Intinderea competentei instantei legal sesizate

Intinderea competentei instantei legal sesizate

Aceasta este problema de a stabili cu privire la cat se intinde competenta instantei normal sesizate, atunci cand apar chestiuni juridice, altele decat cele din cererea introductiva.

Trebuie distins intre chestiuni care privesc instanta si altele privitoare la aspecte care vin de la parti.

Instanta este normal competenta raportat la cererea introductiva in majoritatea proceselor. Se utilizeaza exprimarea "cerere introductiva de instanta" - aceasta pentru ca materialul de judecat este alcatuit nu doar din punctele din cererea introductiva ci si din chestiuni noi, puncte noi de judecata. Daca nu este competenta si pentru acestea,    instanta fie isi declina competenta, fie retine cererea si formeaza pentru exceptie un litigiu separat, o cauza separata

Chestiunile care parvin pe cale de exceptie sunt cererile separate de cea introductiva si care provin de la partea adversa. Insa, si reclamantul poate fi autorul unei exceptii in cererea reconventionala.

Regula este ca instanta care judeca fondul litigiului, actiunea propriu-zisa este competenta sa judece si exceptiile ridicate ("judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiunii"), instanta neavand dreptul sa fragmenteze litigiul.

In aceasta formula, prin exceptiune se inteleg si cererile care parvin instantei investite, cu calificarea de cereri accesorii si incidentale.

Cererile accesorii sunt acelea care sunt prilejuite de si isi au ratiunea in cererea principala. Astfel, cererea pentru dobanzi, rente, fructe, reprezinta un accesoriu pentru cererea principala privind plata unei sume de bani, ori executarea unui contract de inchiriere, de leasing, de renta, de arenda respectiv a unei cereri privind exercitiul uzufructului sau al posesiei.

Cererile incidentale sunt produse, de regula, in aparare, dar ele pot proveni de la toate partile litigante si se pot referi nu numai la chestiuni de fond, la obiectul investirii ci si la participatia procesuala, fiind aici de dat exemplu cererile de interventie.

Uneori exceptiile au forma chestiunilor prejudiciale - cele dezlegate pentru a se putea da o solutie fondului (inainte de judecarea fondului) (ex. intr-o actiune pentru impartirea de bunuri comune, facuta in timpul casatoriei, instanta trebuie sa aprecieze in ce masura mentinerea comunitatii de bunuri pune in pericol drepturile partilor asupra patrimoniului comunitar; chestiunea temeiniciei impartelii este una prejudiciala).

Spre deosebire de procedura penala, chestiunile prejudiciale in procesul civil, nu pot fi judecate de instanta normal investita, daca in privinta cererii principale in care ele ar fi deduse judecatii separat, este competenta o alta instanta.

Instanta in fata careia se ridica o chestiune prejudiciala asupra careia nu este competenta nici daca ar fi investita pe cale principala, isi va declina competenta iar daca aceea chestiune prejudiciala a fost deja dedusa instantei competente, va proceda, eventual, la suspendarea judecatii.

Prorogarea de competenta.

Trebuie sa distingem intre chestiunile prejudiciale aflate in competenta aceleiasi instante si cele aflate in competenta altei instante.

In situatia in care instanta este sesizata cu cereri care fie sunt chestiuni prejudiciale, fie sunt chestiuni care se alatura fondului, ea va trebui sa decida in ce masura reuneste cauzele care ar putea fi judecate separat - este aceasta problema prorogarii de competenta. (extinderea competentei).

Prorogarea de competenta este institutia si facultatea legala a partilor si a instantei care permite instantei sa rezolve si alte cereri (altele decat chestiunile prejudiciale) care ar putea fi judecate separat.

Alt sens al termenului de "prorogare" este acela de amanare a unei decizii, de prelungire a timpului pe care instanta si-l acorda pentru decizia respectiva. Se utilizeaza expresiile: "instanta proroga decizia asupra cererii de probe" sau "asupra exceptiei de prescriptie extinctiva".

Se face o distinctie intre:

a)      prorogarea legala;

b)      prorogarea judiciara;

c)      prorogarea conventionala.

Doctrina nu emite un punct de vedere unitar in materia cazurilor de prorogare sau a repartizarii lor, in aceeasi maniera, in primele doua categorii (prorogarea legala si cea judiciara).

Prorogarea legala.

Este prorogarea care opereaza in temeiul legii. Cazuri exprese sunt:

I. Cazul modificarii valorii litigiului dupa sesizarea instantei cu cererea principala.

Este un caz de prorgare adus de modificarea intervenita prin O.U.G. nr. 138/2000, care a introdus textul art. 18¹, cu urmatoarea formulare: "Instanta investita potrivit dispozitiilor dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect".

II. Reunirea cauzelor pentru litispendenta.

Litispendenta este situatia sesizarii concurente a doua sau mai multe instante cu cereri identice (identitate privind elementele actiunii). Solutia data de lege in atare caz o reprezinta reunirea cauzelor si trimiterea dosarului la instanta care a fost mai intai investita. Daca sunt investite instante de grad diferit, instanta competenta sa judece va fi cea mai inalta in grad.

Litispendenta nu intervine intre cauze aflate in grade diferite de jurisdictie. Este posibil insa ca litispendenta sa nu fi fost sanctionata si rezolvata in fond si sa apara concurenta intre cauze identice dar aflate in grade de jurisdictie diferite. O atare concurenta nu poate fi tolerata. Astfel ca, solutia care se impune este aceea a incetarii actiunii aflate la instanta inferioara pentru ca va functiona autoritatea hotararii de apel sau de recurs, care produce lucru judecat.

Litispendenta face obiectul unei exceptii absolute, ea poate fi ridicata si dupa prima zi de infatisare, chiar din oficiu dar in fata instantelor de fond   

Prorogarea judiciara - este prorogarea pe care o decide instanta.

Cazuri de prorogare judiciara:

I. Conexitatea.

Instanta, potrivit legii, poate sa reuneasca doua sau mai multe cauze purtate intre aceleasi parti sau intre parti diferite care, datorita obiectului si cauzei lor, au o stransa legatura intre ele, aflate la aceeasi instanta sau la instante diferite, insa, de acelasi grad.

Trebuie sa distingem conexitatea de litispendenta si de atasarea unui dosar la altul.

Aceasta din urma este situatia in care instante diferite (sau aceeasi instanta) sunt sesizate cu o actiune care are identitate de parti, obiect si cauza.

In afara de deosebirea de continut, cele doua cazuri intereseaza instante si au ratiuni diferite, conexitatea intereseaza o mai buna realizare a justitiei.

La litispendenta se apara autoritatea de lucru judecat, legea urmareste sa nu apara contrarietate de hotarari.

Conexarea se face, de regula, la instanta mai intai sesizata, cea din urma sesizata va trebui sa se supuna deciziei de conexare. In anumite cauze acest regim nu poate functiona (intre una accesorie si una principala, instanta care va conexa este cea a cererii principale).

Efectul conexarii il reprezinta reunirea cauzelor.

Conexarea provoaca dilatarea materiei in judecata, ea provoaca solutii si in dosarul atasat. Atasarea se face doar pe ratiuni legate de probatiune - este cazul expres al atasarii dosarului cauzei a carei judecata a fost perimata.

Conexarea permite separarea ulterioara a celor doua cauze (disjungerea), daca numai una dintre cereri este considerata in stare de judecata. Este o confirmare a operativitatii, spre a realiza o durata rezonabila a procesului (judecatii). Atasarea este o operatiune administrativa si permite, chiar este necesara, separarea dosarelor fara nici o dispozitie speciala.

II. Trimiterea cauzei la o alta instanta competenta de catre instanta de casare care apreciaza ca la noua instanta s-ar realiza o mai buna judecata.

Legea permite in cazul casarii, facute de Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca trimiterea spre rejudecare sa se faca la o alta instanta decat cea a carei hotarare a fost casata. ('atunci cand interesele bunei administrari a justitiei o cer' - art. 313).

III. Stramutarea.

Stramutarea este o masura prin care instanta superioara celei sesizate sau Curtea Suprema de Justitie, dupa caz, poate sa decida judecarea cauzei de o alta instanta decat cea normal competenta. In toate cazurile de prorogare judiciara de competenta se pune in cauza competenta teritoriala.

Sunt doua categorii motive care atrag stramutarea:

a) afinitate sau rudenie a uneia dintre parti cu judecatorul/ judecatorii cauzei;

b) banuiala legitima si siguranta publica.

Motivul de siguranta publica este situatia in care judecarea la instanta normal competenta ar pune in cauza ordinea publica. Aceasta poate fi formulata doar de catre procurorul general.

Motivul de de banuiala legitima este la indemana partii, cand datorita calitatii partilor, naturii pricinii, impartialitatea judecatorului/judecatorilor ar putea fi pusa la indoiala.

Toate aceste cereri se judeca in camera de consiliu.

Instanta se pronunta prin incheiere (dupa aprecierea jurisprudentei) sau prin hotarare (dupa opinia doctrinei).

IV. Delegarea.

Cererea de delegare sta in competenta de judecata a Curtii Supreme de Justitie si priveste situatia in care "din pricina unor imprejurari exceptionale, instanta competenta este impiedicata un timp mai indelungat sa functioneze" (art. 23 C.proc.civ.).

V. Comisia rogatorie.

Este situatia in care o alta instanta, de acelasi grad ierarhic, decat aceea normal competenta este solicitata pentru administrarea unor probe. Terminologia acopera atat instanta cat si actul prin care se pronunta aceasta. Un trebuie inteles astfel ca instanta care functioneaza cu titlu de comisie rogatorie se substituie celei normal investite, sub toate aspectele cauzei; ea are numai un "mandat" relativ la administrarea probei cerute.

Prorogarea conventionala

Legea permite ca, relativ la competenta teritoriala (data fiind natura relativa a normei care o reglementeaza), in cauzele privitoare la bunuri, partile in litigiu, inainte sau in cursul litigiului, dar pana la prima zi de infatisare, sa aleaga o alta instanta decat cea normal competenta. Desigur ca alegerea de competenta nu va putea privi cazurile de competenta teritoriala exceptionala.