Limitari legale aduse de Constitutia Romaniei

Limitari legale aduse de Constitutia Romaniei

Potrivit art. 41 alin. 4 din Constitutie, pentru lucrari de interes general autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare (indiferent daca acestea apartin unor persoane fizice sau unor persoane juridice de drept privat) cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru daune imputabile autoritatii.

Revenind la acelasi art. 41 alin. 3 din Constitutie se precizeaza ca: "titularul dreptului de proprietate privata asupra unui imobil poate fi expropriat pentru cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, dar cu o dreapta si prealabila despagubire".

Alin. 6 din acelasi art. 41 prevede anumite obligatii propter rem care reprezinta indatoriri care incumba detinatorului unui bun determinat astfel "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

Cetatenii romani si apatrizi nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor, potrivit art. 41 alin. 2 din Constitutie. Pe langa faptul ca ea reprezinta o limitare a dreptului de proprietate este si o incapacitate de a dobandi teren de orice fel prin acte juridice intre vii sau pentru cauza de moarte, rezultate de altfel si din dispozitiile art. 3 alin. 2 din Legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor. Aceasta incapacitate priveste in egala masura si persoanele juridice straine1.

Dupa cum foarte bine, amintesc unii autori , principalul atribut al dreptului de proprietate este dispozitia (jus abutendi), adica posibilitatea titularului de a instraina sau a distruge bunul.

In consecinta, un titular isi poate instraina alieno, intotdeauna dreptul sau de proprietate asupra bunului, deci alienabilitatea bunului este regula generala pentru bunurile persoanelor fizice si juridice de drept privat3. Cu titlu de exceptie bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile. Aceasta exceptie rezulta si din art. 135 alin. 5 din Legea suprema care precizeaza ca bunurile din proprietatea publica sunt inalienabile, desi scoase din circuitul civil., dar pot sa fie date in administrare regiilor autonome sau institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate. Din acest text rezulta ca titularii dreptului de proprietate asupra acestor bunuri domeniale pot instraina posesia si folosinta acestuia fara a crea dezmembraminte, fara insa a si dispune juridic de soarta lor .

Sectiunea V

Limitari legale rezultate din Legea fondului funciar

Legea nr. 18 din 19 februarie 1991 privind fondul funciar cuprinde urmatoarele limitari ale exercitarii atributelor dreptului de proprietate:

a)      potrivit dispozitiilor art. 32, au interdictia de a instraina prin acte juridice intre vii timp de 10 ani terenul asupra caruia s-a constituit dreptul de proprietate urmatorii titulari:

membrii cooperatori activi care nu au adus teren in cooperativa agricola de productie si care au adus mai putin de 5000 mp², precum si cei care, neavand calitatea de cooperatori, au lucrat in orice mod ca angajat, in ultimii trei ani in cooperativa sau in asociatii agricole si li s-au atribuit in proprietate laturi din terenurile neatribuite, ramase la dispozitia comisie de aplicare a Legii fondului funciar, potrivit art. 19 din lege;

familiile care au solicitat in scris si s-au obligat sa lucreze suprafetele de teren pana la 10 ha. in echivalent arabil in localitati cu excedent de suprafata agricole, cu deficit de forta de munca si devenite titulari ai dreptului de proprietate asupra celor loturi, potrivit dispozitiilor art. 21 din lege;

familiile tinere din zonele montane sau defavorizate de factori naturali care la cerere au obtinut suprafete de teren de pana la 10 ha in echivalent arabil si s-au obligat sa creeze gospodarii, sa creasca animale si sa exploateze avand si priceperea necesara, potrivit dispozitiilor art. 43 din lege.

In toate cele trei ipoteze incalcarea limitei legale de exercitare a atributului dispozitiei juridice, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului de instrainare, care poate fi solicitata instantei de judecata, de primarie, prefectura, procuror, precum si de catre oricare alte persoane interesate fiind vorba despre apararea unui interes general, potrivit dispozitiilor art. 32 alin. 2 din lege.

Asa cum s-a precizat de catre unii autori1 acesti titulari beneficiaza de un drept de proprietate nesigur, aflat sub semnul intrebarii, pe timp de 10 ani, fiind proprietari sub conditie rezolutorie in sensul ca ei vor deveni proprietari deplini numai sub conditia neinstrainarii acelor bunuri (terenuri sau loturi), in perioada de interdictie legala.

b)      Potrivit dispozitiilor art. 74 din lege titularii dreptului de proprietar, ai altor drepturi reale asupra terenurilor, posesorii sau detentorii precari au obligatia de a asigura cultivarea terenurilor agricole si protectia solului. Nerespectarea acestor obligatii poate duce la aplicarea unor sanctiuni pecuniare de catre primar sau la pierderea dreptului de folosinta asupra terenului la sfarsitul anului in curs.

c)      Potrivit dispozitiilor art. 77 din lege exista interdictia de a schimba categoria de folosinta a terenurilor agricole de catre detinatorii persoane juridice, fara avizul organelor agricole de specialitate judetene care se pronunta pozitiv numai in anumite cazuri bine determinate de lege.

In ceea privesc persoanele fizice acestea au obligatia de a comunica in termen de 30 zile modificarea efectuata oficiului de cadastru si organizarea teritoriului agricol, judetean sau al Municipiului Bucuresti, pentru inregistrare potrivit art. 78 din lege.