Mijloacele de proba

Mijloacele de proba

Mijloacele legale prin care se administreaza probele poarta denumirea de mijloace de proba.

Potrivit art. 63 C. proc. pen., mijloacele de proba sunt acele mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba. Articolul 64 C. proc. pen. prevede limitativ mijloacele de proba:

declaratiile invinuitului sau ale inculpatului;

declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente;

declaratiile martorilor;

inscrisurile;

inregistrarile audio sau video;

fotografiile;

mijloacele materiale de proba;

constatarile tehnico-stiintifice;

constatarile medico-legale;

expertizele.

Libertatea mijloacelor de proba

La libertatea probelor trebuie adaugata si libertatea mijloacelor de proba, care trebuie inteleasa in sensul in care deducerea in fata organelor judiciare a situatiilor de fapt ce constituie probe in cauza se poate realiza prin orice mijloace de proba legale.

Mijloacele de proba si procedeele probatorii

Fiecare mijloc de proba, in functie de specificul sau, isi are procedeele sale de administrare. Exista si posibilitatea ca prin acelasi procedeu probator sa se ajunga la administrarea unor mijloace de proba diferite, in acest sens, ascultarea unei persoane constituie un procedeu probator atat in cazul invinuitului sau inculpatului, cat si in cazul declaratiei altei persoane.

Clasificarea mijloacelor de proba

Declaratiile partilor si ale martorilor. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Declaratiile invinuitului sau inculpatului constituie un drept al acestuia si nu o obligatie (nemo tenetur edere contra se). Invinuitul sau inculpatul, in declaratiile date, poate pune la dispozitia organelor judiciare acele informatii necesare aflarii adevarului, dar in acelasi timp, isi poate exercita si dreptul de aparare.

In faza de urmarire penala, invinuitul este ascultat la inceputul urmaririi penale [art. 70 alin. (3) C. proc. pen.] si la sfarsitul urmaririi penale (art. 255); inculpatul este ascultat cu ocazia luarii masurii arestarii (art. 236 C. proc. pen.), iar in cazul continuarii cercetarii dupa punerea in miscare a actiunii penale (art. 237 C. proc. pen.) si la prezentarea materialului de urmarire penala (art. 250 C. proc. pen.).

In faza de judecata inculpatul este ascultat ori de cate ori este necesar (art. 323-325 C. proc. pen.). Inculpatul nu este ascultat in cazul in care nu se prezinta, desi a fost legal citat (art. 291 C. proc. pen.).

Procedura de obtinere a declaratiilor invinuitului sau inculpatului

Potrivit art. 70 alin. (3) organul de urmarire penala, inainte de a-1 asculta pe invinuit sau inculpat, " ii cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce'. In art. 70 alin. (2) se prevede expres obligatia organului judiciar de a aduce la cunostinta invinuitului sau inculpatului " dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie' si de a i se atrage atentia ca " ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa '. Potrivit art. 73 alin. (1) "in fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului'.     Potrivit art. 74 ascultarea invinuitului sau a inculpatului se poate face la locul unde se afla acesta ..cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel'; aceasta inseamna ca pot fi prevazute expres, in lege, anumite cazuri in care ascultarea invinuitului sau inculpatului se face, obligatoriu, la sediul organului judiciar.

Valoarea probatorie a declaratiilor invinuitului sau inculpatului

Declaratiile invinuitului sau inculpatului pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Este divizibila (organul judiciar urmand a retine numai ceea ce se coroboreaza cu alte probe) si retractabila (invinuitul sau inculpatul putand retracta declaratia). In cazul in care declaratiile date de catre invinuit sau inculpat (atat in cursul urmaririi penale, cat si al judecatii) sunt contradictorii, organul judiciar le retine numai pe cele pe care le considera verosimile.

Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente

Partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente pot fi ascultate in procesul penal in vederea administrarii unor probe necesare rezolvarii cauzei, deoarece au cunostinta despre savarsirea infractiunii si despre faptuitor.

Inainte de ascultarea persoanei vatamatei se pune in vedere ca se poate constitui parte civila si daca a suferit o dauna morala. Aceasta dispozitie se coreleaza cu cea din art. 14 alin. (5) C. proc. pen. in care se prevede ca "actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale'.

Declaratiile martorului

Martorul este persoana care, avand cunostinte despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal, este ascultata de organele judiciare in aceasta calitate. Art. 76 C. proc. pen. arata ca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune (persoana care poate deveni parte vatamata si parte civila), precum si persoana responsabila civilmente.

Obligatiile martorului

a) Obligatia de a se prezenta la chemar. Articolul 83 C. proc. pen. prevede ca persoana citata ca martor este obligata sa se infatiseze in fata organelor judiciare la locul, ziua si ora indicata in citatie.

Lipsa nejustificata a martorului in procesul penal este sanctionata cu amenda judiciara intre 1.000.000 si 10.000.000 lei [art. 198 alin. (3) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003].

b) Obligatia de a depune marturie. Martorul este obligat sa declare tot ce stie in legatura cu faptele si imprejurarile asupra carora este intrebat si nu are dreptul sa refuze darea declaratiei decat cand legea permite aceasta.

c) Obligatia relatarii adevarului. Prin tot ce declara, martorul trebuie sa spuna tot ce stie cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat. Daca martorul nu declara adevarul cu privire la fapta si faptuitor, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa (art. 260 C. pen.).

Drepturile martorului

a) Martorul este protejat prin lege (art. 68 C. proc. pen.) impotriva violentelor si amenintarilor ce s-ar putea exercita asupra sa in vederea obtinerii de declaratii.

b) Martorul are dreptul sa ceara consemnarea declaratiei date asa cum o considera reala si dreptul de a refuza sa raspunda la intrebarile care nu au legatura cu cauza.

c) Martorul are si drepturi de ordin patrimonial care vizeaza cheltuielile judiciare. Potrivit art. 190 C. proc. pen., martorul are dreptul la restituirea cheltuielilor de transport, cazare, intretinere, cat si la venitul de la munca pe durata lipsei de la serviciu.

Persoanele care nu pot fi ascultate ca martor

a) Potrivit art. 79 C. proc. pen., nu pot fi ascultate ca martor persoanele obligate sa pastreze secretul profesional

Sunt obligati sa pastreze secretul profesional: avocatii, medicii, notarii publici etc. Divulgarea secretului de stat, de serviciu si al celui profesional constituie infractiune (art.251,298, 196 C. pen.). Obligatia pastrarii secretului profesional este inlaturata, iar cei care detin asemenea secrete pot fi ascultati ca martori, in cazul in care persoana fizica sau juridica fata de care exista obligatia pastrarii secretului profesional incuviinteaza divulgarea secretelor respective [art. 79 alin. (1) C. proc. pen.].

b) Nu poate fi ascultata ca martor in procesul penal partea vatamata sau partea civila (art. 82 C. proc. pen.).

Articolul 80 C. proc. pen. arata ca sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori.

Procedura de ascultare a martorilor

Persoana chemata ca martor este obligata a se prezenta la locul si data indicata de organul judiciar. Potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. pen., inainte de a fi ascultat, martorul este intrebat despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie. Martorului i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele si imprejurarile despre care trebuie sa declare tot ce stie.

Valoarea probatorie a declaratiilor martorilor

Declaratia martorului se apreciaza in raport cu urmatoarele aspecte:

- imprejurarile referitoare la persoana martorului (starea fizica si psihica a acestuia, raporturile acestuia cu cauza si cu partile);

- sursa din care provine marturia;

- modul in care a avut loc perceperea faptelor si a imprejurarilor de fapt etc.

Protejarea deplasarilor martorului (art. 86⁵ C. proc. pen.)

supravegherea domiciliului sau resedintei;

asigurarea unei resedinte temporare supravegheate;

insotirea la sediul parchetului sau al instantei si inapoi la domiciliu sau resedinta.

Prin "martor protejat', potrivit Legii nr. 682/2002, se intelege martorul, membrii familiei sale si persoanele apropiate acestuia, incluse in Programul de Protectie a Martorilor.

Masurile de protectie ce pot fi prevazute sunt:

protectia datelor de identitate a martorului;

protectia declaratiei martorului;

ascultarea martorului protejat, de catre organele judiciare, sub o alta identitate sau prin modalitati speciale de distorsionare a imaginii si a vocii;

protectia martorului aflat in stare de retinere, arestare preventiva sau in executarea unei pedepse privative de libertate, in colaborare cu organele care administreaza locurile de detinere;

masuri sporite de siguranta la domiciliu si de protejare a deplasarii martorului la si de la organele judiciare;

schimbarea domiciliului;

schimbarea identitatii;

ascunderea infatisarii.

Masurile de asistenta ce pot fi luate sunt:

reinsertia in alt mediu social;

recalificarea profesionala;

schimbarea sau asigurarea locului de munca;

asigurarea unui venit pana la gasirea unui loc de munca.

Incetarea Programului se dispune de catre procuror, respectiv instanta, daca intervine una din urmatoarele situatii:

la cererea scrisa (transmisa O.N.P.M.) a martorului protejat;

daca, in cursul procesului penal, martorul protejat depune marturie mincinoasa;

daca martorul protejat comite, cu intentie, o infractiune;

daca sunt probe sau indicii temeinice ca, ulterior includerii in Program, martorul protejat a aderat la un grup sau organizatie criminala;

daca martorul protejat comite, cu intentie, o infractiune;

daca sunt probe sau indicii temeinice ca, ulterior includerii in Program, martorul protejat a aderat la un grup sau organizatie criminala;

daca martorul protejat nu respecta obligatiile asumate prin semnarea Protocolului de protectie sau daca a comunicat date false cu privire la orice aspect al situatiei sale;

daca viata, integritatea corporala sau libertatea martorului protejat nu mai este amenintata;

daca martorul protejat decedeaza.

Procedee speciale de ascultare a partilor si a martorilor

Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar, prin care se urmareste eliminarea acelor contradictii aparute intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza. Persoanele confruntate dau declaratii una in prezenta celeilalte.

Folosirea interpretilor. In situatia in care una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu cunoaste limba romana ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se intelege cu aceasta, folosirea unui interpret este absolut necesara, in cursul judecatii partile pot fi asistate de un interpret ales de ele (art. 128 C. proc. pen.).