Interpretarea legii penale

Interpretarea legii penale

Interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala ce se efectueaza cu ocazia aplicarii normei de drept si are drept scop aflarea vointei legiuitorului exprimata in acea norma.

Interpretarea este necesara pentru ca normele se refera la fapte tipice si trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt variabile. Unele texte de lege nu sunt suficient de clare si ca atare se impune interpretarea acestora.

O pozitie aparte in procesul de interpretare a legii penale o ocupa activitatea stiintifica, desfasurata de doctrinarii dreptului penal care, prin lucrarile pe care le elaboreaza, deslusesc si explica continutul normativ al legilor, in momentele imediat urmatoare adoptarii lor si pe tot parcursul aplicarii, aparand legalitatea si asigurand egalitatea tuturor persoanelor in fata legii penale .

In literatura juridica se face distinctie intre diferite genuri de interpretari:

a) dupa organul sau persoana care face interpretarea:

interpretare oficiala, facuta de un organ sau subiect oficial si poate fi:

- autentica sau legala, facuta de legiuitor in momentul in care adopta o lege si consta in explicarea, in continutul acesteia, a anumitor termeni, expresii sau situatii juridice care impun o interpretare unitara;

- cauzala sau de caz, facuta de organul judiciar la cazul concret, fiind si cel mai des intalnita in practica, deoarece rezolvarea oricarui caz, incadrarea juridica a oricarei infractiuni de catre organul de urmarire penala sau de instanta presupune o activitate permanenta de interpretare a prevederilor legale care au incidenta in acea cauza.

interpretarea neoficiala sau doctrinala, facuta de oamenii de stiinta, care se materializeaza in tratate, monografii etc.

La randul ei, interpretarea autentica poate fi:

contextuala, efectuata de legiuitor cu prilejul adoptarii legii (art.158-171 C.penal - partea generala sau art.249 alin.5 C.penal - partea speciala)

- posterioara, printr-o lege interpretativa, care face corp comun cu legea interpretata si se aplica de la intrarea in vigoare a legii pe care o interpreteaza (deci legea interpretata se aplica retroactiv).

b) dupa metodele folosite, interpretarea poate fi:

- interpretare literala sau gramaticala, care consta in aflarea intelesului normei de drept penal cu ajutorul cuvintelor prin care a fost exprimata. Astfel, se analizeaza textul din punct de vedere etimologic pentru a afla sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora in text. Se analizeaza textul din punct de vedere sintactic si stilistic. Cand cuvintele si expresiile sunt susceptibile de un inteles comun si unul tehnic, teza de la care se porneste este acea ca legiuitorul se adreseaza destinatarilor legii, deci sensul obisnuit este cel care trebuie avut in vedere fata de sensul tehnic.

In analiza sintactica a textului, substantivele sunt analizate impreuna cu atributele, iar verbele sunt analizate impreuna cu complementele lor.

Singularul presupune pluralul si invers (martor, martori). Masculinul presupune si femininul si invers (minor, minora, functionar, functionara, martor, martora, etc).

- interpretarea rationala sau logica, consta in folosirea procedurilor logice, a rationamentelor, pentru a afla vointa legiuitorului, si, implicit, intelesul unor norme sau legi penale.

In cazul acestei metode de interpretare se iau in discutie mai multe elemente, cum ar fi cauza care a determinat elaborarea si adoptarea legii penale si scopul pe care l-a urmarit legiuitorul prin adoptarea acelei legi. Pe cale de rationament, prin cunoasterea acestor elemente, se deduce care a fost vointa reala a legiuitorului si sensul pe care el a urmarit sa-l dea normelor pe care le-a adoptat.

Rationamentele folosite sunt:

"a fortiori" - daca legea penala interzice mai putin, va interzice si mai mult (a minori ad majus) si invers, daca legea penala permite mai mult, ea permite si mai putin (a majori ad minus);

"per a contrario" - daca o dispozitie cu caracter penal interzice sau sanctioneaza o fapta numai in anumite conditii, ea nu se refera si la alte situatii de fapt, deci incidenta normei este exclusa la situatiile neprevazute de aceasta.

" reductio ad absurdum" - orice alta interpretare decat cea propusa ar duce la consecinte contrare legii, absurde, inadmisibile;

"a pari" - pentru situatii identice trebuie sa existe aceeasi solutie juridica (ubi eadem ratio ubi idem jus);

- interpretarea istorica, consta in aflarea intelesului normei penale prin studierea conditiilor de ordin politic, economic, social, juridic, in care a fost adoptata legea.

Pentru o interpretare corecta, sunt cercetate lucrarile preparatorii ale actului normativ, ce cuprind normele studiate, expunerile de motive, dezbaterile publice sau din cadrul organului legiuitor cu ocazia adoptarii legii, precedentele legislative, elementele de legislatie penala comparata ce au putut servi la elaborarea legii;

- interpretarea sistematica consta in aflarea vointei exprimata in norma pornind de la corelatia normei cu alte norme din aceeasi lege sau alte acte normative din cadrul sistemului de drept.

Aceasta modalitate de interpretare are o semnificatie aparte, daca avem in vedere ca legile penale, ca si cele extrapenale, sunt intr-o interconditionare permanenta, nici o lege nu apare independenta de celelalte legi, ci in stransa corelatie cu alte norme juridice, penale sau extrapenale, iar descoperirea acestei corelatii ajuta la stabilirea principiilor care stau la baza reglementarii juridico-penale prin norma interpretata, precum si la stabilirea sensului in care legiuitorul foloseste, in cadrul dispozitiilor intre care exista corelatie, termeni sau expresii de a caror intelegere depinde interpretarea corecta a normei respective.

- interpretarea legii prin analogie, consta in cautarea intelesului unei norme penale cu ajutorul alteia, care prevede un caz asemanator si care este mai clara. (art. 354-355, C.penal, grup criminal organizat - asociere pentru savarsirea de infractiuni; art. 356, C.penal, definirea grupului criminal organizat).

Nu trebuie confundata extinderea aplicarii legii penale prin analogie cu interpretarea legii prin analogie, prima inadmisibila deoarece conduce la incalcarea principiului legalitatii.

interpretarea dupa rezultat cuprinde doua forme:

- interpretarea deductiva, cand exista concordanta intre vointa legiuitorului si exprimarea din norma (lex dixit quant voluit);

- interpretarea extensiva, cand legiuitorul a vrut sa spuna mai mult decat a exprimat (lex dixt plus quam voluit). In aceasta situatie interpretul trebuie sa acorde intelesul normei la vointa legiuitorului.

Interpretarea legii penale, prin vreuna din metodele de mai sus, duce la anumite rezultate, la anumite concluzii in legatura cu normele care au fost interpretate. In raport cu aceste concluzii, avem interpretare declarativa, extensiva si restrictiva.

a) interpretarea declarativa

Este intalnita atunci cand se constata ca textul interpretat exprima exact ceea ce legiuitorul a vrut sa retina prin acea lege, adica textul nu cuprinde nici mai mult, nici mai putin decat a dorit puterea legislativa (lex dixit quam voluit).

Aceasta interpretare are drept concluzie faptul ca legea este valabila, asigurand conditii pentru o aparare sociala eficienta in lupta impotriva infractionalitatii.

b) interpretarea restrictiva

Se intalneste in situatia in care in urma procesului de interpretare se constata ca legea spune mai mult decat a voit legiuitorul (lex dixit plus quam voluit). Cel care a studiat continutul legii, prin interpretarea restrictiva, va restrange intelesul acestei legii in limitele stricte urmarite de organul legislativ.

a)      interpretarea extensiva

Interpretarea extensiva apare atunci cand se constata ca norma juridica interpretata exprima mai putin in raport cu intentiile legiuitorului ( lex dixit minus quam voluit). Intr-un asemenea caz, prin interpretare extensiva se poate largi sfera de aplicare a legii penale si pentru alte situatii care nu sunt prevazute explicit, dar care rezulta implicit, care se subinteleg din interpretarea logica a normei penale.

Legea penala este de stricta interpretare, adica ea nu trebuie sa fie folosita nu pentru a crea noi norme de drept, ci pentru a cunoaste, cerceta si elucida intelesul real al normei de drept, ca si pentru inlaturarea unor lacune ale legii, pentru realizarea scopului legii penale si promovarea principiilor fundamentale ale dreptului penal.

Cand se constata, in urma procesului de interpretare, ca exista lacune grave ale legii, interpretul poate face propuneri motivate de lege ferenda, inaintate puterii legislative, pentru a se promova proiecte de modificare a legii care a facut obiectul interpretarii.