NOTIUNEA DE PATRIMONIU; IMPORTANTA SI FUNCTIONAREA ACESTUIA

NOTIUNEA DE PATRIMONIU; IMPORTANTA SI FUNCTIONAREA ACESTUIA

1. Notiunea de patrimoniu si caracterele juridice ale acestuia

Drepturile subiective se clasifica in: drepturi nepatrimoniale (care nu au un continut evaluabil in bani), cum ar fi drepturile relative la viata, onoare si demnitatea oamenilor, sau dreptul la paternitatea operei si drepturile patrimoniale (care au un continut evaluabil in bani), cum ar fi: drepturile reale si drepturile de creanta, pe care le vom dezvolta ulterior.

Deoarece legislatia nu defineste termenul de patrimoniu, desi il utilizeaza, notiunea de patrimoniu este definita in doctrina:

- in sens economic, prin patrimoniu se intelege totalitatea bunurilor ce il compun[1];

Aceasta definitie este corecta deoarece prin notiunea de "bun" se inteleg atat lucrurile materiale pe care le are o persoana, cat si drepturile cu continut economic (bunurile corporale si incorporale).

- in sens juridic, patrimoniul desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic, evaluabil in bani, care apartin unei persoane fizice sau juridice.

Rezulta ca:

- patrimoniul este compus din drepturi, dar si din obligatii. Drepturile formeaza activul patrimonial si obligatiile - pasivul patrimonial.

- Caracterele juridice ale patrimoniului

a) Patrimoniul este o universalitate juridica, deoarece intruneste cele doua elemente ale acesteia[2]. Este o masa de bunuri, de drepturi si obligatii avand, in principiu acelasi regim juridic, iar bunurile sunt distincte de patrimoniu; raportul dintre bunuri si patrimoniu este acela de la parte, la intreg. Patrimoniul este o notiune abstracta si distincta de bunuri ce-l compun. Acesta este o universalitate juridica si nu una de fapt, pentru ca contine un activ si un pasiv care sunt strans legate intre ele;

b) Patrimoniul are un caracter personal, deoarece numai persoanele - fizice si juridice pot avea un patrimoniu;

c) Patrimoniul are un caracter general, in sensul ca el reprezinta aptitudinea de a avea drepturi si obligatii - chiar daca o persoana nu are bunuri, are posibilitatea de a le dobandi;

d) Patrimoniul are un caracter unic, in sensul ca o persoana nu poate avea decat un singur patrimoniu;

e) Patrimoniul poate fi divizat in mai multe mase de bunuri, ce au un regim juridic deosebit:

- sotii au in patrimoniu, doua categorii de bunuri: proprii ale fiecaruia dintre ei si comune[3];

- in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, deoarece nu mai are loc confuziunea patrimoniilor, in patrimoniul mostenitorului, vor exista doua mase de bunuri distincte;

- in cazul in care creditorii defunctului cer separatia de patrimonii, atunci nu mai are loc confuziunea acestora, astfel incat creditorii defunctului nu mai intra in concurs cu cei ai mostenitorului.

2. Importanta patrimoniului (functiile lui)

a) Patrimoniul este in stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.

- creditorii chirografari nu se bucura de o garantie reala (gaj, ipoteca sau privilegii), pentru a le asigura creanta pe care o au impotriva debitorului lor (contractul de imprumut nu este garantat), ceea ce le confera un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului lor (in sensul ca ei vor putea urmari toate bunurile mobile sau imobile prezente sau chiar viitoare ale debitorului lor).

Dar, debitorul nu poate fi oprit sa instraineze oricare bun din patrimoniul sau, daca o face cu buna-credinta si poate sa contracteze noi obligatii. In acest fel, debitorul poate sa-si micsoreze activul patrimonial si sa-si mareasca pasivul, fapt ce-l afecteaza in mod direct pe creditorul chirografar, care avand un drept de gaj general, se vede in situatia de a nu-si mai putea recupera creanta, precum si de a suporta si concursul altor creditori chirografari ai debitorului sau.

Rezulta ca, deoarece creditorii chirografari nu au un drept individualizat asupra unor bunuri particulare, ei nu pot impiedica instrainarea lor, daca s-a facut cu buna-credinta si nici nu mai pot urmari bunurile respective, dupa ce au iesit din patrimoniul debitorului lor. Desigur ca, daca instrainarea bunurilor s-a facut cu reaua-credinta a debitorului, pentru fraudarea intereselor creditorilor chirografari, si acestia pot dovedi reaua-credinta, atunci ei au la dispozitie actiunea revocatorie (pauliana) pentru a revoca respectivele acte juridice de instrainare intocmite de catre debitorul lor. De asemenea, creditorii chirografari nu se bucura nici de prerogativa preferintei, ceea ce inseamna ca isi pot recupera creanta numai dupa creditorii care au o garantie reala, si suporta concursul celorlalti creditori chirografari ai debitorului (adica suma rezultata din vanzarea bunurilor se va imparti proportional cu valoarea creantei fiecarui creditor chirografar, iar daca aceasta nu acopera in intregime toate datoriile debitorului acesti creditori vor imparti in mod proportional si pierderile).

- Dreptul de gaj general este subordonat principiului divizibilitatii patrimoniului - adica, daca acesta este impartit in mai multe mase de bunuri, atunci si dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este specializat. De exemplu, daca sotii au in compunerea patrimoniului lor doua mase de bunuri - comune si proprii, atunci rezulta ca ei au si doua categorii de creditori - comuni si proprii. Astfel, creditorii chirografari comuni au drept de gaj general asupra bunurilor comune, iar cei proprii, au drept de gaj general numai asupra bunurilor proprii ale sotului debitor. Astfel, dreptul de gaj general este specializat pe categorii de bunuri ale patrimoniului debitorului.

b) Patrimoniul si subrogatia reala

- Notiunea de subrogatie. Subrogatia inseamna inlocuire. Subrogatia poate fi: personala si reala.

- Subrogatia personala presupune inlocuirea unei persoane cu o alta persoana. De exemplu, un debitor tinut alaturi de un altul sau pentru un altul, plateste intreaga datorie si se subroga in drepturile creditorului, pentru partea de datorie ce-i revenea celuilalt creditor. Daca fidejusorul (garantul) plateste datoria debitorului pentru care era tinut sa raspunda, atunci el se va putea substitui in drepturile creditorului, urmarindu-l pe debitor pentru a-si recupera datoria platita in locul acestuia din urma.

- Subrogatia reala,     presupune inlocuirea unui bun cu un altul: daca se produce in interiorul unui patrimoniu, ea poarta denumirea de "subrogatie cu titlu universal", iar daca se refera la un bun privit izolat, se numeste "subrogatie cu titlu particular".

Astfel, daca un bun este instrainat, locul acestuia in patrimoniu este luat de catre pret, iar daca se va obtine cu acest pret un alt bun, atunci locul pretului este luat de catre acesta.

Deci, notiunea de patrimoniu explica subrogatia reala cu titlu universal.

- Subrogatia reala cu titlu universal este in stransa legatura cu dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, deoarece ei vor putea sa urmareasca, in locul bunurilor instrainate de catre debitor, bunurile dobandite in schimb de catre acesta.

- Subrogatia reala cu titlu universal este subordonata divizibilitatii patrimoniului, in sensul ca, ea se produce in interiorul fiecarei mase de bunuri. Astfel, de exemplu, daca sotul instraineaza un bun propriu, pretul obtinut va fi tot un bun propriu si, deci, nu va putea fi urmarit de un creditor comun conform art. 31 lit. f din Codul familiei.

c) Patrimoniul si transmiterea universala sau cu titlu universal

Patrimoniul se transmite in doua situatii:

- moartea persoanei fizice;

- reorganizarea persoanei juridice;

In cazul decesului persoanei fizice, distingem: transmisiunea catre un singur succesor (numit succesor universal), catre mai multi succesori (denumiti succesori cu titlu universal), si atunci cand se transmit bunuri determinate individual, transmisiunea se face catre succesorii cu titlu particular (de exemplu, legatarii cu titlu particular). In primele doua cazuri se transmite atat activul, cat si pasivul patrimonial - intreg (nefractionat) sau numai o parte din acesta (fractionat). Deci, deosebirile dintre transmiterea universala si cea cu titlu universal sunt numai de cantitate, nu si de calitate.

3. Functionarea patrimoniului

- Functionarea patrimoniului presupune efectuarea zilnica de acte juridice care influenteaza activul si pasivul patrimonial. Din acest punct de vedere, patrimoniul apare ca un cont curent in care se inregistreaza intrarile si iesirile de sume de bani.

- In raport de importanta lor, acestea se clasifica in:

a) acte de conservare;

b) acte de administrare;

c) acte de dispozitie.

Acestea intereseaza nu numai pe titularul patrimoniului, dar asa cum am aratat, si pe mostenitorii acestuia, precum si pe creditorii chirografari.

a) actele de conservare - acele acte necesare dobandirii sau pastrarii unui drept care este in pericol de a se pierde[4]. Din definitie, rezulta cele doua conditii cerute actului de conservare:

- sa existe un pericol iminent de a se pierde;

- cheltuiala pe care o presupune este mai mica decat valoarea bunului sau a dreptului salvat.

Exemple de acte de conservare: intreruperea unei prescriptii printr-o cerere de chemare in judecata, inscrierea unei ipoteci sau notificarea unei cesiuni de creanta.

b) actele de administrare: acele acte prin care se intretin si se pun in valoare bunurile. Majoritatea actelor juridice care presupun functionarea patrimoniului, sunt acte de administrare.

Exemple de acte de administrare: contractul referitor la reparatiile aduse unui bun imobil; contractul de inchiriere incheiat pentru o perioada de maxim trei ani; acceptarea unei donatii sau a unui legat fara sarcini; actiunea in evacuare, contractul de asigurare de bunuri.

Unele acte de dispozitie prin natura lor, sunt privite ca fiind acte de administrare prin scopul lor: astfel, in cazul bunurilor supuse pieirii sau stricaciunii sau al fructelor produse de un bun, acestea pot fi instrainate, iar actele respective sunt privite ca fiind de administrare, deoarece s-a prevenit, astfel, crearea unui prejudiciu in patrimoniu.

In concluzie, actele de administrare a patrimoniului, tind la exploatarea normala a unui patrimoniu.

Actele de administrare, sunt mai grave decat cele de conservare, dar mai putin grave decat cele de dispozitie. Ele pot fi incheiate si de catre minorii cu capacitate restransa de exercitiu (minorii de 14 - 18 ani), daca nu le sunt lezionare; daca au fost incheiate de catre un astfel de minor, fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului legal si sunt lezionare, atunci acestea sunt anulabile pentru leziune.

c) actele de dispozitie sunt acelea prin care se aduce o modificare valorica in compunerea patrimoniului - transmitandu-se un bun sau un drept in favoarea altei persoane.

Distingem acte de dispozitie cum ar fi: actele de instrainare, cele referitoare la gajarea (ipotecarea) bunurilor sau renuntarea la drepturi patrimoniale.

Exemple de acte de dispozitie: contractul de vanzare-cumparare, contractul de donatie, contractul de schimb, contractul de ipoteca sau de gaj, renuntarea la mostenire, acceptarea unei donatii sau a unui legat cu sarcina etc.

Actele de dispozitie pot fi cu titlu gratuit sau cu titlu oneros si pot fi incheiate numai de catre persoane cu capacitate deplina de exercitiu; incapabilii si minorii cu capacitate restransa de exercitiu, pot incheia acte de dispozitie numai prin intermediul reprezentantului si, respectiv, ocrotitorului legal (cu unele exceptii - tutorele nu poate face donatii sau nu poate greva cu ipoteca, bunurile celui ocrotit).