Locul dreptului familiei in sistemul de drept

Locul dreptului familiei in sistemul de drept

Dreptul familiei este o ramura distincta de drept, independenta de dreptul civil. Mentionam cateva argumente in sprijinul independentei dreptului familiei fata de dreptul civil:

1. Existenta unui domeniu important de relatii sociale cu particularitati specifice, care au primit o reglementare separata pe plan juridic, a determinat delimitarea relatiilor de familie de relatiile de drept civil. Aceasta situatie a dus la crearea unui obiect propriu de reglementare juridica, care consta in relatiile de familie, si deci, la aparitia unei ramuri de drept, si anume, dreptul familiei.

2. Existenta celui de-al doilea criteriu de constituire a unei ramurii de drept, si anume metoda de reglementare. Pentru a reglementa relatiile de familie, dreptul familiei foloseste metoda egalitatii partilor in orice raport juridic, ce se aplica, de exemplu, relatiilor personale si patrimoniale dintre soti, metoda subordonarii, aplicabila relatiilor dintre parinti si copii, precum si metoda reglementarii unui statut legal, utilizata pentru institutia casatoriei.

3. Calitatea subiectelor raporturilor supuse reglementarii. In principiu, subiectele raporturilor reglementate de dreptul familiei au calitatea de soti, parinte si copil, adoptat si adoptator, ruda sau afin. Numai in mod exceptional, persoanele straine de familie devin subiecte ale unor raporturi juridice de dreptul familiei (de exemplu, art. 87 C. fam.).

4. Caracterele specifice ale drepturilor care alcatuiesc raportul juridic de dreptul familiei. Astfel, pe de o parte, aceste drepturi sunt, in majoritate covarsitoare, drepturi nepatrimoniale, fiind exclusiv legate de persoana fizica. Ele nu pot fi cedate de titularul lor prin acte juridice civile, nu pot fi transmise prin succesiune si nici nu se afla in sfera circuitului civil. Ocrotirea parinteasca poate, in unele cazuri expres prevazute de lege, sa fie transferata cu acordul titularului, dar nu printr-un contract, ci numai printr-o hotarare judecatoreasca. De asemenea, relatiile de familie antreneaza si cateva drepturi patrimoniale, cum ar fi dreptul la intretinere, insa acestea raman influentate de caracterul lor familial.

Pe de alta parte, drepturile care izvorasc din relatiile de familie se afla in afara domeniului libertatii conventiilor. Cu alte cuvinte, normele juridice care reglementeaza raporturile de familie sunt imperative. De exemplu, casatoria, desi presupune pentru incheierea ei un acord de vointa, viitorii soti nu pot sa reglementeze ei insisi efectele juridice ale acesteia. Chiar si in materia divortului, unde reforma din anul 1993 a introdus posibilitatea desfacerii casatoriei prin acordul de vointa al sotilor, intotdeauna acest acord este sub control judecatoresc.