Recunoasterea statelor si a guvernelor

Recunoasterea statelor si a guvernelor

1. Recunoasterea statelor

Reprezinta actul unilateral care emana de la un stat, prin care acesta constata aparitia sau existenta altui stat, pe scena vietii internationale. Actul recunoasterii reprezinta un act de suveranitate al statelor, un drept al unui stat si nu o obligatie a acestuia.

In literatura de specialitate se discuta valoarea actului de recunoastere internationala a noului stat si efectele sale. Recunoasterea este un act declarativ si nu un act constitutiv de drepturi, statul recunoscut nu dobandeste personalitate juridica din momentul recunoasterii sale, ci din cel al formarii sale ca stat. Prin actul recunoasterii, statul stabileste relatii oficiale (diplomatice si consulare) cu statul care face obiectul recunoasterii.

Recunoasterea poate fi expresa, atunci cand recunoasterea se face printr-un act scris, oficial care este comunicat statului vizat; poate fi tacita, atunci cand din comportamentul statului rezulta intentia sa de a recunoaste un alt stat ( de exemplu, incheie un tratat cu acesta).

2. Recunoasterea guvernelor

Intervine atunci cand noul guvern se formeaza altfel decat pe cale constitutionala (prin revolutie, insurectie, lovitura de stat etc), sau se formeaza doua guverne.

Recunoasterea guvernelor reprezinta un act unilateral prin care un stat accepta guvernul altui stat ca organ al puterii publice a acestui stat.

Pentru a face obiectul recunoasterii, guvernul trebuie sa beneficieze de suportul majoritatii populatiei statului si sa fie capabil sa se achite de obligatiile internationale ale predecesorilor sai.

Actul recunoasterii are ca efecte: obtinerea de catre guvernul recunoscut a dreptului de a stabili relatii diplomatice cu statul care l-a recunoscut si cu alte state; dobandirea dreptului de a inainta actiuni in fata instantelor judecatoresti ale statului care l-a recunoscut; dobandirea dreptului la imunitatea de jurisdictie si de executie. (Imunitatea de jurisdictie reprezinta un principiu potrivit caruia un stat nu poate fi actionat de catre alt stat - impotriva vointei sale - in fata unei instante de judecata.)