METODOLOGIA INVESTIGARII INFRACTIUNII DE PRIMIRE DE FOLOASE NECUVENITE

1. Consideratii generale

In conformitate cu prevederile legii penale[1] , primirea de foloase necuvenite este fapta functionarului care, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acestei functii, primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin . Ca si in cazul luarii si darii de mita, pericolul social al infractiunii de primire de foloase necuvenite se concretizeaza in atingerea adusa relatiilor sociale a caror formare si desfasurare normala nu ar fi posibila fara asigurarea bunului mers al activitatii unitatilor publice si persoanelor juridice impotriva actelor lipsite de probitate comise de functionarii respectivi. De fapt, primirea de foloase necuvenite nu este altceva decat o varietate specie a infractiunii de luare de mita. Prin urmare, obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale ce formeaza obiectul juridic comun al tuturor infractiunilor care aduc atingerea activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor publice si altor activitati reglementate de lege . De aici rezulta si obiectul juridic special, constituit din relatiile sociale care nu s-ar putea forma, desfasura si dezvolta fara asigurarea cadrului necesar desfasurarii activitatii organizatiilor de stat publice fara mentinerea unei constante probitati din partea functionarilor aflati in serviciul acestora.

Si in cazul primirii de foloase necuvenite lipseste obiectul material.

Autor al acestei infractiuni poate fi numai functionar asa cum sunt ei desemnati in acceptiunea legii penale in vigoare. Ca si la luarea ori darea de mita fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care in conditii de simultaneitate, contribuie nemijlocit la derularea si consumarea activitatii infractionale . De asemenea, participatia penala poate fi realizata si prin activitati succesive.

Totodata, la comiterea infractiunii pot participa si alte persoane, participatia lor imbracand forma complicitatii ori instigarii, in aceste cazuri nefiind necesara indeplinirea conditiei privind calitatea de functionar.

Situatia premisa - ca parte componenta in structura infractiunii - consta, de asemenea, in preexistenta unui serviciu din cadrul unei unitati publice sau persoane juridice, cu competenta in efectuarea actelor care pot genera primirea foloaselor necuvenite, dupa indeplinirea lor. Fara existenta acestei situatii premise - in care isi exercita atributiile functionarului care a primit foloasele necuvenite - nu poate fi vorba de infractiunea ce face obiectul prezentului capitol.

La randul sau, elementul material ce formeaza - alaturi de unele cerinte esentiale, urmarea imediata si legatura de cauzalitate - latura obiectiva a infractiunii consta in actiunea de primire de catre un functionar de bani ori alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia . Pentru intregirea laturii obiective, legea penala cere indeplinirea urmatoarelor cerinte esentiale:

banii ori celelalte foloase necuvenite sa constituie o plata - rasplata - , la care functionarul nu avea dreptul, pentru actul aratat in mod explicit, adica un act determinat.

Spre deosebire de infractiunile de luare de mita, primirea foloaselor de catre autorul faptei este determinata de faptul ca acesta a indeplinit un act anumit, act ce intra in atributiile de serviciu.

primirea banilor ori, dupa caz, a altor foloase sa fie posterioara indeplinirii actului determinat, fara sa fi existat o intelegere anterioara sau o acceptare a unei promisiuni de acest fel.

Este ceea ce diferentiaza net infractiunea de primire de foloase necuvenite de cea de luare de mita.

Urmarea imediata consta - ca la toate infractiunile de coruptie - in crearea unei stari de pericol pentru bunul mers al organizatiei de stat sau publice unde isi desfasoara activitatea functionarul, ori salariatul necinstit.

In acelasi sens, legatura de cauzalitate intre actiunea prin care s-a realizat elementul material si urmarea imediata rezulta - "ex re" - din materialitatea activitatii infractionale. In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea de primire de foloase necuvenite se savarseste numai cu vinovatie, respectiv cu intentie directa.

In concluzie, primirea de foloase necuvenite este infractiune comisiva si instantanee, ea putand prezenta - in afara modalitatii normative - multiple modalitati faptice determinate, in principal, de circumstantele concrete ale faptei.

Probleme specifice pe care trebuie sa le clarifice investigarea

si activitatile necesare probarii vinovatiei

Si in cazul acestei infractiuni, cercetarea trebuie sa lamureasca - in primul rand - calitatea de functionar al celui care a primit foloasele necuvenite si indatoririle de serviciu si, mai ales, daca actul indeplinit de faptuitor intra sau nu in obligatiile de serviciu. Din modul cum este formulat textul de lege se desprinde concluzia ca, pentru aplicarea sa, se cere, pe de o parte, ca functionarul sa fi indeplinit un act ce intra in atributiile sale de serviciu, iar, pe de alta parte - fata de expresia "la care era obligat in temeiul functiei sale" - ,ca indeplinirea actului sa fi constituit indatorirea da serviciu a functionarului; este vorba, deci, de un act intotdeauna licit si in acelasi timp obligatoriu pentru functionar . Legat de acest caracter licit al actului indeplinit, organele de cercetare penala, trebuie sa lamureasca in ce moment s-au primit banii ori celelalte foloase necuvenite. De altfel acestea constituie problema centrala a cercetarii, in raport cu momentul inmanarii foloaselor apreciindu-se existenta ori inexistenta acestor infractiuni. Dupa cum este cunoscut, pentru a subzista infractiunea de primirea de foloase necuvenite, primirea banilor ori, dupa caz, altor foloase trebuie sa fie posterioara indeplinirii actului precis determinat, neindeplinirea acestei conditii ducand la incadrarea faptei la dispozitiile privitoare la darea si luarea de mita. In aceeasi ordine de idei, in sarcina organelor de urmarire penala sta si lamurirea problemei daca anterior inmanarii, respectiv primirii foloaselor necuvenite a existat sau nu o intelegere - in acest scop - intre cel care a dat si functionarul care a primit. Firesc, dovedirea unei asemenea intelegeri anterioare face ca fapta sa fie calificata ca dare, respectiv ca luare de mita.

Avand in vedere continutul asemanator al infractiunilor de primire de foloase necuvenite, cu cel al infractiunilor de dare si luare de mita, in literatura si practica judiciara s-a pus problema daca autodenuntul celui care a dat folosul necuvenit produce aceleasi efecte ce si in cazul darii de mita. Raspunsul este afirmativ, chiar daca discutiile pro si contra, sunt de ordin mai mult teoretic, cazurile cand ar putea interveni autodenuntul fiind extrem de rare, avand in vedere momentul inmanarii si lipsa intelegerii anterioare. Astfel, practica judiciara a statuat ca "daca persoana de la care inculpatul a primit suma de bani - ce constituie obiectul material al infractiunii de primire de foloase necuvenite - a instiintat organele de urmarire penala mai inainte de a lua banii, dandu-le posibilitatea de a inseria bancnotele gasite asupra inculpatului, instanta nu poate dispune confiscarea in baza art.256 alin.2 Cod Penal, ci trebuie sa o restituie persoanei care a dat-o infractorului infractiunii .

Din punctul nostru de vedere ne exprimam serioase rezerve fata de astfel de solutii. In primul rand, autodenuntul implica existenta unei intelegeri prealabile intre persoana care urmeaza sa dea banii ori foloasele necuvenite si functionarul ce urmeaza sa le primeasca. Pe de alta parte, prezentarea in fata organelor de urmarire penala, inscrierea bancnotelor, presupune din partea celui care urmeaza sa inmaneze folosul necuvenit - excluzand ipoteza intelegerii anterioare - , precum si din partea organului judiciar ce primeste autodenuntul, acceptarea ideii ca functionarul oricum va primi banii respectivi. Ori, determinarea unei persoane sa savarseasca o fapta de natura penala pentru a obtine probe de vinovatie impotriva sa este inacceptabila din toate punctele de vedere. Mai mult, o astfel de situatie ar putea atrage din partea celui caruia i s-a inmanat folosul, scuza provocarii cu toate consecintele ce decurg din aceasta. Consideram ca adoptarea unei asemenea solutii ar putea deschide drumul unor inscenari, in scop de razbunare sau de compromitere a unor functionari, inclusiv a prestigiului institutiilor din care acestia fac parte.

In sfarsit, ultimul argument impotriva unei asemenea solutii ar consta in faptul ca prinderea in flagrant delict demonstreaza, implicit, existenta intelegerii anterioare - chiar daca cel care a primit folosul necuvenit nu recunoaste acest lucru - fapt ce duce la incadrarea faptei in luare de mita.

Activitatile desfasurate in vederea administrarii probatoriilor, au acelasi continut cu cele de la darea si luarea de mita , din cuprinsul actelor de urmarire penala, constatarea infractiunii flagrante, ridicarea de inscrisuri, ascultarea martorilor etc. - rezultand, pe langa imprejurarile concrete ale comiterii faptei momentul inmanarii folosului necuvenit, actul ilicit intocmit anterior de functionarul respectiv, atributiile de serviciu ale acestuia si faptul ca actul indeplinit intra in indatoririle sale profesionale s.a.