Notiuni generale privind nulitatea actului juridic

Notiuni generale privind nulitatea actului juridic

1.1 Consideratii generale privind actul juridic civil

In lipsa unei definitii legale a actului juridic, se admite in general , ca actul juridic civil este o manifestare de vointa destinata sa produca anumite efecte juridice, sa creeze sa modifice sau sa stinga un raport juridic civil .[1]

Din definitia prezentata rezulta ca elementele definitorii ale actului juridic civil sunt urmatoarele :[2]

-prezenta unei manifestari de vointa, care sa provina de la un subiect de drept civil (persoana fizica sau persoana juridica)

- manifestarea de vointa trebuie exprimata cu intentia de a produce efecte juridice civile. Aceasta trasatura diferentiaza actul juridic civil de faptul juridic civil( savarsit fara intentia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc insa , in puterea legii)

- efectele juridice urmarite la manifestarea vointei pot consta in a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret.

In doctrina , practica si chiar in legislatie expresia de act juridic civil se foloseste in doua sensuri :a) intr-un prim sens, prin act juridic se intelege tocmai manifestarea de vointa , cu intentia de a produce efecte juridice - negotium juris ; b) intr-un al doilea sens, desemneaza inscrisul constatator al operatiunii juridice- instrumentum probationis.

1.2 Definitie. Trasaturile caracteristice ale nulitatii

Incheierea actului juridic cu respectarea normelor privind conditiile de validitate, a legilor imperative si a bunelor moravuri , constituie una din premisele stabilitatii si sigurantei circuitului civil. Din aceasta perspectivacele mai multe dinttre actele juridice incheiate in dreptul privat sunt valabile. Dar exista si acte juridicecare incalca regulile prevazute de lege si in aceasta situatie intervinsanctiunile asigurate prin forta de contrangere a statului.

Nulitatea este sanctiunea de drept civil care desfinteaza actul juridic , atunci cand a fost incheiat cu nesocotirea conditiilor sale de validitate - de fond si de forma - impuse de lege

Din definitia prezentata se desprind urmatoarele trasaturi:

a)      Nulitatea este o sanctiune de drept civil. In sens larg, sanctiunea desemneaza un act de dezaprobare, de contrangere ori de pedepsire , dar si de recompensare ori de stimulare a unor comportamente umane , prin raportare la un sistem de norme morale sau juridice.[4]

b)      In al doilea rand, nulitatea priveste numai actele juridice, un si faptele juridice stictosensul. Actul juridic este aceea manifestare de vointa destinata sa produca anumite efecte juridice sa creeze , sa modifice sau sa stinga un raport juridic civil .Manifestarea de vointa in cazul actului juridice    este exprimata cu intentia de a produce efecte juridice, spre deosebire de faptul juridic civil care este savarsit fara intentia de a produceaceste efecte , ele producandu-se insa in temeiul legii.

c)      Nulitatea intervine atunci cand sunt incalcate normele juridice care reglementeaza conditiile de validitate ale actului juridic civil. Art. 948 C. civ. Dispune:

,, Conventiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

1. capacitatea de a contracta
2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga
3. un obiect determinat
4. o cauza licita

La acestea se adauga forma ceruta ad validitatem.

Lipsa ori vicierea oricaruia dintre aceste elemente atrage nulitatea actului juridic

d)Nulitatea consta in desfintarea actului juridic ce un respecta conditiile de validitate. Desfintarea are carcter retroactiv(ex tunc)

e) Pentru stabilirea concordantei sau neconcordantei cu legea efectelor actului juridic se apeleaza la finalitatea legii , in sensul ca actul este lipsit numai de acele efecte contrarii scopului urmarit de dispozitia legala incalcata.

f)Momentul in care se apreciaza conformitatea actului juridic cu legea este acela al incheierii lui.

In aprecierea concordantei cu legea    se va avea in vedere si concordanta efectelor actului juridic cu morala ,, bune moravuri" in temeiul art. 968 si 5 C. civ.

Aplicarea legii civile in materia nulitatii este guvenata de principiile neretroactivitatii si aplicarii imediate a legii noi.

Principiul neretroactivitatii este consacrat in Constitutia Romaniei, care in art. 15 alin (2) prevede : ,, Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile .

Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit careia, de indata ce a fost adoptata , legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, exculzand aplicarea legii vechi.

Legea civila intra in vigoare , fie la data    precizata in cuprinsul sau , fie la trei zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei

Prin urmare, cauza de nulitate eate aratata de legea in vigoare in momentul incheierii actului - tempus regit actum.

In cazul nulitatii problemele apar in ipoteza in care o lege noua , subsecventa incheierii actului, schimba conditiile de formare ale acestuia, micsorand sau sporind elementele de validitate.

Astfel consideram ca in diferent de sub    imperiul carei legii o instanta de judecata apreciaza valabilitatea unui act trebuie sa se faca acest lucru raportandu-se la legea in vigoare in momentul incheierii actului respectiv.

De asemenea valabilitatea initiala a unui act juridic un poate fi afectata de modificarea ulterioara a legii care il carmuieste . Astfel s-a decis:,, Nulitatea reprezinta sanctiunea pentru incalcarea normelor legale edictate pentru incheierea valabila a unui act, in vigoare la data emiterii acestuia. Modificarea ulterioara a acestora un face ca valabilitatea actului sa fie apreciata fata de normele in vigoare la data aprecierii."

Prin urmare , legea noua care suprima cauza de nulitate a unui act un antreneaza validarea sa , iar partile trebuie sa inchie un alt act conform noii legi, daca doresc sa obtina efectele urmarite.

1.3 Functiile nulitatii

Functia nulitatii consta in inlaturarea definitiva a unor efecte potrivnice legii izvorate din actul juridic civil.

Functia operativa

Potrivit finalitatii sale , nulitatea intervine eficient si radical in faza judiciara pentru a restabili preeminenta legii temporar incalcate la incheierea actului.[8] In temeiul respectarii principiului legalitatii, un se poate accepta ca efectele produse in temeiul unui act nevalabil, sa dainuie. Astfel , intervine sanctiune nulitatii care sterge toate efectele produse prin incalcarea legii, pronuntandu-se restitutio in integrum, asigurandu-se reinstaurarea legii.

Functia preventiva

Aceasta functie este realizata cu deplina eficienta , in cazul actelor autentice. Actele autentice pot fi redactate numai de notarul public , de avocatul partilor interesate, de consilierul juridic sau de reprezentantul legal al persoanei juridice.(art. 44 din legea 36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale)[9]

De asemenea , potrivit art. 45 din Legea nr 36/1995, notarul public are obligatia sa desluseasca raporturile reale dintre parti cu privire la actul pe care vor sa-l incheie, sa verifice daca scopul pe care-l urmaresc, este in conformitate cu legea si sa le dea indrumarile necesare asupra efectelor lui juridice.

In acest mod se evita in mare parte incheierea actelor nule.

Functia represiva

Aceasta consta in lipsirea de efecte a actului atunci cand a fost incheiat cu nerespectarea conditiilor de validitate.

Ea un tinteste reprimarea in sine, ci urmareste sa asigure realizarea scopului in vederea caruia legea a instituit conditia de validitate nesocotita. In cosecinta nulitatea infirma acele efecte ale operatiunii care contravin unei dispozitii legale imperative, explicite sau tacite. Numai in situatii de exceptie, nulitatea afecteaza actul in totalitate.

Functia reparatorie

Aceasta functie asigura pe de o parte restabilirea ordinii de drept incalcate, iar pe de alta parte , repararea prejudiciului cauzat si in masura prevazuta de lege , refacerea actului. Pentru a se obtine restituirea prestatiilor executate, nulitatea poate fi invocata atat pe cale de actiune, cat si pe cale de exceptie, indiferent daca s-au executat sau un prestatiile prevazute in actul juridic.