traducerii initiale, foloseste inventia sau face pregatiri (ia masuri) efective si serioase de folosire a inventiei la care se refera traducerea eronata, fara a incalca exclusivitatea stabilita prin raportare la continutul acestei traduceri.

12. Efecte. In considerarea situatiei speciale in care se afla acest tert, art. 34 alin. (2) ii recunoaste prerogative identice cu acelea de care beneficiaza titularul dreptului de folosire personala anterioara, conform art. 34 alin. (1) lit. b), asadar dreptul de a continua folosirea inventiei in intreprinderea sa ori pentru necesitatile acesteia, cu titlu gratuit, dar fara a depasi volumul existent.

Este motivul pentru care trimitem la analiza efectuata anterior cu privire la art. 34 alin. (1) lit. b), care este valabila, mutatis mutandis, si in aceasta ipoteza speciala.

Totusi, fata de redactarea intrucatva diferita a celor doua texte legale mentionate, unele precizari se impun:

a) Observam ca, spre deosebire de situatia reglementata prin art. 34 alin. (1) lit. b), textul art. 34 alin. (2) nu mai reia conditionarea ca dreptul de folosinta personala anterioara sa nu poata fi transmis decat cu patrimoniul persoanei ori cu o fractiune din patrimoniul afectat exploatarii inventiei. Cu toate acestea, consideram ca, in virtutea principiului ubi eadem ratio eadem solutio esse debet, aceasta conditionare este aplicabila in ambele ipoteze.

b) Articolul 34 alin. (2) impune ca folosirea in continuare a inventiei sa nu depaseasca volumul existent la data la care traducerea initiala a avut efect. Prin aceasta nu trebuie sa se inteleaga data la care traducerea initiala a fost publicata[35], ci perioada de timp in decursul careia traducerea initiala isi produce efectele, asadar pana la data publicarii traducerii corectate. In consecinta, prin expresia volumul existent legea are in vedere volumul cel mai inalt existent oricand pe parcursul perioadei cuprinse intre cele doua publicari de traduceri.

SECTIUNEA A III-A

DREPTUL DE PRODUCERE SAU DE FOLOSIRE A INVENTIEI EXCLUSIV IN CADRU PRIVAT SI IN SCOP NECOMERCIAL

13. Sediul materiei. Aceasta limita speciala a dreptului la exclusivitatea exploatarii inventiei brevetate este reglementata prin art. 34 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 64/1991: 'Nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 si 33: [] c) efectuarea oricaruia dintre actele prevazute la art. 32 alin.(2) exclusiv in cadru privat si in scop necomercial; producerea sau, dupa caz, folosirea inventiei exclusiv in cadru privat si in scop necomercial'.

Raman inexplicabile imperfectiunile de tehnica legislativa ale textului, ce utilizeaza doua segmente succesive de reglementari, dintre care cea dintai este in mod partial cuprinsa implicit in cea de-a doua.[36]

14. Ratiune. Anterior modificarii din anul 2002 a Legii nr. 64/1991, legislatia romana in materie de inventii nu a reglementat niciodata in mod expres o asemenea limita speciala. Cu toate acestea, sub imperiul legii anterioare (Legea nr. 62/1974 privind inventiile si inovatiile), s-a sustinut in doctrina ca: '[] in mod implicit, din economia legii romane rezulta ca dreptul exclusiv cuprinde ca element de baza al continutului sau exploatarea industriala a inventiei. Or, actele de folosire a unui brevet in scopuri personale, casnice sau experimentale nu pot avea un caracter industrial.

De altfel, exista si principiul ca brevetul este destinat industriei, si nu stiintei. Datorita absentei caracterului lor industrial, asemenea acte nu pot fi interzise de catre titularul brevetului si nici incriminate drept contrafacere.

Astfel, persoana care construieste un aparat pentru nevoile casnice (pentru aerisire conditionata, pentru bucatarie, pentru folosirea razelor solare ca sursa energetica de incalzire a locuintei personale) nu aduce atingere dreptului exclusiv al titularului brevetului. Dar, in momentul in care persoana construieste exemplare de pe aparatele respective pentru alte persoane, indiferent de modul de transmitere catre acestea, se incalca brevetul. In cadrul folosirii personale, se pot enumera aparatele construite pentru nevoile persoanei: un aparat de barbierit brevetat, un stilou, un aparat de masaj, o incuietoare de valiza sau caseta etc.' [37]

Aceasta opinie a ramas izolata, aratandu-se, in esenta, ca de lege lata - in lipsa unui text expres nu se putea ajunge la concluzia existentei unor limite ale dreptului subiectiv de proprietate industriala, acestea avand caracter de exceptie si, de aceea, fiind supuse interpretarii restrictive.[38] Nu mai putin insa, argumentele atunci folosite si-au pastrat intotdeauna valabilitatea sub aspectul relevarii ratiunilor avute in vedere de continutul actual al art. 35 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 64/1991.

15. Domeniu. Interpretarea restrictiva a textului inlatura de la aplicarea sa orice acte care nu sunt realizate exclusiv (i) in cadru privat si (ii) in scop necomercial. Este vorba despre doua conditii cumulative. De aceea, desi de exemplu - activitatile statale[39] sau cele educationale pot sa nu aiba scopuri comerciale, acestea nu pot fi totusi incadrate in domeniul art. 34 alin. 1 lit. c), deoarece nu se realizeaza in cadru privat.[40]

In orice caz, produsele rezultate din astfel de activitati (care intrunesc cele doua conditii cumulative) nu pot fi comercializate.

SECTIUNEA A IV-A

DREPTUL DE FOLOSIRE A INVENTIEI CA URMARE A EPUIZARII DREPTULUI ASUPRA OBIECTULUI INVENTIEI BREVETATE

16. Sediul materiei. Conform art. 34 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1991, in redactarea conferita prin art. I pct. 39 din Legea nr. 28/2007[41], 'Nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 si 33: [] d) comercializarea sau oferirea spre vanzare pe teritoriul Uniunii Europene a acelor exemplare de produs, obiect al inventiei, care au fost vandute anterior de catre titularul de brevet sau cu acordul sau expres.

Dispozitiile legale reproduse sunt inspirate din art. 30 bis al Legii franceze asupra brevetelor de inventie din 1968, astfel cum a fost modificat prin Legea din 1978, text devenit actualul art. L.613-6 din Codul proprietatii intelectuale din Franta - cel dintai stat care a edictat o asemenea reglementare, inspirata din asa-numita teorie a 'epuizarii dreptului de proprietate industriala'.

17. Ratiune si continut. In mod paradoxal, teoria epuizarii dreptului de proprietate industriala a fost elaborata de doctrina germana[42], combatuta de doctrina franceza[43], dar insusita de legiuitorul francez[44], pentru ca ulterior sa fie preluata si de catre legiuitorul german.

Conform acestei teorii, dreptul de exploatare exclusiva este epuizat din momentul punerii in circulatie a produsului protejat prin brevet, deoarece aceasta punere in circulatie valoreaza, deopotriva, si ca o cesiune a dreptului exclusiv al titularului de brevet cu privire la acel produs concret. In continuare, titularul brevetului nu se mai poate opune - invocand dreptul exclusiv, acum epuizat - folosirii, conform vointei dobanditorului, a acelui bun; cu toate acestea, titularul brevetului se poate opune acelor modalitati de folosire a produsului pe care, eventual, le-a interzis expres prin contractul incheiat cu dobanditorul sau care sunt contrare dreptului concurentei (asadar, intemeindu-se nu pe dreptul proprietatii industriale, ci pe dreptul contractelor sau pe dreptul concurentei).

Dimpotriva, adversarii teoriei epuizarii[45] arata ca dreptul de exploatare exclusiva nu se epuizeaza prin comercializarea produsului in care este incorporata inventia, deoarece instrainarea acelui bun concret nu echivaleaza cu o cesiune, ci numai cu o licenta implicita acordata dobanditorului. In consecinta, titularul brevetului isi pastreaza prerogativa de a actiona in contrafacere pe dobanditorului produsului care ar incalca limitarile de utilizare ce ar fi fost impuse de catre cel dintai.[46] Astfel cum s-a remarcat, 'Dar si in aceasta conceptie, titularul de brevet nu se poate opune folosintei cumparatorului decat limitand-o prin contractul incheiat cu acesta. Solutia este doar aparent identica aceleia propuse de teoria epuizarii, intrucat in cadrul teoriei epuizarii limitarile folosintei apar ca exceptionale, iar in cazul incalcarii lor se aplica dreptul comun al contractelor, in timp ce in a doua ipoteza limitarile apar ca tinand de insasi natura licentei si nerespectarea lor se plaseaza in contextul proprietatii industriale, de vreme ce dreptul, rezultat din brevet, nu este epuizat.'[47]

18. Efecte. In dreptul roman, aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1991 atrage consecinta ca, dupa instrainarea cu titlu oneros[48], de catre insusi titularul brevetului, a produsului in care este incorporata inventia brevetata, nu constituie contrafacere actele ulterioare de comercializare sau de oferire spre vanzare[49] realizate pe teritoriul Romaniei sau al altor state componente ale Romaniei de catre sub-dobanditorii produsului.

SECTIUNEA A V-A

DREPTUL DE FOLOSIRE IN SCOPURI EXPERIMENTALE

19. Sediul materiei. Aceasta limita speciala a dreptului la exclusivitatea exploatarii inventiei brevetate este reglementata prin lit. e) din art. 34 alin. (1) al Legii nr. 64/1991 (textul fiind introdus[50] prin art. I pct. 40 din Legea nr. 28/2007): 'Nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 si 33: [] e) folosirea in scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a obiectului inventiei brevetate'.

20. Ratiune. Anterior Legii nr. 64/1991, legislatia romana in materie de inventii nu a reglementat niciodata in mod expres o asemenea limita speciala. Cu toate acestea, astfel cum am aratat atunci cand am analizat dreptul de producere sau de folosire a inventiei exclusiv in cadru privat si in scop comercial (art. 34 alin. (1) lit. c), sub imperiul legii anterioare (Legea nr. 62/1974 privind inventiile si inovatiile), s-a sustinut in doctrina si in aceasta privinta ca actele de folosire a unui brevet in scopuri [] experimentale nu pot avea un caracter industrial.[51] Desi aceasta opinie a ramas pe buna dreptate izolata (fiind acceptata numai de lege ferenda)[52], totusi argumentele atunci folosite si-au pastrat intotdeauna valabilitatea sub aspectul relevarii ratiunilor avute in vedere de continutul actual al art. 34 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 64/1991.

In plus, este necesar sa se mai aiba in vedere ca viitorul utilizator al unei inventii brevetate ce urmeaza a face obiectul unei cesiuni ori al unei licente trebuie sa fie pus in situatia de a verifica, anterior incheierii contractului, exactitatea descrierii inventiei si rezultatul real pe care aplicarea acesteia il asigura.[53]

Potrivit art.80 din Regulament, in aplicarea prevederilor art.34 alin.(1) lit.e) din lege, nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art.32 si 33 din lege: a) desfasurarea testelor si studiilor necesare in scopul obtinerii autorizatiei de punere pe piata a unui medicament, precum si cerintele practice care rezulta din acestea; b) folosirea in invatamant a informatiei continute in brevet; c) actele privitoare la cercetarea si dezvoltarea informatiei continute in brevet , cu conditia ca acestea sa fie destinate exclusiv experimentelor sau studiilor ce urmaresc evaluarea datelor tehnice din brevet

21. Domeniu. Interpretarea restrictiva a textului art. 34 alin. (1) lit. e) exclude orice acte care nu sunt realizate cu un scop strict experimental Atunci insa cand asemenea acte sunt efectuate de catre o intreprindere este evident ca scopul final este acela al unei exploatari efective ulterioare. In orice caz, produsele rezultate din experimentare nu pot fi comercializate. De efectele art. 34 alin. (1) lit. e) beneficiaza insa persoana care experimenteaza in vederea perfectionarii unei inventii si, in consecinta, spre a dobandi un brevet de perfectionare[54] - desi aceasta constituie o finalitate comerciala.

SECTIUNEA A VI-A

DREPTUL DE FOLOSIRE PERSONALA ULTERIOARA

22. Sediul materiei. Potrivit art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, 'Nu constituie incalcarea drepturilor prevazute la art. 32 si 33: [] f folosirea cu buna-credinta sau luarea masurilor efective si serioase de folosire a inventiei de catre terti in intervalul de timp dintre decaderea din drepturi a titularului de brevet si revalidarea brevetului. In acest caz inventia poate fi folosita in continuare de acea persoana, in volumul existent la data publicarii mentiunii revalidarii, si dreptul la folosire nu poate fi transmis decat cu patrimoniul persoanei care utilizeaza inventia ori cu o fractiune din patrimoniul care este afectat exploatarii inventiei;'.

23. Ratiune si ipoteza La fel ca si dreptul de folosinta personala anterioara[55], aceasta limita a exclusivitatii exploatarii inventiei constituie recunoasterea pe plan legislativ a unei consecinte impuse de echitate. De aceasta data insa, ipoteza avuta in vedere de legiuitor nu este situata anterior brevetarii inventiei, ci dupa eliberarea brevetului, ba chiar dupa incetarea valabilitatii acestuia. Survenirea ipotezei reglementate prin art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991 presupune luarea in consideratie, mai intai, a prevederilor art. 43 alin. (2) si (3), potrivit cu care: (2) Pe intreaga durata de valabilitate a brevetului de inventie titularul datoreaza anual taxe de mentinere in vigoare a brevetului.

(3) Neplata acestor taxe atrage decaderea titularului din drepturile decurgand din brevet. Decaderea titularului din drepturi se inregistreaza in Registrul national al brevetelor de inventie si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala. Taxele de mentinere in vigoare pot fi platite si anticipat, in conditiile prevazute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, pentru o perioada care nu poate depasi 4 ani.

Asa fiind, de la data publicarii decaderii din brevet a titularului acestuia, inventia va cadea in domeniul public. Totusi, conform art. 37, brevetul poate fi revalidat de O.S.I.M. la cererea celui decazut din drept, daca acesta invoca 'motive justificate'[56] in termen de cel mult 6 luni[57] de la publicarii decaderii, iar hotararea de revalidare se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

In aceste conditii, este posibil ca un tert, increzandu-se in efectele publicarii hotararii de decadere, sa inceapa a exploata inventia cazuta in domeniul public sau sa ia masuri efective si serioase in vederea exploatarii acesteia. Dupa revalidarea brevetului, continuarea activitatilor tertului ar constitui contrafacere, cu toate consecintele prevazute de lege. Nu mai putin, din evidente motive de echitate, prevederile art. 34 alin. (1) lit. f) ii permit continuarea exploatarii in acelasi volum cu acela existent la momentul publicarii revalidarii.

24. Conditii. Urmatoarele conditii cumulative trebuie sa fie indeplinite in vederea functionarii acestei limite speciale a exclusivitatii exploatarii inventiei brevetate:

a) Terta persoana a folosit sau a luat masuri efective si serioase de folosire a inventiei brevetate de catre titular; pentru conturarea conceptelor de 'folosire' si, respectiv, de 'luare de masuri efective si serioase' se poate recurge, in principiu, la precizarile referitoare la conceptele de 'aplicare' si, respectiv, 'luare de masuri efective si serioase' din domeniul dreptului de folosire personala anterioara reglementat prin art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1991[58];

b) Aceste activitati s-au desfasurat intre momentul publicarii decaderii din drepturi a titularului de brevet si momentul publicarii revalidarii brevetului[59]; consideram ca, daca aceste activitati au inceput anterior publicarii decaderii din drepturi a titularului de brevet, asadar la un moment in care inventia nu se afla inca in domeniul public, continuarea acestor activitati dupa momentul publicarii decaderii nu poate transforma contrafacerea initiala intr-o activitate ocrotita de lege (prin dispozitiile art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991).

c) Observam ca, spre deosebire de situatia existenta anterior modificarii din anul 2002 a Legii nr. 64/1991, cand art. 40 alin. 2 nu indica necesitatea existentei bunei-credinte a tertului beneficiar, astazi art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, introduce o diferentiere nerezonabila intre ipoteza in care tertul foloseste inventia si aceea in care este vorba despre luarea masurilor efective si serioase de folosire a inventiei, in sensul ca numai pentru prima ipoteza este prevazuta si conditia existentei bunei-credinte. Socotim insa ca aceasta constituie doar o eroare de tehnica legislativa, deoarece ubi eadem ratio eadem solutio esse debet. [60] Asa fiind, existenta bunei-credinte a tertului la momentul in care foloseste sau ia masuri efective si serioase de folosire a inventiei constituie cea de-a treia conditie cumulativa. [61]

25. Efecte. Daca sunt intrunite cele trei conditii cumulative expuse mai sus, tertul poate continua si dupa publicarea revalidarii activitatile incepute anterior publicarii decaderii, fara ca aceste activitati sa poata fi considerate contrafacere. Este insa necesar ca utilizarea inventiei sa nu depaseasca volumul existent' la data nasterii dreptului de folosire personala anterioara, care este data publicarii mentiunii revalidarii.

Acest drept permite numai folosirea personala, neputand fi transmis decat deodata cu intreg patrimoniul acelei persoane ori cu o fractiune a patrimoniului afectat exploatarii acelei inventii.

SECTIUNEA A VII-A

LICENTELE OBLIGATORII

26. Categorii. Dupa modificarea prin Legea nr. 203/2002 a Legii nr. 64/1991, aceasta din urma reglementeaza trei categorii de licente obligatorii, astfel: (i) licenta obligatorie pentru caz de neexploatare - art. 46 alin. (1) (3): (ii) licenta obligatorie pentru cazuri exceptionale art. 48 alin. (4) (6); (iii) licenta obligatorie de dependenta art. 46 alin. (7).

In lumina prevederilor art. 30 si 31 din TRIPS, noua reglementare nu a mai pastrat institutia asa-numitelor licente din oficiu (prevazute de art. 50 52 din Legea nr. 64/1991, in redactarea anterioara modificarii prin Legea nr. 203/2002)[62], institutie care, partial, a fost absorbita de institutia licentei obligatorii pentru cazuri exceptionale.

1. Licenta obligatorie pentru caz de neexploatare

27. Sediul materiei. Conform art. 46 alin. (1) (3) din Legea nr. 64/1991:[63] '(1) La cererea oricarei persoane interesate Tribunalul Bucuresti poate acorda o licenta obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expira cel mai tarziu.

(2) Prevederile alin. (1) se aplica numai daca inventia nu a fost aplicata sau a fost insuficient aplicata pe teritoriul Romaniei, iar titularul brevetului nu poate sa isi justifice inactiunea si daca nu s-a ajuns la o intelegere cu acesta privind conditiile si modalitatile comerciale de aplicare a inventiei.

(3) Tribunalul Bucuresti va autoriza licenta obligatorie daca va aprecia, pe baza circumstantelor date, ca, desi persoana interesata a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o intelegere intr-un termen rezonabil

28. Ratiune si ipoteza. Scopul fundamental al oricarei legislatii avand ca obiect inventiile il constituie stimularea realizarii de inventii, in vederea aplicarii acestora spre beneficiul omenirii. 'Monopolul' de exploatare a inventiei brevetate nu trebuie 'pervertit', prin blocarea utilizarii inventiei, ci trebuie sa fie folosit tocmai in vederea atingerii scopului fundamental mentionat. De aceea, titularul brevetului de inventie are nu numai dreptul de exploatare a acesteia, ci si, cu anumite circumstantieri, inventatorului ii revine o obligatie juridica de a proceda, in cadrul anumitor termene limita, la exploatarea inventiei brevetate, in caz contrar fiind aplicabile sanctiuni, printre care licenta obligatorie pentru caz de neexploatare.[64] Se poate chiar considera ca aceasta forma de licenta obligatorie reprezinta o manifestare in forme specifice a institutiei abuzului de drept, in sensul ca dreptul subiectiv de exploatare exclusiva nu mai este ocrotit (in integralitate) atunci cand se face dovada ca nu sunt exercitate potrivit cu scopul lor economic si social (art. 1 - 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice).

Licenta obligatorie pentru caz de neexploatare constituie o evolutie legislativa, in raport cu dispozitiile art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea asupra brevetelor de inventie din 17 ianuarie 1906, potrivit cu care: 'Brevetul pierde validitatea sa: [] c) Cand brevetatul n-a exploatat inventia sa in tara in interval de 4 ani, socotiti de la data brevetului, sau cand exploatatia a fost intrerupta pe timp de doi ani'.[65] Conferinta de la Lisabona din 1958 pentru revizuirea Conventiei de la Paris din 1883 pentru protectia proprietatii industriale a constatat ca decaderea reprezinta o sanctiune prea aspra, astfel incat, printre altele, a modificat dispozitiile art. 5 lit. A) pct. 2) - 4) din Conventie, care in prezent au urmatorul continut: '2) Fiecare tara a uniunii va putea lua masuri legislative care sa prevada concesiunea de licente obligatorii, pentru a preveni abuzurile care ar putea sa rezulte din exercitarea dreptului exclusiv conferit de brevet, ca de exemplu in caz de neexploatare.

3) Decaderea din drepturile conferite de brevet nu va putea fi prevazuta decat pentru cazul in care concesiunea de licente obligatorii s-r fi dovedit insuficienta pentru a preveni aceste abuzuri. Nici o actiune in decadere sau in anulare a unui brevet nu va putea fi introdusa inainte de expirarea a doi ani de la concesiunea primei licente obligatorii.

4) O licenta obligatorie nu va putea fi ceruta din cauza de neexploatare sau de insuficienta exploatare inainte de expirarea unui termen de patru ani de la depozitul cererii de brevet sau de trei ani de la acordarea brevetului, termenul care expira cel mai tarziu fiind cel care se aplica; ea va fi refuzata daca brevetatul isi justifica lipsa de actiune cu motive valabile. O astfel de licenta obligatorie va fi neexclusiva si ea nu va putea fi transmisa, nici chiar sub forma de concesiune de sub-licenta, decat impreuna cu partea din intreprindere sau din fondul de comert care exploateaza licenta respectiva.

In aplicarea acestor prevederi internationale, Decretul nr. 884/1967 privind inventiile si inovatiile a reglementat pentru prima data in Romania, prin art. 24, licenta obligatorie, institutie care a fost mentinuta si prin art. 46 din Legea nr. 62/1974 privind inventiile si inovatiile, precum si, in prezent, prin art. 46 si urm din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie.

Reamintim ca materia este reglementata si prin art. 30 si 31 din TRIPS.[66]

29. Conditii. Urmatoarele conditii cumulative trebuie sa fie indeplinite pentru acordarea unei licente din oficiu:

a) Inventia este brevetata in Romania; nu importa daca titularul este subiect de drept din Romania sau din strainatate;

b) A expirat un termen de 4 ani calculat de la data depozitului reglementar national sau a expirat un termen de 3 ani calculat de la data acordarii brevetului, socotindu-se termenul care expira cel mai tarziu[67]; desi legea nu prevede in mod expres, socotim ca licenta obligatorie poate fi solicitata cu succes si in ipoteza in care inauntrul acestor termene initiale inventia a fost aplicata, dar, dupa consumarea termenului care expira cel mai tarziu, aceasta aplicare este abandonata pentru cel putin 4 ani[68];

c) Inauntrul termenului stabilit conform regulii imediat anterioare, inventia nu a fost aplicata sau a fost insuficient aplicata pe teritoriul Romaniei; aplicarea (suficienta) a acelei inventii in strainatate nu impiedica acordarea licentei obligatorii[69]; exploatarea pe teritoriul Romaniei poate fi reprezentata fie de activitatea desfasurata de catre titularul brevetului, fie de aceea desfasurata de catre beneficiarul unei licente contractuale[70]; cu titlu de exemplu, urmatoarele activitati au fost considerate insuficiente spre a impiedica sanctionarea neindeplinirii obligatiei de exploatare de catre titularul brevetului: simplele incercari facute in atelierele titularului; un act izolat de fabricatie; o instalatie impracticabila, cu masini defecte; anunturile din presa continand oferte de acordare a licentei; fabricarea aflata in disproportie vadita cu importanta exploatarii aceleiasi inventii in strainatate, ce conduce la concluzia unui simulacru de exploatare[71]; de asemenea cu titlu de exemplu, urmatoarele activitati au fost considerate ca aplicare suficienta pe teritoriul statului care a acordat brevetul: fabricarea insasi a masinii brevetate, nefiind neaparat necesar sa se faca dovada si a vanzarii acesteia; aplicarea neintrerupta a obiectului brevetat, chiar daca aplicarea este de minima importanta; fabricarea in proportii mici, dar reala; concesiunea unei licente de fabricare imediat utilizata; instalarea unui atelier de fabricare ce a necesitat investitii mari, la care se adauga oferte de licente si depozitari de materiale anume construite pentru aceasta investitie[72];[73]

d) Titularul brevetului 'nu poate sa isi justifice[74] inactiunea'; sub acest aspect, poate fi vorba, de exemplu, despre obstacole tehnice sau economice, dar nu si - bunaoara - existenta unor negocieri pentru acordarea licentei, sau existenta exploatarii reprezentate de contrafacerea comisa de un tert etc.[75]; conditia nu este indeplinita atunci cand inventia principala nu este exploatata, dar se exploateaza inventia de perfectionare acelei dintai; pe de alta parte, neexploatarea brevetului de perfectionare nu este acoperita prin exploatarea brevetului principal[76];

e) Nu s-a ajuns la o intelegere intre titularul brevetului si persoana interesata, privind conditiile si modalitatile comerciale de utilizare a inventiei[77] (de exemplu, incheierea unei licente contractuale sau a unui contract de cesiune).[78]

30. Procedura de acordare. Acordarea licentei obligatorii presupune desfasurarea unei proceduri judiciare.

30.1. Solicitantul. In acest scop, 'orice persoana interesata' (alin. (1) al art. 46) poate sesiza Tribunalul Bucuresti, pentru ca, in cadrul unui proces civil, in contradictoriu cu titularul brevetului de inventie (care va avea calitatea procesuala de parat), sa faca dovada indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute expres de alin. (1) (3) din art. 46.

Reclamantul ('orice persoana interesata') poate fi persoana fizica sau persoana juridica (aceasta din urma, de drept privat sau de drept public[79]). Se pune, insa, problema daca, in afara conditiilor expres prevazute de art. 46 alin. (1) (3), mai este nevoie sa fie facute anumite dovezi cu privire la persoana insasi a reclamantului. Mai precis, este vorba despre faptul ca in alte legislatii (de exemplu, in dreptul francez[80]) se prevede ca solicitantul trebuie sa faca dovada ca se afla in situatia de a exploata inventia 'intr-o modalitate efectiva si serioasa' (iar, daca este cazul, instanta poate sa ordone efectuarea unei expertize asupra acestei capacitati de exploatare a inventiei). In dreptul roman, o asemenea exigenta nu este prevazuta. Nu este, totusi, mai putin adevarat, ca art. 46 alin. (1) si alin. (3) pretind ca actiunea sa fie formulata de o 'persoana interesata' (sublinierea noastra, L.M.). Socotim ca aceasta formulare nu poate sa aiba o semnificatie tautologica, in sensul ca legiuitorul ar fi intentionat sa repete, in cuprinsul redactarii acestei dispozitii legale concrete, principiul ca una dintre conditiile de exercitiu ale actiunii civile este existenta 'interesului'.[81] Asa fiind, rezulta ca, intrucat intentia legiuitorului a avut o alta finalitate, se poate lua in considerare posibilitatea ca instanta judecatoreasca sa cerceteze daca solicitantul este o persoana 'interesata', adica apta sa exploateze inventia ce constituie obiectul cererii sale, fiindca nu poate avea 'interesul' obtinerii unei licente obligatorii decat persoana care se afla in pozitia de a putea sa treaca la exploatarea efectiva a acesteia, intr-o modalitate sau alta. In plus, interpretarea pe care am intrevazut-o se poate baza si pe constatarea ca solicitantul trebuie sa faca dovada, printre altele a faptului ca nu s-a ajuns la o intelegere cu titularul brevetului; or, realizarea de astfel de negocieri de catre un solicitant care nu detine capacitatea efectiva de exploatare ulterioara a inventiei ii poate permite titularului de brevet sa isi justifice inactiunea de a nu fi aplicat inventia prin intermediul licentei acordate acestui solicitant necalificat.

In plus, dupa modificarea Legii 64/1991 prin Legea nr. 203/2002, la aceeasi concluzie se poate ajunge si prin invocarea alin. (3) al art. 47, potrivit caruia Licentele obligatorii vor fi autorizate in principal pentru aprovizionarea pietei..[82]

30.2. Instanta judecatoreasca. In ceea ce priveste instanta judecatoreasca sesizata, trebuie observat ca Tribunalul Bucuresti are competenta exclusiva ca prima instanta. Conform art. 49 alin. (2), hotararea Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 15 zile de la comunicare, iar potrivit dreptului comun (art. 4 pct. 1 din Codul de procedura civila) recursul va fi solutionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care pronunta o hotarare definitiva si irevocabila.

30.3. Inregistrarea licentei obligatorii. In baza art. 50, licenta obligatorie trebuie sa fie inregistrata la O.S.I.M. (dupa caz: in Registrul national al cererilor de brevet de inventie depuse sau in Registrul national al brevetelor de inventie), care procedeaza la publicarea in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala a mentiunii acordarii licentei obligatorii, in termen de o luna de la primirea comunicarii hotararii judecatoresti ramase definitiva si irevocabila, prin grija persoanei interesate. Aceeasi procedura este urmata si in cazul retragerii licentei obligatorii. Desi nu exista nici o prevedere expresa in acest sens, trebuie decis ca publicarea produce efecte numai fata de terti, iar nu si intre parti, fata de care hotararea judecatoreasca este opozabila din momentul in care a ramas definitiva si irevocabila[83].[84]

31. Efecte. Daca sunt indeplinite conditiile de fond si de forma expuse mai sus, tertul solicitant dobandeste dreptul de exploatare a inventiei, si anume astfel cum dispune art. 47 alin. (1) - in conditiile stabilite prin hotararea judecatoreasca in ceea ce priveste intinderea si durata acestora[85] [ale licentelor obligatorii precizarea noastra, L.M.], nivelul remuneratiei cuvenite detinatorului dreptului, stabilit in raport cu valoarea comerciala a licentelor acordate.[86] Asadar, licenta obligatorie este limitata in timp si cu titlu oneros.

In plus, astfel cum dispune in mod expres acelasi text legal, aceasta este o licenta neexclusiva. Rezulta ca, dupa acordarea unei licente obligatorii, titularul brevetului isi pastreaza dreptul de a conferi licente contractuale altor beneficiari, precum si ca este posibila acordarea, in conditiile legii, si a altor licente obligatorii (fiindca exploatarea realizata de beneficiarul licentei obligatorii acordate nu il scuteste pe titularul brevetului de a-si indeplini propria sa obligatie de aplicare a inventiei pe care a brevetat-o). La aceeasi concluzie conduce si art. 47 alin. (3), care subliniaza ca Licentele obligatorii vor fi autorizate in principal pentru aprovizionarea pietei. Totusi, trebuie precizat ca existenta unei licente obligatorii va constitui un element de care nu poate sa faca abstractie instanta judecatoreasca investita de catre un alt solicitant cu o alta cerere de licenta obligatorie, pur si simplu pentru ca urmeaza sa se tina seama de necesitatile concrete ale pietei, in sensul asigurarii unui profit ca urmare a exploatarii acelei inventii. Cu alte cuvinte, existenta pe una si aceeasi piata a unui anumit numar de utilizatori ai inventiei brevetate ar fi de natura sa disipeze foarte mult monopolul temporar, ceea ce poate echivala cu caderea inventiei in domeniul public. Asa fiind, nu excludem dreptul unui beneficiar de licenta obligatorie de a participa in procesul purtat intre un alt solicitant si titularul brevetului de inventie, in conditiile prevazute de art. 49 si urm. din Codul de procedura civila pentru participare tertilor in procesul civil. Astfel cum s-a observat. '[] in lipsa unei dispozitii exprese (existente in alte legislatii), beneficiarul licentei obligatorii nu va avea calitatea de a intenta o eventuala actiune in contrafacere a brevetului (prevazuta de art. 59 alin.(3) din lege).'[87] Aceasta opinie a fost confirmata de prevederile art.82 alin.(4) din Regulament potrivit cu care Beneficiarul unei licente obligatorii nu are calitatea de a intenta o actiune in contrafacere.

In sfarsit, licenta obligatorie este personala, astfel cum - in prezent[88] - rezulta in mod clar din cuprinsul art. 48: Licenta obligatorie nu este transmisibila decat impreuna cu partea de intreprindere sau cu fondul de comert care beneficiaza de aceasta utilizare

32. Incetarea licentei obligatorii. Licenta obligatorie pentru caz de neexploatare inceteaza la data indicata in insasi hotararea judecatoreasca prin care a fost instituita. Nu excludem ca aceeasi persoana sa poata re-edita procedura pentru dobandirea unei noi licente obligatorii, in masura in care si de aceasta data sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

De asemenea, este evident ca licenta obligatorie nu mai poate produce efecte juridice specifice la momentul incetarii (indiferent de motiv) valabilitatii brevetului de inventie, cand inventia cade in domeniul public.

In sfarsit, potrivit alin. (1) al art. 49, Tribunalul Bucuresti (ca prima instanta) poate sa fie sesizat, cu o solicitare motivata, de catre persoana interesata (in primul rand desigur de catre titularul brevetului) spre a pronunta o hotarare prin care sa fie retrasa licenta obligatorie acordata anterior, atunci cand circumstantele care au condus la acordarea acesteia au incetat sa mai existe, cu conditia ca interesele legitime ale persoanei care a dobandit-o sa fie protejate intr-o maniera corespunzatoare. Licenta nu va fi retrasa daca circumstantele care au determinat acordarea acesteia risca sa se produca din nou.

Desi din formularea textului nu rezulta in mod direct, apreciem ca este natural ca licenta sa fie retrasa inclusiv in cazul (de fapt, in primul rand in cazul) in care se constata ca beneficiarul acesteia nu si-a indeplinit obligatia de exploatare a inventiei.

2. Licenta obligatorie pentru cazuri exceptionale

33. Sediul materiei si categorii. Potrivit art. 46 alin. (4) si (5), (4) In afara situatiilor prevazute la alin.(2), o licenta obligatorie poate fi autorizata de Tribunalul Bucuresti:

a) in situatii de urgenta nationala;

b) in alte situatii de extrema urgenta;

c) in situatii de utilizare publica, in scopuri necomerciale.

(5) Acordarea licentei obligatorii pentru unul dintre motivele prevazute la alin. (4) nu impune indeplinirea conditiilor mentionate la alin. (2). Totusi beneficiarul licentei va instiinta solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea data de instanta, in cel mai scurt timp.

Textul legal reprodus (care este inspirat de art. 31 din TRIPS) instituie, asadar, trei ipoteze distincte a caror trasatura comuna consta in caracterul exceptional al imprejurarilor in care este permisa instituirea licentei obligatorii.

34. Ratiune. In fiecare dintre aceste trei ipoteze, licenta obligatorie nu este dispusa cu titlu de sanctiune pentru neindeplinirea de catre titularul dreptului a obligatiei sale de exploatare a inventiei, ci in scopul apararii unor interese generale de natura exceptionala.

35. Conditii. Intr-o tehnica legislativa criticabila, atat alin. (4), cat si alin. (5) ale art. 46 stabilesc redundant ca, pentru ca Tribunalul Bucuresti sa admita cererea de autorizare a licentei obligatorii pentru cazuri exceptionale, nu este necesara cercetarea faptului daca inventia nu a fost aplicata sau a fost aplicata insuficient pe teritoriul Romaniei, asadar nu este necesara indeplinirea conditiei prealabile prevazute de alin. 2 al aceluiasi articol. Cum insa alin. (2) face referire expresa la prevederile alin. (1), rezulta ca in mod implicit nici conditia instituita prin aceste prevederi nu mai trebuie sa fie indeplinita. Cu alte cuvinte, autorizarea licentei obligatorii poate fi dispusa chiar si mai inainte de expirarea unui termen de 4 sau de 3 ani (conform distinctiilor acolo operate), desi din nou printr-o criticabila tehnica legislativa - nici alin. (4) si nici alin. (5) sau vreun alt text al legii nu impun aceasta solutie in mod expres. Solutia rezulta, de altfel, si ca urmare a analizei naturii ratiunilor avute in vedere de legiuitor, deoarece situatiile de urgenta nationala sau alte situatii de extrema urgenta ori situatiile de necesitate a utilizarii publice, in scopuri necomerciale pot aparea atat dupa, cat si mai inainte de expirarea, dupa caz, a mentionatelor termene de 4 sau de 3 ani.

Este insa aplicabila si in aceasta ipoteza conditia stabilita prin alin. (3) al art. 46 in sensul ca este necesar sa se faca dovada faptului ca, desi persoana interesata a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o intelegere intr-un termen rezonabil.

In plus fata de aceasta conditie generala, pentru fiecare dintre cele trei ipoteze distincte reglementate de alin. (4) al art. 46 este necesara indeplinirea unor conditii speciale proprii, asupra carora apreciaza in mod motivat instanta judecatoreasca, sub cenzura instantelor judecatoresti superiore.

Acest tip de licenta obligatorie se poate acorda atat in ipoteza in care exista un brevet deja eliberat, cat si in cazul in care s-a depus cererea, dar brevetul nu a fost inca eliberat. Aceasta concluzie rezulta din modul in care este formulat art. 46 alin.(5) care se refera atat la solicitant, cat si la titularul brevetului.

36. Procedura de acordare, efecte, incetare. In privinta acestor aspecte, raman valabile precizarile facute anterior cu prilejul analizei materiei licentei obligatorii pentru caz de neexploatare[89].

Este util, totusi, sa subliniem ca ne aflam in prezenta unei proceduri judiciare, iar nu administrative asa cum era aceea stabilita pentru licentele din oficiu de art. 50 si urm. din Legea nr. 64/1991, in redactarea anterioara modificarii sale prin Legea nr. 203/2002.

In acest context, se vadeste din nou criticabila tehnica legislativa utilizata la elaborarea Legii nr. 64/1991. De aceasta data, este vorba despre faptul ca prevederi cu caracter de recomandare generala din art. 31 al TRIPS (adresate in principal legiuitorilor nationali, pentru implementare adecvata in legislatiile interne) au fost preluate ca atare in cuprinsul art. 46 alin. (5) fraza a doua[90] si alin. (6),[91] in sensul ca beneficiarul licentei obligatorii are obligatia sa aduca la cunostinta solicitantului sau a titularului brevetului ca instanta judecatoreasca a autorizat licenta obligatorie. Intr-adevar, o asemenea obligatie instituita indistinct face in mod inexplicabil abstractie de imprejurarea ca, intrucat procedura de autorizare este judiciara, solicitantul sau titularul brevetului, ca regula generala, va fi citat spre a participa la solutionarea actiunii prin care s-a cerut instituirea licentei obligatorii si, tot astfel, i se va comunica hotararea judecatoreasca de catre instanta, in vederea eventualei promovari a cailor de atac. Asa incat suntem pusi in situatia de a considera ca textele legale mentionate isi gasesc ratiunea (dar si atunci doar partial) exclusiv in ipoteza exceptionala a autorizarii licentei obligatorii pe calea ordonantei presedintiale pronuntate fara citarea paratului (art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civila).

Precizam si faptul ca in cazul in care inventia din cererea de brevet sau din brevet, pentru care s-a acordat licenta obligatorie, contine informatii clasificate (conform art.40 din lege), acestea isi vor mentine acest caracter de informatii clasificate si dupa acordarea licentei obligatorii (art.82 alin.6 din Regulament).

3. Licenta obligatorie de dependenta

37. Sediul materiei. Potrivit art. 46 alin. (7) din Legea nr. 64/1991, In cazurile in care un brevet nu poate fi exploatat fara sa aduca atingere drepturilor conferite de un alt brevet, acordat pentru o cerere de brevet a carei data de depozit national reglementar este anterioara, o licenta obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizata numai daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii suplimentare:

 a) inventia revendicata in brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important, de interes economic substantial in raport cu inventia revendicata in brevetul anterior;

 b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenta reciproca, in conditii rezonabile pentru utilizarea inventiei revendicate in brevetul ulterior;

c) utilizarea autorizata in raport cu brevetul anterior este netransmisibila, cu exceptia cazului in care este transmis si brevetul ulterior.

Aceasta limita speciala a exclusivitatii exploatarii inventiei brevetate[92] constituie o noutate in cadrul legislatiei romane, fiind introdusa prin Legea nr. 203/2002 si avand ca sursa de inspiratie art. 1 lit. l) din TRIPS, precum si, intr-o oarecare masura, prevederile art. L.613-15 din Codul proprietatii intelectuale din Franta (text modificat prin Legea nr. 96-1106 din 18 decembrie 1996).[93] Ea reprezinta o noua abordare legislativa privind relatia dintre inventia asa-numita inventie de perfectionare (complementara, dependenta) si inventia perfectionata (principala).

38. Ipoteza este aceea in care exploatarea unei inventii brevetate (inventia ulterioara) presupune exploatarea inerenta a unei alte inventii brevetate in baza unei cereri cu o data de depozit anterioara (inventia anterioara)[94], dar nu s-a ajuns la o intelegere intre cei doi titulari de brevet sub acest aspect.

39. Conditii. De aceea, in masura in care este indeplinita conditia stabilita prin lit. a) a textului[95] si, in plus, se face dovada ca nu s-a ajuns la o intelegere amiabila, titularul brevetului ulterior poate solicita Tribunalului Bucuresti autorizarea unei licente obligatorii care sa ii permita sa isi exploateze propria inventie fara ca prin aceasta sa se considere ca sunt incalcate implicit drepturile titularului de brevet anterior. In doctrina, aceasta forma de licenta obligatorie este uzual denumita licenta de dependenta.

40. Procedura de acordare, efecte, incetare. Cat priveste procedura de acordare, precum si incetarea, raman valabile mutatis mutandis - precizarile facute anterior cu prilejul analizei materiei licentei obligatorii pentru caz de neexploatare[96].

De asemenea, si efectele sunt asemanatoare, dar unele particularitati rezulta din prevederile lit. b) si c) ale textului.

Astfel, pe cale de reciprocitate, daca s-a acordat o asemenea 'licenta de dependenta', si titularul brevetului anterior are dreptul sa solicite acordarea in conditii rezonabile a unei licente asupra inventiei ulterioare (conform art. 46 alin. (7) lit. b).

Licenta obligatorie de dependenta - ca atare - este personala (deci netransmisibila), fiind insa admisibila transmiterea sa accesorie deodata cu transmiterea brevetului titularului inventiei ulterioare.[97] In tacerea legii (precum si a prevederilor TRIPS), consideram ca, pentru identitate de ratiune, aceeasi solutie trebuie sa fie data si cu privire la eventuala licenta reciproca obtinuta de catre titularul brevetului asupra inventiei anterioare.