Raspunderea administrativa

Raspunderea administrativa

Considerantii generale privind abaterea si raspunderea administrativa

Raspunderea administrativa intervine in cazul unor fapte antisociale numite abateri administrative, dintre care cele mai importante sunt contraventiile. In doctrina se considera ca exista 3 categorii mari de ilicit administrativ si anume: ilicitul administrativ propriu-zis, ilicitul cauzator de prejudici materiale si morale si ilicitul contraventional. Datorita acestei clasificari a ilicitului administrativ exista 3 formei ale raspunderii administrative: raspunderea administrativa propriu-zisa, raspunderea patrimoniala, raspunderea contraventionala.

Raspunderea administrativa propriu-zisa (raspundere administrativa disciplinara). Aceasta este o raspundere tipic administrativa, ea reprezinta acea forma de raspundere juridica instituita sau stabilita prin normele dreptului administrativ cu caracter represiv, care intervine in cazul incalcarii cu vinovatie a normelor dreptului administrativ, altele decat cele care instituie sau stabilesc o raspundere contraventionala ori una materiala. Aceasta forma priveste sfera raporturilor de drept administrativ in care subiectul supraordonat, adica ierarhic superior are abilitatea juridica de a trage la raspundere pe celalalt subiect in cazul in care acesta savarseste o abatere administrativa care nu este calificata drept contraventie.

Raspunderea administrativ disciplinara se bazeaza pe reguli procedurale care presupun urmatoarele: constatarea abaterii administrative de catre organul de control, aplicare sanctiunilor de catre autoritatea competenta, solutionarea cailor de atac folosite impotriva sanctiunilor aplicate si atunci cand este cazul recurgerea la procedura executarii silite.

Cu privire la sistemul sanctiunilor administrativ disciplinare, inprezent nu exista nicio lege cadru care sa le cuprinda, ele sunt reglementate in diferite acte normative si sunt diversificate atat ca denumire cat si ca regim juridic. Unele dintre ele sunt numite amenzi, altele privesc retrogradarea din functie destiruirea din functie, revocarea alegerii, incetarea mandatului, care sunt sanctiuni administrative ce se aplica functionarilor publici.

Regulile de aplicare a sanctiunilor administrativ disciplinare nu se concretizeaza in proceduri speciale, situatie in care se aplica regulile generale de proceduri administrative.

Aplicarea unei sanctiuni administrative se face prin emiterea in acest scop a unui act administrativ de autoritate sau a unui act administrativ jurisdictional dupa caz.

Raspunderea adminsitrativ patrimoniala este o institutie a dreptului administrativ spre deosebire de raspunderea civila, care este o raspundere a dreptului civil. Problema raspunderii administrativ patrimoniale se pune numai in cazurile in care produs un prejudiciu material sau moral prin acte sau activitati ale unei autoritati publice in calitatea lor de persoane juridice de drept public. Articolul 21 din Constitutie, potrivit caruia orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor a libertatilor si a intereselor sale legitime nicio lege neputand ingradi sau limita exercitarea acestui drept. Articolul 52 din Constitutie prevede ca persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-uninteres legitim de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim anularea actului si repararea pagubei.

In aliniatul 3 al articolului 21 din Constitutie se prevede ca statul raspunde patrimonial potrivit legii pentru prejudiciile cauzate prin erorile juridiciare.

Din prevederile constitutionale si cele legale reiese ca formele de raspundere pot fi statul, autoritatile publice si functionarii publci, atunci cand acestea sunt subiecte intr-un raport juridic de drept administrativ.

Statul are o raspundere patrimoniala exclusiva pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare (artocolul 21 aliniatul 3). Prin revizuirea constitutionala s-a stabilit ca raspunderea statului intervine in toate cazurile in care prin erorile juridicare s-au produs pejudicii si nu numai in cauzele penale cum era reglementat anterior. Totodata s-a adaugat faptul ca raspunderea statului nu inlatura in conditiile legii raspunderea magistratiilor care si-au exectita functiile cu rea credinta sau grava neglijenta.

Raspunderea administrativ-patrimoniala a autoritatilor publice. Aceasta intervine pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesolutioarea in termenul legal a unei cereri. Aceasta raspundere este o raspundere din culpa, care trebuie dovedita. Este o raspundere solitara in sensul ca implica atat raspunderea autoritatii publice cat si a functionarului care a emis actul pagubitor sau care nu a raspuns in termenul legal la cererea ce a fost adresata. Aceasta raspundere se refera atat la prejudiciul material, cat si la cel moral pe care le-a suferit persoana fizica sau juridica in cauza.

Raspunderea adminstrativ-patrimoniala a functionarului intervine fie prin actiune directa cand actiunea persoanei pagubita este indreptat impotriva functionarului, el avand in cauza calitatea de parat, fie pe cale indirecta cand este chemat in garantie de catre autoritatea publica a carui functionar este daca cel pagubit si-a indreptat actiunea numai impotriva autoritatii publice. Pentru ca functionarul public sa raspunda pentru prejudiciul suferit de o persoana fizica sau juridica trebuie indeplinite urmatoarele consitii:

Actul administrativ contestat sa fie ilegal;

Sa fi fost produs un prejudiciu material sau moral;

Sa existe culpa functionarului public.

Legea exonereaza raspunderea administrativ-patrimoniala pe functionarul public care a executat o dispozitie scrisa a sefului sau ierarhic pe care poate sa-l cheme in garantie daca a fost actionat in instanta de cel pagubit.

Raspunderea contraventionala intervine atunci cand s-a savarsit o contraventie care reprezinta o fapta antisociala cu un grad de pericol mai redus decat infractiunea. Pentru a fi in prezenta unei contraventii trebuiesc indeplinite cumulativ mai multe conditii:

Sa existe o fapta antisociala;

Fapta sa fie savarsita cu vinovatie, cu intentie;

Fapta sa fie prevazuta de actele normative, in conformitate cu principiile de drept: "Nulum crimen sinem lege" si "Nulum poena sinem lege".