Masurile educative

Masurile educative

1. Mustrarea

Masura educativa a mustrarii este prevazuta in art. 102 C. pen. si consta in dojenirea minorului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in sfatuirea minorului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i-se atentia ca daca va mai savarsi din nou o infractiune se va lua fata de el o masura mai severa sau va putea fi chiar pedepsit.

2. Libertatea supravegheata

Masura libertatii supravegheate este prevazuta in art. 103 C. pen. si consta in lasarea minorului in libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebita. Masura este temporara si durata sa este fixa (un an), neputand fi nici scurtata, nici prelungita, astfel ca masura nu poate fi luata fata de minorul care a trecut de varsta de 17 ani si se gaseste deci la o distanta mai mica de un an de varsta majoratului.

Instanta trebuie sa puna in vedere persoanei careia i-a incredintat supravegherea ca are indatorirea de a veghea indeaproape asupra minorului, in scopul indreptarii sale, si ca are obligatia sa instiinteze instanta daca minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele sau comite alte fapte prevazute de legea penala.

Instanta poate impune si minorului anumite obligatii: a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; b) sa nu intre in legatura cu anumite persoane; c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta, cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta.

3. Internarea intr-un centru de reeducare

Internarea intr-un centru de reeducare este prevazuta in art. 104 C. pen. si este o masura privativa de libertate. Se ia, in principal, ca masura de reeducare a minorilor care au savarsit fapte penale de o anumita gravitate, dar ea functioneaza si ca masura inlocuitoare in cazul revocarii libertatii supravegheate.

Masura internarii se ia pe timp nedeterminat, insa, de regula, ea nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani. Cand minorul devine major, instanta poate prelungi internarea cu cel mult 2 ani, dar numai daca aceasta este necesara pentru realizarea scopului internarii (de exemplu pentru desavarsirea pregatirii profesionale).

Dupa trecerea unui termen de un an, minorul internat poate fi liberat, daca a dat dovezi de indreptare, de sarguinta la invatatura si de insusire a pregatirii profesionale. Liberarea se dispune de instanta care a luat masura internarii.

Daca in timpul liberarii minorul are o purtare necorespunzatoare, instanta poate revoca liberarea. Revocarea este, in acest caz, facultativa.

Termenul de incercare se compune din durata pedepsei inchisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta. Daca pedeapsa este amenda, termenul de incercare este de 6 luni.

Sustragerea minorului de la indeplinirea obligatiilor prevazute in art. 103 alin. (3) poate atrage revocarea suspendarii conditionate. In cazul neindeplinirii masurilor de supraveghere ori a obligatiilor stabilite de instanta, potrivit art. 86³ se aplica, in mod corespunzator dispozitiile art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

4. Internarea intr-un institut medical-educativ

Aceasta masura este prevazuta in art. 105 C. pen. si reprezinta cea de-a doua masura educativa privativa de libertate. Este o masura cu un caracter mixt: medical si educativ. Aceasta masura se ia fata de minorul care raspunde penal, dar care din cauza starii sale fizice sau psihice are nevoie de un tratament sau de ingrijiri medicale si implicit de un regim de instruire si educare adecvat starii sale.

Internarea intr-un institut medical-educativ se dispune, de asemenea, de catre instanta de judecata competenta sa judece cauza penala in care e implicat minorul si, ca si internarea intr-un centru de reeducare, ea nu poate dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani.

Aceasta masura trebuie sa inceteze de indata ce a disparut cauza care a impus luarea sa, instanta fiind datoare sa dispuna ridicarea acestei masuri (art. 106 C. pen.). Daca este cazul, o data cu ridicarea ei instanta poate dispune internarea intr-un centru de reeducare, atunci cand nu exista dovezi de indreptare a minorului. O astfel de inlocuire este admisibila in materie de masuri de siguranta si masuri educative care, fiind legate de existenta unui pericol, trebuie sa dainuiasca numai atat timp cat exista pericolul.

Internarea intr-un institut medical-educativ inceteaza de drept la implinirea varstei de 18 ani, dar legea ingaduie instantei sa prelungeasca aceasta masura cu cel mult 2 ani, daca prelungirea este necesara pentru realizarea scopului internarii.

Masura poate inceta si prin revocare, atunci cand minorul a comis o noua infractiune in timpul internarii si instanta apreciaza ca trebuie sa i se aplice pedeapsa inchisorii.